Tiberiu, Tănase (2024), Principii, metode și mijloace ale activității informative în statele euroatlantice, Intelligence Info, 3:2, 51-72, https://www.intelligenceinfo.org/principii-metode-si-mijloace-ale-activitatii-informative-in-statele-euroatlantice/

Principles, methods and means of intelligence activity in the Euro-Atlantic states

Abstract

The intelligence activity of the United States provides the President and the National Security Council with the necessary information, on the basis of which decisions can/will be made regarding the conduct and development of foreign, defense and economic policy, as well as the protection of the national interests of the United States against threats to security. In accordance with the provisions of Executive Order 12333 of 04.12.1981, all departments and agencies must cooperate from all points of view in order to achieve this objective.

Keywords: intelligence, USA, Canada, Great Britain, Germany, France, Italy, Spain, Portugal, Netherlands, Belgium, Poland, Hungary, Czech Republic, Bulgaria

Rezumat

Activitatea de informaţii a Statelor Unite furnizează Preşedintelui şi Consiliului Naţional de Securitate informaţiile necesare, pe baza cărora se pot/vor fi luate decizii privind desfăşurarea şi elaborarea politicii externe, de apărare şi economice, precum şi protecţia intereselor naţionale ale SUA împotriva ameninţărilor la adresa securităţii. În conformitate cu prevederile Ordinului executiv 12333 din 04.12.1981, toate departamentele şi agenţiile trebuie să coopereze din toate punctele de vedere în scopul îndeplinirii acestui obiectiv.

Cuvinte cheie: intelligence, SUA, Canada, Marea Britanie, Germania, Franța, Italias, Spania, Portugalia, Olanda, Belgia, Polonia, Ungaria, Cehia, Bulgaria

INTELLIGENCE INFO, Volumul 3, Numărul 2, Iunie 2024, pp. 51-72
ISSN 2821 – 8159, ISSN – L 2821 – 8159,
URL: https://www.intelligenceinfo.org/principii-metode-si-mijloace-ale-activitatii-informative-in-statele-euroatlantice/
© 2024 Tănase TIBERIU. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.

Principii, metode și mijloace ale activității informative în statele euroatlantice

Tănase TIBERIU[1]

tanasetiberiu2@gmail.com

[1] Membru  al Diviziei de Istoria Științei din cadrul Comitetului  Român de Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii – CRIFST  al Academiei Române,  lector univ Universitatea Româno – Americană ,  membru al Societății de Științe Istorice din Romania.

SUA

Activitatea de informaţii a Statelor Unite furnizează Preşedintelui şi Consiliului Naţional de Securitate informaţiile necesare, pe baza cărora se pot/vor fi luate decizii privind desfăşurarea şi elaborarea politicii externe, de apărare şi economice, precum şi protecţia intereselor naţionale ale SUA împotriva ameninţărilor la adresa securităţii. În conformitate cu prevederile Ordinului executiv 12333 din 04.12.1981, toate departamentele şi agenţiile trebuie să coopereze din toate punctele de vedere în scopul îndeplinirii acestui obiectiv.

Noul concept, de „informaţii naţionale”, a fost introdus în SUA prin Legea privind reforma în domeniul informaţiilor şi combaterea terorismului,   această nouă abordare reprezentând o reformă profundă a practicilor şi aranja-mentelor anterioare de informaţii. În documentul specific activităţii de informaţii (Strategia Naţională de Informaţii) emis în octombrie 2005, se arată că informaţiile naţionale americane trebuie adaptate la ameninţările secolului XXI, care rareori se conformează profilurilor tradiţionale de state şi alianţe ostile.

Prin urmare, prima sarcină pentru Informaţiile Naţionale americane  (agenţiile implicate) este informarea şi avertizarea Preşedintelui, a Cabinetului, Congresului, Şefilor Armelor Reunite şi comandanţilor de pe teren, a autorităţilor din domeniul aplicării legii şi al securităţii interne, a aliaţilor la nivel internaţional, sens în care informaţiile naţionale trebuie să fie caracterizate de colaborare, să fie penetrante, obiective şi de prognoză[1].

Activitatea informativă a serviciilor americane are drept scop[2]: culegerea,  analiza şi transmiterea informaţiilor corecte, oportune,  obiective şi  independente de consideraţiile politice, către Preşedinte şi ceilalţi beneficiari; realizarea programului naţional de informaţii al Guvernului SUA şi a activităţilor speciale, transformarea  capacităţii de a fi înaintea ameninţărilor în continuă evoluţie, conceperea de măsuri contrainformative eficiente, care să îmbunătăţească şi să protejeze activităţile, pentru a se asigura integritatea sistemului informativ, îndeplinind sarcinile conform legii, într-o manieră care respectă libertăţile cetăţeneşti.

În esenţa sa, Strategia Naţională de Informaţii solicită elaborarea de planuri care recunosc punctele forte şi competenţele fiecărui membru al Comunităţii Informative, sunt elaborate prin consultare cu departamentele şi agenţiile relevante, în scopul instituirii unor metode de autoevaluare necesare pentru a se asigura că elementele Comunităţii Informative satisfac cerinţele factorilor de decizie şi respectă statul de drept. De asemenea, stabileşte două tipuri de obiecti-ve strategice: misiunea şi sistemul.

• Obiectivele misiunii se referă la: eforturile de a previziona, penetra şi preveni ameninţările la adresa siguranţei naţionale şi de a-i sprijini în implemen-tarea obiectivelor politicii naţionale pe toţi cei care formulează şi implementează politica de securitate naţională a SUA, pe cei ce poartă ,,războaiele SUA, protejează naţiunea americană  şi aplică legile”[3].
• Obiectivele sistemului se referă la capacitatea SUA de a păstra avantajul asupra statelor şi forţelor care ameninţă securitatea naţiunii[4].

Astfel, transformarea Comunităţii Informative se va ghida după principiul doctrinar al integrării, iar schimbarea va fi centrată pe o forţă de muncă performantă în domeniul informaţiilor, care este concentrată pe obţinerea rezultatelor, cooperantă, curajoasă, orientată spre viitor, capabilă să se auto-evalueze, creativă. Aceste şase caracteristici sunt interdependente, se consolidează reciproc şi vor modela politicile, programele, instituţiile şi tehnologiile interne.

Dintre obiectivele sistemului menţionăm constituirea unei forţe integrate de informaţii, care să soluţioneze ameninţările la adresa ţării, cu respectarea legilor americane, a dreptului la intimitate şi a libertăţilor civile[5].

