Relația războiului electronic cu alte capacități de luptă

În războiul modern, peisajul evoluează rapid, odată cu progresele tehnologice care modelează natura conflictelor. Printre aceste progrese, războiul electronic apare ca un domeniu esențial, jucând un rol crucial în modelarea rezultatelor bătăliilor. În ultimul secol, și în special în a doua jumătate, războiul electronic s-a alăturat altor capacități de luptă și a devenit una dintre competențele majore ale războiului. Acesta nu se desfășoară izolat, ci se împletește în mod complex cu alte capacități de luptă, sporind eficiența acestora pe câmpul de luptă. Pe măsură ce războiul continuă să evolueze în era digitală, importanța războiului electronic în modelarea câmpului de luptă nu va face decât să crească, subliniind imperativul ca armatele să investească în capabilități solide de război electronic pentru a menține superioritatea strategică.
Acest eseu analizează relația complexă dintre războiul electronic și alte capacități de luptă, subliniind semnificația acestuia în operațiunile militare contemporane.

Tehnici și tactici utilizate în războiul electronic

Principalele activități utilizate în războiul electronic (EW) includ următoarele: contramăsuri, managementul de lupte EM (EMBM), compatibilitatea EM; înșelăciune EM; întărirea EM, rezoluție interferență EM, intruziune EM, bruiaj EM, EMP, control spectru EM, colectare de inteligență electronică, mascare electronică, sondare electronică, recunoaștere electronică, securitate electronică, reprogramare EW, control emisii, JEMSO, JEMSMO, observabilitate/ascundere scăzută, interceptarea și retransmiterea semnalelor, navigație război (NAVWAR), geolocalizare de precizie și moduri de rezervă în timp de război.

Componentele războiului electronic – Strategii și tehnici

Activitățile utilizate în războiul electronic/electromagnetic includ contramăsuri electro-optice, în infraroșu și frecvență radio; compatibilitatea electromagnetică și decepția; bruiaj radio, bruiaj și decepție radar, și contramăsuri electronice (sau anti-bruiaj); mascare electronică, sondare, recunoaștere și informații; securitate electronică; reprogramare EW; controlul emisiilor; managementul spectrului; și modurile de rezervă în timp de război. Războiul electronic tradițional are trei componente principale.

How should intelligence analysis be utilized to counter cognitive warfare?

I wanted to underline in this paper how intelligence analysis needs to adapt to deal with a brand-new concept: cognitive warfare. Intelligence analysts need to put much more effort into understanding and appreciating the dangers that such a concept entails. This additional dimension must be taken into account in any risk assessment in the area of security studies. The target of the operations of this type of war is human rationality itself. In a study developed by Johns Hopkins University pentryu NATO, researchers (Kathy Cao, Sean Glaister, Adriana Pena, Danbi Rhee, William Rong, Alexander Rovalino) best defined the nature of cognitive warfare: ”In cognitive warfare, the human mind becomes the field of battle

Intelligence Analysis

Analiștii sunt în domeniul „cunoașterii”. Inteligența se referă la cunoaștere, iar tipurile de probleme abordate sunt probleme de cunoaștere. Deci, avem nevoie de un concept de muncă bazat pe cunoștințe. Avem nevoie de o înțelegere de bază a ceea ce știm și cum știm, ceea ce nu știm și chiar ceea ce poate fi cunoscut și ceea ce nu este cunoscut. Analiza ar trebui să ofere o bază utilă pentru conceptualizarea funcțiilor de inteligență, dintre care cele mai importante sunt „estimarea” și „predicția”. Inteligența însăși, în forma sa de bază, are o funcție de decizie. Analiza inteligenței aplică metode cognitive individuale și colective pentru a evalua datele și a testa ipotezele într-un context socio-cultural secret.

Mecanisme de control democratic al activității serviciilor de informații

Analiza comparativă a diferitelor mecanisme de control sau supraveghere parlamentară a activităţii de informaţii scoate în evidenţă analogii, dar şi deosebiri, datorate sistemelor politice şi actelor legislative care fundamentează această activitate. Iniţiativa constituirii unor mecanisme de control democratic asupra activităţii secrete de informaţii aparţine S.U.A. Ulterior, au procedat similar şi alte state democratice europene, astfel că, până laînceputul anilor ’80, un număr de 12 democraţii occidentale au instituit proceduri specifice de control parlamentar asupra structurilor informative, prin comisii de specialitate, ale căror competenţe au fost precizate în timp. După căderea „cortinei de fier” în anii ’90 şi instaurarea democraţiei şi a statului de drept în fostele ţări socialiste din Europa centrală şi de răsărit, structurile informative ale acestora au fost supuse, de asemenea, controlului parlamentar.

Controlul parlamentar al serviciilor de informații

Dezbaterile privind instituirea formelor de supraveghere şi control democratic asupra serviciilor de informaţii ale statului român au condus, în timp, la identificarea celor care corespund raţiunii sociale pentru care acestea au fost create. Cadrul democratic de dezvoltare a României, configurat de Constituţie şi ansamblul legislaţiei naţionale, a creat condiţiile exercitării controlului parlamentar concret şi permanent asupra serviciilor de informaţii, precum şi a altor forme de supraveghere, specifice statului de drept.

Informația și nevoia de gestionare a resurselor informaționale

Informaţia a devenit una din marile fapte ale gândirii abia la începutul secolului al XX-lea, caracterizat prin intensificarea descoperirilor ştiinţifice şi ofensiva aplicării inovaţiilor tehnice în sfera productivă. În acest context, informaţia a intrat masiv în limbajul unor ştiinţe (naturale, exacte, sociale), pentru ca apoi să se impună ca termen operaţional de specialitate în limbajul tehnologic, cu accepţiuni diferite, în funcţie de domeniul în care era utilizat.

Controlul asupra Intelligence –ului

Un rol decisiv în realizarea controlului democratic asupra Intelligence-lui (agențiile /serviciile de informații) ale unu stat îl au puterile statului (Legislativul, Executivul şi Puterea judecătorească), precum şi societatea civilă, inclusiv mass-media, care contribuie permanent, prin informarea susținerea largă a unui asemenea demers. La acestea se adaugă doi actori instituționali cu rol deosebit în controlul aplicării politicii naționale de securitate şi al bugetului corespunzător: Avocatul Poporului și Curtea de Conturi. În statele moderne, Intelligence-ul (agențiile/ serviciile de informații) joacă un rol vital în  susținerea politicii interne, externe şi de apărare, prin furnizarea de informații relevante şi monitorizarea riscurilor şi amenințărilor privind securitatea națională .

Activitatea de intelligence – Ciclul intelligence

David Singer afirmă că, în prezent, amenințarea constituie principalul obiectiv al agențiilor de informații. Activitatea de informații poate fi considerată ca fiind procesul prin care anumite tipuri de informații sunt solicitate, colectate, analizate și diseminate, și modul în care sunt concepute și desfășurate anumite tipuri de acțiuni secrete. Ciclul intelligence reprezintă un set de procese utilizate pentru a furniza informații utile în luarea deciziilor. Ciclul constă din mai multe procese. Domeniul conex al contrainformațiilor este însărcinat cu împiedicarea eforturilor informative ale altora.

1 2 3

Articolele fără specificarea altei licențe CC au licența CC BY-NC-ND.