Barbu, Alida-Monica-Doriana (2025), Cercetători chinezi sub asediu. Genetica chineză pivotată de ideologia comunistă și interese geopolitice, Intelligence Info, 4:3, 66-79, https://www.intelligenceinfo.org/cercetatori-chinezi-sub-asediu-genetica-chineza-pivotata-de-ideologia-comunista-si-interese-geopolitice/

 

Chinese Researchers under Siege. Chinese Genetics Pivoted by Communist Ideology and Geopolitical Interests

Abstract

From Mao to Xi, the chinese scientists were caught in the whirlwind of communist ideology. They suffered either from Marxist China, barred from Western scientific knowledge and contacts, or from the West, because forced to obey the demands of the Chinese Communist Party to acquire information about Western technological innovations, they were condemned and ostracized by the international scientific world.

Keywords: China-SUA competition, Covid 19, Chinese Geneticians, Mao, Zhang Yongzhen, Li Jingzhun, Yuan Longping

Rezumat

De la Mao la Xi, oamenii de știință chinezi au fost prinși în vârtejul ideologiei comuniste. Au avut de suferit fie din cauza Chinei marxiste, exclusă de la cunoștințele și contactele științifice occidentale, fie din cauza Occidentului, deoarece forțați să se supună cerințelor Partidului Comunist Chinez de a dobândi informații despre inovațiile tehnologice occidentale, au fost condamnați și ostracizați de lumea științifică internațională.

Cuvinte cheie: Competiția China-SUA, Covid 19, geneticieni chinezi, Mao, Zhang Yongzhen, Li Jingzhun, Yuan Longping

 

INTELLIGENCE INFO, Volumul 4, Numărul 3, Septembrie 2025, pp. 66-79
ISSN 2821 – 8159, ISSN – L 2821 – 8159
URL: https://www.intelligenceinfo.org/cercetatori-chinezi-sub-asediu-genetica-chineza-pivotata-de-ideologia-comunista-si-interese-geopolitice/
© 2025 Alida-Monica-Doriana BARBU. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.

 

Cercetători chinezi sub asediu. Genetica chineză pivotată de ideologia comunistă și interese geopolitice

Alida-Monica-Doriana BARBU[1]
alida.barbu7@gmail.com

[1] Comitetul de Istorie și Filosofia Științei și Tehnicii al Academiei Române

 

Introducere

De la Galileo la Turing[1], cercetătorii au suferit persecuții, iar știința a fost aservită mai marilor zilei. Muhammad ibn Zakariya Razi sau Rhazes (860-932 AD), un doctor din Bagdad, a făcut cunoscute lumii arabe gândirea critică și învățăturile vestice ale lui Hippocrate și Galenus. Continens Liber, compendium-ul său celebru de medicină, i-a adus orbirea, căci l-a ofensat pe un imam care a poruncit să fie bătut peste cap cu propriul manuscris până și-a pierdut vederea și posibilitatea de a mai profesa. Michael Servetus (1511-1553), fizicianul spaniol care a descoperit circulația pulmonară, a avut îndrăzneala de a o imortaliza într-o carte alături de  idei de reformă a creștinismului. Dacă Inchiziția Catolică nu i-a venit de hac, căci a fugit din Spania, nu a scăpat de mânia lui Calvin în Elveția, deși el însuși un reformator. Servetus a fost arestat, torturat și ars pe rug, alături de exemplarele sale, din ordinul Inchiziției Calvine. Galileo Galilei (1564-1642), fizician și astronom italian, a fost considerat eretic de către Biserica Catolică pentru că a susținut teoria heliocentrică a lui Copernic, în contradicție cu teoria Bisericii că Pământul se află în centrul universului. A fost judecat, lucrările i-au fost interzise și a rămas pentru restul vieții în arest la domiciliu. Henry Oldenburg (1619-1677), fondatorul Societății Regale din Londra în 1662, a suferit detenția câteva luni în Turnul Londrei, fiind pus sub acuzația de spionaj pentru corespondența cu alți oameni de știință din Țările de Jos și Italia. Gerhard Domagk (1895-1964), patolog și bacteriolog german, a descoperit primul antibiotic disponibil spre comercializare-sulfonamida, pentru care a primit Premiul Nobel în 1947, însă fără premiul în bani, căci trecuse prea mult timp de când regimul nazist îl forțase să refuze premiul în 1939, totul motivat de faptul că un critic al nazismului, Carl von Ossietzky, câștigase Premiul Nobel pentru Pace în 1935. Mai mult, Gestapo l-a arestat pentru o săptămână. Albert Einstein (1879-1955), născut la Ulm, Germania, se afla în California în 1933 când a ajuns la putere Hitler. Acesta nu doar că i-a confiscat proprietățile, dar i-a ars în public și cărțile, l-a dat afară din toate funcțiile deținute la Berlin și din cea de membru al Academiei Prusace de Științe. Teoria Relativității și vederile sale politice pacifiste i-au atras animozitatea membrilor de partid de dreapta din Germania nazistă. Einstein nu s-a mai întors niciodată în Germania. L-a alertat pe Președintele Roosevelt în privința dezvoltării bombei atomice de către nemți și i-a recomandat ca SUA să întreprindă cercetări de aceeași natură. Turing a fost persecutat pentru credințele sale profesionale și personale. S-a sinucis pe data de 7 iunie 1954 după castrarea chimică și injectarea cu estrogen care i-a provocat schimbări de dispoziție, creșterea sânilor, impotență și feminizare. Faptul că a recunoscut inclinația sa homosexuală în anii 1950 i-a atras condamnarea și a fost pus în fața alegerii detenției sau a castrării chimice. A ales castrarea chimică, în speranța că va putea continua cercetarea criptografică, însă și aceasta i-a fost refuzată prin retragerea autorizației de securitate. Deși Universitatea din Manchester crease pentru el postul de lector, și-a luat zilele în urma stresului hormonal la care a fost supus.

