Un studiu nou și alarmant al Defense AI Observatory din Hamburg trage un semnal de alarmă pentru toți actorii ecosistemului de guvernanță, securitate, informații, apărare, tehnologie și inteligență artificială din România: fereastra de oportunitate este deschisă — dar nu pentru mult timp.
Analiză bazată pe: DAIO Study 26|32 — „From Laggard to Potential Regional Innovator? Defence AI in Romania” de Dr. Raluca Csernatoni, Defense AI Observatory, Universitatea Helmut Schmidt, Hamburg, 2026.
Introducere: un semnal de alarmă pentru toți actorii
România se află în punctul cel mai periculos și cel mai promițător din istoria sa post-comunistă din perspectiva securității naționale. La nord, războiul din Ucraina continuă cu dronele rusești trecând peste granița flancului estic al NATO. La vest, aliații europeni accelerează investițiile în sisteme de armament cu inteligență artificială (IA). La Bruxelles și Washington, standardele și doctrine care vor guverna IA militară a alianței se definesc chiar acum — fără România la masa negocierilor cu o voce puternică.
Un nou studiu publicat în februarie 2026 de Defense AI Observatory (DAIO) de la Universitatea Helmut Schmidt din Hamburg — semnat de Dr. Raluca Csernatoni, cercetător la Carnegie Europe și una dintre cele mai respectate voci europene în materia tehnologiei și apărării — cartografiază cu precizie chirurgicală această realitate. Titlul original, tradus: „De la codaș la potențial inovator regional? IA în apărarea României”. Mesajul central: România are urgența, România are resursele (pentru moment), dar România nu are încă arhitectura instituțională, strategică și industrială necesară pentru a converti această oportunitate în putere reală.
La Intelligence Info, am analizat studiul în integralitate. Ceea ce urmează este o analiză editorială adresată explicit actorilor din șase ecosisteme critice ale României: guvernanță și politici publice, securitate națională, servicii de informații, forțe armate, industria tehnologică și ecosistemul IA. Fiecare are o miză proprie în această bătălie. Fiecare are o responsabilitate proprie în ieșirea din ea.
„România nu este în prezent un actor semnificativ în dezvoltarea tehnologiilor IA — ci mai degrabă un receptor vulnerabil al efectelor lor.” — DAIO Study 26|32, Dr. Raluca Csernatoni
- Contextul strategic: când războiul este la propriu la graniță
Invazia rusă la scară deplină a Ucrainei, declanșată pe 24 februarie 2022, nu a reprezentat doar un șoc strategic pentru România — a fost o ruptură psihologică. Războiul de mare intensitate, cu dronele Shahed survolând spațiul aerian românesc, cu atacuri cibernetice sistematice și campanii de dezinformare AI-driven care vizează explicit societatea românească, a readus pe masa planificatorilor militari de la București o realitate pe care o credeau îngropată în Războiul Rece.
Răspunsul a fost mai alert decât în orice deceniu precedent: bugetul de apărare a crescut la 2,5% din PIB — depășind pragul NATO de 2% — și România a obținut alocarea a 16,68 miliarde de euro din Programul UE SAFE (Safe And Fast Equipment), a doua cea mai mare alocare după Polonia. Planul de achiziții acoperă 21 de proiecte: rachete și platforme radar cu Franța și Germania, transportoare blindate Piranha 5, elicoptere H225M, nave de patrulare navală, sisteme loitering munitions și, crucial, suite software C4ISTAR — infrastructura digitală fără de care IA militară nu poate exista.
Totodată, Parlamentul a aprobat o nouă Strategie Națională de Apărare 2025–2030, intitulată sugestiv „Independență și Solidaritate: Viziunea României pentru o Lume în Schimbare”. Conceptul central — „independență solidară” — semnalează că Bucureștiul aspiră, pentru prima dată sistematic, la statutul de contributor activ la securitatea alianței, nu doar de beneficiar.
Dar urgența politică și resursele financiare nu sunt suficiente. Studiul DAIO identifică paradoxul central: România are voința politică și banii, dar nu are politica dedicată, arhitectura instituțională sau ecosistemul industrial necesare pentru a le transforma în capabilitate reală de IA pentru apărare.
▌ PARADOXUL CENTRAL
Strategia Națională de Inteligență Artificială 2024–2027, publicată în iulie 2024, este orientată aproape exclusiv spre sectorul civil. Apărarea și securitatea națională sunt menționate tangențial, dacă deloc. România nu are o politică dedicată de IA pentru apărare, niciun organism central de coordonare, nicio arhitectură de guvernanță care să lege Ministerul Apărării, serviciile de informații și ecosistemul de cercetare-dezvoltare civil.
