Ostahie, Traian (2024), Operațiunile de tip COIN. Studiu de caz Afganistan, Intelligence Info, 3:4, https://www.intelligenceinfo.org/operatiunile-de-tip-coin-studiu-de-caz-afganistan/

 

COIN Operations. Afghanistan Case Study

Abstract

The international security environment is rapidly changing. Globalization is the main phenomenon that influences the contemporary security environment, creating new risks and threats. International terrorism, structured in cross-border networks, represents the most serious threat to people’s lives and freedom, to democracy and other fundamental values ​​on which the democratic community of the Euro-Atlantic states is based. International terrorist networks have access to modern technology and can use bank transfers and fast means of communication to cause significant damage on a large scale. Despite the positive developments in the last decade and a half, the strategic area in which Romania is located is still rich in local conflicts, with strong implications for regional and European peace and security. They also fuel other forms of violence and crime and foster terrorism.

Keywords: security, operations, COIN, Afghanistan, Romania, globalization, terrorism

Rezumat

Mediul de securitate internațional se află într-o rapidă schimbare. Globalizarea este principalul fenomen care influențează mediul de securitate contemporan, creând, noi riscuri şi amenințări. Terorismul internațional, structurat în rețele transfrontaliere, reprezintă cea mai gravă amenințare la adresa vieții și libertății oamenilor, a democrației şi celorlalte valori fundamentale pe care se întemeiază comunitatea democratică a statelor euroatlantice. Rețelele teroriste internaționale au acces la tehnologia modernă și se pot folosi de transferuri bancare şi mijloace de comunicare rapide pentru a aduce prejudicii importante la scara largă. În pofida evoluțiilor pozitive din ultimul deceniu şi jumătate, arealul strategic în care este situată România este încă bogat în conflicte locale, cu puternice implicații pentru pacea și securitatea regională și europeană.  Ele alimentează, de asemenea, alte forme de violență și criminalitate şi favorizează terorismul.

Cuvinte cheie: securitate, operațiuni, COIN, Afganistan, România, globalizare, terorism

 

INTELLIGENCE INFO, Volumul 3, Numărul 4, Decembrie 2024, pp.
ISSN 2821 – 8159, ISSN – L 2821 – 8159,
URL: https://www.intelligenceinfo.org/operatiunile-de-tip-coin-studiu-de-caz-afganistan/
© 2024 Traian OSTAHIE. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.

 

Operațiunile de tip COIN. Studiu de caz Afganistan

Traian OSTAHIE[1]

tostahie@yahoo.com

[1] Doctorand, Universitatea din Oradea, Școala Doctorală de Istorie

 

Mediul de securitate internațional se află într-o rapidă schimbare. Globalizarea este principalul fenomen care influențează mediul de securitate contemporan, creând, noi riscuri şi amenințări. Terorismul internațional, structurat în rețele transfrontaliere, reprezintă cea mai gravă amenințare la adresa vieții și libertății oamenilor, a democrației şi celorlalte valori fundamentale pe care se întemeiază comunitatea democratică a statelor euroatlantice. Rețelele teroriste internaționale au acces la tehnologia modernă și se pot folosi de transferuri bancare şi mijloace de comunicare rapide pentru a aduce prejudicii importante la scara largă.

Armele nucleare, chimice, biologice şi radiologice constituie o altă amenințare deosebit de gravă sub raportul potențialului de distrugere, în condițiile în care accesul la astfel de mijloace devine tot mai ușor din punct de vedere tehnologic. Riscul de prăbușire sau de evoluție anarhică a unor state posesoare de astfel de arme, autoritatea redusă exercitată de unele guverne asupra structurilor militare, precum și existenta unor regiuni aflate în afara controlului statal, favorizează dezvoltarea pieței negre pentru astfel de mijloace.

Criminalitatea organizată reprezintă o amenințare globală în evoluție, care a dobândit capacitatea de a influența politica statelor şi activitatea instituțiilor democratice. Aceasta constituie o expresie a proliferării unor fenomene negative care se amplifică în condițiile globalizării, precum și o consecință directă a gestionării ineficiente a schimbărilor politice, economice şi sociale profunde care s-au produs în Europa Centrală, de Est şi de Sud-Est în procesul de dispariție a regimurilor comuniste.