Nici cercetătorii chinezi nu au avut zile mai senine…

Capitolul 1. Protest în ploaie…

Primul om de știință care a publicat o secvență a virusului COVID-19 din China,  Zhang Yongzhen[2], a protestat în fața laboratorului său, după ce autoritățile i-au blocat accesul în unitate – încă o dovadă a presiunii exercitate de Beijing asupra oamenilor de știință. Zhang Yongzhen și echipa sa au fost anunțați brusc de autorități că sunt evacuați din laboratorul lor, după publicarea secvenței virusului COVID-19 în ianuarie 2020 de către virusolog fără aprobarea statului. Gardienii i-au interzis lui Zhang intrarea în laborator, protestul său tăcut în fața laboratorului, stând pe un carton în ploaia torențială ajungând pe rețelele sociale chineze. „Nu voi pleca, nu voi renunța, urmăresc știința și adevărul!”[3] a postat omul de știință pe platforma chineză de socializare Weibo, postare ulterior ștearsă.

Centrul Clinic de Sănătate Publică din Shanghai a declarat online că laboratorul lui Zhang a fost renovat și închis din motive de siguranță, dar că echipei lui Zhang i s-a pus la dispoziție un alt laborator. Acest laborator însă nu îndeplinea standardele de siguranță pentru cercetări, lăsând echipa sa în incapacitatea de a lucra.

O investigație de la Associated Press a relevat că guvernul a încercat să controleze toate informațiile despre virus și a îngreunat eforturile interne și internaționale de a urmări Covid 19 încă de la debutul focarului. Și în prezent, colaborările științifice internaționale sunt periclitate, laboratoarele sunt închise,  oamenii de știință străini sunt obligați să părăsească China, în timp ce cercetătorii chinezi nu mai pot să iasă în afara granițelor țării.

Când a fost contactat de către reporteri AP, Zhang a refuzat să vorbească, de teama că îi este ascultat telefonul. Accesul jurnaliștilor AP la laborator a fost blocat de gardieni. Comisia Națională de Sănătate chineză și-a declinat responsabilitatea către guvernul de la Shanghai, care a întârziat să răspundă solicitării de comentarii.

Coșmarul lui Zhang a început în 5 ianuarie 2020 când el și echipa sa au decodificat virusul și au avertizat autoritățile chineze despre potențialul său contagios, fără să facă publică secvența. În 6 ianuarie, laboratorul lui Zhang a fost închis din ordinul celui mai înalt oficial din China în domeniul sănătății, într-o perioadă în care zeci de persoane erau tratate pentru o boală respiratorie în orașul Wuhan. Cazuri ale aceleiași boli au fost raportate în Coreea de Sud,  Hong Kong și Taiwan. Oamenii de știință străini au aflat curând că Zhang și alți oameni de știință chinezi au descifrat virusul și au cerut Chinei să elibereze secvența. Zhang a publicat-o pe 11 ianuarie 2020, în ciuda lipsei permisiunii guvernamentale, ceea ce a condus la concedierea sa din Centrul chinez pentru controlul și prevenirea bolilor și interzicerea colaborărilor cu foștii parteneri.[4]

În urma secvențierii unui virus, se pot dezvolta trusele de testare, vaccinurile și se pot lua măsuri de control al bolilor. Zhang și echipa sa au utilizat cea mai recentă tehnologie de secvențiere pentru ARN – blocurile genetice virale, similare cu ADN-ul uman, fapt pentru care, mai târziu, a primit premii în semn de recunoaștere pentru munca sa. În mai puțin de 40 de ore au cartografiat primul genom complet al virusului SARS-CoV-2, asemănător cu SARS în proporție de 80%, care a ucis 810.000 oameni pe tot mapamondul și a îmbolnăvit 23 de milioane.[5]

De îndată ce a obținut genomul virusului, conștient că e mai periculos decât gripa sau gripa aviară, Zhang l-a sunat pe Dr. Zhao Su, directorul departamentului de medicină respiratorie la Spitalul Central din Wuhan, pentru a solicita datele clinice ale pacientului în cauză. Apoi a contactat Ministerul Sănătății din China și a călătorit la Wuhan, unde a sugerat oficialilor de sănătate publică în 8 ianuarie luarea măsurilor publice de urgență și dezvoltarea tratamentelor antivirale pentru acel virus asemănător SARS, transmisibil prin tractul respirator.

