Glăvan, Răzvan (2025), Balanța de putere într-un mediu de securitate anarhic, Intelligence Info, 4:3, 80-84, https://www.intelligenceinfo.org/balanta-de-putere-intr-un-mediu-de-securitate-anarhic/

 

The Balance of Power in an Anarchic Security Environment

Abstract

This article is a description of the concept of balance of power and how it is perceived in an anarchic security environment. The latest transformations in recent times have revealed movements that can very easily unbalance the balance of power and trigger conflicts that can endanger the relative geopolitical and geostrategic stability at a global level.

Keywords: power, international relations, balance of power, anarchic environment

Rezumat

Acest articol este o descriere a conceptului balanței de putere și cum este acesta perceput într-un mediu de securitate anarhic. Ultimele transformări din ultima perioadă ne-au relevat mișcări ce pot foarte ușor dezechilibra balanța de putere și declanșa conflicte ce pot pune în pericol relativa stabilitate geopolitică și geostrategică la nivel global.

Cuvinte cheie: putere, relații internaționale, balanța de putere, mediu anarhic

 

INTELLIGENCE INFO, Volumul 4, Numărul 3, Septembrie 2025, pp. 80-84
ISSN 2821 – 8159, ISSN – L 2821 – 8159
URL: https://www.intelligenceinfo.org/balanta-de-putere-intr-un-mediu-de-securitate-anarhic/
© 2025 Răzvan GLĂVAN. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.

 

Balanța de putere într-un mediu de securitate anarhic

Răzvan GLĂVAN[1]
razvan.glavan@icloud.com

[1] Masterand al Facultății de Leardership Militar, Academia Forțelor Terestre „ Nicolae Bălcescu”

Introducere

Balanţa de putere reprezintă unul din conceptele fundamentale ale teoriei realiste din domeniul Relaţiilor Internaţionale, în sensul în care aceasta are rolul de a conduce şi reglementa relaţiile dintre entităţi statale ce au ca principală caracteristică suveranitatea.

În lucrarea sa „Politica Între Naţiuni”, Hans Morgenthau^[1] afirma că există un instrument organizator al relaţiilor dintre state şi acesta este balanţa de putere, care asigură o ordine relativă pe arena internaţională, aşa încât securitatea, într-o lume anarhică, este asigurată, din perspectiva realistă, de balanţa de putere, numită şi balanţa de forţă sau echilibru de forţe.

Conform marelui profesor Hedley Bull balanţa de putere reprezintă „o stare de lucruri în care nici o putere nu este într-o poziţie preponderentă şi nu poate face legea pentru alţii”^[2]. Paradigma echilibrului de putere este cel mai eficient instrument de reprezentare a dinamicii sistemului internaţional modern.

Ideea de balanţă presupune necesitatea elementelor echilibrate de aceasta. În absenţa echilibrului, un element le va domina pe celelalte, cu consecinţe potenţial distructive asupra elementelor dominante. Scopul menţinerii unui echilibru prin balanţa de putere este redarea stabilităţii sistemului, dar şi a elementelor constitutive ale respectivului sistem.^[3]

Atunci când vorbim despre Balanţa de putere, fenomenul de contrabalansare nu este universal, e delimitat de condiţiile scopurilor, iar acesta apare ca răspuns la ameninţările hegemonice. Astfel, este de aşteptat să găsim tipare puternice ale contrabalansării, dar nu împotriva oricărui stat care conduce în cadrul sistemului, ci doar împotriva acelora care prezintă ameninţări hegemonice, bazate pe capabilităţi. În mod similar, nu trebuie să ne aşteptăm să găsim tipare puternice de contrabalansare împotriva creşterii puterii statului cel mai puternic din sistem, ci doar împotriva acelora care sunt deja mult mai puternice decât alte state. Puterea cea mai mare nu reprezintă neapărat o ameninţare la adresa altor mari puteri din sistem, mai ales dacă nivelul superiorităţii sale este unul modest.

Concept cheie în analiza relaţiilor internaţionale dintre state, „puterea” reprezintă capacitatea unui stat de a influenţa un alt stat, sau de a se opune controlului pe care un alt stat încearcă să-l exercite asupra sa. Această capacitate se fundamentează pe existenţa şi valorificarea unor resurse de putere, materială sau nonmateriale^[4]. Conform lucrării lui Hans J. Morgenthau, puterea unui stat este constituită din următoarele elemente: geografia, resursele naturale, populaţia, caracterul naţional, pregătirea militară, moralul naţional, capacitatea industrială, calitatea diplomaţiei şi a guvernării^[5].

