Macovei, Remus (2023), Eminentul general Traian Teodorescu a pierdut lupta cu democrația populară, Intelligence Info, 3:1, 30-38, https://www.intelligenceinfo.org/eminentul-general-traian-teodorescu-a-pierdut-lupta-cu-democratia-populara/

The eminent general Traian Teodorescu lost the fight with popular democracy

Abstract

Traian Teodorescu, after a career of 31 years, in which he was never disciplined, being permanently appreciated as an eminent officer, was promoted to the rank of brigadier general at the age of 49. He participated in the campaigns of 1916, distinguishing himself during the battles in Dobrogea and the battles for the liberation of Czechoslovakia (March – May 1945). He was a very good staff officer, his most important achievement being participation in the drafting of the Tactical Regulations of the Large Units. He taught geography and military strategy courses at the Higher War School with great competence. In the period 1938-1944 he served as a military attaché in Turkey. He stands out for his correct understanding of the political-military situation of Turkey, the countries of the Near East, allied and enemy countries. His timely reports, containing valuable, well-documented information, enabled the proper orientation of the M.St.M. Following the request to participate on the front, he was appointed to the command of the 18th Artillery Brigade. His commanders, noting his excellent command of a large unit in war, recommended his advancement in rank and position. Upon returning to the country, he does not engage fully in democratic spirituality, being placed in reserve. In March 1948 he is arrested, after an investigation of about a year, General Traian Teodorescu will be sentenced to hard labor for life, military degradation and confiscation of wealth, for the crime of high treason through infidelity. He will die, after a 12-year detention, in the Dej Penitentiary, on September 5, 1960

Keywords: Traian Teodorescu, general, officer, army, war

Rezumat

Traian Teodorescu, după o carieră de 31 de ani, în care nu a fost pedepsit disciplinar niciodată, fiind apreciat permanent ca fiind un ofițer eminent, a fost avansat la gradul de general de brigadă la vârsta de 49 de ani. A participat la campaniile din 1916, remarcându-se pe timpul luptelor din Dobrogea și la luptele pentru eliberarea Cehoslovaciei (martie – mai 1945). A fost un foarte bun ofițer de stat major, realizarea sa cea mai importantă fiind participarea la elaborarea Regulamentului de tactică al Marilor Unități. A susținut cu o deosebită competență cursuri de geografie și strategie militară la Școala Superioară de Război. În perioada 1938-1944 a îndeplinit funcția de atașat militar în Turcia. Se remarcă prin înțelegerea corectă a situației politico-militare a Turciei, a țărilor din Orientul Apropiat, a țărilor aliate și dușmane. Rapoartele sale, înaintate în timp util, cuprinzând informații prețioase, bine documentate, au permis orientarea corectă a M.St.M. Urmare a solicitării de a participa pe front, a fost numit la comanda Brigăzii 18 Artilerie. Comandanții săi, remarcând excelentele sale aptitudini de comandă a unei mari unități în război, au recomandat avansarea sa în grad și funcție. La revenirea în țară nu se angajează plenar în spiritual democratic, fiind trecut în rezervă.  În martie 1948 este arestat, după o anchetă de aproximativ un an, generalul Traian Teodorescu  va fi condamnat  la muncă silnică pe viață, degradarea militară și confiscarea averii, pentru crima de înaltă trădare prin necredință. Va înceta din viață, după o detenție de 12 ani, în Penitenciarul Dej, la 5 septembrie 1960.

Cuvinte cheie: Traian Teodorescu, general, ofițer, armata, război

INTELLIGENCE INFO, Volumul 3, Numărul 1, Martie 2024, pp. 30-38
ISSN 2821 – 8159, ISSN – L 2821 – 8159
URL: https://www.intelligenceinfo.org/eminentul-general-traian-teodorescu-a-pierdut-lupta-cu-democratia-populara/
© 2023 Remus Macovei. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.

Eminentul general Traian Teodorescu a pierdut lupta cu democrația populară

Col.(rtg) Remus MACOVEI[1]

remusmacovei@yagoo.com

[1] Asociația Națională Cultul Eroilor filiala județeană Constanța

S-a născut la 28 ianuarie 1896, în comuna Merigoala, județul Teleorman, fiul lui Cristea și al Siței.

În timpul carierei militare a fost căsătorit de două ori. La Iași, în 22 decembrie 1918, își va uni destinul cu  Maria Ballo, de care va divorța prin Hotărârea nr.59/ 1926, publicată în Ordinul de Zi nr.103 al Centrului de Recrutare Dolj. Se va recăsători cu  Florica Stambulescu, la 18 noiembrie 1926, la oficiul stării civile al Municipiului București.[1]

A  avut o avere normală pentru un general al Armatei Române, constând într-un apartament  în București și 50 hectare arabile în comuna Buteanu, județul Ialomița.

