Păiuș, Ioana; Tănase, Tiberiu (2023), Securitate și informații într-o lume în schimbare, Intelligence Info, 2:1, 23-33, https://www.intelligenceinfo.org/securitate-si-informatii-intr-o-lume-in-schimbare/
Security and intelligence in a changing world
Abstract
It is no secret that the use of technology has revolutionized the way we live our daily lives in recent decades. In the modern world, we are all connected to each other and to society through the use of cyberspace and information technology in various ways. This revolutionary change is also present in conflicts, within the channels for diplomacy and modern warfare. Historically, conflicts have adapted the arena of conflict through various means of innovation and invention, from land to ocean, to air, and now to cyberspace, where we see today that it has become a new arena of conflict.
This paper explores how intelligence professionals can improve collaboration, integration, and analytical capabilities to identify national security risks, interests, and opportunities. Intelligence services provide strategic intelligence, provide in-depth assessments and developments to recognize and warn of changes related to specific issues that will affect the strategic environment in the future.
The strategic early warning community must have a global impact measured by a single criterion: the extent to which its assessments actually add informational and analytical value to national decision-making. This requires qualitative, rather than quantitative, judgment on the part of political elites. Thus, the strategic intelligence community must be given the necessary authority and autonomy to fulfill its responsibilities to the best of its ability, without artificially imposed impediments created by the clumsy application of unresponsive bureaucratic rules. The policy maker may want to know the weapons capabilities of the adversaries and the location of their fighters. The amount of information that could be valuable in political, economic, diplomatic, or military decision-making is potentially vast, and collection is limited only by a nation’s resources to fund networks of surveillance satellites, reconnaissance aircraft, and listening devices .
An intelligence product is successful when it informs the decision maker, policy maker, or military leader with the information and answers needed to win on their playing field. Intelligence analysis is a vital tool in modern security, and many people may not be aware of the key role it plays. The purpose of intelligence analysis is to perform a detailed examination of the information collected in order to make informed decisions. Today, the threat landscape is changing. In an evolving world, understanding how criminals operate in increasingly complex ways is critical to making informed security decisions.
Early warning and early response will face evolving threats over the next decade. These threats will come from the combined impact of climate change on conflict and instability, the consequences of ongoing wars, the consequences of the war on terror, and the increasing criminalization of conflict. Indeed, the future relevance of the field depends heavily on the work being done now to understand and provide useful analysis on these new emerging threats.
Keywords: intelligence, information, national security, war, intelligence analysis, change, future
Rezumat
Nu este un secret pentru nimeni că utilizarea tehnologiei a revoluționat modul nostru de viață de zi cu zi în ultimele decenii. În lumea modernă, suntem, cu toții, conectați unii cu alții și cu societatea prin utilizarea spațiului cibernetic și a tehnologiei informației, în diverse moduri. Această schimbare revoluționară este prezentă și în conflicte, în cadrul canalelor pentru diplomație și război modern. Din punct de vedere istoric, conflictele au adaptat arena de conflict prin diverse mijloace de inovații și invenții, de la uscat la ocean, la aer, iar acum la spațiul cibernetic, unde vedem astăzi că a devenit o nouă arenă de conflict.
Acest document explorează modul în care profesioniștii din domeniul informațiilor pot îmbunătăți colaborarea, integrarea și capacitățile analitice pentru a identifica riscurile, interesele și oportunitățile în materie de securitate națională. Serviciile de informații furnizează informații strategice, oferă evaluări aprofundate și evoluții pentru a recunoaște și avertiza asupra schimbărilor legate de aspecte specifice care vor afecta mediul strategic în viitor.