Un mediu de securitate anarhic

Realismul este şcoala cea mai influentă din arealul relaţiilor internaţionale. După Edward Kolodziej, fondatorii realismului sunt Tucidide, Hobbes şi Clausewitz. Marii teoreticieni ai secolului XX sunt Hans Morgenthau şi Edward Hallet Car.

Realismul este o doctrină care se referă la comportamentul statelor în me­diul internaţional de securitate. Principalele trăsături ale realismului sunt în număr de patru şi anume: statele suverane sunt actorii cheie ai relaţiilor internaţionale; statele sunt motivate de dorinţa de putere şi de urmărirea anumitor interese naţio­nale; principala problemă în relaţiile internaţionale este condiţia anarhică, în care deasupra statelor nu există nicio autoritate suverană cu rol de reglementare a comportamentului statal; în intenţia agresivă de a acapara puterea, lipsa unui for mondial duce către un conflict real, prezent şi cvasi-permanent^[6].

Câteva ipoteze ale realismului se referă la rolul statului pe scena interna­ţi­o­nală şi la comportamentul acestuia. Statele sunt ca şi oamenii, au un comporta­ment egoist. Ele sunt actorii centrali ai relaţiilor internaţionale, iar acestea din urmă studiază statul şi modul în care acesta interacţionează cu alte state. Puterea este cheia înţelegerii comportamentului internaţional şi a motivaţiei unui stat^[7].

Realismul este doctrina ce are ca paradigmă sistemul internaţional anarhic. O anarhie izvorâtă din faptul că nu există o autoritate suprastatală suverană. Anarhia are un singur efect major: conflictul. Cauza acestuia este totala lipsă a reglementării comportamentului statal.  Anumite state pot prelua comportamentul poporului său. Voinţa de afirmare şi lupta pentru prezervarea unor   interese, care pot fi egoiste sau  mărunte. Egois­mul este comportamentul specific naturii umane, care are ca obiectiv prezervarea propriului interes.^[8]

În realism, esenţa puterii este capacitatea de a schimba comportamentul, de a domina alte comportamente^[9]. În viziunea realistă, puterea se măsoară mai întâi cantitativ şi apoi calitativ. Un stat cu resurse demografice şi economice este o putere importantă. În realism, pacea este privită ca ceva negativ, aceasta însemnând absenţa războiului, existenţa a ceva indescriptibil^[10].

Realiştii afirmă că oamenii se identifică, în primul şi în primul rând, cu naţiunea-stat. Realismul este politica puterii, atitudinea hobbesiană faţă de relaţiile internaţionale^[11]. După istoricii relaţiilor internaţionale, realismul s-a dezvoltat împotriva idealismului, în special în anii Războiului Rece.

În opinia lui John J. Mearsheimer, puterea este de două tipuri, militară şi latentă. Puterea militară înseamnă capacitatea armată a unui stat şi proiecţia aces­teia, puterea latentă se referă la populaţia statului şi la bogăţia acestuia^[12]. Asum­pţiile lui John J. Mearsheimer sunt că sistemul internaţional este anarhic, că marile puteri au impresionante capacităţi militare, că în sistemul internaţional există o incertitudine, iar că supravieţuirea este scopul ultim al statelor^[13].

Balansarea este utilă în viziunea lui John J. Mearsheimer, aceasta putând crea alianţe sau parteneriate. O lume balansată este o lume echilibrată. În concepţia realistă, balansul puterii este singura modalitate de afirmare a păcii pe scena internaţională.

Concluzii

Balanța de putere este un concept extrem de important în noua realitate internațională, în noul mediu de securitate anarhic. Un mediu dinamc, complex, volatil și plin de incertitudine. Marii gânditori și-au imaginat balanța de putere ca tentativa unor puteri de a menține un status quo, orice rupere a acestuia poate duce la dezechilibre. Observăm recent dezechilibrele produse de invazia Federației Ruse în Ucraina, a conflictului regionat izbucnit între Israel și Iran.

