Petre, Silviu-Valentin (2024), Cicatrizarea prin memorie. Despre necesitatea întemeierii unui muzeu al geopoliticii, Intelligence Info, 3:2, 93-104, https://www.intelligenceinfo.org/cicatrizarea-prin-memorie-despre-necesitatea-intemeierii-unui-muzeu-al-geopoliticii/

 

Healing through memory. About the need to establish a museum of geopolitics

Abstract

Despite being one of the most employed words in the international relations literature as well as în the common punditry, and also dragging a still controversial legacy, geopolitics has been spared of having a museum of its own. In order to mend this perceived shortcoming, this article argues about the pedagogical and moral necessity of having such a museum. Organised as an intellectual promenade thorough the classical schools of geopolitics (German, French, Anglo-American, Japanese, but also Romanian) the inner design of the museum is aimed to accustom the visitors with the basics of the domain.

Keywords: geopolitics, museum, memory, Third Reich, National Socialism, decline of geography

Rezumat

În ciuda faptului că este unul dintre cuvintele cele mai folosite în literatura de relații internaționale, precum și în expertiza comună, și, de asemenea, având o moștenire încă controversată, geopolitica nu a avut parte de un muzeu propriu. Pentru a remedia această deficiență percepută, acest articol argumentează despre necesitatea pedagogică și morală de a avea un astfel de muzeu. Organizat ca o promenadă intelectuală prin școlile clasice de geopolitică (germană, franceză, anglo-americană, japoneză, dar și română), designul interior al muzeului are ca scop obișnuirea vizitatorilor cu elementele de bază ale domeniului.

Cuvinte cheie: geopolitica, muzeu, memorie, al treilea Reich, național-socialism, declinul geografiei

 

INTELLIGENCE INFO, Volumul 3, Numărul 2, Iunie 2024, pp. 93-104
ISSN 2821 – 8159, ISSN – L 2821 – 8159,
URL: https://www.intelligenceinfo.org/cicatrizarea-prin-memorie-despre-necesitatea-intemeierii-unui-muzeu-al-geopoliticii/
© 2024 Silviu-Valentin PETRE. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.

 

Cicatrizarea prin memorie. Despre necesitatea întemeierii unui muzeu al geopoliticii

Silviu-Valentin PETRE [1]

petre.silviu@animv.eu

[1] Lector la Academia Naţională de Informaţii “Mihai Viteazul” din Bucureşti

 

Introducere

Se poate pune întrebarea dacă întemeierea unui muzeu dedicat geopoliticii ar fi pertinentă. Dacă luăm în considerare faptul că există muzee dedicate artei, literaturii, tehnologiei sau altor teme specifice (precum totalitarismul, Holocaustul sau casele memoriale), atunci propunerea de mai sus devine surprinzătoare mai ales că vorbim despre un domeniu care a suscitat atâtea polemici şi controverse în secolul XX. Desigur, se poate argumenta că muzeele de istorie reprezintă testimonii ale geopoliticii sau pot fi interpretate în această cheie, legată de putere, prestigiu, efortul de inculcare a sentimentului patriotic şi loialităţii faţă de o anumită cauză. Documentându-ne pentru prezentul articol, alăturarea cuvintelor ‘muzeu’ şi ‘geopolitică’, atât în română, cât şi în engleză a dat rezultate despre conotaţiile geopolitice ale portofoliilor muzeale. Spre exemplu, muzeul de istorie din Bruxelles, cel puţin la data vizitării de către autor (2012) avea caracterul unui adevărat arsenal, prezentând Belgia, de altfel, o mică putere europeană, ca o forţă aflată într-o expansiune viguroasă[1]. Muzeul de Istorie din Bucureşti poartă între pereţii săi toate schimbările şi contorsionările ideologice care au frisonat existenţa în ultima sută de ani etc.

Un muzeu al geopoliticii ar prilejui o meditaţie despre ştiinţele spaţiale într-un sens larg, cât şi despre traseul geopoliticii împreună cu moştenirea acestei perspective. O ştiinţă care îşi merită numele de disciplină de sine stătătoare posedă o metodologie conştientă şi diferită de altele, catedre, facultăţi şi institute unde care îi instituţionalizează obiectul de cercetare şi îi reproduce personalul cercetător, reviste academice şi muzee.