Având în vedere necesitatea de a se conforma legilor în vigoare şi de a proteja libertăţile civile şi dreptul la intimitate, structurile de informaţii din SUA trebuie să-şi concentreze mijloacele de care dispun pentru a se asigura că:

– structurile de informaţii din cadrul Departamentelor de Justiţie şi, respectiv, Securitate Internă dispun de resurse adecvate şi sunt bine integrate în Comunitatea de Informaţii;

– toate componentele Comunităţii Informative contribuie la facilitarea procesului de culegere şi analiză integrată a informaţiilor din domeniul combaterii terorismului, armelor de distrugere în masă şi a altor ameninţări la adresa naţiunii americane;

– entităţile statale, locale şi tribale şi sectorul privat sunt conectate la eforturile de asigurare a securităţii naţiunii şi de culegere de informaţii.

În acest sens, se vor elabora o serie de planuri[6], după cum urmează:

– un plan conţinând necesarul financiar, informativ şi de resurse umane, care să permită structurilor de informaţii să gestioneze ameninţările interne, cu respectarea integrării depline şi legale a structurilor de informaţii din cadrul Departamentului de Justiţie şi al Departamentului de Securitate Naţională în structura Comunităţii Informative extinse, întocmit de Adjunctul Directorului Informaţiilor Naţionale pentru Management;

– un plan care să faciliteze mijloacele prin care entităţile federale, statale, locale, tribale, precum şi cele din sectorul privat să poată avea acces la informaţii pe probleme de terorism, ce va fi elaborat de Managerul Programului de Distribuţie a Informaţiilor, în cooperare cu Responsabilul pe probleme de Informaţii;

– un plan prin care să se garanteze că extinderea acestor mijloace se face cu atenţia cuvenită faţă de respectarea libertăţilor civile şi a intimităţii cetăţenilor americani, ce va fi elaborat de către Ofiţerul pentru Protecţia Libertăţilor Civile.

• Consolidarea expertizei, metodelor şi procedeelor analitice; acumularea de experienţă din orice domeniu şi explorarea mijloacelor analitice alternative

Pentru a consolida şi susţine mijloacele analitice de care dispune Comunitatea Informativă, şi pentru a asigura utilizarea, în mod eficient şi constructiv, a unui nivel adecvat de experienţă, Comunitatea Informativă trebuie să întreprindă următoarele:

– să formeze şi să susţină expertiza şi mijloacele de care dispune „corpul” analitic al Comunităţii Informative, echilibrând mijloacele fiecărei structuri com-ponente în parte şi încurajând colaborarea inter-agenţii la toate nivelurile;

– să utilizeze experienţa din afara Comunităţii Informative în analizele de informare şi să consolideze acele zone în care gradul de expertiză al Comunităţii este insuficient;

– să perfecţioneze metodele şi procedeele analitice la nivelul întregii Comunităţi, cu respectarea rigorii şi prin explorarea analizei alternative.

În acest sens, strategia în materie precizează că:

– se va întocmi un plan pentru stabilirea gradului de expertiză din interiorul şi din afara guvernului, care va avea în vedere noi metode care să permită Cabinetului Directorului pentru Informaţii să gestioneze o serie de probleme-cheie din sfera informaţiilor, printre care inventarierea mijloacelor analitice şi a activităţilor priori-tare, identificarea lacunelor şi colaborarea cu responsabilii din domeniul culegerii de informaţii, pentru acoperirea acestor lacune;

– se vor înfiinţa colective virtuale de experţi şi analişti interesaţi din întreaga Comunitate Informativă şi din Guvernul Statelor Unite, pentru o mai bună corelare între analiza şi culegerea de informaţii;

– se vor îmbunătăţi metodele şi procedeele analitice şi se va asigura integritatea analitică.

• Reechilibrarea, integrarea şi optimizarea mijloacelor de culegere de informaţii, pentru a răspunde priorităţilor actuale şi viitoare, din perspectiva beneficiarilor şi a produselor analitice

Mijloacele tehnice de culegere de informaţii trebuie să rămână cele mai performante, sens în care  Comunitatea Informativă trebuie să:

– extindă activitatea de culegere şi analiză a informaţiilor din surse deschise şi să le gestioneze ca activităţi integrate;

– înfiinţeze un serviciu secret la nivel naţional, care să integreze toate elementele de culegere de informaţii prin surse umane, urmând tradiţia înaltelor standarde de profesionalism şi calitate intelectuală;

– reechilibreze structura de culegere informaţii prin mijloace tehnice pentru a îmbunătăţi viteza de reacţie la cerinţele utilizatorilor;

– crească flexibilitatea şi viabilitatea;

– asigure noi surse şi metode de lucru pentru ţintele actuale şi cele de perspectivă;

– extindă aria de obţinere a informaţiilor de valoare la entităţile statale, locale şi tribale cu atribuţii de aplicare a legii, precum şi la sectorul privat.

În acest sens se va întocmi:

– un plan cuprinzător, care să permită atingerea unui nou echilibru între diversele metode de culegere a informaţiilor – din surse deschise, umane şi prin mijloace tehnice – ţinând cont în acelaşi timp de diferitele aspecte ale cadrului legal ce reglementează această activitate în Statele Unite, de către Adjunctul Directorului Informaţiilor Naţionale pentru Culegerea de Informaţii. Planul va reflecta schimbările ce au intervenit în natura ameninţărilor cu SUA se confruntă, vastele oportunităţi pe care le oferă epoca informaţiilor şi va evidenţia sursele de informaţii netradiţionale disponibile în acest moment;

– un plan pentru combaterea acţiunilor externe de defăimare îndreptate împotriva SUA de către Comisia Anti-Dezinformare[7].

• Culegerea şi analiza datelor

♦ Culegerea

În SUA există patru „discipline” de bază pentru culegerea de informaţii de către structurile Comunităţii Informative şi anume :

– informaţiile din surse umane (HUMINT), care  se obţin în principal de către CIA şi de Serviciul Humint pentru Apărare, componentă a Agenţiei de Informaţii pe probleme militare;

– informaţii din semnale (SIGINT), care  reprezintă informaţii obţinute din interceptarea comunităţilor, radarele şi a transmisiilor de date şi sunt în competenţa Agenţiei Naţionale de Securitate;

– imaginile (IMINT), care  reprezintă utilizarea sistemelor spaţiale, aeriene sau terestre în vederea obţinerii imagini electro-optice, radar sau în infraroşu. Biroul Central pentru Imagini operează colectarea şi procesarea imaginilor;

– informaţii obţinute prin măsurători şi semnătură (MASINT), care repre-zintă culegerea datelor derivate tehnic ce descriu caracteristici distincte ale unui anumit eveniment important. Competenţa în obţinerea unor astfel de informaţii revine Agenţiei pentru informaţii pe probleme de Apărare şi serviciilor militare de informaţii.

♦ Analiza informaţiilor de securitate

Informaţiile obţinute sunt procesate, analizate şi raportate de către analiştii serviciilor care culeg datele. Analiştii stabilesc relevanţa informaţiilor  în raport de cerinţele informaţionale.