Comunitatea de avertizare strategică timpurie trebuie să aibă un impact global măsurat printr-un singur criteriu: măsura în care evaluările sale adaugă efectiv valoare informațională și analitică procesului decizional național. Acest lucru necesită o judecată calitativă, mai degrabă decât cantitativă, din partea elitelor politice. Astfel, comunității de informații strategice trebuie să i se acorde autoritatea și autonomia necesare pentru a-și îndeplini cât mai bine responsabilitățile, fără impedimente impuse în mod artificial, create de aplicarea stângace a unor norme birocratice lipsite de reacție. Responsabilul politic poate dori să cunoască capacitățile de armament ale adversarilor și locația luptătorilor lor. Cantitatea de informații care ar putea fi valoroase în luarea deciziilor politice, economice, diplomatice sau militare este potențial vastă, iar colectarea este limitată doar de resursele de care dispune o națiune pentru a finanța rețele de sateliți de supraveghere, avioane de recunoaștere și dispozitive de ascultare.
Un produs de informații este de succes atunci când informează decidentul, responsabilul politic sau liderul militar cu informațiile și răspunsurile necesare pentru a câștiga pe terenul de joc al acestora. Analiza de informații este un instrument vital al securității moderne și este posibil ca mulți oameni să nu fie conștienți de rolul-cheie pe care îl joacă. Scopul analizei de informații este de a efectua o examinare detaliată a informațiilor colectate pentru a lua decizii în cunoștință de cauză. În prezent, peisajul amenințărilor este în schimbare. Într-o lume în evoluție, înțelegerea modului în care infractorii operează în moduri din ce în ce mai complexe este esențială pentru a lua decizii în cunoștință de cauză în materie de securitate.
Avertizarea timpurie și răspunsul timpuriu se vor confrunta cu o evoluție a amenințărilor în următorul deceniu. Aceste amenințări vor proveni din impactul combinat al schimbărilor climatice asupra conflictelor și instabilității, din consecințele războaielor în curs de desfășurare, din consecințele războiului împotriva terorii și din criminalizarea crescândă a conflictelor. Într-adevăr, viitoarea relevanță a domeniului depinde în mare măsură de activitatea desfășurată acum pentru a înțelege și a furniza analize utile cu privire la aceste noi amenințări emergente.
Cuvinte cheie: intelligence, informații, securitate națională, război, analiza informațiilor, schimbare, viitor
INTELLIGENCE INFO, Volumul 2, Numărul 1, Martie 2023, pp. 23-33
ISSN 2821 – 8159, ISSN – L 2821 – 8159
URL: https://www.intelligenceinfo.org/securitate-si-informatii-intr-o-lume-in-schimbare/
© 2023 Ioana Păiuș, Tiberiu Tănase. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.
Securitate și informații într-o lume în schimbare
Ioana Păiuș[1], Tiberiu Tănase[2]
[1]PhD Master Student, International Relations and Intelligence Studies, “Mihai Viteazul” National Intelligence Academy, Romania, email: grancea.ioana@animv.eu.
[2]PhD Researcher, Division of the History of Science of the Romanian Committee for History and Philosophy of Science and Technology – CRIFST of the Romanian Academy, Romania, email: tiberiu_tanase@yahoo.com.
Motto:
„Numai conducătorul luminat și generalul înțelept sunt cei care vor folosi cea mai înaltă inteligență a armatei în scopuri de spionaj, și astfel obțin rezultate mărețe.”
– Sun Tzu
Introducere
Mediul informațiilor de securitate națională trece prin schimbări profunde. Noile tehnologii puternice permit colectarea, comunicarea și analiza datelor de securitate națională la o scară fără precedent și au acum un rol central în practica serviciilor de informații. Utilizarea din ce în ce mai frecventă a algoritmilor în operațiunile de informații ridică, de asemenea, o gamă largă de probleme privind relația om-mașină în aceste operațiuni, capacitatea de a exploata astfel de tehnologii pentru a perturba alegerile și alte procese politice, precum și stabilitatea culturii tradiționale a analiștilor în cadrul comunității de informații. Este aproape inevitabil ca, în acest context de profeții ale schimbării, să apară o dezbatere despre adaptabilitatea și refrenul sistemelor de informații într-o varietate de țări.
Două trăsături sunt remarcabile în legătură cu aceste reflecții de sfârșit de secol asupra serviciilor de informații. Prima este că ele prezintă adesea așteptări pronunțate de schimbare, în ciuda faptului că serviciile de informații sunt considerate în mod obișnuit instituții extrem de conservatoare, în special în regimurile autoritare. Mai mult, aceste așteptări sunt investite într-o instituție politică care este ea însăși un produs decrepit al secolului XX și care a suferit deja o evoluție masivă începând cu 1900.