Cum s-ar prezenta un astfel de muzeu? Îi putem descrie planul similar ca pe un curs de introducere în geopolitică:

• Geopolitică. Ştiinţă şi direcţie de studiu în rândul universului socio-umanului
• Scurtă istorie a geografiei. O lume fascinată de hărţi
• Şcoala geopolitică germană
• Şcoala geopolitică franceză
• Şcoala geopolitică anglo-americană
• Şcoala geopolitică japoneză
• Şcoala geopolitică românească
• Geografia şi viitorul său în secolul XXI

I. Geopolitică. Ştiinţă şi direcţie de studiu în rândul universului socio-umanului

Această primă sală ar poseda un caracter introductiv şi ar medita asupra importanţei cunoaşterii şi estimării spaţiului. Aici pot fi prezente statistici cu distanţe. Pot fi aduse în discuţie textile unor autori care nu sunt neapărat geografi, ci filosofi precum Gaston Bachelard şi Paul Virilio.

II. Scurtă istorie a geografiei. O lume fascinată de hărţi

Această sală secundă, continuatoare a primei ar rafina şi ghida curiozitatea vizitatorilor vorbindu-le despre modul cum fascinaţia omului faţă de mediul înconjutător şi de cosmos datează din cele mai vechi timpuri, dar geografia ca ştiinţă de sine stătătoare datează din secolul XIX, dezvoltându-se corelativ cu biologia şi etnografia. Fascinaţia europenilor faţă de Altul non-european a avut atât o motivaţie ştiinţifică, cât şi alta imperialistă. Figuri precum Charles Darwin, Karl Ritter şi Alexander von Humbolt ar împodobi locul.

III. Şcoala geopolitică germană

Geografia s-a dezvoltat cu precădere în lumile germană şi franceză, prima dintre ele fiind considerată cea mai prestigioasă de pe mapamond până în 1945 şi chiar şi după. Apariţia geopoliticii ca ramură aplicată, militarizată a geografiei nu ne mai apare, astfel, ca ceva contraintuitiv. Mai mult decât atât, moştenirea atât de controversată a geopoliticii datorează sinonimării în conştiinţa învingătorilor a termenului cu nazismul. Figuri precum suedezul Rudolf Kjellen şi germanii  Karl Haushofer, Otto Maul au gândit geografia ca pe o scenă asupră căreia rasele exercită presiuni pentru a-şi găsi un loc sub soare. Subtitrând tonuri darwiniste, geopolitologii[2] germanişti erau interesaţi de ideea de spaţiu, Raum, antenumitul Haushofer introducând termenul de Lebensraum- spaţiul vital de care ar fi avut nevoie poporul german pentru a-şi aşeza surplusul demografic. De asemenea, lecţia muzeificată ar avea grijă să precizeze că relaţia dintre autorul german şi regimul nazist a fost una complicată, în cele din urmă Haushofer fiind marginalizat de către elita celui de-al Treilea Reich[3]. Mai mult decât atât, fiul său, poetul şi geograful Albrecht Haushofer va participa la complotul împotriva lui Hitler din 1944 şi va fi executat în ultimile zile ale războiului.[4]

Atenţia ar putea fi în ultima parte dedicată şi unor figure mai puţin vizitate precum Gustav Fochler-Hauke care au continuat să predea în Argentina şi după 1945.

Nu în ultimul rând, locurile şi numele comune evocate la şcoala geopolitică germană ar trebui, poate suplimentate prin autori din alte direcţii, aşa cum sunt amenajarea teritoriului şi geografia marxistă. Aici pot fi amintite modelul de aranjare a satelor lui Walter Kristaller, respectiv, teza monarhiei hidraulice a lui Karl August Wittfogel[5].