Informaţiile sunt transmise pe suporţi magnetici sau pe hârtie beneficiarilor şi corpurilor de analiză din cadrul Comunităţii Informative (îndeosebi CIA şi DIA), care le coroborează cu alte date şi informaţii obţinute din surse secrete sau publice, întocmind evaluări analitice sau rapoarte asupra semnificaţiei informaţiilor.

Consiliul de Informaţii pentru Securitatea Naţională[8] are ca principală atribuţie producerea estimărilor informative naţionale de securitate şi evaluarea activităţilor informativ-operative în cadrul Comunităţii de Informaţii. Consiliul este subordonat Directorului Serviciilor Naţionale de informaţii, fiind alcătuit din ofiţeri analişti de marcă, ce realizează analize pe probleme, regiuni, zone specifice.

Alte analize sunt realizate de Direcţia Informaţii, organism specializat al CIA, care produce informaţii curente şi studii extinse, inclusiv evaluări naţionale referitoare la evoluţii politice, economice şi militare pe spaţii sau zone de interes.

La nivelul Departamentului Apărării funcţionează structuri de analiză specializate, constituite în cadrul serviciilor militare, forţelor navale, aeriene, marine, Comandamentelor Reunite, Departamentului Energiei şi Departamentului Trezoreriei.

Într-o lume în care evoluţiile din orice parte a planetei pot afecta cetăţenii şi interesele americane acasă şi în străinătate, Comunitatea Informativă trebuie să avertizeze factorii politici cu privire la anumite probleme, înainte ca ele să capete amploare, şi să le ofere acestora opinii cu privire la cauzele şi efectele lor.

Conform Strategiei Naţionale de Informaţii activitatea de analiză trebuie  să facă mai mult decât să descrie, pur şi simplu, ce se întâmplă, ci să analizeze de ce se întâmplă şi să identifice o serie de posibilităţi (şi consecinţele probabile ale acestora) pentru acţiuni în domeniile diplomatic, militar, de aplicare a legii şi de securitate internă.

Pentru a sprijini factorii politici (beneficiarii de informaţii), Comunitatea Informativă a SUA:

– va identifica şi analiza eventualele oportunităţi şi va avertiza cu privire la problemele potenţiale;

– va identifica lacunele în cunoştinţe şi va acţiona pentru a le remedia prin recrutare, pregătire şi consultare cu profesionişti din exterior;

– va promova o înţelegere culturală mai profundă, o cunoaştere mai bună a limbilor străine şi îmbunătăţirea cunoştinţelor tehnice şi ştiinţifice de către personalul său, la toate nivelurile;

– va face din atenţia acordată analizei strategice şi pe termen lung o parte a sarcinilor fiecărui analist;

– va pregăti analiştii să anticipeze evoluţii ce pot afecta interesele SUA şi se va asigura că sunt vigilenţi pentru a întreprinde acţiuni în timp util.

În acest sens, Adjunctul Directorului Informaţiilor Naţionale pentru Analiză:

– va înfiinţa o unitate de analiză şi cercetare strategică în cadrul Consiliului Informaţiilor Naţionale;

– va elabora proceduri pentru inventarierea capacităţilor de analiză ale Comunităţii Informative pe toate regiunile, pe ameninţări specifice şi probleme transfrontaliere;

– va dezvolta un plan de îmbunătăţire a cunoaşterii limbilor străine, a abilităţilor tehnico-ştiinţifice şi a cunoştinţelor culturale ale analiştilor;

– va conlucra cu componentele analitice ale tuturor agenţiilor din Comuni-tatea Informativă pentru a acoperi lipsurile, a facilita cooperarea şi a realiza un echilibru corespunzător între analiza pe termen lung şi cea curentă[9].

♦ Distribuirea/diseminarea informaţiilor

Informaţiile finite sunt elaborate sub forma: traficului de mesaje, publicaţiilor zilnice electronice şi tipărite, video-conferinţelor, şedinţelor, studiilor pe termen lung, convorbirilor telefonice sigure (ca protecţie) şi întrevederilor personale cu analişti.

Produsele informative sunt stocate în baze de date care permit beneficiarilor să le acceseze şi să le extragă automat în raport de necesităţi.

Comunitatea informativă americană asigură distribuirea produselor la beneficiari în raport de nevoi şi competenţe, sens în care sunt protejate anumite informaţii privind securitatea naţională, precum identitatea anumitor ofiţeri; agenţi, informatori şi surse care lucrează sub acoperire pentru Statele Unite[10].

Canada

Protecţia informaţiilor este asigurată şi în Canada, unde transmiterea acestora se face conform Legii asupra Serviciului canadian de Informaţii pentru Securitate, potrivit căreia nimeni nu poate comunica informaţiile pe care le-a aflat sau la care a avut acces în timpul exercitării funcţiilor conferite prin lege sau cu ocazia participării la punerea în practică ori la controlul acestei legi, informaţii care i-ar permite să descopere identitatea unei alte persoane care furnizează sau a furnizat Serviciului de informaţii (sau unei persoane care este sau era un funcţionar care se ocupa cu activităţi operaţionale acoperite ale Serviciului[11]) un ajutor cu titlu confidenţial.

Informaţiile pe care Serviciul le obţine în exercitarea funcţiilor care-i sunt conferite în virtutea prezentei legi nu pot fi comunicate decât în conformitate cu prevederile legii.

De asemenea, serviciul poate comunica informaţiile  – în vederea exercitării funcţiilor care-i sunt conferite în virtutea legii de funcţionare, sau pentru execu-tarea şi controlul aplicării acesteia, ori în conformitate cu cerinţele unei alte reguli de drept – şi persoanelor sau autorităţilor[12].

Marea Britanie

Informaţiile obţinute în urma activităţii operative din teren sunt prelucrate la sediile MI-5 de profesionişti care au sarcina de a asambla informaţiile provenite din teren, a le evalua şi a le corobora cu alte informaţii deja monitorizate.

Însoţite de directivele de informaţii, ele sunt destinate uzului intern, altor agenţii de informaţii sau primului ministru.

În baza statutului de funcţionare, MI 5 dispune de următoarele principale surse secrete de informaţii:

– interceptarea comunicaţiilor;

– infiltrarea de agenţi în organizaţiile vizate;

– supravegherea operativă;

– metoda ,,eavesdropping”, care presupune interceptarea/monitorizarea camu-flată a conversaţiilor purtate de vector sau obiectiv.

• Interceptarea comunicaţiilor

Printr-un mandat emis de către secretarul de stat[13] se poate autoriza pătrunderea în spaţiul intim al vectorului pentru a face o constatare secretă sau pentru a aplica procedura de ,,eavesdropping”.

• Infiltrarea de agenţi în organizaţiile vizate

În Marea Britanie, agenţii reprezintă una dintre cele mai importante surse de informaţii. Instruirea şi folosirea agenţilor sunt conduse de ofiţeri special antrenaţi iar această cooperare poate dura ani întregi.