În pofida evoluțiilor pozitive din ultimul deceniu şi jumătate, arealul strategic în care este situată România este încă bogat în conflicte locale, cu puternice implicații pentru pacea și securitatea regională și europeană.  Ele alimentează, de asemenea, alte forme de violență și criminalitate şi favorizează terorismul. ^[1]

Conceptul de cea de-a patra generație a războiului modern  a apărut în gândirea modernă la sfârșitul anilor optzeci ai secolului trecut, ca un mod distinct de a caracteriza dinamica și direcția spre care se îndreaptă din punct de vedere strategic doctrina militară. Teoreticienii și analiștii militari au delimitat evoluția războiului modern în mai multe faze prima generație a războiului modern a fost cea de după pacea de la Westfalia, a fost dominată de războiul de mase și a culminat cu războaiele revoluției franceze și mai ales cu războaiele napoleoniene de la începutul secolului al XIX-lea.^[2]

Armata României împreună cu structurile sale trebuie să țină pasul cu toate modificările care apar în ceea ce privește mediul de securitate internațional. De-a lungul timpului, structura armatei a trecut printr-un proces de transformare care a reprezentat o necesitate firească, ce a decurs din noile orientări strategice şi de transformare a Alianței. Acestea au permis lărgirea gamei de obiective şi procese destinate pregătirii forțelor pentru participarea la apărarea colectivă, îmbunătățirea capacităților pentru întreaga gamă de operații de management al crizelor şi a celor pentru operații de combatere a terorismului.

Strategia de transformare a Armatei României reprezintă viziunea pe termen mediu şi lung referitoare la dimensionarea, pregătirea şi înzestrarea Armatei României pentru a participa la operațiile viitoare. Aceasta strategie prezintă o viziune militară consolidată asupra viitoarei configurații a structurii de forțe și a capabilităților necesare îndeplinirii misiunilor de către Armata României. Conceptele şi capabilitățile adoptate şi proiectate sunt transpuse în cerințe şi planuri, prin intermediul procesului de planificare a apărării în consens cu standardele NATO. Ca urmare, procesul de restructurare şi modernizare a vizat desființarea, transformarea sau comasarea unor structuri care nu se mai justificau în Armata României, proces însoțit de o reducere corespunzătoare a numărului de posturi şi disponibilizare a personalului devenit excedentar. Transformarea în domeniul conducerii, comenzii şi controlului a vizat  reevaluarea şi reproiectarea structurii de conducere, comandă şi control existente în scopul optimizării actului decizional – acţional.^[3]

Structura de comandă şi control a Armatei României trebuie să asigure o conducere eficientă a forțelor pe timp de pace, adaptarea cu ușurință a sistemului de conducere în situații de criză, la război sau pentru rezolvarea misiunilor în caz de urgențe civile, aplicabilă atât pentru conducerea forțelor în misiuni de apărare națională, pe timp limitat, cât şi pentru conectarea la un comandament aliat pe teritoriul național sau în afara acestuia, realizarea planificării, organizării, execuției și controlului într-un sistem integrat, logic şi coerent. ^[4]

Intervenția militară în scopul managementului conflictului poate lua diferite forme. Atunci când are un caracter de continuitate și devine un punct central al poziției adoptate de un stat față de un alt stat sau regiune, ca de exemplu inițiativele SUA în Orientul Mijlociu și în Africa de Sud, în ultimele decenii putem descrie aceste intervenții ca obiective strategice. În aceste exemple, managementul și finalizarea conflictului devin chintesența unei strategii regionale și cerințele  derivând din acestea modelează și alte politici regionale privind probleme ca, de exemplu transferurile de armamente, acțiunile sub acoperire, comerțul și sancțiunile comerciale, drepturile omului.^[5]

Principalul obiectiv al operațiunilor COIN (Counter Insurgency) este acela de  dezvoltare a guvernanței eficiente prin promovarea unui guvern legitim. Transmiterea de legitimitatea apare atunci când guvernul obține acceptarea populara a autorității sale. Numai populația poate acorda legitimitate astfel încât atât insurgenții, cât și contra insurgenții sa concureze pentru aceasta. O dată ce legitimitatea a fost pierduta de către actorul politic, acțiunea militara poate aborda doar simptome ale unei pierderi de legitimitate.