- Ce înseamnă aceasta pentru fiecare ecosistem
🏛️ GUVERNANȚĂ & POLITICI PUBLICE
Apelul direct: ministerul apărării, guvernul, parlamentul
Lacuna strategică identificată de studiul DAIO nu este o problemă de intenție, ci de arhitectură. România are strategii, dar nu are coordonare. MApN operează cu planuri proprii, Ministerul Digitalizării cu altele, iar serviciile de informații cu altele — fără o coloană vertebrală instituțională care să le integreze sub umbrela IA pentru apărare și securitate națională.
Recomandarea noastră editorială este clară: România are nevoie urgentă de o Strategie Națională de IA pentru Apărare și Securitate — un document separat, cu termene, bugete și instituții responsabile, care să completeze strategia civilă. Modelele există: Estonia, Finlanda și Polonia au demonstrat că dimensiunea mică nu este un impediment, ci poate fi un avantaj în agilitate instituțională.
Fondurile SAFE oferă o oportunitate istorică. Dar 9,6 miliarde de euro alocate MApN pentru achiziții militare riscă să fie cheltuiți în mare parte pe hardware importat, fără o strategie clară de transfer tehnologic, fără clauze de co-producție și fără mecanisme care să ancoreze aceste investiții în construcția unui ecosistem industrial național. Banii fără strategie cumpără capabilitate temporară, nu suveranitate tehnologică.
▌ ACȚIUNE PRIORITARĂ — GOV
Adoptarea unei Directive Guvernamentale privind IA în Apărare și Securitate, urmată de crearea unui Consiliu Interministerial de Coordonare IA (MApN + SRI + SIE + MAI + MCID + Min. Cercetării) cu mandat, buget și autoritate reală de decizie.
🛡️ SECURITATE NAȚIONALĂ & APĂRARE COLECTIVĂ
Apelul direct: MApN, MAI, STS, structuri NATO din România
România se confruntă cu un spectru de amenințări hibride care fac din IA militară o necesitate existențială, nu un lux tehnologic. Dronele rusești au penetrat deja spațiul aerian românesc. Campaniile de dezinformare automatizate prin IA vizează în mod sistematic opinia publică și procesele electorale. Atacurile cibernetice asupra infrastructurii critice — rețele energetice, sisteme financiare, platforme de comunicații — cresc în sofisticare și frecvență.
Studiul DAIO remarcă că România rămâne în principal un consumator de securitate, nu un furnizor de expertiză și inițiativă în domenii emergente cum ar fi IA și războiul informațional. Această postură reactivă nu este sustenabilă pe flancul estic al NATO, unde amenințările evoluează mai repede decât ciclurile tradiționale de procurement.
Concret, IA poate și trebuie integrată imediat în mai multe domenii critice pentru securitatea națională: conștientizarea situațională a spațiului aerian și maritim în Marea Neagră; detectarea și contra-măsurile anti-dronă; analiza semnalelor pentru avertizare timpurie; apărarea cibernetică predictivă și detectarea automată a dezinformării. Fiecare dintre aceste capacități există deja în forma unor sisteme aliate la care România are acces sau cu care cooperează — problema este că nu există o arhitectură națională care să le integreze.
▌ ACȚIUNE PRIORITARĂ — SECURITATE
Crearea unui Centru Național de Excelență în IA pentru Securitate și Apărare — un hub operațional care să reunească MApN, MAI, STS și parteneri privați selectați, capabil să testeze, valideze și operaționalizeze soluții IA în scenarii de securitate reale, cu finanțare garantată din fondurile SAFE.
🔎 SERVICII DE INFORMAȚII
Apelul direct: SRI, SIE, DGIA, ANIMV
Inteligența artificială schimbă fundamental natura muncii de informații. Analiza predictivă, procesarea automată a surselor deschise (OSINT) la scară masivă, recunoașterea automată a tipare de amenințare în volume de date imposibil de procesat manual, detectarea campaniilor de influență înainte ca acestea să devină virale — toate acestea sunt capabilități IA care sunt deja utilizate de marile servicii de informații occidentale și care reprezintă avantaje competitive decisive în competiția pentru avertizare timpurie.