Cariera militară[2]

Studii militare – Liceul Militar din Iași; Școala de ofițeri de artilerie, geniu și marină (anul I și parte din anul II, 12 octombrie1914-1 iulie 1916); Finalizare Școala de ofițeri de artilerie (13 martie-10 noiembrie 1920), clasificat al doilea în promoție; Școala de aplicație de artilerie (1 octombrie1921-1 septembrie 1922), șef de promoție; Școala Superioară de Război (1 noiembrie1922-15 octombrie 1924), cu calificativul foarte bine; Curs la Centru de instrucție al artileriei din Franța (5 martie-15 iunie 1929) și stagiu în Regimentul 30 Artilerie Ușoară din Orleans.

Campanii la care a participat –

• 15 august 1916 – mobilizat, I.D.2784;
• 20 noiembrie 1916, dispărut, capturat de inamic;
• 1 iunie 1918, prezentat din captivitate;[3]
• 1 iulie 1918, demobilizat, I.D.1309/ 1918;
• 28 octombrie 1918, mobilizat, I.D. 3179/1918;
• 1 aprilie 1921, demobilizat, I.D. 879/1921;
• 22 iunie 1941, mobilizat (M.St.M.), D.1798/1941;
• 12 martie- 9 mai 1945 a participat la luptele din Cehoslovacia

Funcții îndeplinite– comandant pluton în Regimentul 9 Artilerie; ofițer în Direcția Armament din Ministerul de Război (20 iunie 1918- 27 februarie 1919); comandant pluton la Liceul Militar Iași (27 februarie 1919-16 martie 1920); ajutor șef Birou Instrucție în Marele Stat Major (1 octombrie 1926-1 noiembrie 1927); ofițer de stat major la Biroul 3, Secția a V-a instrucție (1 noiembrie 1927-1 noiembrie 1928); ofițer în Biroul 3 regulamente, Secția a 5 –a Instrucție, din Marele Stat Major (1 septembrie 1929-1 septembrie 1930); ofițer în Statul Major al Cursului de comandament (1 septembrie 1930-1 noiembrie 1935); comandant Divizion în Regimentul 1 Apărare Contra Aeronavelor (1noiembrie 1935-1 noiembrie 1936); șef Curs stat Major în Armată (1 noiembrie 1936-1 aprilie 1937); șef Birou operații în Marele Stat Major (1 aprilie 1936-1 aprilie 1938);  atașat militar în Turcia (1 aprilie 1938-31decembrie 1944); la dispoziția Marelui Stat Major (1 ianuarie-10 martie 1945); comandant al Brigăzii 18 Artilerie (20 martie-19 septembrie 1945 ); comandant al Brigăzii Anticar (19 septembrie 1945-17 august1946), subșef al Marelui Stat Major (17 august 1946-21 aprilie 1947).

Grade militare – sublocotenent (1 iulie 1916); locotenent (1 septembrie 1917); căpitan (1 aprilie1920); maior (10 mai 1929); locotenent colonel (1 ianuarie 1937); colonel (8 iunie 1940); general de brigadă (14 iunie 1945-49 de ani).

Trecerea în rezervă –11 decembrie 1947 (51 de ani).

Arestat – 10 aprilie 1948.[4]

Condamnat – 7 februarie 1949

Deces – 5 septembrie 1960, penitenciarul Dej

Decorații de război – Ordinul “Coroana României”, clasa a V-a cu spade (1916); Ordinul “Steaua României” clasa a III-a (1946); Crucea Comemorativă a campaniei 1916, cu baretele Jiu, Dobrogea , București (1918).

Decorații de pace – Ordinul ”Steaua României ” în grad de cavaler (1925); Ordinul ”Steaua României” clasa a IV- a; Ordinul “Coroana României” clasa a III-a în grad de comandor (1944); “Coroana Italiei” clasa a III-a.

Calități personale dovedite pe timpul carierei militare

Pe parcursul unei cariere militare de 31 de ani nu a fost pedepsit niciodată.

Toți comandanții săi, în notările anuale, au scos în evidență personalitatea deosebită a lui Traian  Teodorescu.