Sprijinul pentru informații în operațiunile COIN este axat pe obținerea unei mai bune înțelegeri a mediului operațional. Mediul operațional este definit ca un compus din condiții, circumstanțe și influențe care afectează angajarea capacităților și a direcției cu privire la deciziile comandantului. Mai simplu spus, mediul operațional este totul, toată lumea și fiecare eveniment care se petrece în jurul nostru. În planificarea operațiunilor convenționale la nivelul tactic, mediul operațional pe care ne concentrăm este mediul fizic (obstacole; căi de apropiere; teren cheie; observație și câmpuri de foc; și, acoperire și ascundere) și apoi descriem inamicul. Mediile culturale și umane din zona de operații devin piese cheie ale mediului operațional.^[6]

Intervențiile militare contemporane au fost descrise drept noi războaie care au modificat paradigma clasică a războiului tradițional spre una în care războiul are loc mai mult in interiorul statului, având un inamic mai greu de definit. Granițele dintre combatanți și non-combatanți au devenit estompate, cu teroriști ascunși în rândul populației civile.

Doctrina și practicile COIN își au rădăcinile cu mult timp înainte, undeva prin secolul XVIII-XIX. De-a lungul perioadei 1837-1901, în perioada Reginei Victoria, Marea Britanie a fost implicată în 70 de campanii militare, 18 dintre acestea fiind insurgențe. Datorită numeroaselor experiențe COIN a accentuat cooperarea civil-militară respectând statul de drept și folosind  forța minimă pentru a câștiga ”inimile și mințiile” populației locale. Cu toate acestea genul acesta de abordare a fost mai mult idealist, în realitate fiind practicată mai mult coerciția.^[7]

Plecând de la acest model, dar și datorită efectelor nefavorabile pe care războaiele le-au avut, militarii occidentali și-au dat seama că uciderea civilului nu este cea mai bună soluție în majoritatea cazurilor. Doctrina modernă a COIN a încercat să se îndepărteze de la ucidere la grijă, unul dintre motive fiind și extinderea mass-mediei la nivel mondial și implicit a capacității de influențare a populației.

În anul 1950-2000 a fost o perioadă în care contra insurgența a fost o variantă strategică preferată de către majoritatea statelor, iar folosirea violenței a fost evitată în această perioadă pentru rezolvare unor conflicte. Principiile cheie ale doctrinei COIN au apărut în această perioadă ( de exemplu savanții Gaula, Thompson, Kitson ș.a)  care sunt utilizate și în ziua de azi.

Unul dintre principii este și controlul populației care presupune urmărirea mișcărilor acestora prin utilizarea punctelor de control, verificarea identității, relocare sau intimidare după caz. Al doilea principiu este obținerea de informații precise cu privire la organizația insurgentă astfel încât acestea să poată fi eliminate, capturate sau întoarse împotriva tovarășilor lor.

O altă componentă strategică este și îmbunătățirea calității și cantității forțelor de securitate locală pentru ca aceasta să ofere securitate și stabilitate cu puțin ajutor străin. De asemenea un alt principiu este și asistența în dezvoltarea unei guvernanțe locale corecte și responsabile.

În contextul experiențelor recente din Irak și Afganistan, a emergenței Statului Islamic din Irak, războiul hibrid, deși nu este un concept nou, a reintrat în atenția gânditorilor militari și a comunității academice. În acest context, unul dintre aspectele intens dezbătute este rolul pe care sistemul de Informații, Supraveghere şi Cercetare (Intelligence, Surveillance, Reconnaissance‒ISR) îl joacă în cadrul unor conflicte de tip hibrid. Spectrul conflictelor hibride este extrem de larg, însă una dintre principalele provocări pe care actorii statali le înfruntă este desfășurarea operațiilor de contra insurgență (Counter Insurgency ‒ COIN), în speță adresarea unor inamici hibrizi care acționează în cadrul unor mișcări insurgente. Una dintre componentele principale în cadrul operațiilor COIN o reprezintă sistemul ISR.^[8]

Contra insurgența reprezintă un conflict desfășurat în interiorul unei entități statale care presupune existența unor acțiuni cumulate, din spectrul militar, economic, politic, paramilitar, psihologic şi civil care pot fi întreprinse de către o autoritate guvernamentală pentru înfrângerea unei insurgențe. Scopul ISR, în cadrul operațiilor COIN, este de a produce informații necesare atât pentru descoperirea structurilor insurgente, cât și a elementelor care sprijină insurgența. ISR trebuie să producă informații legate de activități atât fizice, cât și non fizice, inclusiv comportamente și tare socio-culturale, tranzacții financiare, acțiuni în mediul virtual/cyber.^[9]

