Analysis of the Russian-Chechen conflict from a military perspective

The Russian-Chechen conflict burst out on September 6th, 1991, when the Chechen Republic proclaimed its independence from the Russian Federation. This action of the Chechens was not recognized by the authorities in Moscow, as it violated the provisions of the Russian Federation’s Constitution. Chechen leader Dudaev took a number of political and social decisions that were not well received by Russia. He dissolved the Chechen Parliament and banned any opposition to its authority. In addition, a series of persecutions began against Russians living in Chechnya. Dudaev created paramilitary groups and hired mercenaries devoted only to him. The Moscow government refused to recognize Dudaev’s regime. The leaders of Chechnya refused to sign the Russian Federation Treaty, which displeased the Russians. Under these conditions, in December 1994, the Russian Army entered Chechnya to oust Dudaev. A bloody war followed, culminating in the fight between the Russians and Chechens for the capital of Chechnya, Groznya, but also with guerrilla actions carried out by Chechen paramilitary groups in the mountainous and hard-to-reach areas of their country. A peace treaty was finally signed in May 1997. Nevertheless, this proved to be short-lived, as tensions between Russia and Chechnya flared up again in August 1999, when armed groups of Chechens attacked villages in the Republic of Dagestan. Under these conditions, Vladimir Putin threatened with a new military intervention in Chechnya, which materialized in September 1999. Heavy fighting took place, ending with the Russian troops occupying the main cities in Chechnya. In spite of this, the Chechens did not surrender. They briefly seized some cities and committed numerous terrorist attacks during 2000. The forceful intervention of the Russian security forces and the elimination of the paramilitary groups’ leaders led to the gradual de-escalation of the conflict. In 2009, the Russian leader Medvedev declared that in Chechnya “life has normalized to some extent” (Chechnya profile – Timeline 2018).

Pandemia de COVID-19 și consecințele ei în peisajul anului 2022

Pandemia de coronavirus care a început în martie 2020 a produs o schimbare fără precedent în stilul de viață în ultima sută de ani, la nivel mondial, cu reverberații pe termen lung – MAREA RESETARE – așa cum a prezentat-o Klaus Schwab la Forumul Economic din DAVOS în 2020; încercăm să identificăm unele dintre ele în acest articol.

Transformarea mediului internațional de securitate după 11 septembrie 2001

Principalele consecinţe ale globalizării asupra securităţii internaţionale sunt insecuritatea endemică şi ameninţările asimetrice. Insecuritatea endemică este prezenţa permanentă a unei ameninţări, iar ameninţările asimetrice, lipsa unei securizări eficiente în faţa unei ameninţări cu un caracter greu de definit. Un exemplu clasic de ameninţare asimetrică este terorismul.

Domeniul nuclear – O nouă paradigmă a Relațiilor Internaționale

Securitatea internațională a fost afectată încă de la începutul secolului al XX-lea de un nou domeniu care avea să revoluționeze legile războiului. Pe lângă nivelul militar, domeniul nuclear a creat schimbări atât din punct de vedere social, cât și politic, datorită puterii exercitate prin deținerea unui arsenal nuclear, care asigură putere și stabilitate. Evenimentele istorice care au implicat și componenta nucleară au pus în pericol umanitatea, motiv pentru care armelor nucleare li se acordă în continuare o atenție sporită internațională, atât în ceea ce privește legislația, tratatele internaționale, cât și observarea directă a Organizației Națiunilor Unite, prin Agenția Internațională pentru Energie Atomică.

Biopolitica și geopolitica

Bioputerea face referire la practica statelor naționale moderne prin o explozie de numeroase și diverse tehnici pentru realizarea subjugării corpurilor și controlul populațiilor. Foucault a folosit termenul pentru a se referi în mod specific la practicile de sănătate publică, printre alte mecanisme de reglementare. Biopolitica este un concept care ia în considerare administrarea vieții și a populațiilor unei regiuni guvernate. Biopolitica produce o societate disciplinară generalizată și controale de reglementare prin biopolitica populației. Incluziunea biopolitică produce efecte geopolitice, prin politicile de grijă față de propria etnie, creând motivațiile pentru încorporarea unor teritorii separatiste. Discursurile biopolitice și geopolitice se întăresc și se susțin reciproc, și se pot condiționa reciproc. Studiul acestor corelări ne poate ajuta să înțelegem mai bine motivul acțiunilor.

Ortodoxia rusă între politică și evanghelie

Creștinismul reprezintă una din cele trei mari religii monoteiste ale lumii ca număr de aderenți, aflându-se cu mult înaintea iudaismului și islamului, născându-se, istoricește vorbind, în prima jumătate a secolului I, când un mic grup de evrei palestinieni l-au identificat pe Mesia cu nimeni altul decât Isus Hristos din Nazaret. De-a lungul a două milenii de existență, creștinismul a evoluat și s-a extins în lume pe spații largi fiind, totodată, însoțit de stări de tensiune, crize, războaie religioase, schisme și conflicte de natură teologică, fapt ce a avut drept consecință apariția mai multor biserici distincte.

Relevanța pentru viitor a unei noi întâlniri: Teheran 2

Istoricii știu că întâlnirea de la Teheran din 1943 a schimbat cursul celui de-Al Doilea Război Mondial (noi numim această întâlnire epocală pentru secolul al XX-lea, Teheran 1). Prima Conferință de la Teheran s-a desfășurat între 28 noiembrie și 1 decembrie 1943 și a fost organizată pentru punerea la punct a unor probleme de importanță vitală pentru mersul celui de-Al Doilea Război Mondial și organizarea lumii postbelice, ca urmare a marilor victorii aliate din cursul anului 1943. A fost prima întâlnire a “Celor Trei Mari”: Franklin Delano Roosvelt, Winston Churchill și Iosif Vissarionovici Stalin. Pe 19 iulie 2022 s-a desfășurat întâlnirea Teheran 2… Anii următori ne vor spune dacă și întâlnirea Teheran 2 a marcat cursul actual al schimbărilor din lume! Noi subliniem că DA!

Dincolo de Ucraina: noua geopolitică a economiei verzi

Războiul din Ucraina a remodelat fundamental politica marilor puteri și economia globală. Iată ce înseamnă asta pentru tranziția verde. Invazia rusă a Ucrainei este deja un dezastru umanitar, aducând suferință și haos pentru milioane de oameni. De asemenea, a remodelat fundamental politica marilor puteri și economia globală, aproape peste noapte. Apărută pe fundalul unei Chine în ascensiune, a unor variante de COVID renăscute, a piețelor nervoase de energie și a superputerii SUA din ce în ce mai ineficientă, criza din Ucraina a evidențiat un lucru clar: ne aflăm într-o nouă realitate geopolitică, în care vechile platitudini și politici nu se mai aplică. În acest context, necesitatea unui angajament dublat față de valorile unei tranziții economice ecologice incluzive, durabile și sigure este mai puternică decât oricând. Dar cum putem naviga în aceste vremuri haotice și incerte și să ne concentrăm cel mai bine eforturile către un viitor mai verde și mai corect? Aici identificăm cinci macro tendințe emergente care probabil vor avea un impact uriaș asupra perspectivelor reformei economice ecologice în următorii ani.

Articolele fără specificarea altei licențe CC au licența CC BY-NC-ND.