Camera tematică ar manifesta posibilitatea de a trece dincolo de o limită care se întrevede în textile manualelor consultate, anume aceea de a vorbi despre geografia germană de după 1945, precum şi despre procesul de denazificare care a avut loc în acest domeniu. Deşi multe dintre introducerile şi istorisirile din domeniu precizează că este greşit să sinonimăm geopolitica germană cu al Treila Reich, în acelaşi timp nu se face dinstincţia dintre geografia germană şi geopolitica germană, şi nici nu se are în vedere evoluţia postbelică[6].

IV. Şcoala geopolitică franceză

Dacă după al Doilea Război termenul geopolitică devenise unul insalubru, cel puţin în limbile germană şi engleză, tradiţia franceză poseda un caracter de sine stătător, şi deci nu se temea că se afla într-un faux pas semantic.

Dacă Paul Vidal de la Blache a creat o şcoală şi o metodă care îi poartă numele, Emmanuel de Martonne, Jean Ancel, Albert Demangeon, Raoul Castex, Yves Lacoste sau Beatrice Giblin au dus tradiţia mai departe, meditând asupra relaţiei dintre putere, teritoriu şi mizele geostrategiei.

Ca şi în cazul german, alături de autorii enumeraţi stereotipic pe şiragul literaturii geopolitologice, avem şi aici perspective diferite, precum geografia anarhistă reprezentată de către Elisée Reclus[7] sau modelele de dezvoltare regională, precum ‘banana albastră’ descoperită de către Roger Brunet în 1989.

V. Şcoala geopolitică anglo-americană

Popoare ale mării, altfel zis, talasocratice, atât Marea Britanic, cât şi SUA au dezvoltat o conştiinţă geopolitică care să le permit să acţioneze asupra lumii pornind de la condiţiile mediului şi atuurile dezvoltate, anume poziţia insulară apărată de două oceane, în cazul SUA, precum şi de la existenţa flotei, în cazul ambelor. Imnul Regatului Unit, Rule Britannia conţine în versurile sale imperativul dominaţiei mărilor justificat printr-o poruncă a Providenţei. Cu asemenea credo colectiv, scrierile lui Julian Corbett şi Alfred Mahan, doi amirali, primul englez, iar celălalt american au reprezentat eforturi de a întemeia doctrina războiului naval, aşa cum Clausewitz făcuse cu cel terestru în primul sfert al secolului XIX. Mai apoi, sub eforturile lui Halford Mackinder, Nicholas Spykman, George Kennan, Henry Kissinger şi Zbigniew Brzezinski, se articulează doctrina îndiguirii sau containmentului prin care puterile occidentale talasocratice urmau să oprească expansiunea Uniunii Sovietice.

VI. Şcoala geopolitică japoneză

Predatând preocupările geopolitologice nipone moderne, spaţiul japonez a dat la iveală o pasiune pentru hărţi, cartografia locului trădând aplecarea pentru precizie şi frumos ce caracterizează ţara Soarelui Răsare.

Prima hartă a lumii budiste, 1710
Creaţie a călugărului Rōkashi 浪華子 (1654-1728), fondator al templului Kenoji din Kyoto
Sursa: Cecilie Gasseholm, The First Japanese Map of the Buddhist World, Sotheby, Nov 13, 2017, https: sothebys.com/en/

Cât despre geopolitica modernă niponă, aceasta trebuie văzută în contextul efortului Japoniei de a se moderniza şi occidentaliza (epoca Meiji). Printre influenţele preluate de către spiritul nipon şi prelucrate conform nevoilor proprii a fost şi geopolitica germană. Noul domeniu s-a cristalizat cândva în intervalul 1897-1925, cele două borne reprezentând apariţia Chigacu Zasshi (Revista de Geografie) şi traducerea termenului ‘geopolitică’ în japoneză drept cheigatsu de către Nobuyuki Iimoto. Deja în anii 1930, numeroşi intelectuali japonezi, împreună cu militari şi politicieni începeau să vorbească despre pan-asianism şi despre modul cum omul alb putea fi exclus din Asia de către Imperiul Japonez. Trei şcoli de gândire se conturează în respectiva decadă: 1) şcoala de la Kyoto reprezentată de Saneshige Komaki care dorea edificarea unei metode geografice proprii, fără imitaţii exterioare; 2) şcoala germanofilă preocupată de termeni precum Rau şi Raumsin şi 3) Societatea japoneză de geopolitică (Nihon chiseigaku kyokai) populată de  politicieni, academicieni şi cadre militare.