Analiza rolului sistemului ISR în cadrul COIN trebuie să pornească de la definirea termenilor, însă acest lucru este dificil atât timp cât nu există o abordare unanim acceptată. Existența și întrebuințarea mai multor variante de definiții și a interpretărilor asociate acestora permite diferitelor structuri militare, civile și de securitate să facă recurs la o abordare conformă cu interesele proprii, fapt ce produce confuzie în momentul apariției necesității de coordonare a eforturilor la nivel întrunit. ISR reprezintă o activitate care sincronizează și integrează planificarea și operarea forțelor, mijloacelor, senzorilor, capabilităților și sistemelor de procesare, exploatare și diseminare în sprijinul direct al operațiilor curente și viitoare. ^[10]

De regulă, sistemul ISR este parte a unei operații întrunite fiind centrat pe cerințele prioritare de informații (Priority Intelligence Requirements ‒ PIR) și răspunsul la cerințele critice de informații ale comandantului (Commander Critical Intelligence Requirements ‒ CCIR). ISR vizează structurile, procesele și produsele care-i permit comandantului să anticipeze amenințările şi să acționeze, în limita constrângerilor impuse de câmpul de luptă, pentru reducerea riscurilor asupra forțele proprii. O gestionare corespunzătoare a capabilităților ISR va îmbunătăți posibilitățile comandantului de a evalua un anumit eveniment şi de a planifica operațiile, pentru ca acestea să fie executate cu succes.^[11]

Prin intermediul planului ISR, comandantul și statul major realizează în mod continuu planificarea, însărcinarea și utilizarea forțelor și mijloacelor de culegere.

Acestea culeg și transmit, în timp util, informații despre câmpul de luptă, precum și alte tipuri de informați. Atunci când situația o impune, capabilitățile ISR pot fi direcționate pentru a răspunde unor situații speciale, cum ar fi furnizarea de informații în cadrul unor operații de salvare a personalului propriu. ^[12]

ISR sprijină întreg spectrul de operații prin patru sarcini: sincronizarea ISR, integrarea ISR, supraveghere și cercetare . Supravegherea și cercetarea se referă la observarea sistematică a spaţiului (terestru, aerian, maritim şi submarin), a persoanelor, a locurilor sau a lucrurilor utilizând instrumente vizuale, fotografice, de ascultare ori alte mijloace. Supravegherea este observarea sistematică pentru a culege datele care sunt disponibile, pe când cercetarea este o misiune planificată cu scopul de a obține anumite date specifice . ^[13]

Scopul ISR în cadrul operațiilor COIN este de a produce informații necesare atât pentru descoperirea structurilor insurgente, cât și a elementelor care sprijină insurgența.

Există o serie de factori care sunt predominanți în direcționarea ISR în medii specifice COIN, cum ar fi: focalizarea către populația locală, culegerea desfășurată la toate eșaloanele, natura și localizarea insurgențelor. Operațiile ISR au menirea de a oferi factorilor de decizie informații precise, relevante și în timp util. Acest lucru se realizează prin utilizarea eficientă a capabilităților ISR, capitalizarea caracterului interoperabil al sistemelor ISR existente și accesarea surselor non tradiționale, prin integrarea acestora creându-se sinergie5 . Insurgența este un conflict militar şi politic de lungă durată, orientat pe slăbirea controlului, a puterii şi legitimității unui regim aflat la conducere, coroborat cu creșterea controlului, puterii şi legitimității insurgenților. Insurgența presupune folosirea organizată a subversiunii sau a violenței de către o organizație sau mișcare care urmărește să înlăture sau să forțeze schimbarea autorității de guvernare existente. ^[14]

Contra insurgența reprezintă un conflict desfășurat în interiorul unei entități statale care presupune existența unor acțiuni cumulate, din spectrul militar, economic, politic, paramilitar, psihologic şi civil care pot fi întreprinse de către o autoritate guvernamentală pentru înfrângerea unei insurgențe. COIN utilizează integrat mijloacele militare și civile pentru a obține limitarea insurgenței, concomitent cu adresarea cauzelor sale.^[15]

