Plagiatul: nu este acceptat
Prag de similitudine: nu este fixat un procentaj automat
Reciclarea textului: evaluat contextual
Publicare duplicat: trebuie dezvăluită
Preprinturi: permise, trebuie dezvăluite
Traduceri: trebuie dezvăluite înainte de publicare
Post-publication concerns: investigated and corrected or retracted where necessary

 

Intelligence Info consideră originalitatea, atribuirea corectă a surselor și respectarea proprietății intelectuale condiții esențiale ale publicării academice.

Revista nu acceptă plagiatul, fabricarea sau falsificarea surselor, publicarea redundantă nedeclarată, însușirea necorespunzătoare a ideilor sau rezultatelor altor persoane și alte forme de încălcare a integrității academice.

Autorii sunt responsabili pentru originalitatea lucrărilor depuse și pentru citarea și atribuirea corespunzătoare a tuturor materialelor provenite din alte surse.

1. Ce se consideră plagiat

Plagiatul poate include, fără a se limita la:

  • copierea integrală sau parțială a unui text fără citare și atribuire corespunzătoare;
  • preluarea ideilor, argumentelor, rezultatelor, metodelor sau interpretărilor altor persoane fără indicarea sursei;
  • parafrazarea prea apropiată de textul original fără recunoașterea sursei;
  • utilizarea tabelelor, figurilor, imaginilor, datelor sau altor materiale fără atribuire sau permisiune, atunci când aceasta este necesară;
  • prezentarea unei lucrări aparținând altei persoane ca fiind proprie;
  • traducerea unei lucrări sau a unor pasaje semnificative dintr-o altă limbă și prezentarea acestora ca text original fără citarea sursei;
  • preluarea neatribuită a conținutului din surse online, repository-uri, teze, rapoarte, conferințe sau alte materiale, indiferent dacă acestea sunt sau nu indexate în baze de date academice.

Citarea sursei nu justifică reproducerea unor cantități excesive de text fără delimitarea corespunzătoare a citatelor și fără respectarea drepturilor aplicabile.

2. Similaritatea nu este echivalentă cu plagiatul

Revista poate utiliza instrumente informatice pentru identificarea similitudinilor dintre manuscrisul depus și alte documente.

Un scor de similitudine nu reprezintă, prin el însuși, dovada existenței plagiatului.

Un procent de similitudine poate rezulta legitim din:

  • terminologie de specialitate;
  • denumiri instituționale;
  • formule și expresii standardizate;
  • descrieri metodologice;
  • titluri de lucrări;
  • bibliografie;
  • citate corect marcate;
  • texte legislative;
  • materiale publicate anterior de autor și declarate corespunzător.

În sens invers, un procent global redus nu exclude existența unui caz grav de plagiat dacă o idee, un rezultat original sau un fragment important a fost însușit fără atribuire.

Din acest motiv, revista nu stabilește un procent unic de similitudine care să determine automat acceptarea sau respingerea unui manuscris.

Fiecare situație este evaluată individual, luând în considerare natura, întinderea, localizarea și contextul suprapunerii.

Această abordare este conformă cu recomandările COPE, care disting între diferite forme și grade de plagiat și recomandă aprecierea lor contextuală. (Publication Ethics)

3. Text recycling și reutilizarea propriilor texte

Reutilizarea de către un autor a unor fragmente din propriile lucrări anterioare este denumită adesea „autoplagiat”. În terminologia editorială, revista preferă termenul text recycling atunci când este vorba despre reutilizarea propriului text.

Nu orice reutilizare a propriului text reprezintă automat o abatere.

Pot exista situații în care o anumită suprapunere este justificată, de exemplu în descrierea unei metode standard sau în continuarea unei cercetări anterioare.

Totuși, autorii trebuie să evite:

  • prezentarea unor texte proprii publicate anterior ca fiind complet noi;
  • reutilizarea unor fragmente extinse fără citarea lucrării anterioare;
  • republicarea acelorași rezultate ca rezultate originale noi;
  • reutilizarea unor figuri sau tabele fără indicarea sursei și fără respectarea condițiilor de copyright;
  • fragmentarea artificială a aceleiași cercetări în publicații multiple fără justificare academică.

COPE recomandă evaluarea text recycling în funcție de amploare, localizarea suprapunerii, atribuirea sursei și natura articolului și îl diferențiază de publicarea redundantă propriu-zisă. (Publication Ethics)

4. Publicarea redundantă sau duplicată

Un manuscris nu trebuie să reproducă în mod substanțial o lucrare deja publicată fără o justificare academică și fără declararea transparentă a publicației anterioare.