Serviciul de Securitate (MI 5) conferă o importanţă deosebită faptului că agenţii săi – mulţi dintre ei fiind expuşi riscurilor prin munca prestată – trebuie să acţioneze în condiţii de siguranţă. Aranjamentele conducerii pentru operaţiunile în care sunt implicaţi agenţi sunt, de asemenea, destinate asigurării acestora pentru menţinerea situaţiei sub control, efectuându-li-se instructaje şi în ceea ce priveşte asigurarea lor juridică, în caz de nevoie. Serviciul de Securitate asigură bunăstarea materială a agenţilor săi, atât în timpul activităţii lor cât şi după retragerea acestora din Serviciu.

• Supravegherea operativă (filajul)

Operaţiile de supraveghere operativă implică observarea camuflată a elementelor ţintă cu scopul de a obţine informaţii despre mişcările lor şi despre identitatea celor cu care vin în contact. Supravegherea este realizată de ofiţeri foarte bine pregătiţi, specialişti ce acţionează din puncte fixe sau mobile de observaţie, pe jos sau cu autoturismul. Supravegherea operativă se realizează în cooperare şi cu alte instituţii abilitate, în special cu organele de poliţie.

Din anul 1992 a crescut angajarea şi implicarea Serviciului şi în activităţile judiciare. Informaţiile au început să fie prezentate ca materiale probante ori folosite ca ,,dovezi atipice”. Această procedură s-a instituit, în principal, în activităţile specifice de combatere a terorismului.

În orice caz, Tribunalul (şi nu Serviciul sau Guvernul) decide în ultimă instanţă ce anume trebuie dezvăluit.

Sarcina procurorilor, de a pune la dispoziţia apărării materialului necesar în cazurile penale, este stabilită prin Legea Investigaţiilor şi Procedurii Penale (1996), care prevede că trebuie să se ţină seama de necesitatea protejării acelor informaţii a căror dezvăluire ar putea aduce atingere securităţii naţionale.

Procurorul examinează documentele Serviciului, oferind consultanţă în legătură cu oportunitatea dezvăluirii unora sau altora dintre ele. Dacă aceste dezvăluiri ar dăuna interesului public, de exemplu prin compromiterea identităţii unui agent sau a unei metode de investigaţie deosebite, procurorul poate solicita judecătorului ca materialul respectiv să nu fie dezvăluit.

Asemenea proceduri îmbracă forma unei solicitări de acordare a imunităţii publice – PII (Public Interest Immunity) – solicitare făcută printr-un certificat semnat de ministrul de Interne. Decizia acordării PII revine judecătorului, care poate reveni asupra ei pe tot parcursul desfăşurării procesului.

Pentru menţinerea sub control a propriilor probleme şi interese, Serviciul păstrează în secret unele date referitoare la anumite operaţii, inclusiv cele obţinute de la agentură, prin mijloace de ascultare şi cercetare secretă ori din supravegherea operativă.

De asemenea, autorizarea unor acţiuni se face conform prevederilor Legii serviciilor de informaţii – 1994, care în Capitolul 13-5[14] se referă la Autorizarea unor acţiuni pe baza mandatului[15].

Germania

Culegerea de date se face, în Germania, conform Legii Federale de protecţie a datelor[16]. Culegerea datelor referitoare la persoane este autorizată atunci când cunoaşterea lor este necesară pentru îndeplinirea sarcinilor autorităţilor abilitate.

Oficiul pentru Apărarea Constituţiei culege sistematic informaţii despre  activitatea grupurilor aflate în supraveghere, conform competenţei legale[17].

Culegerea de date prin mijloacele muncii informative este permisă de lege, cu folosirea unor metode şi căi secrete şi acoperite, între care: suprave-gherea, recrutarea şi dirijarea agenţilor secreţi în organizaţiile anticonstitu-ţionale; recrutarea colaboratorilor serviciilor secrete adverse, aşa-numiţii agenţi dubli), fotografierea în secret şi chestionarea „acoperită”, prin care nu se lasă să se întrevadă că este vorba de Apărarea Constituţiei.

Serviciul poate culege informaţii şi în special date referitoare la persoane, prin mijloacele prevăzute de lege[18], atunci când faptele justifică presupunerea că :

– în acest mod pot fi obţinute informaţii privind tendinţele sau acţiunile prevăzute de Legea Federală pentru apărarea Constituţiei când acest lucru este necesar în vederea protejării colaboratorilor, instituţiilor, obiectivelor şi surselor Oficiului Federal pentru Apărarea Constituţiei împotriva acţiunilor ce pun în pericol securitatea, sau a acţiunilor specifice serviciilor secrete[19].

În cazul culegerii de informaţii care sunt echivalente cu o restrângere a secretului corespondenţei şi al convorbirilor telefonice (care presupune cu prioritate ascultarea şi înregistrarea convorbirilor neoficiale cu mijloace tehnice ascunse), trebuie informate persoana în cauză, după încheierea acţiunii, în măsura în care acest lucru nu afectează scopul măsurii, precum  şi Comisia Parlamentară de Control[20].

În scopul îndeplinirii sarcinilor, Oficiul Federal pentru Apărarea Constituţiei poate solicita procuraturilor şi – în măsura în care există împuterniciri pe linie de procuratură – poliţiei, precum şi altor autorităţi, furnizarea informa-ţiilor necesare, inclusiv a datelor referitoare la persoane, atunci când ele nu pot fi obţinute din surse accesibile, sau pot fi obţinute numai cu cheltuieli exagerate sau numai prin măsuri care afectează puternic persoana în cauză.

Protecţia datelor reprezintă o prelucrare automatizată a datelor obţinute prin acţiunile de culegere, prelucrare sau utilizare a datelor referitoare la persoane realizate prin intermediul sistemelor de prelucrare a datelor[21].

Conform Legii Federale de protecţie a datelor, Oficiul Federal pentru Apărarea Constituţiei[22] trebuie să:

– corecteze datele personale stocate în baza de date atunci când acestea sunt incorecte;

– şteargă datele referitoare la persoane, atunci când stocarea lor nu este legală sau când deţinerea lor nu mai este necesară pentru îndeplinirea misiunii.

Pentru fiecare bază de date din cadrul Oficiului Federal pentru Apărarea Constituţiei, dispoziţia privind stocarea datelor, care necesită aprobarea ministrului de interne, precizează: indicativul bazei de date; obiectivul bazei de date; condiţiile de stocare, transmitere şi utilizare (cercul de persoane în cauză, natura datelor); predarea sau implementarea; autorizaţia de acces; termene de verificare, durata stocării; procesul-verbal.

În scopul obţinerii de date secrete, Oficiul Federal pentru Apărarea Constituţiei poate utiliza metode, obiecte şi instrumente cum ar fi: infiltrarea de informatori şi oameni de încredere, observarea, înregistrările audio şi video, documente şi însemne de acoperire. Acestea trebuie specificate în regulamentul de serviciu care reglementează şi competenţa pentru dispunerea aplicării unor astfel de metode în obţinerea de informaţii. Regulamentul de serviciu necesită aprobarea ministrului federal de Interne, care informează Comisia Parlamentară.