În COIN, spre deosebire de războiul convențional, mijloacele non militare sunt adesea cele mai eficiente, iar forțele militare joacă doar rolul de a asigura un mediu permis pentru acțiunea acestora. De altfel, COIN include toate acele acțiuni militare, paramilitare, politice, economice, psihologice și civice luate de către un guvern pentru a înfrânge o insurgență. Operațiile COIN includ sprijinul acordat forțelor militare ale națiunii gazdă și programele de asistență de securitate, cum ar fi: vânzările de armament și tehnologie militară sau programele de pregătire și educație în domeniul apărării. Pentru înfrângerea unei insurgențe este vital să se evite crearea de noi luptători insurgenți, concomitent cu descurajarea celor existenți de a mai participa la insurgență. În acest sens, pot fi identificate mai multe linii de efort , astfel:

• • asigurarea securității civililor;
  • instaurarea controlului civil;
  • sprijinirea forțelor de securitate ale națiunii gazdă;
  • sprijinirea guvernării;
  • restaurarea serviciilor esențiale;
  • sprijinirea dezvoltării infrastructurii și economiei locale;
  • operațiile de monitorizare a situației informative locale. ^[16]

O campanie COIN cuprinde un mix de operații ofensive, defensive și de stabilitate executate în cadrul mai multor linii de operații. În conformitate cu doctrina NATO, principalele atribute ale COIN sunt:

• întâietatea deciziei politice și un obiectiv politic clar definit;
• este o luptă pentru câștigarea populației, nu împotriva acesteia;
• relevanța legitimității intervenției;
• operații direcționate prin informații;
• unitatea de efort;
• neutralizarea insurgenței și izolarea insurgenților față de rețeaua lor de sprijin;
• pregătirea pentru o campanie de lungă durată;
• este esențială asigurarea securității sub un regim de implementare a legii;
• realizarea transferului responsabilităților, către forțele locale, cât mai curând cu putință;
• identificarea rapidă a lecțiilor învățate și adaptarea la acestea.^[17]

ISR în cadrul COIN include toate disciplinele de informații, toate sursele de informații și toate aspectele asociate procesului de culegere a informațiilor și transformare a acestora în produse de informații care să stabilească contextul, să creeze/îmbunătățească cunoașterea și să asigure fundamentarea deciziilor comandanților. ISR cuprinde întreg ciclul de informații, pornind de la planificare și direcționare, managementul misiunilor și culegerii, trasarea de sarcini, culegerea tehnică și culegerea din surse umane, procesarea, exploatarea, producția și diseminarea. Mai mult, în ceea ce privește OSINT-ul, informațiile din surse deschise, acesta include și sursele non tradiționale de informații politice, socio-culturale, comportamentale, economice și altele găsite în sectoarele publice și private.^[18]

Pentru a adresa amenințările specifice COIN sunt necesare informații provenite atât prin metode și din sursele tradiționale, cât și non tradiționale. Nu există o anumită disciplină de informații sau tip de sursă în care să predomine culegerea, ci, în funcție de specificul local și instrumentele avute la dispoziție este nevoie de o abordare multi sursă și multidisciplinară.

În cadrul COIN există o nevoie inerentă de a utiliza anumite capabilități ISR împotriva unor „ținte” civile. De vreme ce atragerea populației civile este unul dintre scopurile primordiale în cadrul COIN, capabilitățile militare ISR sunt focalizate în această direcție, însă nu trebuie ignorată nici dimensiunea cinetică/capacitatea de lovire a forțelor armate. ISR trebuie să producă informații legate de activități atât fizice, cât și non fizice, inclusiv comportamente și tare socioculturale, tranzacții financiare, acțiuni în mediul virtual / cyber etc. ^[19]

Operațiunile de influență (IO) sunt recunoscute din ce în ce mai mult ca o forță de luptă semnificativă. În operațiunile COIN constituie o armă puternică „non-cinetică” în arsenalul comandantului; cu toate acestea, este un concept a cărui aplicare militară în ceea ce privește doctrina este încă în dezvoltare. Operațiunile de influență cuprind toate instrumentele „non-cinetice / neletale” disponibile pentru a afecta luarea deciziilor de părțile opuse.^[20]

O instituție de vârf pentru formarea COIN în cadrul trupelor ISAF, pe nume ISAF COIN KABUL promovează ideea unei rețineri curajoase și concepte precum răbdare tactică. O reținere curajoasă înseamnă a avea curajul de a se abține de la reacția excesivă într-o interacțiune cu inamicul. Acest lucru este extrem de important de la cel mai mic nivel până la cel mai înalt. Anumite decizii care nu sunt cântărite corect pot periclita imaginea ISAF, imaginea militarilor și implicit relațiile cu populația locală.