Autorii trebuie să informeze redacția dacă:

  • lucrarea a fost publicată anterior într-o altă formă;
  • există un articol anterior cu suprapuneri semnificative;
  • aceleași date sau rezultate au fost utilizate într-o altă publicație;
  • manuscrisul reprezintă o extindere, revizuire sau dezvoltare a unei lucrări anterioare.

Atunci când există o publicație relevantă anterioară, aceasta trebuie citată corespunzător.

Publicarea redundantă este distinctă de simpla reutilizare limitată a unor formulări și poate constitui o problemă serioasă de integritate academică. (Publication Ethics)

5. Preprinturi, teze și lucrări de conferință

Depozitarea unui preprint nu este considerată, în sine, publicare duplicată și nu împiedică depunerea manuscrisului la Cunoașterea Științifică.

Autorul trebuie însă să declare existența preprintului în momentul depunerii.

În mod similar, existența unei versiuni anterioare sub forma:

  • unei teze sau disertații;
  • unui raport;
  • unei lucrări de conferință;
  • unui working paper;
  • unui material într-un repository;

nu determină automat respingerea manuscrisului.

Autorul trebuie să informeze redacția și să indice clar relația dintre versiunea depusă și materialul anterior.

Revista analizează fiecare situație în funcție de gradul de suprapunere, contribuția nouă și condițiile publicației anterioare.

6. Traducerile

Traducerea unei lucrări publicate anterior nu trebuie prezentată ca o lucrare originală complet nouă.

Dacă manuscrisul reprezintă traducerea integrală sau parțială a unei publicații anterioare, autorul trebuie să:

  • informeze redacția înainte de publicare;
  • indice publicația originală;
  • obțină drepturile sau permisiunile necesare, dacă acestea sunt aplicabile;
  • precizeze clar în articol că este vorba despre o traducere sau o versiune derivată.

Traducerea neatribuită a lucrării unei alte persoane poate constitui plagiat.

Republicarea unei lucrări proprii într-o altă limbă poate fi acceptată numai atunci când există o justificare editorială, este transparent declarată și sunt respectate drepturile asupra publicației originale.

7. Citate și parafrazări

Citatele directe trebuie:

  • delimitate clar de textul autorului;
  • reproduse cu fidelitate;
  • însoțite de citarea sursei;
  • să respecte eventualele restricții privind drepturile de autor.

Parafrazarea trebuie să reprezinte o reformulare reală a ideilor în limbajul autorului și să fie însoțită de citarea sursei atunci când ideea nu aparține autorului.

Simpla înlocuire a unor cuvinte sau modificarea ordinii lor într-un text provenit din altă sursă nu este suficientă pentru a transforma acel text într-o contribuție originală.

8. Sursele bibliografice

Autorii trebuie să citeze sursele pe care le-au utilizat efectiv.

Nu sunt acceptate:

  • referințe inventate;
  • citări ale unor surse inexistente;
  • atribuirea unor afirmații unei surse care nu le conține;
  • citarea deliberat incorectă;
  • includerea unor referințe numai pentru manipularea indicatorilor bibliometrici.

Autorii trebuie să verifice exactitatea referințelor bibliografice și, acolo unde există, sunt încurajați să includă DOI-ul.

9. Conținut generat cu ajutorul inteligenței artificiale

Utilizarea unui instrument de inteligență artificială nu elimină obligațiile privind originalitatea și citarea.

Autorii sunt responsabili pentru verificarea faptului că materialele generate sau transformate cu ajutorul AI:

  • nu reproduc neatribuit texte sau idei aparținând altor persoane;
  • nu conțin referințe bibliografice inventate;
  • nu atribuie afirmații unor surse inexistente sau nepotrivite;
  • respectă drepturile de autor;
  • sunt corecte factual și academic.

Utilizarea substanțială a AI generative trebuie declarată conform Politicii editoriale și instrucțiunilor pentru autori.

Un instrument AI nu poate fi utilizat ca justificare pentru plagiat sau pentru existența unor referințe false.

10. Verificarea manuscriselor

Manuscrisele pot fi verificate pentru similitudini:

  • în etapa editorială inițială;
  • în timpul procesului de peer review, dacă apar suspiciuni;
  • după revizuirea manuscrisului;
  • după publicare, dacă este sesizată o posibilă problemă.