În dimineața zilei de 11 ianuarie, când se afla în aeroportul Shanghai Hongqiao, a primit un apel telefonic de la profesorul Edward Holmes, coleg de la Universitatea din Sydney, care i-a cerut permisiunea de a publica genomul pe site-ul web Virological.org, încunoștiințând întreaga comunitatea științifică globală.

În opinia unor jurnaliști, oficialii chinezi au dorit să elimine dovezile focarului și să îl pedepsească pe Zhang pentru publicarea genomului SARS-CoV-2, dar Zhang a negat că laboratorul său ar fi suferit vreo închidere prelungită. De la sfârșitul lunii ianuarie până în aprilie, a analizat peste 30.000 de mostre virale. În plus,  Zhang a încărcat genomul în data de 5 ianuarie la Centrul Național de Informații Biotehnologice din SUA (NCBI) pe 5 ianuarie, dată la care Statele Unite ale Americii știau despre acest virus. Dar având în vedere gravitatea situației și durata de zile sau săptămâni de examinare a unei depuneri de către NCBI,  Zhang a grăbit diseminarea informației, publicând-o online.[6]

Mai mulți medici chinezi care au avertizat autoritățile în privința virusului au fost reținuți la începutul pandemiei. Conform unui ordin din 3 ianuarie, Comisia Națională de Sănătate a Chinei a interzis publicarea oricăror informații referitoare la boala din Wuhan, iar  laboratoarelor li s-a ordonat să distrugă sau să transfere toate mostrele virale către instituțiile de testare desemnate, raportează revistă financiară Caixin din Beijing. Și alte laboratoare au procesat secvențe de genom înainte ca Zhang să obțină proba, dar nu au publicat nimic.[7]

În ciuda dovezilor de transmitere de la om la om, a rapoartelor clinice și a datelor de sănătate publică, China a confirmat abia pe 20 ianuarie transmiterea comunitară. În 22 ianuarie, cei 11 milioane de locuitori din Wuhan au fost plasați într-un lock down de 76 de zile. Documentele interne ale OMS parcurse de Associated Press au dovedit nemulțumirea OMS legată de difuzarea încetinită a informațiilor din partea Chinei. Un studiu realizat de oameni de știință din China, SUA și Regatul Unit menționează că ar fi existat cu 95% mai puține cazuri în Republica Populară Chineză dacă măsurile de izolare ar fi fost introduse cu trei săptămâni mai devreme, cu 86% mai puține cazuri cu două săptămâni mai devreme, cu 66% mai puține cu o săptămână mai devreme. Scepticismul referitor la gravitatea bolii virale s-a bazat pe faptul că ultima pandemie globală de gripă porcină din 2009 a fost mult mai puțin letală decât se preconiza, OMS fiind criticată pentru declararea nejustificată a pandemiei. „În China, deși am avut o experiență foarte proastă cu SARS și alte boli, la început nimeni – nici măcar experții de la CDC din China și de la Ministerul Sănătății – nu a prezis că boala ar putea fi atât de gravă”, a afirmat Zhang.[8]

Unele fapte sunt de necontestat însă. Primul caz din SUA a fost confirmat pe 21 ianuarie – un bărbat în vârstă de 30 de ani care tocmai se întorsese din Wuhan. Japonia a confirmat primul său caz de coronavirus în 22 ianuarie și a raportat cel mai mare număr de infecție din lume la începutul focarului. Comunitatea științifică globală, virusologi chinezi și occidentali, a colaborat pentru înțelegerea bolii. Pentru SARS-CoV-2, după genomul inițial al lui Zhang, oamenii de știință au cartografiat aproximativ 20.000 în decurs de trei luni. Supravegherea genomică permite urmărirea caracterului și vitezei modificărilor genetice, pentru producția de antivirale și vaccinuri și ratele de infecție. Oliver Prybus, profesor de evoluție și boli infecțioase la Universitatea Oxford, afirmă că screeningul genomic poate evalua dacă au apărut mutații de rezistență și cum se răspândesc în timp.[9]

Crizele dau ocazia găsirii țapilor ispășitori. Valul de proteste cu tentă rasială au denumit SARS-CoV-2 „virusul Chinei” și „Kung Flu”. Administrația Trump a blamat China pentru declanșarea COVID, virusul reprezentând o problemă electorală pentru președintele Trump, conform declarațiilor ambasadorului Jeffrey Bader, fostul consilier șef al președintelui Obama pentru Asia, la Clubul corespondenților străini din China.^[10]