De asemenea trebuie evidențiat rolul balanței de putere în viitorul context al securității internaționale, în care vor conta pe viitor noile transformări în domeniul tehnologiei dar și noi concepte disruptive care vor schimba mediul competițional internațional. Noile provocări la adresa mediului internațional vor fi din ce în ce mai diverse și vor putea dezechilibra balanța de putere mult mai ușor decât în trecut.

Securitatea internaţională va evolua. De la securitatea pe care o ştim, se va transforma într-o securitate planetară. Principala caracteristică a evoluţiei va fi lipsa riscurilor şi ameninţărilor, concomitent cu menţinerea vulnerabilităţilor. Chiar dacă lumea va gândi în mod unitar din punct de vedere al securităţii, vor avea loc derapaje în aplicarea securităţii.

Viitorul securităţii este unul incert şi greu de conturat. Consider că trans­formări radicale în ceea ce priveşte securitatea vor exista şi că lumea din viitor nu va arăta ca aceea din zilele noastre. Sfârşitul securităţii internaţionale este sfârşitul paradigmei sistemului anarhic al relaţiilor internaţionale şi apariţia paradigmei planetare de securitate, pe scurt securitatea planetară. Această transformare se va petrece lent, în opinia mea, într-un viitor îndepărtat.^[14]

Bibliografie generală

A. Cărţi

1. Buzan, Barry, Ole Waever, Jaap de Wilde, Securitatea ‒ un nou cadru de analiză, Editura CA Publishing, Cluj-Napoca, 2011.
2. Chirovici, Ovidiu Eugen, Puterea, Editura RAO, Bucureşti, 2009.
3. Cooper Robert, Destrămarea naţiunilor-geopolitica lumilor secolului XXI, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2007.
4. Cristian, Alexandru, Paradigme ale securității internaționale , Editura Militară , Bucureşti, 2024.
5. Moise, Leonida, Introducere în teoria relaţiilor internaţionale, Editura Paideia, Bucureşti, 2008.
6. Hans Morgenthau, Politica Între Naţiuni, Editura Polirom, Iaşi, 2013
7. Steans, Jill, Pettiford Lloyd, în colaborare cu Thomas, Diez, Introducere în relaţiile internaţionale ‒ perspective şi teme, Editura Antet, Bucureşti, 2005.

B. Articole în cărţi, reviste

1. Mearsheimer, John J., The Tragedy of Great Power Politics, p.1, disponibil la:https://samuelbhfaure.com/wp-content/uploads/2015/10/s2-mearsheimer-2001.pdf, accesat la 27 februarie 2025.
2. Gabriel Gabor, Alexandru Cristian, Aspecte privind balanța de putere în Regiunea Mării Negre, articol în Revista Academiei de Științe ale Securității Naționale, Numărul 1, , 2019

Notes

[1]Hans Morgenthau, Politica Între Naţiuni, Editura Polirom, Iaşi, 2013, pp.363-367

[2] Hedley Bull, Societatea anarhică. Un Studiu Asupra Ordinii in Politica Mondiala, Editura Ştiinţa, 1998, p. 93.

[3] Gabriel Gabor, Alexandru Cristian, Aspecte privind balanța de putere în Regiunea Mării Negre, articol în Revista Academiei de Științe ale Securității Naționale, Numărul 1, , 2019, link https://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=3424690

[4] Teodor Frunzeti, Vladimir Zodian (coord.), Lumea 2011, Enciclopedie politică şi militară (Studii Strategice şi de Securitate), Editura Centrului Tehnic Editorial al Armatei, Bucureşti, 2011, pp.19-23.

[5] Hans Morgenthau, Politica între naţiuni. Lupta pentru putere şi lupta pentru pace, Editura Polirom, Iaşi, 2007, pp.151-188.

[6] Steans, Jill, Lloyd Pettiford, colaborare Thomas Diez, op.cit., p.65.

[7] Ibidem, p.68.

[8] Alexandru Cristian, Paradigme ale securității internaționale, Editura Militară, 2024, București, p.35

[9] Ibidem, p.73.

[10] Ibidem, p.79.

[11] Ibidem, p.84.

[12] Mearsheimer, John J., The Tragedy of Great Power Politics, p.1,  disponibil la  https://samuelbhfaure.com/wp-content/uploads/2015/10/s2-mearsheimer-2001.pdf:, accesat la 27 februarie 2025.

[13] Idem.

[14] Alexandru Cristian, op.cit, p.100