Pe timpul luptelor din Dobrogea “ofițerul a dovedit că este energic, priceput, curajos și bun patriot” și “s-a comportat brav, acționând până în ultimul moment pentru a permite retragerea infanteriei.”[5]În concluzie este “un ofițer excelent, care merită a fi avansat la excepțional”;[6]

Liceul militar Iași:“prin cultura sa generală, prin educația sa ostășească, prin energie, puterea de muncă și voință a știut să sădească elevilor cele mai frumoase sentimente”;[7]

Regimentul Care de Luptă: “disciplinat și cu educație aleasă (…), o judecată vie și ordonată (…), punctual și devotat serviciului (…), un element de reală și mare valoare, constituind o podoabă a corpului ofițeresc ”;[8]

Școala superioară de Război: ”excelente aptitudini ca comandant de trupă, este unul din ofițerii care va urca cu repeziciune toate treptele înaltelor comandamente”;[9]

Marele Stat Major: ”disciplinat, cu educație militară aleasă, modest și prevenitor (…) caracter ferm și loial (…), are aptitudini deosebite pentru a instrui pe alții (…), punctual, conștiincios, plin de zel și perseverent, prevede și pregătește la timp tot ce trebuie pentru îndeplinirea însărcinărilor primite (…) este un foarte bun ofițer de stat major, colaborator demn de toată lauda și de toată încrederea pentru cele mai grele încercări”;[10]

Cursul de comandament: ”ofițer cu o disciplină, cultură generală și cu o desăvârșită pregătire profesională (…), dotat cu o inteligență remarcabilă, un spirit viu și pătrunzător, o judecată sigură (…), un ofițer eminent din toate punctele de vedere, care merită să ajungă cât mai curând la grade mai înalte”;[11]

Marele Stat Major: “plin de energie, hotărât și perseverent în acțiunile sale (…), înzestrat cu o remarcabilă putere de muncă (…), o inteligență deosebit de vie (…), disciplinat și cu un înalt simți al datoriei și onoarei (…), cu multă personalitate și încredere în sine (…), eminent ofițer de artilerie și de stat major.”[12]

În perioada 1928-1933 a avut o contribuție majoră în elaborarea Regulamentului privind întrebuințarea tactică a Marilor Unități.

Atașat militar în Turcia

În perioada 1 aprilie 1938-31decembrie 1944, colonelul Traian Teodorescu a îndeplinit funcția de atașat militar al României în Turcia.

În anul 1941, după ruperea relațiilor diplomatice cu Anglia, colonelul Traian Teodorescu  a primit ordin de la Mareșalul Antonescu să păstreze în continuare contactele cu ambasada Marii Britanii, precum şi cu cea a SUA.[13]

Informațiile sale transmise M.St.M au constituit o documentație completă, deosebit de prețioasă asupra Turciei.

În aprecierea pe anul 1942 , generalul Ilie Șteflea, referitor la colonelul Traian Teodorescu  menționează: “ofițer foarte inteligent, foarte muncitor, extrem de bine pregătit în specialitate, cu o foarte mare capacitate de lucru intelectual.”[14]

În anul 1943, atașații militari de la Ankara îl considerau pe Traian Teodorescu cel mai strălucit exemplar dintre ei.

Se remarcă prin înțelegerea corectă a situației politico-militare a Turciei, a țărilor din Orientul Apropiat, a țărilor aliate și dușmane. Rapoartele sale, înaintate în timp util, cuprinzând informații prețioase, bine documentate, au permis orientarea corectă a M.St.M.

În acest an a solicitat încetarea misiunii pentru a putea pleca pe front, dar cererea sa nu poate fi rezolvată pozitiv, având în vedere că M.St.M.nu se poate dispensa de serviciile sale excelente.

În anul 1944, conform indicațiilor și cu aprobarea lui Ion Antonescu colonelul Traian Teodorescu a menținut contactele cu ambasadele Marii Britanii și SUA, până la încheierea armistițiului.

La 17 mai 1950, într-o declarație dată pe timpul anchetării de către organele securității, Traian Teodorescu declara: ”In Ianuarie 1944, pe când eram Ataşat Militar al României în Turcia am fost convocat de ataşatul militar american, maiorul Sieger, care m-a întrebat care ar fi aportul și atitudinea armatei române în cazul unei eventuale debarcări aliate în Balcani, în scopul creierii unui front Balcanic. Am răspuns Maiorului Sieger că voi întreba la Bucureşti dar că nu cred posibilă o colaborare a armatei noastre cu armatele aliate fără să avem garanţia aliată că ţara noastră nu va fi ocupată de trupele ruseşti. Ştiam că acesta este punctul de vedere al Mareşalului Antonescu, din discuţiuni anterioare pe care le avusesem cu dânsul, care a considerat că inamicul de totdeauna al României a fost Rusia. Despărțindu-mă de Maiorul Sieger, am telegrafiat imediat, cifrat, la Bucureşti, convorbirea cu Maiorul Sieger și am cerut răspuns.