Al doilea aspect demn de remarcat caracteristic acestor gânduri futuriste este faptul că ele sunt frecvent destul de optimiste, în contrast puternic cu unele dintre declarațiile apocaliptice care au apărut în urma dezbaterilor despre războiul de gen, degradarea economică și colapsul ecologic. Într-o anumită măsură, imaginarea unui viitor pentru comunitatea internațională de informații a devenit un exercițiu de urmărire a căilor și limitelor schimbării politice în sine. Schimbarea modului de funcționare a serviciilor de informații este văzută de mulți ca un semn vital de sănătate în noul sistem de securitate de după Războiul Rece relațiile internaționale. Capacitatea serviciilor de informații de a face schimbări radicale în obiceiurile lor tradiționale de secretizare, în modul în care se gândesc la amenințările la adresa securității naționale și de a lua decizii cu privire la țintele prioritare pentru colectarea și analiza de informații este, de asemenea, văzută ca un simbol cheie un simbol vizibil al voinței stăpânilor lor guvernamentali de a se adapta la noile realități și pericole ale politicii internaționale în secolul XXI.
Faptul că agențiile de informații vor trebui să se ocupe de probleme precum traficul internațional de droguri, poluarea mediului, terorismul, transferurile ilegale de tehnologie, schimbările rapide ale mediului și mișcările de populație este acum acceptat atât de profesioniștii din domeniul informațiilor, cât și de comentatorii publici. Dar cum se poate evalua gradul probabil de schimbare care va avea loc în perioada următoare? Practica serviciilor de informații pe măsură ce un secol lasă loc următorului? Trei instrumente pot fi de ajutor: cunoașterea evoluției istorice a serviciilor de informații pe parcursul secolului al XX-lea și, poate cel mai important, o perspectivă națională asupra determinării legate de cultură ai agențiilor de informații, precum și o perspectivă internațională asupra „punctelor comune” ale serviciilor de informații. O astfel de perspectivă internațională poate servi, de asemenea, la indicarea gradului de convergență sau de divergență care afectează comunitățile naționale de informații într-un sistem global și poate servi ca modalitate de sintetizare a dovezilor din anchetele istorice și studiile comparative.
Informațiile strategice au două semnificații: în primul rând, colectarea, analiza și diseminarea de informații despre condițiile globale, în special despre amenințările potențiale la adresa securității unei națiuni; și în al doilea rând, pe baza acestor informații, utilizarea agențiilor secrete de informații pentru a ajuta la protejarea națiunii de prejudicii și la promovarea intereselor sale în străinătate. Informațiile strategice sunt, în esență, informații și răspuns, legătura pe care o oferă în procesul de luare a deciziilor este una critică în fața armelor apocaliptice moderne și a dependențelor economice fragile.
S-au depus eforturi considerabile pentru a defini termenul general de „informații”, care include cu siguranță analiza ca parte a unui proces cu multiple fațete, obținând informații specifice, adesea secrete, pentru uz guvernamental. Analiza este partea de gândire a procesului de informații sau, după cum spun analiștii de carieră, ”Intelligence is a profession of knowledge” (Informațiile sunt o profesie a cunoașterii). Este vorba despre monitorizarea țărilor, a tendințelor și a persoanelor importante, a evenimentelor și a altor fenomene pentru a identifica modele sau anomalii de comportament și relații cauză-efect între factorii-cheie care explică rezultatele din trecut și care ar putea indica evoluții viitoare cu implicații politice pentru țări. Un alt fondator cheie al practicilor și principiilor analitice ale CIA a formulat această idee mai succint: ”Misiunea analiștilor de informații este de a aplica în profunzime și în profunzime o expertiză substanțială, informații din toate sursele și o operațiune comercială dură pentru a produce evaluări care să ofere o valoare adăugată distinctă clienților politici”.