Acest exercițiu de reținere curajos se reflectă în faptul că populația locală începe să înțeleagă să ISAF acționează în interesul lor. Acest lucru construiește public încrederea în eforturile unei unități și sprijinul pentru prezența și operațiunile acestora a crescut de-a lungul timpului.

Răbdarea tactică înseamnă așteptarea dezvoltării și desfășurării unei situații înainte de a reacționa la ea. Răbdarea tactică poate dura de la câteva secunde până la ore. Atât reținerea curajoasă, cât și răbdarea tactică ar trebui să fie predată la fiecare nivel militar. Centrul ISAF COIN din Kabul și echipa de consultanță și asistență ISAF colectează și împărtășește lecțiile pe care le-au învățat de la unități în ceea ce privește reținerea curajoasă și răbdare tactică.

Majoritatea unităților care operează în Afganistan sunt staționate în bazele mari de exploatare frontală (FOB) de unde efectuează patrule zilnice și alte operațiuni și apoi revin la acestea baze noaptea. Doctrina COIN solicită protecția 24 din 24 a civililor cu accent pe lăsând forțele de securitate în rândul populației.

Lipsa de securitate și protecție este cea mai importantă plângere din partea populațiilor locale. Când au fost întrebași afganii care sunt principalele probleme cei mai mulți respondenți din zona lor au declarat că ISAF nu a putut proteja populația  24 din 24 atât fizic cât și psihologic din partea insurgenților. Chiar și după ce zona specială este curățată de insurgenți ca urmare a operațiunilor ISAF, amenințarea din partea insurgenților este încă prezentă. Insurgenții profită de lipsa prezenței ISAF 24 din 24 pentru a-și extinde influența de intimidare și atacuri asupra civililor și a infrastructurii pe care o folosesc.

O inițiativă interesantă cu scopul de a face față problemei dificile din Afganistan este așa numita Village Stability Operation (VSO). VSO este un program care oferă securitate, guvernare și dezvoltarea comunităților satelor sau regiunilor din Afganistan. Conceptul a fost dezvoltat de Forțele Speciale din SUA care sprijină programe locale de apărare și supraveghere comunitară cu scopul de a favoriza o stabilitate de durată oamenii la nivel local. VSO dintr-un sat sau district include o forță specială mică echipă.^[21]

Concluzii

În contextul din Afganistan, insurgența se caracterizează a fi o bătălie politico-militară, organizată, şi de lungă durată, a militanților anti-coaliție pentru a slăbi controlul și legitimitatea guvernului afgan în timp ce încearcă să-și crească propriul lor control. Puterea politică este punctul central în orice mișcare de insurgență şi astfel acesta trebuie să fie și punctul central al strategiei de contra insurgență. Punctul central de gravitate pentru contra insurgență este poporul afgan, sprijinul și acceptul acestuia determinând în ultimă instanță cine va deține puterea politică şi cine va controla țara. Ambele părți, atât insurgenții cât şi contra insurgenții sunt într-o strânsă competiție pentru sprijinul populației. Astfel, câștigarea sprijinului poporului afgan este obiectivul strategic al operațiilor de contra insurgență din Afganistan.

Pentru contra insurgență, sprijinul populației nu înseamnă doar simpatie şi aprobare, ci şi participarea activă în lupta împotriva insurgenților. David Galula împarte populația în trei categorii: minoritatea activă în sprijinul cauzei, majoritatea neutră şi minoritatea activă împotriva cauzei. A doua lui lege a contra insurgenței este ca aceasta să se sprijine pe minoritatea activă care favorizează contra insurgenţii şi care va influența majoritatea neutră să elimine şi neutralizeze minoritatea care favorizează insurgenții. Obiectivul este separarea insurgenților de populație. A-i izola înseamnă a-i face ineficienți, expuși. Toate eforturile operațiilor de contra insurgență trebuie să aibă acest obiectiv în minte.