Oficiul Federal pentru Apărarea Constituţiei nu dispune de competenţe poliţieneşti sau de emitere a unor dispoziţii şi nu are voie să solicite poliţiei ajutor oficial în luarea unor măsuri pentru care nici el nu este autorizat.

Dacă datele personale se iau de la persoana în cauză, cu asentimentul său, trebuie să se indice scopul. Persoana în cauză trebuie informată în legătură cu caracterul liber consimţit al furnizării datelor personale şi, în cazul unei verificări de securitate, conform art. 3 alineatul 2, asupra obligativităţii de colaborare potrivit reglementărilor pentru funcţionarul public şi codul muncii.

Organele cu atribuţii în domeniul Apărării Constituţiei au obligaţia de a alcătui, la Oficiul Federal pentru Apărarea Constituţiei, o bază comună de date, pe care să o utilizeze prin metode computerizate. Aceste baze de date conţin doar acele date necesare descoperirii documentelor şi identificării persoanelor în cauză. Implementarea datelor referitoare la persoane este permisă numai în condiţiile prevăzute de art. 10 şi 11 din Legea cu privire la colaborarea dintre Federaţie şi landuri în probleme de Apărare a Constituţiei şi cu privire la Oficiul Federal pentru Apărarea Constituţiei.

Conform prevederilor generale ale Legii pentru protejarea datelor[23]:

– fiecare organ pentru Apărarea Constituţiei răspunde pentru datele intro-duse; numai respectivul organ poate modifica, bloca sau şterge aceste date. Biroul care introduce datele trebuie să poată fi identificat;

– Oficiul Federal pentru Apărarea Constituţiei ia măsuri tehnice şi organizatorice pentru bazele comune de date, cf. art. 9 din Legea federală pentru protejarea datelor;

– transmiterea fişierelor-text şi a bazelor de date care conţin alte date decât cele prevăzute este permisă numai pentru domenii de aplicabilitate strict delimitate, în scopul clasificării activităţilor ce pun în pericol siguranţa sau a celor de spionaj desfăşurate în favoarea unei puteri străine sau a tendinţelor ce vizează recurgerea la forţă sau pregătirea unor acte de violenţă.

– autorizaţia de acces se limitează la acele persoane care sunt abilitate nemijlocit să efectueze activităţi în acest domeniu specific[24].

O importanţă deosebită o au verificările de securitate, întreprinse, în baza legii, asupra personalului care lucrează în obiective importante, au  acces la date secrete de stat ori în domenii/sectoare de importanţă majoră.

            Verificările de securitate au scopul  de a constata dacă o persoană este aptă să lucreze într-un domeniu secret,  urmărind să stabilească dacă prezintă riscuri din punct de vedere al securităţii domeniului: apartenenţa la o organizaţie extremistă, slăbiciuni de caracter, legături cu anumite state şi alte puncte slabe pe care  servi-ciile secrete străine le pot folosi  în activitatea de recrutare. Intensitatea verifi-cărilor este orientată, în primul rând, în funcţie de riscurile de securitate pe care le incumbă activitatea personalului. Baza fiecărei verificări o reprezintă declaraţia de securitate pe care o completează fiecare persoană implicată şi care, conform cerinţelor protecţiei datelor, ia cunoştinţă de executarea verificărilor.

            Oficiul pentru Apărarea Constituţiei verifică persoana în cauză în docu-mentele proprii sau se documentează la alte surse: verificări la autorităţi, chestionarea persoanelor care îl cunosc pe cel verificat din viaţă personală sau profesională şi pot face aprecieri despre acesta. Dacă există riscuri de securitate, Serviciul face recomandarea ca cel verificat să nu ia cunoştinţă de  informaţii secrete. Decizia finală aparţine însă comandantului care a solicitat efectuarea verificării de securitate.

Franţa

Secţia ,,Operaţiuni şi cercetări specializate” din cadrul DST este respon-sabilă de culegerea de informaţii şi de gestionarea din punct de vedere administrativ a informatorilor.

Informatorii recrutaţi sunt supuşi unei „perioade de probă”, cu durata de trei luni. Rezultatele acestei perioade sunt transmise de către şefii serviciilor directo-rului general, care aprobă înmatricularea informatorului. „Nota de înmatriculare” întocmită de serviciul care are în legătură informatorul, conţine date privind starea civilă a acestuia, adresa, profesia, pseudonimul şi un număr de cod format din patru cifre (primele două reprezentând numărul departamentului care îl are în legătură iar următoarele două un număr de ordine atribuit în ordinea cronologică a înmatriculării).

Fiecare întâlnire cu un informator este urmată de întocmirea unei „note de contact”, în care se menţionează succint: pseudonimul şi numărul de cod al informatorului, condiţiile contactării (data, ora, locul şi pseudonimul funcţionarului), rezultatul contactării (informaţiile furnizate de informator pe timpul întâlnirii), modul de exploatare a informaţiilor (beneficiarul), „opinia medicului” – punctul de vedere al funcţionarului în ceea ce priveşte activitatea şi starea de spirit a informatorului şi suma remisă informatorului în schimbul informaţiilor (dacă este cazul).

Informatorilor care îşi încetează activitatea li se întocmeşte o „notă de radiere”. În planul central, identitatea unui informator este cunoscută de către trei persoane: Directorul general, adjunctul acestuia şi şeful Subdirecţiei Cercetare. În cazul informatorilor aparatului teritorial, la identitatea acestora au acces şi directorii departamentali/regionali.

Italia

Activităţi specifice de informaţii şi securitate sunt desfăşurate de SISDE şi SISMI, cu respectarea competenţelor stabilite prin decret al Consiliului de Miniştri, în acord cu miniştri Apărării şi de Interne.

Informaţiile şi orice alt element, obţinute de serviciile de specialitate, refe-ritor la faptele care ţin de fundamentele crimei organizate de tip mafiot, trebuie comunicate imediat Înaltului Comisar pentru coordonarea luptei împotriva delicvenţei de tip mafiot.

Metodele şi mijloacele cel mai des folosite de către SISDE sunt infiltrarea unor agenţi sau cadre acoperite în mediile de interes şi folosirea agenturii secrete  de informaţii.

Spania

Activitatea de informaţii a Centrul Naţional de Informaţii din Spania, ca şi organizarea şi structura sa internă, mijloacele şi procedurile, personalul, instalaţiile, bazele şi centrele de date, sursele de informaţii şi informaţiile sau datele care pot conduce la cunoaşterea subiectelor anterioare, constituie informaţii clasificate, cu grad de secretizare, conform dispoziţiilor legislaţiei care reglementează secretele oficiale dar şi conform Acordurilor internaţionale, în cazul său cu gradul cel mai mare de secretizare, aşa cum se reflectă în legislaţia amintită şi în Acordurile menţionate[25].