În același timp, profitând de ocazie că ministrul nostru de la Ankara, Dl. Alexandru Cretzianu se găsea la Bucureşti, i-am făcut un raport în care relatam convorbirea avută cu Maiorul Sieger, atrăgându-i – după cât îmi amintesc – atenţiunea asupra faptului că ni se oferă o bună ocaziune de a ne desprinde de germani şi cerându-i în acest scop să vorbească personal cu Mareşalul Antonescu de la care să-i ceară un răspuns prompt şi precis. Peste câteva zile, Dl. Alex Cretzianu, întorcându-se la Ankara mi-a adus un memoriu din partea Mareșalului Antonescu în care acesta, după ce, într-o lungă introducere, făcea un istoric cu condiţiunile în care România a fost obligată să încheie alianţa cu Germania, arăta:
– să nu se ceară României să facă un act de trădare contra Aliaţilor ei, Germanii, o ţară mică neputându-şi permite o asemenea atitudine;
– cea mai bună misiune ce s-ar putea încredinţa Armatei Române ar fi ca împreună cu trupele germane să menţină pe Ruși, cât mai departe spre Răsărit, pentru ca la adăpostul acestui front trupele aliate să poată debarca în Balcani.
– de îndată ce armatele aliate ar ajunge la Dunăre, nici un soldat român nu va trage un foc de armă contra trupelor aliate.

De acord cu Dl. Alexandru Cretzianu, am tradus memoriul Mareşalului Antonescu, în limba franceză, pe care l-am înaintat apoi ataşaţilor militari englez şi american pentru a fi transmis la Cairo Generalului Wilson Comandantul suprem al forţelor aliate de pe teatrul de operaţiuni Mediteranian.

Se pare că memoriul Mareşalului, Antonescu nu a mulţumit pe Generalul Wilson care, prin două sau trei telegrame a cerut Mareşalului Antonescu să-şi definească mai precis atitudinea.

Aceste telegrame s-au transmis prin Dl. Alexandru Cretzianu aşa că nu cunosc în detaliu conţinutul lor cât nici răspunsurile Mareşalului Antonescu.

Mareșalul Antonescu urmărea, după cât ştiu eu, ca în momentul când Armistițiul va fi încheiat sau operațiuni de colaborare româno-aliate s-ar desfășura în Balcani, România să fie ocupată, la sosirea Rușilor, de către trupele aliate anglo-americane”[15]

Participarea pe frontul antihitlerist. Avansarea la gradul de general

După revenirea în țară, în perioada 15 decembrie 1944-12 martie 1945, a lucrat în Secția a II-a a M.St.M., aducându-și aportul la realizarea unei documentări complete despre situația geopolitică existentă în Orientul Apropiat și Mijlociu.

La 12 martie 1945 a fost numit comandant al Brigăzii 18 Artilerie, aflată pe front în Cehoslovacia.

În această calitate se va distinge în mod deosebit pe timpul luptelor, comandantul Diviziei 18 Infanterie menționând, în notarea pe anul 1945,  că nu a fost misiune mai importantă a diviziei “care să nu poarte pecetea calităților excepționale de pricepere, curaj, energie, intuiție, inițiativă și spirit creator al acestui eminent ofițer de artilerie ”.[16]

Nu ezită, pentru obținerea informațiilor despre inamic, să se deplaseze în linia întâi, contribuind astfel și la ridicarea la moralului infanteriștilor pe care urma să îi susțină cu focul artileriei din subordinea sa.

Comandantul Corpului 6 Armată, îl caracterizează astfel pe colonelul Traian Teodorescu: ”Excelent comandant de brigadă, foarte bine pregătit pentru comandă de mare unitate. În operațiunile din Slovacia a organizat focul artileriei divizionare în cele mai bune condiții, în acțiunile grele din munți.”[17]

Comandantul Armatei a 4-a, generalul Nicolae Dăscălescu, îl apreciază ca fiind un ofițer superior cu excelente aptitudini de comandă a unei mari unități în război. Recomandă, având în vedere  “modul distins cum s-a comportat în luptă”, ca ofițerul să fie înaintat în gradul de general la excepțional și să primească comanda unei mari unități.[18]

În perioada 1 iunie-15 august 1945 a condus marșul spre țară a grupului de luptă al Diviziei 18 Infanterie, remarcându-se prin organizarea și conducerea impecabilă a acestei acțiuni, cât și prin impunerea unui comportament demn al militarilor din subordine față de populația civilă din zonele prin care aceștia s-au deplasat.