Studiul DAIO observă că România riscă să-și importe nu doar tehnologiile, ci și percepțiile despre amenințări, conceptele operaționale și ipotezele etice ale partenerilor mari — ceea ce autoarea numește „dependență intelectuală”. Aceasta este o problemă cu consecințe directe pentru serviciile de informații: un serviciu care nu participă activ la definirea standardelor IA pentru intelligence în cadrul NATO și UE devine un consumator de doctrine elaborate de alții, adaptat la realitățile geopolitice ale unor țări cu poziții și expuneri diferite de ale României.
România are ceva unic de oferit în acest context: poziția geografică și experiența operațională pe flancul estic — observarea directă a tacticilor hibride rusești, cunoașterea mediului informațional din Republica Moldova și Ucraina, înțelegerea vectorilor de penetrare a dezinformării în spațiul cultural român și balcanic. Această valoare operațională nu este valorificată suficient în forumurile unde se definesc standardele IA pentru intelligence aliată.
▌ ACȚIUNE PRIORITARĂ — INTEL
Crearea unui program de formare specializată în IA pentru analiști de informații, cu sprijin NATO și cooperare bilaterală cu parteneri din Five Eyes/Fourteen Eyes. Participarea activă și cu documente proprii în grupurile de lucru NATO DIANA și EU Intelligence College pe tema IA pentru intelligence.
⚔️ FORȚELE ARMATE
Apelul direct: Statul Major al apărării, armata, forțele Navale, forțele aeriene
Războiul din Ucraina a demonstrat cu brutalitate că forțele armate care nu integrează IA în lanțul de comandă și control, în sistemele ISR (Intelligence, Surveillance, Reconnaissance) și în capabilitățile de luptă autonome sunt structural dezavantajate față de un adversar care o face. Dronele FPV ghidate de IA, sistemele de recunoaștere automată a țintelor, suportul IA pentru decizia de comandă în operații cu ritm rapid — acestea nu mai sunt concepte de viitor, ci realități ale câmpului de luptă de astăzi, la câteva sute de kilometri de granița României.
Studiul DAIO identifică domeniile în care forțele armate române anticipează că IA va aduce îmbunătățiri: conștientizarea situațională, luarea deciziilor, comandă și control, sisteme autonome, apărarea cibernetică și operațiuni informaționale. Problema este că aceste anticipări rămân în mare parte la nivel conceptual — nu există o foaie de parcurs operațională clară, nu există un program de testare și validare a sistemelor IA în condiții tactice reale, nu există o doctrină articulată privind controlul uman semnificativ asupra sistemelor autonome.
România participă la inițiativele NATO relevante — DIANA (Defence Innovation Accelerator for the North Atlantic), NATO Innovation Fund, programe de interoperabilitate cu forțe aliate prezente pe teritoriul național. Dar participarea este, în continuare, periferică, nu centrală. Entitățile românești contribuie cu forță de muncă și entuziasm în consorții multinaționale, dar rareori cu leadership intelectual sau cu dezvoltare tehnologică de bază.
▌ ACȚIUNE PRIORITARĂ — MILITAR
Crearea unui Program Național de Testare și Validare IA pentru Apărare („Romanian Defence AI Sandbox”) — un mediu controlat în care sisteme IA pot fi testate în scenarii tactice realiste, cu participarea forțelor armate, industriei și universităților tehnice. Modelul israelian MAFAT sau cel britanic DASA pot servi ca referință directă.
💻 ECOSISTEMUL TEHNOLOGIC & INDUSTRIA APĂRĂRII
Apelul direct: companii IT, startup-uri deeptech, industria de apărare, universități tehnice
Aceasta este poate cea mai subevaluată oportunitate strategică a României. Sectorul IT românesc a crescut exponențial în ultimii 15 ani și a produs ingineri software de clasă mondială, mulți angajați astăzi de companii globale din Silicon Valley sau din centrele tech europene. România este deja un exportator net de talent tehnic — ceea ce înseamnă că resursa umană există, dar nu este ancorată în construcția unui ecosistem de inovație în apărare pe teritoriul național.
Studiul DAIO notează că România nu are încă un „ecosistem local de IA pentru apărare” funcțional — legăturile dintre industria de apărare, startup-urile tech, universitățile tehnice și Ministerul Apărării sunt sporadice, informale și lipsite de mecanisme de finanțare și achiziție rapidă care să stimuleze inovația internă. Marea majoritate a entităților românești care participă la proiecte de apărare multinaționale joacă roluri minore de subcontractanți.