Conform legii, în activitatea sa, Centrul Naţional de Informaţii:

– dispune şi utilizează mijloace şi activităţi sub acoperire;

– membrii săi dispun de documentaţia care-i acreditează, în caz de necesitate, ca membri ai Centrului, fără ca persoana sau entitatea în faţa căreia se produce să fie exonerată de obligaţia de a păstra secretul asupra respectivei persoane;

– poate iniţia investigaţii de securitate asupra persoanelor sau entităţilor în forma prevăzută în această lege şi în legea organică prevăzând controlul judiciar anterior Centrului Naţional de Informaţii;

– autorităţile competente, în faţa cărora membri ai Centrului Naţional de Informaţii compar pentru motive ce ţin de activitatea de informaţii, vor adopta mijloacele necesare pentru a asigura protecţia datelor personale, a identităţii acestora. De asemenea, membri ai Centrului Naţional de Informaţii dispun de licenţe de arme, în funcţie de necesităţile serviciului, conform normelor în vigoare[26].

Portugalia

Serviciile de informaţii sunt însărcinate să asigure, în respectul Constituţiei şi al legii, producţia de informaţii necesare pentru salvgardarea independenţei naţionale şi pentru garantarea securităţii interne[27].

Limita activităţilor serviciilor de informaţii

Fiecare serviciu poate să desfăşoare numai activităţi de căutare şi prelucrare a informaţiilor referitoare la atribuţiile specifice, fără a omite obligaţia de comunicare reciprocă a datelor şi informaţiilor care, neinteresând doar execu-tarea atribuţiilor specifice, pot fi utile pentru reuşita scopurilor Sistemului de Informaţii al Republicii Portugheze.

Nu pot fi desfăşurate activităţi de căutare, prelucrare şi difuzare de infor-maţii care includ ameninţare sau ofensă la drepturile, libertăţile şi garanţiile consfinţite în Constituţie şi în lege.

Olanda

Legea privind regulile referitoare la serviciile de informaţii şi de securitate şi unele prevederi legale stabilesc că serviciile sunt obligate[28]:

– să observe şi, în cadrul acestor observaţii, să stabilească datele referitoare la ameninţări ale unor persoane sau date referitoare la diverse stări de lucruri cu sau fără ajutorul mijloacelor de observare şi înregistrare;

– să urmărească şi să stabilească datele care privesc diverse persoane sau stări de lucruri cu sau fără ajutorul mijloacelor de urmărire, aparaturii de detectare şi a mijloacelor de înregistrare.

Serviciile Militare de Informaţii şi Securitate hotărăsc folosirea mijloa-celor de observare şi înregistrare, instalarea mijloacelor de urmărire, localizarea şi mijloacele de înregistrare, permise doar în locuri secrete. În interiorul locuinţelor, folosirea mijloacelor este permisă doar pe baza unui permis scris acordat de către ministrul implicat  comandantului serviciului[29].

Pentru îndeplinirea competenţelor, serviciile au obligaţia de a se adresa furnizorilor de reţele de telecomunicaţii publice şi serviciilor publice de telecomu-nicaţii, conform legii telecomunicaţiilor, cu cererea de a le pune la dispoziţie orice date despre schimbul de informaţii efectuat prin reţelele de telecomunicaţii sau cu ajutorul serviciilor publice de telecomunicaţii legate de un număr care se află sub observaţie sau legate de persoane sau organizaţii al căror număr se află sub observaţie[30].

Cererea se face în scris de către comandantul serviciului.

De asemenea, Serviciile sunt autorizate să: infiltreze persoane, cu sau fără ascunderea sub o identitate sau capacitate falsă, care, cu responsabilitatea servi-ciului şi la instrucţiunile acestuia[31], sunt obligate, cu sau fără ajutorul unui mijloc tehnic: să caute locuri secrete; subiecte ascunse; să realizeze anchete legate de subiecte care pot duce la stabilirea identităţii unei persoane.

Serviciile sunt obligate să prelucreze datele luând în considerare cerinţele care le sunt impuse de către legea-cadru[32] sau de către legea anchetelor de securitate. Prelucrarea datelor are loc doar pentru un anumit scop şi doar pe perioada în care este necesară pentru o bună aplicare a acestor legi. De asemenea, actele normative precizează că prelucrarea datelor se desfăşoară într-o manieră adecvată şi atentă, iar prelucrarea datelor personale de către serviciile de informaţii şi securitate poate avea legătură doar cu anumite persoane[33].

Belgia

Pentru îndeplinirea misiunilor ce le revin, serviciile de informaţii şi de securitate din Belgia, nu pot folosi mijloace de constrângere decât în condiţiile prevăzute de lege[34].

În cadrul misiunilor lor, acestea pot:

– căuta, culege, primi şi folosi informaţii[35] şi date cu caracter personal, care pot fi utile pentru ducerea la bun sfârşit a misiunilor ce le revin;

– ţine o evidenţă la zi, în special a evenimentelor, grupărilor şi persoanelor care prezintă interes pentru misiunile lor;

– solicita informaţiile necesare îndeplinirii misiunilor ce le revin, inclusiv datele cu caracter personal, oricărei persoane sau organism din sectorul privat[36];

– pătrunde întotdeauna în locurile accesibile publicului şi, respectând principiul inviolabilităţii domiciliului, pot descinde în incintele hotelurilor sau în alte incinte de acest tip;

– pot apela la resursele umane[37];

– primi informaţiile necesare îndeplinirii misiunilor[38]de la:

– autorităţile judecătoreşti, funcţionarii şi agenţii din cadrul serviciilor publice, care pot comunica din proprie iniţiativă/la cererea unui serviciu de informaţii si de securitate;

            – serviciul de informaţii şi de securitate interesat, cu respectarea legii, pe baza unor eventuale acorduri sau a unor modalităţi stabilite de autorităţile competente[39].

Modalităţile de transmitere a informaţiilor cuprinse în registrele evidenţei populaţiei şi a străinilor şi în registrul străinilor în aşteptarea azilului politic sunt stabilite prin decret regal aprobat în Consiliul de Miniştri, şi, deşi trebuie să respecte viaţa privată a persoanelor, atunci când informarea publicului sau interesul general se impun, directorul general al Siguranţei Statului şi şeful Serviciului General de Informaţii şi de Securitate sau persoana pe care ei o desemnează, pot da informaţii presei.

În alte situaţii, Serviciile de informaţii şi de securitate nu transmit infor-maţiile decât: miniştrilor şi autorităţilor administrative şi judecătoreşti interesate, serviciilor de poliţie şi oricărei instanţe sau persoane competente, în conformitate cu scopurile finale ale misiunilor ce le revin, cât şi instanţelor şi persoanelor care fac obiectul unei ameninţări prevăzute în articolele 7 şi 11[40].