Şcoala românească de geopolitică

Şcoala românească de geografie şi, ca parte a ei, de geopolitică a fost marcată de figuri precum Simion Mehedinţi (considerat întemeietorul geografiei româneşti moderne) şi Ion Conea (1902-1974) (considerat întemeietorul geopoliticii). Alături de ei nume precum au meditat la modul în care geografia a influenţat formarea poporului român, împreună cu binomul de avantaje şi dezavantaje care au derivat de aici.

De asemenea, se mai pot prezenta dovezi al modului în care geografia românească şi-a continuat traseul sub regimul comunist, mergând după 1990 când moştenirea geopoliticii poate fi din nou prezentă în sfera public fără teama de cenzura ideologică.

Fără a rămâne cantonat doar pe trecut, camera dedicată spaţiul românesc ar putea evoca perspectivele geografiei de la noi în secolul XXI, preocupările acesteia faţă de fenomene precum: emigraţia, schimbările climaterice, despădurirea şi deştertificarea din anumite zone ale ţării.

Ca o precizare de etapă, trebuie adăugat că alegerile de mai sus nu sunt fixate, ci pot suferi modificări, în sensul că se poate face loc şi pentru literatura geopolitică a altor ţări, precum Rusia, care a descoperit acest domeniu de interes după căderea URSS-ului.

Geografia şi viitorul său în secolul XXI

Ironia denotată de situaţia ştiinţei geografice în secolul XXI se referă la declinul acesteia în condiţiile în care preocupările legate de mediu sunt tot mai accentuate. Născută în secolul XIX şi moartă în secolul XXI, fie că punem ‘.’ sau ‘?’ poate fi o temă de dezbatere. Discuţiile pe care le vedem şi la noi despre eliminarea geografiei din curriculă sau contopirea acesteia cu istoria reprezintă similarităţi cu situaţia de la nivel internaţional, aşa cum o arată graficele de mai jos:

Finanţarea disciplinelor academice şi geografia în cadrul programului No Child Left Behind 2000-2012
Sursa: Richard G.Boehm, Michael Solem and Joann Zadrozny (2018), The Rise of Powerful Geography, The Social Studies 109:2, 125-135, DOI: 10.1080/00377996.2018.1460570

 

Diplomele de master în geografie comparativ cu cele obţinute în alte ştiinţe în Statele Unite
Sursa: Mark Revell and Mikelle Benfield, The State of Geography: Data and Trends in Higher Education, AAG, December 2, 2022, http://www.aag.org/the-state-of-geography-data-and-trends-in-higher-education/

Chiar dacă ele se referă la Statele Unite, dovezi similar au fost colectate din numeroase alte ţări, din România, până în Turcia[8] şi Pakistan. Dar deşi geografia aşa cum am cunoscut-o se află în declin, masa ei testamentară, dacă putem spune altfel, este preluată de noi domenii precum ştiinţele stratosferice, educaţia pentru mediu etc. Sau poate că preocupările legate de spaţiu vor fi preluate de către domenii consacrate precum filosofia ori literatura.

Numărul de absolvenţi în geografie comparativ cu ansamblul ştiinţelor sociale din SUA
Sursa: Mark Revell and Mikelle Benfield, The State of Geography: Data and Trends in Higher Education, AAG, December 2, 2022, http://www.aag.org/the-state-of-geography-data-and-trends-in-higher-education/

Din punct de vedere al metodelor grafic folosite, portofoliul muzeal poate recurge la softuri şi tehnologii contemporane pentru a facilita procesul educativ. Spre exemplu se pot folosi aplicaţii precum Face Blender[9], Face Paste[10], Bing, ChatGPT sau Midjourney[11] pentru a crea figuri compozite ca să li se inducă vizitatorilor subiecte de meditaţie sau realitatea augmentată dar special croită pe tematica geopoliticii.