Analistul de informații joacă un rol cheie în a le permite strategilor de securitate națională să îndeplinească obiectivele critice. Deși analistul nu ar trebui să definească o strategie de securitate națională, el trebuie să fie conștient de ceea ce este acea strategie de securitate națională, de modul în care setul actual de factori de decizie definește interesele naționale și, prin urmare, amenințările și oportunitățile la adresa acestora, precum și de obiectivele politice cheie ale acestor factori de decizie. În prezent, analistul are avantajul, dar și provocarea de a înțelege o listă lungă de strategii explicite de securitate, de apărare internă, de contraterorism și de informații.
Un analist care a studiat gândirea strategică a principalilor factori de decizie politică se află într-o poziție mai bună pentru a le permite acestor strategi să își îmbunătățească performanța în fiecare etapă a procesului de luare a deciziilor și de executare a politicilor. Privită în acest context, practic toate analizele de informații sunt strategice, deoarece urmăresc să le permită factorilor de decizie politică să își atingă obiectivele cu mijloacele necesare. Ceea ce înseamnă că, indiferent dacă analistul descrie mediul strategic general sau oferă avertizări cu privire la un anumit atac, descrie pur și simplu detaliile militare ale unui potențial adversar sau ale infrastructurii unui adversar, sau oferă informații extrem de tactice despre ținte, abordarea analistului în sine vine în sprijinul unei strategii generale pentru a atinge obiective specifice, scopuri specifice.
Rolul fundamental al comunității de informații în războiul informațional
O diferență importantă între război și serviciile de informații este că, în cazul primului, există o distincție clară între dreptul de a intra în război, jus ad bellum, și justiția acțiunilor în război, jus in bello. Această distincție nu funcționează atunci când ne gândim la colectarea de informații cibernetice. Nu există aceeași diviziune între evaluarea și sancționarea actului general de culegere de informații și efectuarea diferitelor acte în temeiul acestei autorizații, care se observă în cazul războiului. Nu există o distincție „timp de război/timp de pace” pentru serviciile de informații, ci mai degrabă operațiunile se desfășoară în mod continuu. Astfel, în cazul serviciilor de informații, evaluarea trebuie să se facă în mod continuu, prin care fiecare operațiune trebuie să îndeplinească toate condițiile corecte principiile de spionaj cibernetic descrise ulterior, o operațiune fiind sancționată în funcție de cine este vizat, ținând cont de existența sau nu a unei cauze specifice pentru operațiune, asigurându-se că există o intenție corectă și că metoda aleasă este proporțională cu câștigurile propuse.
Una dintre principalele provocări pentru state în ceea ce privește asigurarea securității cibernetice este viteza cu care se materializează noile amenințări și riscuri, adesea cu un pas înaintea legislației și a procedurilor instituționale menite să țină la distanță amenințările cibernetice. Într-o națiune precum România, unde legislația trebuie să fie coordonată prin procesul UE, statele se pot trezi lucrând deosebit de greu pentru a ține pasul cu noile riscuri și provocări. La nivelul UE, în afară de Regulamentul general privind protecția datelor (care se referă la confidențialitatea utilizatorilor și la protecția datelor cu caracter personal), cel mai important act legislativ în materie de securitate cibernetică este Directiva NIS privind securitatea rețelelor și a sistemelor informatice, care reprezintă o parte importantă a strategiei UE în materie de securitate cibernetică. În calitate de membră a UE din 2007, România este obligată să transpună toată legislația UE la nivel național și să facă modificările corespunzătoare.
Securitatea cibernetică nu face excepție din acest punct de vedere, deoarece, spre deosebire de amenințările clasice, care necesită mecanisme de apărare deja stabilite, amenințările de natură cibernetică necesită o adaptare constantă a mecanismelor de răspuns, precum și inovație tehnologică, alocarea unor sume mari de bani și o legislație clară pentru a aborda amenințarea în cauză și, în cele din urmă, pentru a o neutraliza la sursă. Deși amenințările cibernetice există încă de când procese precum cele bancare, de transport, de apă, de sănătate și infrastructura industrială au devenit puternic conectate la internetul dependent, capacitatea de securitate cibernetică a României ar putea fi descrisă cu ușurință ca fiind o „lucrare în curs de desfășurare” pe termen lung. Astfel, o investigație a eforturilor României în domeniul securității cibernetice se concentrează pe următoarele aspecte: legislația și cadrul instituțional, amenințările și eforturile de contracarare a acestor amenințări.