Insurgenții au marele avantaj asimetric asupra contra insurgenților în lupta pentru sprijinul popular, deoarece insurgenții trăiesc şi se mișcă mult mai liber în mijlocul populației, separarea lor de populație fiind foarte dificilă. Pentru a separa insurgenții de populație, contra insurgenții trebuie să-şi focalizeze operațiile şi eforturile în patru arii cheie: securitate, guvernanță, servicii şi legitimitate. Guvernul trebuie să-şi exercite voința şi puterea în politică, armată, economie, societate, informații şi infrastructură pentru a fi puterea dominantă în aceste domenii cheie. Rezolvarea nemulțumirilor şi asigurarea nevoilor de bază ale populației sunt un prim pas pentru a separa şi izola insurgenții de populație.

Asigurarea securității este piatra de hotar a operațiilor de contra insurgență, pentru că grija fundamentală a populației este, în primul rând, pentru securitatea sa fizică împotriva crimei şi insurgenței. În Afganistan acest obiectiv este în primul rând o funcție a coaliției forțelor în coordonare cu Armata Naționala a Afganistanului (ANA) și Poliția Națională Afgană (ANP). De altfel, pentru SUA, cei trei stâlpi ai strategiei sale de securitate în Afganistan sunt continuarea operațiilor militare, echipe locale angrenate în reconstrucție și echiparea și antrenarea ANA și ANP. Scopul strategiei de securitate este nu doar eliminarea insurgenților din mijlocul populației dar şi oferirea unui mediu în care guvernul să poată asigura oamenilor servicii de bază, cum ar fi electricitatea, apa, drumurile, asistența medicală etc. Când o zonă are asigurată securitatea fizică, guvernul afgan este în măsură să rezolve problemele oamenilor şi să instituie reforme pozitive şi permanente care să fie în avantajul acestora.

Din păcate, contra insurgența în Afganistan s-a dovedit ineficientă în cel puțin două aspecte fundamentale:

• nu a reușit să prevină actele de violență împotriva populației civile de către talibani şi de alte elemente ale insurgenței;
• rata mare de victime afgane a subminat sprijinul populației în favoarea prezenței militare străine în țara lor.

Este din ce în ce mai evident că forțele internaționale nu au reușit până acum să protejeze în mod adecvat civilii afgani de amenințarea grupurilor talibane şi teroriste. Situația securității în Afganistan s-a degradat constant de la invazia din 2001, condusă de SUA, până la punctul în care afganii au devenit mai puțin siguri decât erau sub regimul taliban. Este limpede că această creștere a insecurității este un rezultat al intensificării insurgenței talibane care apelează din ce în ce mai mult la atacuri sinucigașe cu bombe şi alte tactici teroriste. Al doilea mod în care doctrina de contra insurgență a SUA a eșuat, ba chiar s-a dovedit contraproductivă, este numărul mare de victime ca rezultat direct al tacticilor militare americane. Anul 2009 a cunoscut o creștere a civililor uciși de forțele internaționale, 2.412 de victime, o creștere cu 14% față de anul precedent. Numărul de civili uciși a slăbit serios sprijinul pentru prezența militară internațională în ochii publicului afgan, simultan erodând şi câștigul pe tărâmul guvernării şi economiei, amplificând, în schimb, sprijinul pentru talibani.

Bibliografie

• Steve Coll, La guerra segreta della CIA. L’America, l’Afghanistan e Bin Laden dall’invasione sovietica al 10 settembre 2001, BUR-Rizzoli, Milano 2008;
• Cpt. Drd Maximilian Paul Tofan, Forțele Speciale în conflictele militare contemporane,  Buletinul Universității Naționale de Apărare ” Carol I” , Decembrie 2016.
• Col. conf. univ. dr. Cristian Octavian Stanciu, Insurgență/Contrainsurgență – Formă atipică de manifestare a acțiunilor militare, Buletinul Universității Naționale de Apărare.
• Colonel dr. Costică Țenu, ”Curs de artă operativă – Corelația structurilor forțelor active ale forțelor terestre cu posibilitățile acționare ale acestora în situații de criză șI la război”, Academia de Înalte Studii Militare, Colegiul de Comandă șI Stat Major, București, 2003.
• Doru-Claudian Frunzulică, Marea Ecuație : Afganistan, Editura RAO, București 2013.
•  Teodor Frunzeti, Soluționarea crizelor internaționale- mijloace militare și nemilitare, Institutul european, Iași, 2006
• Teodor Frunzeti, ”Insurgența și contrainsurgența. Implicații asupra securității umane”, fragment din sesiunea științifică anuală ”Impactul evoluției relațiilor internaționale asupra mediului de securitate”, Noiembrie 2010, Centrul de Studii Strategice de Apărare și de Securitate, Editura Universității  Naționale de Apărare ”Carol I ”.
• Dr. Virgil Bălăceanu, Daniel Arsene, ”Impactul provocărilor actuale și viitoare ale mediului de securitate asupra înzestrării și arhitecturii de forțe al Armatei României”, fragment din sesiunea științifică anuală ”Impactul evoluției relațiilor internaționale asupra mediului de securitate”, Noiembrie 2010, Centrul de Studii Strategice de Apărare și de Securitate , Editura Universității  Naționale de Apărare ”Carol I”.
• Adrian Ivan,  ”Considerații privind rolul sistemului de informații, supraveghere și cercetare în operațiile de contrainsurgență”  Buletinul Universității Naționale de Apărare “Carol I”.
• Robert Beljan, What lesson from ISAF Operation can be drawn from UN PKOS, Armed Force of Bosnia and Herzegovina.