Polonia

Ofiţerii din cadrul ABW[41], din Polonia, vor desfăşura activităţi investigative şi de culegere de informaţii în vederea recunoaşterii, prevenirii şi demascării unor infracţiuni, precum şi punerii sub acuzare a făptuitorilor.

De asemenea ofiţerii AW vor desfăşura activităţi analitico-informative şi de culegere de informaţii[42] în vederea obţinerii şi procesării unor informaţii de importanţă vitală pentru securitatea statului şi ordinea sa constituţională.

Ungaria

Potrivit legii[43], membrii Guvernului ungar, în cadrul domeniilor de compe-tenţă, pot solicita în scris miniştrilor cereri de informaţii adresate serviciilor de siguranţă naţională. Cererea trebuie justificată şi făcută cu precizarea că informa-ţiile solicitate nu pot fi obţinute din alte surse.

Organele de stat sunt obligate să asigure deservirea cu date şi informaţii a serviciilor de siguranţă naţională pentru îndeplinirea misiunilor prevăzute în Art.11, (6) – în baza hotărârilor Guvernului – fără plata serviciilor respective.

SSN pot desfăşura culegere secretă de informaţii, sens în care pot utiliza metodele şi mijloacele specifice culegerii secrete de informaţii, numai dacă datele necesare îndeplinirii sarcinilor prevăzute nu pot fi obţinute altfel[44].

Pentru îndeplinirea misiunilor, SSN administrează date personale, între care şi date speciale/deosebite şi date comune obţinute prin: furnizarea voluntară, respectiv în baza obligaţiilor prevăzute în prezenta lege; surse deschise – legale; furnizarea de date şi informaţii de la organisme ce lucrează cu asemenea date şi informaţii; culegerea secretă de date şi informaţii.

Pe timpul manipulării datelor comune, în scopul atingerii obiectivelor stabilite, sunt obligate să ia în considerare (să utilizeze) mijloacele care limitează cel mai puţin drepturile personale/individuale.

Pentru îndeplinirea misiunilor – în lipsa altor prevederi legale[45] – din orice sistem de administrare de date – cu precizarea scopului – SSN pot solicita:

– date şi informaţii (pot avea acces la sistemul de administrare, bază de date şi evidenţă, arhive);

– date şi informaţii aflate în posesia/evidenţa organelor da stat, instituţiilor financiare, societăţilor de asigurări, societăţilor de deservire din domeniul tele-comunicaţiilor;

– informaţii referitoare la datele personale ale cetăţenilor, adresele lor, aflate în evidenţele organelor ce lucrează cu acestea, pentru identificări interne, de persoane fizice sau alte identificări prevăzute în legile şi reglementările în vigoare[46].

Cehia

În cadrul activităţii sale, Serviciul de Informaţii şi Securitate (BIS), civil, este împuternicit să utilizeze mijloace specifice de obţinere a informaţiilor.

Potrivit Legii nr. 154/1994, acestea reprezintă:

– mijloace informative – tehnică informativă, mijloace şi documente secrete, filaj;

– folosirea serviciilor unor persoane în folosul BIS[47].

În acest sens, BIS este autorizat să:

– stocheze, păstreze şi folosească date despre persoane fizice şi juridice, cu condiţia ca acest lucru să fie impus de îndeplinirea sarcinilor sale legale;

– protejeze datele din documentele sale împotriva dezvăluirii, prejudicierii, utilizării în alte scopuri, pierderii şi furtului;

– creeze şi păstreze arhivă specială, constituită în baza Legii nr. 97/1974 referitoare la arhive;

– recunoască informaţii şi sisteme de informaţii, ori să obţină informaţii, sub acoperirea unui scop  sau a unei alte activităţi.

Tehnica informativă a Serviciului este reprezentată de: mijloace şi echipamente electronice, foto-tehnice, chimice, fizico-chimice, radiotehnice, optice şi mecanice. În mod concret este vorba, de exemplu, de deschiderea şi examinarea anumitor colete, ascultarea convorbirilor telefonice, obţinerea de înregistrări video sau audio, identificarea şi stabilirea deplasărilor efectuate de o anumită persoană.

Pentru utilizarea tehnicii speciale, BIS solicită permis pentru utilizarea acesteia de la preşedintele Curţii Supreme din Praga şi numai în cazul în care în alt mod nu pot fi obţinute informaţiile necesare.

Mijloacele şi documentele secrete sunt folosite pentru a conspira ofiţerii BIS, ca şi interesele şi obiectivele instituţiei.

Filajul reprezintă urmărirea vizuală a persoanelor şi obiectivelor, cu scopul de  a obţine informaţii despre acţiunile acestora. Filajul se efectuează de către ofiţeri specializaţi[48].

Bulgaria

Activitatea informativă, în Bulgaria, constă în culegerea, elaborarea, siste-matizarea, păstrarea, analizarea, folosirea şi înaintarea informaţiilor către beneficiarii din cadrul ministerului, către organismele guvernamentale, organizaţii, organisme corporatiste şi cetăţeni, în conformitate cu competenţele MI[49].

Pentru îndeplinirea sarcinilor şi activităţilor, unităţile centrale pot culege şi ele date cu caracter personal[50]. Activitatea informativă trebuie să se bazeze pe informaţii provenite de la agenţi şi de la acele persoane desemnate de organismele de stat, organizaţii, organisme corporatiste şi cetăţeni, precum şi de către serviciile speciale din ţările străine, care îndeplinesc funcţiuni în domeniul luptei împotriva criminalităţii, cu care Republica Bulgaria a semnat acorduri de cooperare[51].

Serviciul Naţional de Securitate (NSS) şi Poliţia, precum şi direcţiile regionale ale acestora, vor avea dreptul de a solicita instalarea de mijloace speciale de informaţii şi a utiliza informaţiile şi dovezile obţinute cu ajutorul acestora.

Acelaşi drept se menţine în cazul serviciilor de informaţii militare, Poliţie militară şi contraspionaj militar de pe lângă Ministerul Apărării, al Serviciului Naţional de Anchete, Procurorului General, Înaltei Curţi de Casaţie, Înaltei Procuraturi Adminis-trative, Procuraturii militare de Apel, Procuraturii Municipale din Sofia şi direcţiilor regionale şi militare ale acestora.[52]

Note

[1] Strategia naţională de informaţii a SUA., Transformare prin integrare şi inovaţie, octombrie 2005.

[2] Ibidem.

[3] Vezi Cap. V – anexa 1, SUA –Strategia naţională de informaţii a SUA.  Obiectivele misiunii, p. 292.

[4] Vezi  Strategia naţională de informaţii a SUA. Obiectivele sistemului.

[5] Doc. cit. la nota 1.

[6] Ibidem.

[7] Vezi Cap. V – anexa 1, SUA – Strategia naţională de informaţii a SUA.

[8] Conform legii, acesta funcţionează în cadrul Oficiului Directorului.