Donald Trump a învinovățit China pentru a nu fi luat măsuri urgente care ar fi putut stopa pandemia. Beijingul nu a admis greșeala guvernului chinez, doar a oficialilor locali, pedepsiți de altfel pentru erori, ceea ce a reprezentat o simplificare motivată politic. Relațiile chino-americane s-au deteriorat pe fondul acuzațiilor reciproce. Oficialii americani au declarat că COVID-19 a apărut într-un laborator din Wuhan, în timp ce chinezii au considerat responsabilă armata americană. Zhang e de părere că „Nu este un lucru bun ca China și SUA să fie implicate în această luptă. Dacă nu putem lucra împreună, nu putem rezolva nimic.”[11]

Capitolul 2. Represiunea geneticienilor chinezi în epoca președintelui Mao

2.1. Lîsenko versus Mendel

Li Jingzhun, unul dintre cei mai reprezentativi geneticieni ai secolului XX, a părăsit China via Hong Kong, ulterior SUA, împreună cu soția și fiica lor, în februarie 1950. Faptul că înainte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial absolvise doctoratul în genetica plantelor în SUA, la Universitatea Cornell, l-a transformat în dușmanul poporului. Îndată după venirea la putere a partidului comunist din 1949, lui Li Jingzhun, profesor de genetică la Universitatea și altor profesori de genetică li s-a pus în vedere de către un oficial al Partidului Comunist Chinez și noul decan al universității interzicerea predării geneticii mendeliene (trăsăturile se transmit doar prin materialul genetic din cromozomi), înlocuind-o cu teoria genetică a savantului sovietic Lîsenko Trofim (vechea teorie a moștenirii caracteristicilor dobândite, compatibilă cu filosofia marxistă datorită accentului pe acțiunea colectivă și materialism). În august 1948, Lîsenko denunțase rezultatele geneticienilor americani și europeni într-o prelegere la Academia de Științe Agricole din Leningrad, susținând că genetica mendeliană era idealistă, incompatibilă cu marxismul, prin faptul că conceptul de genă era departe de „regularitățile reale ale naturii vii.”[12]

Mao dorea să consolideze alianța cu Uniunea Sovietică la începutul anilor 1950, fapt pentru care a invitat să conferențieze la universități din China oameni de știință sovietici, s-au tradus manuale rusești în chineză, au rulat filme de propagandă sovietice, dublate în chineză, despre teoria lui Lîsenko (deși acea teorie s-a dovedit a fi falsă). Asociația Americană de Genetică a publicat în „Journal of Heredity” scrisoarea lui Li în care declara că genetica mendeliană a fost interzisă de partidul comunist la universitățile din țară și că genetica moare în China.[13] Pus în fața alegerii de preda teoria lui Lîsenko sau de a părăsi țara, Li a ales a doua alternativă. Savantul chinez și-a oferit serviciile oricărei universități sau instituții americane care crede că i-ar putea fi de folos, iar Universitatea din Pittsburgh l-a angajat pentru tot restul carierei științifice, unde a inventat noi metode statistice pentru studiul geneticii populației. Nu a mai vizitat China niciodată.

2.2. ”Lăsați să înflorească o sută de flori și o sută de școli de gândire să se afirme!”

În perioada primului cincinal (1953-1957), guvernul chinez a triplat bugetul național pentru știință, deoarece Mao nu era un inamic al științei moderne, recunoscând importanța agriculturii, industriei și științei în construirea unui stat socialist puternic. În 1959 s-a înființat Institutul de Genetică a Academiei Chineze de Științe din Beijing. Începând cu 1956, relațiile dintre Uniunea Sovietică și China au intrat în stand by, întrucât președintele chinez nu considera că rușii se dedică întru totul cauzei revoluționare mondiale. La conferința despre viitorul geneticii, un oficial al Partidului Comunist Chinez a anunțat că lîsenko-ismul nu mai reprezintă o politică de stat. Ba mai mult, a recunoscut că conceptul de genă conținea bazele materiale ale vieții și că se afilia perfect marxismului, fapt negat în timpul relațiilor cordiale cu Uniunea Sovietică.

Interesul chinezilor pentru genetica modernă era motivat de teama neputinței de a asigura hrană pentru o populație în creștere. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, au murit două milioane de chinezi din cauza foametei. Marea Foamete Chineză din 1959-1961, cauzată de politica de redirecționare către producția de oțel și fier a agriculturii, a ucis peste cincisprezece milioane de oameni. Pentru a menține adeziunea populației la valorile Partidului Comunist și a împiedica răscoale și revolte, era imperios necesară sporirea randamentului culturilor chineze și descoperirea primelor soiuri de orez hibrid.