Surse web

• www.mae.ro
• https://www.presidency.ro/files/userfiles/Strategia_Nationala_de_Aparare_a_Tarii_1.pdf
• http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/182367
• Col. (r.) prof.univ.dr. Ion MITULEȚU Membru titular  al Academiei de Științe ale Securității Naționale ”Schimbări de paradigmă în abordarea conflictului ” Revista Academiei de Științe ale Securității Naționale 1-2018 accesat pe https://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=3429071
• Cpt Instructor Daniel Solescu ”Rolul și locul forțelor speciale în cadrul forțelor terestre ” accesat pe http://www.armyacademy.ro/biblioteca/anuare/2004/a56.pdf 13 Februarie 2020 ora 19 :35
• https://www.washingtonpost.com/gdpr-consent/?next_url=https%3a%2f%2fwww.washingtonpost.com%2fworld%2fformer-afghan-leader-hamid-karzai-grew-estranged-from-his-american-allies-during-10-years-in-power-heres-what-he-says-about-the-afghanistan-papers%2f2019%2f12%2f18%2fef4ccb32-20dc-11ea-b034-de7dc2b5199b_story.html
• https://www.mediafax.ro/externe/cronologie-afganistanul-o-tara-macinata-de-trei-decenii-de-conflicte-12393663
• https://rise1518.wordpress.com/2016/06/06/fisa-comparativa-a-procesului-decizional-in-ue/

Note

[1] Dr. Virgil Bălăceanu, Daniel Arsene, Impactul provocărilor actuale și viitoare ale mediului de securitate asupra înzestrării și arhitecturii de forțe al Armatei României, fragment din sesiunea științifică anuală ”Impactul evoluției relațiilor internaționale asupra mediului de securitate” Noiembrie 2010, Centrul de Studii Strategice de Apărare și de Securitate , Editura Universității  Naționale de Apărare ”Carol I”, p. 51.

[2] Teodor Frunzeti, ”Soluționarea crizelor internaționale- mijloace militare și nemilitare” Institutul european, Iași, 2006, pag 96, alin 5.

[3] Dr. Virgil Bălăceanu, Daniel Arsene, op. cit., p. 59, alin 2.

[4] Teodor Frunzeti,  op. cit.,  p. 123-135.

[5] Teodor Frunzeti  op. cit., p. 135.

[6] Robert Beljan, op. cit.

[7] Idem.

[8] Mr. Dr. Adrian Ivan,  Considerații privind rolul sistemului de informații, supraveghere și cercetare în operațiile de contrainsurgență, Buletinul Universității Naționale de Apărare Carol I.

[9]Idem.

[10]Idem.

[11]Idem.

[12]Idem.

[13] Ibidem, p. 65.

[14] Mr. Dr. Adrian Ivan,  Considerații privind rolul sistemului de informații, supraveghere și cercetare în operațiile de contrainsurgență,  Buletinul Universității Naționale de Apărare Carol I.

[15] Idem, 67.

[16] Mr.  Dr.  Adrian Ivan,  Considerații privind rolul sistemului de informații, supraveghere și cercetare în operațiile de contrainsurgență,   Buletinul Universității Naționale de Apărare Carol I.

[17] Idem, p. 69.

[18]Ibidem, 69-70.

[19] Idem, 72.

[20]Robert Beljan, What lesson from ISAF Operation can be drawn from UN PKOS, Armed Force of Bosnia and Herzegovina,  p.  28.

[21]Robert Beljan,  op. cit.,  p. 39.