Totuși, semnalele pozitive există: implicarea în proiecte PESCO, cooperarea cu EDA (Agenția Europeană de Apărare), relații bilaterale cu SUA și Coreea de Sud care includ componente de transfer tehnologic. Cu fondurile SAFE și cu voința politică articulată în Strategia Națională de Apărare 2025–2030, România are o fereastră reală — probabil de 5–8 ani — pentru a construi o bază industrială de apărare capabilă să genereze, nu doar să consume, capabilități IA.
▌ ACȚIUNE PRIORITARĂ — TECH & INDUSTRIE
Lansarea unui program național de procurement rapid pentru IA în apărare, pe modelul In-Q-Tel (SUA) sau DASA (UK) — un fond dedicat achiziției accelerate de soluții inovative de la startup-uri și IMM-uri românești, cu criterii clare de eligibilitate, cicluri scurte de evaluare (sub 90 de zile) și contracte-pilot finanțate din fondurile SAFE.
🤖 ECOSISTEMUL IA — CERCETARE, ETICĂ & GUVERNANȚĂ
Apelul direct: universități, institute de cercetare, think-tank-uri, autorități de reglementare
Inteligența artificială aplicată în apărare nu este doar o problemă tehnică — este o provocare profundă de guvernanță, etică și drept internațional. NATO a adoptat Principiile IA pentru Apărare (2021), UE lucrează la reglementări care vor afecta direct aplicațiile IA cu utilizare duală. Conceptul de „control uman semnificativ” asupra sistemelor de armament autonome este subiectul unor dezbateri intense la Geneva, Bruxelles și Washington.
România este, conform studiului DAIO, un semnatar verbal al acestor principii — dar cadrul său etic și legal pentru IA în apărare rămâne „subdezvoltat”, chiar și în raport cu propriile angajamente NATO și UE. Aceasta nu este doar o problemă de coerență formală: într-un moment în care alianța lucrează activ la definirea normelor operaționale pentru sisteme autonome, o Românie care nu participă cu documente proprii, cu cercetare proprie și cu poziții articulate riscă să aplice, peste câțiva ani, norme pe care nu le-a influențat deloc.
Universitățile tehnice românești — Politehnica București, Tehnică Cluj, UPT Timișoara — au capacitate de cercetare reală în IA, robotică și sisteme autonome. Cercetători români din diaspora conduc echipe la MIT, Stanford, DeepMind. Dar această masă critică intelectuală nu este conectată sistematic la agenda de IA pentru apărare — nu prin vina cercetătorilor, ci prin absența mecanismelor instituționale care să facă această conexiune.
▌ ACȚIUNE PRIORITARĂ — ECOSISTEM IA
Crearea unui Centru Național de Cercetare în IA pentru Apărare și Securitate (CNCIAS) — o structură universitară cu finanțare mixtă (buget de stat, fonduri europene, contribuții industriale) care să producă cercetare aplicată, să formeze specialiști și să reprezinte România în forumurile internaționale de guvernanță a IA militare. Diaspora de cercetători români în IA trebuie activată printr-un program dedicat de atragere/retur.
III. Capcana dependenței intelectuale
Studiul DAIO ridică un avertisment pe care îl considerăm de importanță strategică maximă și care merită discutat explicit în toate capitalele aliate: riscul „dependenței intelectuale”. Conceptul, formulat de Dr. Csernatoni, depășește simpla dependență tehnologică.
Atunci când o țară importă nu doar tehnologie, ci și modelele de amenințare, conceptele operaționale și ipotezele etice incorporate în acea tehnologie, ea pierde progresiv capacitatea de a genera gândire strategică proprie. Devine un nod în sistemul altcuiva, în loc să fie un contributor independent la inteligența colectivă a alianței.
„România riscă să-și importe nu doar tehnologiile, ci și percepțiile despre amenințări, conceptele operaționale și ipotezele etice — devenind un urmăritor, nu un modelator al guvernanței IA militare.”
Pentru România, aceasta se manifestă concret: tendința de a aștepta ca aliații să definească standardele înainte de a adera la ele; preferința pentru sisteme americane dovedite în detrimentul experimentării indigene; participarea la consortii multinaționale de pe margine, nu din centru; și absența unei prezențe active în forumurile unde normele IA pentru apărare se definesc acum.
Paradoxul este că România are ceva unic și valoros de oferit: perspectiva frontliniei. Experiența directă cu dronele rusești, cu dezinformarea automatizată, cu presiunea hibridă continuă — aceasta este o formă de cunoaștere operațională pe care nicio sală de conferințe de la Bruxelles sau Washington nu o poate replica. Dacă această perspectivă nu este tradusă în doctrină, în cercetare și în participare activă la dezbaterile de guvernanță, alianța este mai săracă.