Yuan Longping este o altă personalitate de seamă a geneticii chineze. Deși nu a studiat în străinătate, ci la Universitatea Agricolă de Sud-Vest, a fost familiarizat cu genetica mendeliană într-o perioadă în care lîsenko-ismul era la modă. Un profesor i-a înmânat un vechi manual american de popularizare a științei, tradus în chineză, manual din care a aflat de genetica mendeliană. Profesorul a fost ulterior dat afară din universitate pentru vederile sale pro-occidentale și nu a mai fost văzut niciodată.

”Ziarul Poporului” promova știința de masă, potrivit căreia tinerii educați și țăranii bătrâni trebuiau să învețe unii de la alții, astfel încât Yuan, ajuns profesor de genetică la Școala Agricolă din Anjiang, a început să le predea țăranilor noțiuni de genetică, în timp ce aceștia îi împărtășeau din cunoștințele lor. Astfel a ajuns să descopere un soi interesant de orez, ale cărui antere (organe masculine), producătoare de polen pentru carpele (organe feminine), erau sterile. Pentru că orezul este o plantă care se polenizează singură, oamenii de știință nu credeau că vor putea ajunge la orezul hibrid până atunci. Datorită mutației genetice aleatorii a plantei de orez descoperită de Yuan pe câmpurile din Hunan, acest tip de orez nu se putea poleniza singur, astfel încât organele reproducătoare feminine puteau fi polenizate de altă plantă de orez, obținându-se un hibrid superior de orez.[14]

În 1966, a apărut descoperirea lui Yuan în ”Buletinul Științific Chinezesc”, periodicul Academiei Chineze de Științe din Beijing. Un program de reproducere a orezului hibrid în China a fost inițiat de atunci, Yuan și echipa lui colectând în anii următori peste 14 000 de specimene, dintre care cinci s-au dovedit utile pentru cultivare.[15]

Cu toate acestea, Yuan a suferit și el persecuții politice în timpul Revoluției Culturale când clasa de mijloc și intelectualii erau considerați burghezi, iar studenții chinezi trebuiau să găsească și raporteze posibilii contrarevoluționari. Apetența lui Yuan pentru genetica americană și europeană l-au incriminat în ochii autorităților, directorul Școlii Agricole din Anjiang cerându-i demisia, urmată de desemnarea de a lucra într-o mină de cărbune.[16] O versiune a orezului hibrid creat de Yuan se cultivă nu doar în China, ci și în Filipine, India și Vietnam, hrănind sute de milioane de asiatici.[17]

Capitolul 3. Endless Frontier Act for U.S. Technological Innovation

Oamenii de știință chinezi observă cu îngrijorare creșterea sentimentului anti-chinez în SUA, din considerentele unui presupus furt de proprietate intelectuală. Controlul sporit asupra exportului de dispozitive științifice, introducerea restricțiilor privind vizele și investigarea din partea SUA a oamenilor de știință chinezi și chinezo-americani pot stopa progresul științific global și colaborările internaționale.

Cao Cong, specialist în politici științifice din China la Universitatea din Nottingham Ningbo China, a avertizat că guvernul chinez poate să deturneze finanțarea de la proiectele din SUA, în timp ce cercetătorii chinezi nu vor mai fi dornici de a colabora cu cercetătorii americani. A fost periclitat și proiectul internațional al Telescopului de 30 de metri (TMT) de pe un sit pe Mauna Kea din Hawaii prin punerea sub semnul întrebării a finanțării chineze și a problemei vizelor pentru oamenii de știință chinezi.[18]

Administrația Trump a intensificat retorica că Republica Populară Chineză ar profita de deschiderea comunității științifice americane, în încercarea de a obține întâietatea economică mondială, fapt susținut și de Christopher Wray, directorul Biroului Federal de Investigații (FBI), în cadrul unei audieri la Senatul SUA din 24 iulie 2019.[19]

Investigațiile la cererea FBI și a Institutului Național de Sănătate din SUA (NIH) au condus la demisia sau demiterea unui număr semnificativ de oameni de știință chinezi și chinezo-americani din universitățile și institutele de cercetare din SUA. Neurologul Rao Yi de la Universitatea Peking din Beijing, supărat de întreruperea legăturilor personale și profesionale cu colegii americani, în e-mailurile trimise oficialilor americani și șefilor de instituții, emailuri împărtășite și jurnaliștilor, considera că efortul guvernului chinez de a dobândi proprietate intelectuală este una dintre multele minciuni ale lui Trump și ale administrației lui.[20] Dar mărturisește în același timp că unii oameni de știință chinezi și-au pierdut locul de muncă în Statele Unite deoarece nu au făcut știință în mod corect. Pe site-ul chinez Weibo, afirmația unui oficial NIH conform căreia oamenii de știință chinezi au afirmat în mod neadevărat că lucrează 8 luni pe an în Statele Unite, în timp ce erau angajați într-o instituție din China, a trezit condamnarea comportamentului necinstit al oamenilor de știință chinezi din partea internauților.[21]