Figură compozită- Părinţii indiguirii: Halford Mackinder, Nicholas Spykman, George Kennan, Zbigniew Brzezinski
Sursa: concepţia autorului cu ajutorul aplicaţiilor Face Blender şi Face Paste

Cu ajutorul inovaţiilor tehnologice se pot îmbunătăţi metodele educaţionale deja existente prin crearea de hărţi sintetice care să îmbine şcoli de gândire diferite, precum sunt cele două de mai jos care îmbină 1) Heartlandul mackinderian cu panregiunile haushoferiene şi 2) teza ciocnirii civilizaţiilor a lui Samuel Huntington cu cea a panregiunilor lui Karl Haushofer:

Karl Haushofer şi Halford Mackinder

Samuel Huntington şi Karl Haushofer
Sursa: Concepţia autorului cu ajutorul softurilor FacePace şi FaceBlender

Remarci de final

Articolul de faţă a dezbătut posibilitatea instalării unui muzeu dedicat geopoliticii. Ca această posibilitate să devină şi o probabilitate este nevoie  de un concept anume. Spaţiul muzeal nu are succes doar prin simpla alăturare a unor obiecte, altminteri nu ar fi mai mult decât un depozit. Aşa cum o carte înseamnă mai mult decât o sumă de pagini încleiate, tot astfel muzeul trebuie să spună o povesteà aceasta trebuie să îi devină ADN-ul prezent în fiecare detaliu. Un memento al geopoliticii ar trebui să aşeze preocuparea faţă de spaţiu la întretăierea dintre căutarea adevărului (cum arată realmente mediul înconjurător) şi cea a puterii (cum putem acţiona asupra mediului în interesul nostru) împreună cu meditaţiile etice care derivă de aici. Suplimentar, ar trebui să umple golurile lăsate de alte muzee şi case memoriale, aplecându-se asupra unor detalii mai puţin prezente. Cum ar fi, să zicem, contribuţia femeilor la direcţiile îngemănate ale geografiei, geopoliticii[12]. Sau chestiuni actuale, precum oraşul de 15 minute, noţiune prezentată, cel puţin în România, în cheie predominant alarmist-conspiraţionistă[13].

Cele de mai sus nu sunt decât câteva scenarii, dar care doresc să arate bogăţia pedagogică adăpostibilă de către acest proiect. Acestea fiind spuse, de ce nu şi un muzeu al geopoliticii?

Ca ultimă pledoarie, scopul muzeelor nu este doar unul strict cognitiv, de răspuns la curiozitatea psihicului uman, ci şi unul moral, de a aşeza trecutul între reperele binelui şi ale răului pentru a permite cicatrizarea memoriei. Dată fiind moştenirea bogată, ignorată, dar şi controversată a domeniului geopoliticii, întemeierea unui muzeu ad-hoc şi-ar îndeplini misiunea curativă tocmai explicată.

Cărţi

-Neguţ, Silviu, Introducere în geopolitică, Meteor Press, Bucureşti, 2005;

-Popa, Adrian-Vasile, Geopolitică şi globalizare. Note de curs, Top Form, Bucureşti, 2022

-Popescu, Alba Iulia Catrinel, Tratat de geopolitica (volumul I+II). Geopolitica puterii maritime. Geopolitica puterii continentale, Editura Top Form, Bucureşti, 2020

-Simileanu, Vasile, Lexicon geopolitic, Editura Top Form, Bucureşti, 2023

Articole

-Brătuleanu, Vlad, Anarhismul în România. Studia Politica: Romanian Political Science Review, 11(2), 2011, pp.274-285

-Corobană, Adrian, Geopolitician sau geopolitolog? Geopolitics.ro, Blog, 1 Noiembrie 2014, http://corobana.ro/geopolitician-sau-geopolitolog/

-Gasseholm, Cecilie, The First Japanese Map of the Buddhist World, Sotheby, Nov 13, 2017, https: sothebys.com/en/

-Revell, Mark and Benfield, Mikelle, The State of Geography: Data and Trends in Higher Education, AAG, December 2, 2022, http://www.aag.org/the-state-of-geography-data-and-trends-in-higher-education/