- Un program de acțiune: cinci imperative non-negociabile
- Strategia Națională de IA pentru apărare — acum, nu după alegerile viitoare
Documentul strategic trebuie adoptat ca prioritate de guvern înainte de sfârșitul anului 2026. Nu o intenție, nu un grup de lucru, nu un studiu de fezabilitate — o strategie cu termene, bugete, instituții responsabile și mecanisme de evaluare anuală. Modelele există: România nu trebuie să inventeze de la zero, trebuie să adapteze și să execute.
- Arhitectura Instituțională — consiliu interministerial și directorate dedicate
Fără un organism cu autoritate reală care să coordoneze MApN, SRI, SIE, MAI, Ministerul Digitalizării și Ministerul Cercetării pe agenda IA pentru apărare, orice strategie rămâne un document fără acoperire instituțională. Modelul poate fi Consiliul de Securitate Națională extins cu o substructură tehnică dedicată.
- Capitalul uman — Programul Național de talent în IA pentru apărare
Talentul tehnic există. El este în Silicon Valley, în Amsterdam, în Londra, în Zurich — și în parte, și în România, subcalificat pentru sarcinile strategice. Un program national de atragere, formare și retenție a specialiștilor IA pentru apărare — salarii competitive, proiecte cu sens strategic, experiențe internaționale — este condiția sine qua non a oricărui alt efort.
- Strategia industrială deliberată — nișe, nu generalizări
România nu poate fi competitivă în toate domeniile IA militare. Dar poate deveni un actor de referință în două sau trei nișe identificate strategic: sisteme anti-dronă și contra-UAS; apărare cibernetică și warfare informațional; simulare și antrenament IA. Fondurile SAFE trebuie să includă obligatoriu clauze de co-producție națională și transfer tehnologic.
- Prezența activă în forumurile de guvernanță internațională a IA
România trebuie să crească substanțial participarea sa în grupurile de lucru NATO, EDA și inițiativele UE unde se definesc acum normele IA pentru apărare. Nu ca observator pasiv, ci cu documente proprii, cu poziții articulate și cu cercetători proprii prezenți la masă. Această prezență nu este un lux diplomatic — este mecanismul prin care România se asigură că standardele viitoare reflectă și realitățile flancului estic.
Concluzie: urgența fără structură produce zgomot
Dr. Csernatoni și echipa DAIO au produs un document de analiză de cea mai înaltă calitate, pus la dispoziție gratuit publicului. La Intelligence Info, îl recomandăm ferm tuturor decidenților politici, planificatorilor militari, ofițerilor de informații, liderilor din industria tech și cercetătorilor IA din România. Nu ca lectură academică — ci ca avertisment operațional.
Direcția strategică a României este clară. Voința politică există la cel mai înalt nivel. Amenințarea din nord o cere. Resursele financiare — prin programul SAFE și alte instrumente europene — sunt fără precedent în istoria recentă. Ceea ce rămâne incert este dacă România poate converti conștiința pericolului în arhitectură instituțională, ambiția în design strategic și urgența în acțiune susținută.
Urgența fără structură produce zgomot. România are zgomotul. Acum are nevoie de structură. Ceasul pe flancul estic al NATO nu stă pe loc — și nici adversarii care îl știu prea bine.
România are o fereastră de oportunitate de aproximativ 5–8 ani pentru a trece de la consumator la contributor de securitate în era IA. Această fereastră nu va rămâne deschisă la nesfârșit.
SURSE & LECTURĂ SUPLIMENTARĂ
Sursă primară: Raluca Csernatoni, „From Laggard to Potential Regional Innovator? Defence AI in Romania”, DAIO Study 26|32, Defense AI Observatory, Universitatea Helmut Schmidt, Hamburg, 2026.
Disponibil la: defenseai.eu
Referit via: Dr. Heiko Borchert (LinkedIn, @HeikoBorchert) — Co-director, Defense AI Observatory
Publicație corelată: Borchert, Schütz & Verbovszky (eds.), The Very Long Game: 25 Case Studies on the Global State of Defense AI, Springer Nature, 2024.
Lucrare anterioară DAIO: DAIO Study 25|29 — Defence AI in Poland (pentru comparație regională directă)
© 2026 George V. Scripcariu. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorului.
Lasă un răspuns