În 28 ianuarie 2020, Ye Yangqing, cercetător la Departamentul de Fizică, Chimie și Inginerie Biomedicală al Universității din Boston, a fost acuzat de FBI că acționează ca agent al unui stat străin, China, prin îndeplinirea unor sarcini din partea Armatei Populare de Eliberare, și anume evaluarea site-urilor armatei americane, realizarea de cercetări și transmiterea de informații și documente americane în China. Zheng Zaosong, cercetător la Medical Beth Israel Deaconess din Boston a avut parte de acuzații mai spectaculoase: tentativa de a scoate din SUA 21 de fiolii cu produse biologice pentru a le transporta în China, fiole găsite în ciorapii din valizele din aeroport ale lui Zheng. În ultimii ani, savanți chinezi sau de origine chineză au fost arestați sau acuzați că nu și-au declarat relațiile financiare și instituționale cu China. Meng Wanzhou, fiica fondatorului companiei Huawei și directoare financiară, în urma cererii de extrădare din partea SUA, a fost arestată în Canada în decembrie 2018 pentru acuzația de furt de secrete comerciale. Universitățile americane au întrerupt legăturile cu companiile chineze de tehnologie, văzute ca o amenințare pentru securitatea SUA.[22]

Comitetul de Comerț al Senatului SUA a votat interzicerea oricărui om de știință american care e parte din programul de recrutare de talente sponsorizat de China să primească sau să folosească fonduri federale, în încercarea SUA de a bloca guvernul chinez să fure sau să dobândească acces necorespunzător la cercetarea finanțată de la nivel federal. Endless Frontier Act for U.S. Technological Innovation  sau Actul Frontierei fără Sfârșit (EFA)[23], numărând 340 de pagini, susținut de liderul majorității din Senat Chuck Schumer (D–NY), autorizează creșteri imense de buget pentru Fundația Națională pentru Știință, pentru cercetarea la Departamentul de Energie și pentru tehnologie avansată, precum știința informației cuantice și inteligența artificială, în vederea consolidării securității economice și naționale a SUA. China e considerată principalul concurent al SUA în inovare.

​​China a invitat oameni de știință de renume mondial, adesea născuți în China, dar care lucrează peste granițe, să reînnoiască sau să stabilească legături cu instituțiile chineze. Aceste programe de recrutare a talentelor oferă oamenilor de știință finanțare substanțială și funcții de conducere. Din 2018, agențiile guvernamentale americane au început să urmărească penal oamenii de știință finanțați de la nivel federal care nu au dezvăluit legăturile cu China atunci când își caută următorul grant. National Institutes of Health a identificat peste 200 de oameni de știință din aproape 100 de instituții că au omis dezvăluirea legăturilor străine, o parte dintre aceștia fiind puși sub acuzare.[24]

În temeiul EFA, oricărui cercetător implicat în programe sponsorizate de China, Rusia, Coreea de Nord sau Iran îi e interzis să fie beneficiarul unor noi granturi, să colaboreze la grantul unui coleg sau să obțină orice finanțare federală pentru instituția la care lucrează.[25]

Începând din iunie 2018, s-a scurtat durata vizelor americane de la 5 ani la 1 an pentru studenții absolvenți chinezi interesați de robotică, aviație și producție avansată, descurajând și studenții din alte domenii. În martie 2019, numărul studenților chinezi din Statele Unite a scăzut cu 2% față de 2018, conform statisticilor Departamentului pentru Securitate Internă din SUA, după ani de creștere. Ministerul chinez al Educației a raportat că 13,5% din 182 de solicitanți li s-au refuzat vize în primul trimestru al anului 2019, în timp ce doar la 3% din cei 10.313 solicitanți li s-a refuzat vizele în 2018.[26]

Neacordarea vizelor afectează și oameni de știință de renume de la laboratorare de cercetare a gripei din Hong Kong. Un număr de postdoctoranzi invitați să prezinte descoperirile recente la conferințe din Statele Unite nu au obținut vize la timp pentru a participa. Oamenii de știință din Hong Kong au avut contribuții importante la sănătatea publică globală în legătură cu bolile infecțioase emergente. Dobândirea echipamentelor experimentale specializate din Statele Unite întâmpină de asemenea probleme din cauza controalelor la export. Mulți oameni de știință chinezi însă preferă să nu se plângă deschis, pentru a atrage atenția asupra programelor lor de cercetare.[27]

Denis Simon, vice-rector executiv la Universitatea Duke Kunshan, crede că la baza acțiunilor SUA stă presupunerea învechită că descoperirile științifice ar circula doar dinspre Statele Unite către China, când de fapt schimburile au ajuns din asimetrice, la o paritate mai mare.