La 14 iunie 1945, a fost avansat general de brigadă.

Finalul carierei

La 19 septembrie 1945, este numit comandant al Brigăzii 1 Anticar. Va conduce această mare unitate obținând rezultate excelente din toate punctele de vedere. Vă redacta instrucțiuni privind întrebuințarea în luptă a unităților și marilor unități anticar. Deși îl apreciază pe generalul de brigadă Traian Teodorescu ca fiind  un ofițer eminent, comandantul Armatei a 4-a , generalul Mihail Lascăr îi recomandă “să  se manifeste mai puternic și mai sincer pe linia democrației”.[19]

La 17 august 1946, este mutat subșef în cadrul M.St.M., având în subordine secțiile cu însărcinări materiale. Se impune prin atitudinea demnă și pregătirea sa profesională impecabilă.

În această perioadă a predat la Școala Superioară de Război cursuri de strategie și geografie militară, pe care le-a susținut cu o deosebită competență.

Îngrijorător este faptul că șeful M.St.M., generalul Costin Ionașcu, îi reproșează generalului Traian Teodorescu că “nu s-a angajat în mod complet pe linia democrației populare”[20].

A fost ultimul avertisment, deoarece la 21 aprilie 1947, deși este apreciat ca un general foarte bine pregătit și de mare valoare, va fi trecut în cadrul disponibil, pentru că “nu s-a încadrat în spiritul democrat”.[21]

Generalul de brigadă Teodorescu Traian este mutat, conform adresei Secretariatului general al M.Ap.N. nr. 588010 din 11 decembrie 1947, ca ofițer de rezervă la Cercul Teritorial București.

La 20 februarie 1948, înaintează o cerere către prefectura Poliției Capitalei prin care solicită prelungirea autorizației de port armă pentru pistolul automat Beratta, solicitarea nefiindu-I aprobată.

Arestarea, condamnarea, calvarul închisorilor comuniste

 A fost arestat în luna martie 1948, în urma unui denunț; învinuit că ar fi furnizat informații unor servicii  străine, prin reprezentantul Misiunii britanice, Edward Greer;[22]

Tribunalul Militar București, Secția I-a, în dosarul 301/ 1949,  prin sentința nr. 223,  îl condamnă pe generalul de brigadă în rezervă Teodorescu Traian la muncă silnică pe viață,[23]degradarea militară și confiscarea averii, pentru crima de înaltă trădare prin necredință.

Va fi supus unui regim de detenție dur în penitenciarele Jilava, Aiud, Pitești, Văcărești și Dej. După 12 ani de detenție va înceta din viață, la 5 septembrie 1960[24], în penitenciarul Dej, în condiții neelucidate.[25]

Note

• [1] Arhivele Militare Naționale Române (AMNR),Dosar -3042- DCI-1974,Inv.0217 din 20.08.1974, Crt.15792, p. 4
• [2] Ibidem, p.1-63
• [3] În timpul prizonieratului a avut o comportare demnă.
• [4] Ibidem, p.3
• [5] Ibidem, p.10
• [6] Ibidem, p.5
• [7] Ibidem, p.13
• [8] Ibidem, p.16
• [9] Ibidem, p.20
• [10] Ibidem,p..24
• [11] Ibidem,p.30
• [12] Ibidem, p.40
• [13] xxx, Din tranşeele invizibile ale celui de-Al Doilea Război Mondial, revista Art- emis din 25 mai 2015
• [14]  AMNR, Dosar -3042- DCI-1974,Inv.0217 din 20.08.1974, Crt.15792, p. 46
• [15] xxx, Din tranşeele invizibile ale celui de-Al Doilea Război Mondial, revista Art- emis din 25 mai 2015
• [16] AMNR, Dosar -3042- DCI-1974,Inv.0217 din 20.08.1974, Crt.15792, p. 54
• [17] Ibidem, p.51
• [18] Ibidem
• [19] Ibidem. p.58
• [20] Ibidem, p.59
• [21] Ibidem, p.60
• [22] Lavinia Dandara, Victimele genocidului:militarii,  victime communism, militari.pdf
• [23] În site The Generals of WWII(generals. dk) se prezintă eronat faptul că generalul Traian Teodorescu ar fi fost condamnat la 25 de ani de închisoare
• [24]  AMNR, Dosar -3042- DCI-1974,Inv.0217 din 20.08.1974, Crt.15792, p. 3
• [25] În sinteza elaborată de doamna Livia Dandara “Victimele genocidului: militarii” se prezintă eronat faptul că generalul Traian Teodorescu ar fi fost eliberat în urma grațierilor din 1964.