Verificarea poate utiliza instrumente informatice, căutări bibliografice, motoare de căutare, baze de date academice și analiza editorială directă.

Decizia nu se bazează exclusiv pe rezultatul automat al unui instrument.

11. Situații identificate înainte de peer review

Dacă în etapa editorială inițială este identificată o posibilă problemă, redacția poate:

  • solicita autorului explicații;
  • solicita corectarea citărilor sau a atribuirilor;
  • cere reformularea unor secțiuni;
  • solicita eliminarea unor suprapuneri nejustificate;
  • respinge manuscrisul în cazul unor probleme grave.

O suprapunere minoră și evident neintenționată poate fi remediată editorial.

Un caz substanțial de plagiat sau prezentarea neautorizată a unei lucrări străine ca fiind proprie poate determina respingerea imediată.

12. Situații identificate în timpul peer review-ului

Dacă un recenzor identifică o posibilă problemă de plagiat sau de integritate, acesta trebuie să o comunice confidențial editorului.

Recenzorul nu trebuie să contacteze direct autorul în legătură cu suspiciunea.

Editorul analizează informația și poate:

  • solicita autorului explicații;
  • efectua verificări suplimentare;
  • suspenda temporar procesul editorial;
  • solicita modificarea manuscrisului;
  • respinge lucrarea.

13. Situații identificate după publicare

O sesizare privind plagiatul poate fi analizată și după publicarea articolului.

Dacă problema este confirmată, revista poate, în funcție de gravitate:

  • publica o corecție;
  • publica o clarificare sau notificare editorială;
  • corecta atribuirea unor materiale;
  • retracta articolul în cazurile grave.

În situațiile serioase și justificate, revista poate contacta instituția autorului sau alte organisme competente.

COPE include corecțiile, retractările și, în anumite situații, informarea instituțiilor printre răspunsurile posibile la cazurile de plagiat, în funcție de gravitatea și contextul problemei. (Publication Ethics)

14. Evaluarea gravității

Revista nu tratează toate formele de suprapunere în același mod.

La stabilirea răspunsului editorial pot fi luate în considerare:

  • cantitatea materialului preluat;
  • natura materialului;
  • originalitatea conținutului copiat;
  • existența sau absența unei citări;
  • localizarea suprapunerii în articol;
  • dacă sunt afectate datele sau rezultatele cercetării;
  • dacă suprapunerea implică idei originale;
  • dacă există o posibilă încălcare a copyrightului;
  • explicațiile autorului;
  • existența unor cazuri repetate.

Măsurile trebuie să fie proporționale cu natura și gravitatea problemei.

15. Dreptul autorului de a răspunde

Înainte de luarea unei măsuri editoriale importante, autorului i se va oferi, în mod normal, posibilitatea de a explica situația și de a furniza documente sau informații relevante.

Lipsa unui răspuns într-un termen rezonabil nu împiedică redacția să ia o decizie pe baza informațiilor disponibile.

Autorul poate utiliza procedura de reclamații și contestații prevăzută de Politica editorială dacă consideră că o decizie a fost luată în mod eronat.

16. Responsabilitatea autorilor

Autorii sunt responsabili pentru:

  • originalitatea manuscrisului;
  • citarea corectă a tuturor surselor;
  • respectarea drepturilor de autor;
  • transparența privind publicațiile anterioare;
  • declararea preprinturilor și a versiunilor relevante anterioare;
  • exactitatea referințelor;
  • obținerea permisiunilor necesare;
  • conținutul materialelor generate sau prelucrate cu ajutorul AI.

Autorul corespondent trebuie să se asigure că toți coautorii cunosc și acceptă aceste obligații.

17. Responsabilitatea editorilor și recenzorilor

Editorii și recenzorii trebuie să trateze orice suspiciune cu imparțialitate și confidențialitate.

O acuzație nu trebuie considerată automat dovedită.

Investigația trebuie să urmărească faptele și contextul, iar persoanele implicate trebuie tratate în mod echitabil.

Informațiile privind suspiciunile de plagiat nu trebuie divulgate inutil în afara procesului necesar clarificării situației.

18. Aplicarea politicii

Prezenta politică se aplică tuturor manuscriselor depuse la Intelligence Info și poate fi aplicată și articolelor deja publicate atunci când apar informații noi privind posibile încălcări ale integrității academice.

Politica trebuie interpretată împreună cu:

Revista urmărește recomandările și bunele practici internaționale privind gestionarea plagiatului și protejarea integrității literaturii academice.