Concluzii

Cunoașterea istoriei globale reprezintă cheia de boltă a decriptării științei moderne. Dacă știința secolului al XV-lea a fost marcată de colonizarea Americilor, secolele al XVI-lea și al XVII-lea au fost impactate de rețelele religioase și comerciale din Asia și Africa. Știința a cunoscut o nouă expansiune odată cu imperiile europene ale secolului al XVIII-lea, iar capitalismul, războaiele industriale și naționalismul au definit secolul al XIX-lea. Progresul științei moderne a secolului XX s-a aflat sub zodia conflictelor ideologice, a revoluționarilor comuniști și a naționaliștilor anticolonialiști. Secolul XXI, prin conflictul geopolitic dintre SUA și China, influențează știința și cercetătorii din întreaga lume.

Noul Război Rece a început la sfârșitul anilor 2000 și a antrenat lupta celor două mari puteri pentru supremație politică, economică și militară. După criza financiară din 2008, China a ajuns din urmă Statele Unite ale Americii și intenționează să o depășească până în 2030 prin tehnologiile de vârf ale inteligenței artificiale.[28] În 2010 China a devenit a doua mare economie mondială, după depășirea Japoniei. Noul Drum al Mătăsii, lansat în 2013, pentru asigurarea accesului la energie și resurse naturale, nu a construit doar poduri, aeroporturi, căi ferate din Sri Lanka până în Africa, Orientul Mijlociu, Europa și America de Sud, dar a adus și populație chineză, Armata de Eliberare a Poporului, sub masca trupelor private de securitate (peste 4,3 milioane de antreprenori privați instruiți în prezent care răspund doar în fața guvernului chinez) și îndatorarea țărilor respective, practicând o dobândă de 4%, în comparație cu cea de 1% folosită de SUA.[29]

Noul Război Rece este global, asemenea Războiului Rece din secolul XX, influențând nu doar viitorul politicii, dar și al științei. În lumea actuală, aflată sub imperiul naționalismului și a globalizării, s-a micșorat decalajul economic dintre SUA și China, dar au crescut inechitățile în plan intern. Cei mai bogați 10% dintre americani câștigă mult mai mult decât în anii 1990, iar China deține cei mai mulți miliardari după Statele Unite[30], în timp ce clasa de mijloc aproape a dispărut, ducând la revirimentul naționalismului și sporirea potențialului revoltelor populației de rând. Liderii de dreapta din America Latină au ajuns la putere, naționalismul hindus s-a reaprins în India, Marea Britanie a ieșit din Uniunea Europeană, iar Donald Trump candidează din nou la președinția SUA.

Motivația scrierii acestui articol constă în faptul că statele lumii privesc implicarea lor în lumea globalizată a științei ca o modalitate de a-și proclama autoritatea națională, regională și mondială, motiv pentru care Statele Unite acordă o atenție sporită influenței chineze din universitățile americane, iar China investește sume uriașe în educația studenților săi în SUA și perpetuarea relaționărilor științifice cu Europa, Asia, Africa, America de Sud. Limitele articolului constau în faptul că sunt prezentați doar o parte dintre cercetătorii chinezi pe care regimul comunist i-a nedreptățit și reprimat, iar sistemul vestic i-a pedepsit, însă am ales cazuri-simbol pentru epoca lui Mao și Xi. O limitare mai mare aparține regilor lumii, care consideră oamenii de știință doar pioni pe tabla de șah, când de fapt, știința pune regii pe hartă…

Bibliografie

Volume de referință. Monografii

• Poskett, James, Orizonturi: originile globale ale științei moderne, București, Editura Trei, 2023.
• Schmalzer, Sigrid, Red Revolution, Green Revolution: Scientific Farming in Socialist China, The University of Chicago Press, Chicago, 2016.
• Xiangzi, Deng; Yingru, Deng, The Man Who Puts an End to Hunger: Yuan Longping, ‘Father of Hybrid Rice’, Foreign Languages Press, 2007.