Cum se vor schimba serviciile de informații după războiul ruso-ucrainean
Când vorbim despre ordinea internațională, ne referim uneori la echilibrul de putere dintre state și alteori la setul de reguli și norme care afectează relațiile dintre acestea. Invazia lui Putin a adus daune grave ordinii normative, dar interdicția ONU privind utilizarea forței pentru a schimba frontierele a fost deja încălcată de SUA în Kosovo în 2009 și de Rusia în Crimeea în 2014. Rămâne de văzut dacă această normă importantă poate fi restabilită sau nu, dar majoritatea statelor ONU au un interes puternic în a-și păstra suveranitatea.
Dacă invazia semnalează o schimbare a raportului de forțe este mai îndoielnic. După criza financiară din 2008, Rusia și China au început să sugereze că SUA se află în declin, însă ponderea SUA în economia mondială a rămas surprinzător de constantă timp de decenii. Chiar dacă dimensiunea economiei chineze (măsurată în funcție de ratele de schimb) depășește SUA în următorul deceniu, iar China își strânge alianța cu Rusia (care are o economie de mărimea Italiei), cele două împreună nu se vor apropia de puterea economică combinată a SUA, Europei și Japoniei.
Războiul se poartă acum prin intermediul telefoanelor mobile, al rețelelor de socializare și al sateliților privați de supraveghere. Informația a fost întotdeauna o parte importantă a doctrinei sovietice și rusești, dar acum accesul la informații este mai larg distribuit și mai greu de controlat. Întotdeauna a fost adevărat că succesul în război nu depinde doar de armata care câștigă, ci și de povestea care câștigă. Dar în era informației, este mai dificil ca niciodată să controlezi povestea. Nu numai că dezvăluirea lui Biden a stricat narațiunea planificată de Putin, ci și cetățenii ucraineni care au înregistrat războiul cu telefoanele lor mobile. Este mult prea devreme pentru a prezice viitorul invaziei lui Putin. Vă puteți imagina un spectru de viitoruri în ceea ce privește Ucraina, de la o încorporare oficială a Ucrainei în Rusia și un Război Rece prelungit, până la subminarea pe termen lung a lui Putin și slăbirea alianței sale cu China.
Este mai clar că invazia înseamnă sfârșitul ordinii de după Războiul Rece, dar orgoliul american din primul deceniu se încheiase deja cu 11 septembrie 2001 și invazia Irakului. Când vorbim despre ordinea internațională, ne referim uneori la echilibrul de putere dintre state, iar alteori la setul de reguli și norme care afectează relațiile dintre ele. Invazia lui Putin a adus daune grave ordinii normative, dar interdicția ONU privind utilizarea forței pentru a schimba frontierele fusese deja încălcată de SUA în Kosovo în 2009 și de Rusia în Crimeea în 2014. Rămâne de văzut dacă această normă importantă poate fi sau nu restabilită, dar majoritatea statelor ONU au un interes puternic în a-și păstra suveranitatea.
O strategie de competiție a marilor puteri între un bloc democratic și un bloc autoritar poate ajuta America să-și mobilizeze sprijinul pe plan intern, dar reunește tipuri de state foarte diferite. Rusia este o putere în declin, iar China una în ascensiune. SUA trebuie să aprecieze natura unică a amenințării reprezentate de Rusia. În prezent, Rusia se află în declin demografic și economic. Economia sa este dependentă de exporturile de petrol și gaze și a eșuat în eforturile sale de a-și transforma economia, așa cum au făcut SUA și China. Rusia păstrează resurse uriașe, inclusiv mercenari și proxy-uri, pe care le poate folosi ca spoilere în conflictele cibernetice și în Orientul Mijlociu și Africa. Acum, Putin a folosit aceste resurse în efortul său de a „face Rusia măreață din nou” prin invadarea Ucrainei. Dar dacă acest lucru taie Rusia de la tehnologia europeană și americană, istoria îl poate judeca pe Putin ca pe un mare tactician, dar un eșec ca strateg care și-a atins obiectivul de a restabili locul Rusiei în lume.