-Schenk, Winfrie,  Historical Geography in Germany in the tension between basic research and practical orientation, Revue de géographie historique 2 | 2013, URL: http://journals.openedition.org/geohist/3286 ; DOI: https://doi.org/ 10.4000/geohist.3286

Note

[1] Despre rolul muzeelor în articularea sentimentului de identitate naţională în Belgia a se vedea: Felicity Bodenstein, National Museums in Belgium, Building National Museums in Europe 1750-2010. Conference proceedings from EuNaMus, European National Museums: Identity Politics, the Uses of the Past and the European Citizen, Bologna 28-30 April 2011. Peter Aronsson & Gabriella Elgenius (eds) EuNaMus Report No 1. Published by Linköping University Electronic Press: http://www.ep.liu.se/ecp_home/index.en.aspx?issue=064

[2] Pentru distincţia dintre geopolitică şi geopolitologie a se vedea: Adrian Corobană, Geopolitician sau geopolitolog? Geopolitics.ro, Blog, 1 Noiembrie 2014, http://corobana.ro/geopolitician-sau-geopolitolog/

[3] Despre moştenirea geopoliticii clasice şi delimitarea acestuia de naţional-socialism a se vedea cărţile apărute în ultimii ani în limba română. Silviu Neguţ, Introducere în geopolitică, Meteor Press, Bucureşti, 2005. Alba Iulia Catrinel Popescu, Tratat de geopolitica (volumul I+II). Geopolitica puterii maritime. Geopolitica puterii continentale, Editura Top Form, Bucureşti, 2020. Adrian-Vasile Popa, Geopolitică şi globalizare. Note de curs, Top Form, Bucureşti, 2022. Vasile Simileanu, Lexicon geopolitic, Editura Top Form, Bucureşti, 2023

[4] Owen Matthews, Un spion desavârşit. Richard Sorge. Maestrul spionajului lui Stalin, Editura Litera, 2019. Richard Evans, Hitler şi teoriile conspiraţiei: Al Treilea Reich şi imaginaţia paranoidă, Editura Litera, Bucureşti, 2020.

[5] Karl Wittfogel, Oriental despotism; a comparative study of total power. New York: Random House, 1957

[6] Winfried Schenk, Historical Geography in Germany in the tension between basic research and practical orientation, Revue de géographie historique 2 | 2013, URL: http://journals.openedition.org/geohist/3286 ; DOI: https://doi.org/ 10.4000/geohist.3286

[7] Figura lui este importantă şi pentru România, întrucât ideile sale anarhiste l-au influenţat pe jurnalistul român Zamfir Arbore (1948-1933). De altfel, cei doi au şi colaborat, Arbore scriind în lucrarea Geografia universală a lui Reclus. Vlad Brătuleanu, Anarhismul în România. Studia Politica: Romanian Political Science Review, 11(2), 2011, pp.274-285

[8] Mete Alim, Problems of geography education in Turkey, International Journal of Human Sciences, Volume: 6 Issue: 1 Year: 2009. Önal, H. (2017). The Topic Not Included in Geography Curriculum in Turkey: Geographical Indications. RIGEO, 7 (2), 190-206. Retrieved from http://www.rigeo.org/vol7no2/Number2Summer/RIGEO-V7-N2-4.pdf

[9] https://apps.apple.com/us/app/face-blender/id965645787

[10] https://play.google.com/store/apps/details?id=com.hamsoft.face.paste&hl=en_US&pli=1

[11] https://www.midjourney.com/home

[12] Despre rolul şi contribuţia femeilor în literatura geopolitologică, vezi următoarele: Jennifer Hyndman, Mind the gap: bridging feminist and political geography through geopolitics, Political Geography, 23 (2004) 307–322. Lori Castle, 5 maps by women in cartography, Here, 26 August 2016. Leila McNeill, The Woman Who Transformed How We Teach Geography, Smithsonian Magazine, January 18, 2018

[13] Silviu Petre, Orașul 15 minute- o realitate  ce se naşte  din  mituri, Geopolitics.ro, 04.07.2023, https://geopolitics.ro/orasul-15-minute-o-realitate-ce-se-naste-din-mituri/