Documente oficiale

• Endless Frontier Act FINAL 117th.pdf, 117TH CONGRESS, 1ST SESSION, 1 mai 2024, https://www.democrats.senate.gov/imo/media/doc/Endless%20Frontier%20Act%20FINAL%20117th.pdf.
• Resurse mass media online
• Campbell, Charlie, „Exclusive: The Chinese Scientist Who Sequenced the First COVID-19 Genome Speaks Out About the Controversies Surrounding His Work”, Time, August 24, 2020 10:07 PM EDT, https://time.com/5882918/zhang-yongzhen-interview-china-coronavirus-genome/
• Kang, Dake, ”Chinese scientist who first published COVID sequence stages protest after being locked out of lab”, Euronews with AP, Published on 01/05/2024 – 11:35 GMT+2, Updated 12:35 AM GMT+3, May 1, 2024, https://www.euronews.com/health/2024/05/01/chinese-scientist-allowed-back-in-his-lab-after-sit-in-protest
• Mervis, Jeffrey, „Senate panel backs funding ban on U.S. researchers in Chinese talent programs. Provision in Endless Frontier Act would tighten U.S. oversight of foreign sources of funding”, Science, 13 May 2021, https://www.science.org/content/article/senate-panel-backs-funding-ban-us-researchers-chinese-talent-programs
• Normile, Dennis, ”China’s scientists alarmed, bewildered by growing anti-Chinese sentiment in the United States. Many academics dismiss conspiracy claims but worry about impacts on research”, Science, 31 Jul 2019, https://www.science.org/content/article/china-s-scientists-alarmed-bewildered-growing-anti-chinese-sentiment-united-states
• Solon, Olivia, ”Galileo to Turing: The Historical Persecution of Scientists”, Wired UK,  Jun 22, 2012, 11:30 AM, https://www.wired.com/2012/06/famous-persecuted-scientists/
• Tucker, Andrew, „China’s Secret Mercenary Army Exposed”, Task&Purpose, 1 sept. 2022, https://www.youtube.com/watch?v=T7SziUoeVpk

Note

[1] Olivia Solon, ”Galileo to Turing: The Historical Persecution of Scientists”, Wired UK,  Jun 22, 2012, 11:30 AM, https://www.wired.com/2012/06/famous-persecuted-scientists/

[2] Dake Kang, Chinese scientist who first published COVID sequence stages protest after being locked out of lab, Euronews with AP, Published on 01/05/2024 – 11:35 GMT+2, Updated 12:35 AM GMT+3, May 1, 2024, https://www.euronews.com/health/2024/05/01/chinese-scientist-allowed-back-in-his-lab-after-sit-in-protest

[3] Dake Kang, op. cit.

[4] Dake Kang, op. cit.

[5] Charlie Campbell, Exclusive: The Chinese Scientist Who Sequenced the First COVID-19 Genome Speaks Out About the Controversies Surrounding His Work, Time, August 24, 2020 10:07 PM EDT, https://time.com/5882918/zhang-yongzhen-interview-china-coronavirus-genome/

[6] Charlie Campbell, op.cit.

[7] Ibidem.

[8] Charlie Campbell, Exclusive: The Chinese Scientist Who Sequenced the First COVID-19 Genome Speaks Out About the Controversies Surrounding His Work, Time, August 24, 2020 10:07 PM EDT, https://time.com/5882918/zhang-yongzhen-interview-china-coronavirus-genome/

[9] Charlie Campbell, op. cit.

[10] Ibidem.

[11] Charlie Campbell, op. cit.

[12]  James Poskett, Orizonturi: originile globale ale științei moderne, București, Editura Trei, 2023, pp. 330-331.

[13] James Poskett, op.cit., p. 332.

[14] Sigrid Schmalzer, Red Revolution, Green Revolution: Scientific Farming in Socialist China, The University of Chicago Press, Chicago, 2016, p. 75.

[15] Deng Xiangzi, Deng Yingru, The Man Who Puts an End to Hunger: Yuan Longping, ‘Father of Hybrid Rice’, Foreign Languages Press, 2007, pp. 60-61.

[16] Sigrid Schmalzer, op. cit., p. 76.

[17] Ibidem., p. 4.

[18] Dennis Normile, China’s scientists alarmed, bewildered by growing anti-Chinese sentiment in the United States. Many academics dismiss conspiracy claims but worry about impacts on research, Science,

31 Jul 2019, https://www.science.org/content/article/china-s-scientists-alarmed-bewildered-growing-anti-chinese-sentiment-united-states

[19] Ibidem.

[20]Dennis Normile, op. cit.

[21] Ibidem.

[22] James Poskett, Orizonturi: originile globale ale științei moderne, București, Editura Trei, 2023, pp. 351-352.

[23] Endless Frontier Act FINAL 117th.pdf, 117TH CONGRESS, 1ST SESSION, 1 mai 2024, https://www.democrats.senate.gov/imo/media/doc/Endless%20Frontier%20Act%20FINAL%20117th.pdf.

[24] Jeffrey Mervis, „Senate panel backs funding ban on U.S. researchers in Chinese talent programs. Provision in Endless Frontier Act would tighten U.S. oversight of foreign sources of funding”, Science, 13 May 2021, https://www.science.org/content/article/senate-panel-backs-funding-ban-us-researchers-chinese-talent-programs

[25] Jeffrey Mervis, op. cit.

[26] Dennis Normile, op. cit.

[27] Ibidem.

[28] James Poskett, op. cit., p. 354.

[29] Andrew Tucker, „China’s Secret Mercenary Army Exposed”,  Task&Purpose, 1 sept. 2022, https://www.youtube.com/watch?v=T7SziUoeVpk

[30] James Poskett, op. cit., p. 353.