[9] Cf. Strategia naţională de informaţii a SUA, Transformare prin integrare şi inovaţie, octombrie 2005.

[10] Vezi pe larg Cap. V – anexa 1, SUA (Legea Securităţii Naţionale capitolul VII), p. 294.

[11] Art. 18 – 1 din Legea asupra Serviciului canadian de Informaţii pentru Securitate, Cap. V – anexa 2- Canada – Legea asupra Serviciului canadian de Informaţii pentru Securitate – extras, p. 295.

[12] Ibidem,  Art. 19 – 1.

[13] Un astfel de mandat este eliberat doar dacă secretarul de stat este convins de necesitatea acţiunii propuse, pe motiv că aceasta ar aduce date substanţiale în sprijinirea Serviciului pentru îndeplinirea funcţiilor sale şi că nu există altă modalitate de a obţine aceste date.

[14] Vezi Cap. V – Anexa 3, Marea Britanie, Legea serviciilor de informaţii din 1994 (extras),  p. 295.

[15] Ibidem, Legea Serviciului de Securitate (1989), Capitolul 5, 3.

[16] Vezi Cap. V – anexa 4, Germania, (Legea Federală de protecţie a datelor), p. 297.

[17] Vezi,  Legea  cu privire la colaborarea dintre Federaţie şi landuri în probleme de apărare a Constituţiei, în Legislaţie Externă privind activitatea serviciilor de informaţii şi securitate I (A-O), Bucureşti, 2005,  p. 121.

[18]Ibidem,  p. 121.

[19] Cf. paragrafului 9, alineatul 1 din Legea Federală pentru Apărarea Constituţiei – forme speciale de culegere de informaţii, în op. cit.,  p. 137.

[20] Cf. alin. 2 şi prevederilor alin. 1, informaţiile obţinute prin utilizarea unor astfel de măsuri pot fi folosite numai în situaţii de excepţie (paragraful 7, alin. 3 din Legea adiţională articolului 10 din Constituţie).

[21] Op. cit., p. 147.

[22] Vezi Cap. V – anexa 4, Germania.

[23] Vezi, pe larg, Legislaţie Externă privind activitatea serviciilor de informaţii şi securitate I (A-O), Bucureşti, 2005, p. 147.

[24] În dispoziţia privind baza de date (art. 14) trebuie motivată necesitatea introducerii anexelor de text în bazele de date. (Legea cu privire la colaborarea dintre Federaţie şi landuri în probleme de Apărare a Constituţiei şi cu privire la Oficiul Federal pentru Apărarea Constituţiei).

[25] Cf. art. 5 -1 din Legea 11/2002.

[26] Cf. art. 5-3 din Legea 11/2002.

[27] Art. 2 din Legea cadru a Sistemului de Informaţii a Republicii Portugheze (Legea nr. 4/21.02.1995).

[28] Vezi Cap. V-anexa 5, Olanda, Legea privind regulile referitoare la serviciile de informaţii şi de securitate, p. 300

[29] Art. 20 din aceeaşi Lege.

[30] Nu este necesar un permis, conform articolului 19. (alin. 2) cf. anexei.

[31] Cf. art. 21 din Legea privind regulile referitoare la serviciile de informaţii şi de securitate.

[32] Legea privind regulile referitoare la serviciile de informaţii şi de securitate şi unele prevederi legale.

[33] Vezi Cap. V, anexa 5, Olanda (Legea privind regulile referitoare la serviciile de informaţii şi de securitate şi unele prevederi legale, extras).

[34] Cf. art. 12 din Legea organică a Serviciilor de Informaţii şi de Securitate.

[35] Informaţiile cuprinse în aceste evidenţe trebuie să aibă legătură cu scopul în care a fost întocmit fişierul şi trebuie să se limiteze la exigenţele care decurg de aici, cf. art.13 din aceeaşi Lege.

[36] Conform articolului 3, alineatul 3, din Legea din 08.12.1992, cu privire la protejarea vieţii private faţă de folosirea datelor cu caracter personal, serviciile de informaţii şi de securitate.

[37] În acest caz, aceste servicii trebuie să vegheze atât asupra confidenţialităţii datelor care privesc aceste resurse umane, cât şi asupra confidenţialităţii informaţiilor pe care acestea le transmit.

[38] Potrivit Legii organice a Serviciilor de Informaţii şi de Securitate, pe baza unor eventuale acorduri încheiate sau pe baza unor modalităţi stabilite de autorităţile competente.

[39] Atunci când autorităţile judecătoreşti, funcţionarii şi agenţii serviciilor publice apreciază că nu pot comunica serviciilor de informaţii şi de securitate informaţiile pe care acestea le solicită, trebuie să comunice, în scris, motivele lor, în decurs de o lună de la solicitare, cf. art.14.

[40] Cf celor  prevăzute la articolul 13, alineatul 2, din lege.

[41] Conform Legii 2002, în conformitate cu sarcinile prevăzute în Art. 5, paragraful 1.

[42] Legea 2002, Art. 22 , vezi textul în anexa , Polonia, Legea din 24 mai 2002,  p. 312.

[43] Legea 125, Art.29, (1), -2, vezi textul în Cap. V, Anexa 6, Ungaria, p. 303.

[44] Cf. Legii 125, Art.53, (1), vezi pe larg textul din CAPITOL V – anexa 6  – Ungaria.

[45] Cf.  legii  125, Art.40 (1) S.S.N.

[46] Vezi Cap. V, anexa 6, Ungaria – Legea 125, privind serviciile de siguranţă naţională, p. 303..

[47] Persoane care au împlinit vârsta de 18 ani şi care, de bună voie şi în mod secret, îşi oferă serviciile BIS, care este obligat să asigure protecţie acestor persoane împotriva expunerii lor şi a prejudicierii onoarei, vieţii, sănătăţii sau proprietăţii, ce ar putea surveni datorită oferirii serviciilor lor sau în legătură cu acestea. Cf. Legii nr. 154/1994.

[48] Vezi continuarea în Cap. V, anexa 7, Cehia, Legea 154/ 1994 ( extras) p.310.

[49] Conform Legii privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne din Bulgaria din 1997, cap. 19 – Activitatea informativă, Secţiunea I – Principiile activităţii informative, Art. 174. (1) (art. 174 – 176, MO 17/03), vezi Anexa 9 Bulgaria, Legii privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne din Bulgaria din 1997, cap. 19 – Activitatea informativă, Secţiunea I – Principiile activităţii informative, Art.176, p. 316 (extras).

[50] Ibidem, conform articolului 9  (2) (nou – MO 17/03).

[51] Cf. art.175. (1), textul pe larg, în Legea privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne din Bulgaria din 1997, cap. 19 – Activitatea informativă, Secţiunea I – Principiile activităţii informative.

[52] Parlamentul bulgar a aprobat, în data de 18.05. 2006, modificările la Legea mijloacelor speciale de informaţii (SRS).