Atunci când ne gândim la modul în care se va încheia războiul din Ucraina, trebuie să înțelegem mai întâi cum a început. Rusia a invadat din motive geostrategice – având Ucraina ca stat-tampon protejează Moscova de invazia dinspre Occident – și din motive economice, care au fost adesea trecute cu vederea. Tranziția de la Uniunea Sovietică la Federația Rusă nu a fost tocmai profitabilă. Este posibil ca bogăția totală să fi crescut, dar Rusia rămâne o țară săracă. Produsul său intern brut se situează imediat după cel al Coreei de Sud, o plasare respectabilă, dar cu greu acolo unde ar trebui să fie o superputere. Iar în ceea ce privește PIB-ul pe cap de locuitor, Rusia se află pe locul 85, între Bulgaria și Malaezia.
În prezent, armata rusă pare dezorganizată, lipsită de imaginație și de inspirație. Desfășurarea forțelor, pregătirea logistică și comanda pe câmpul de luptă la toate nivelurile pur și simplu nu au existat. Acesta era un alt tip de armată rusă, una birocratizată, una care se temea mai mult de țar decât să piardă în fața inamicului. Putin a cerut o înfrângere rapidă a inamicului. Dar pentru a conduce prin forță, trebuie să vezi clar și să lovești decisiv centrul de greutate.
Modul în care se vor îmbunătăți în viitor sistemele de alertă timpurie pentru analiza informațiilor
Serviciile de informații de avertizare strategică trebuie să fie capabile să furnizeze evaluări timpurii ale problemelor viitoare pentru a evita surprizele strategice. Liderii de rang înalt trebuie să fie suficient de bine informați, astfel încât niciun eveniment unic, oricât de catastrofal ar fi, să nu-i poată copleși și să le paralizeze reacțiile. Aceasta este o sarcină din ce în ce mai dificilă, care devine și mai problematică pe măsură ce crește complexitatea mediului internațional.
O bună informare strategică de avertizare timpurie este, de asemenea, esențială pentru o serie de domenii de preocupare netradiționale, cum ar fi securitatea transporturilor, reziliența socială, gestionarea lanțului de aprovizionare, problemele penale și de sănătate. În lipsa unor cunoștințe prealabile, toate aceste domenii de politică sunt supuse perturbărilor și șocurilor. Care sunt cerințele pentru o bună avertizare strategică timpurie în viitor? Poate cea mai importantă cerință este aceea de a realiza că serviciile de informații reprezintă o funcție foarte diferită de restul guvernului și trebuie să i se permită să funcționeze ca atare. O abordare săptămânală nu este suficientă pentru analiștii de nivel strategic. Personalul de informații trebuie să fie profund motivat și foarte dedicat muncii sale. Funcțiile pe care le îndeplinesc în cadrul muncii lor trebuie să reflecte îndeaproape educația și interesele lor personale. Nici o aplicare a metodelor și proceselor nu va fi suficientă dacă personalul-cheie implicat nu are pregătirea și interesele necesare.
Valorificarea analistului de avertizare strategică timpurie. În esență, dacă factorii de decizie politică doresc cu adevărat să dezvolte o capacitate eficientă de avertizare strategică timpurie, mult mai mult decât să caute și să se bazeze pe soluții tehnologice, dezvoltarea eficientă a resurselor umane este crucială. Aceasta înseamnă să angajeze oameni promițători și să fie pregătiți să îi dezvolte și să îi formeze pe o perioadă de ani. Este nevoie de cinci sau șapte ani de formare inițială pentru a produce un medic sau un veterinar, plus câțiva ani de experiență după aceea. Se poate spune că, având în vedere mediul de securitate din ce în ce mai complex, rolul analistului de avertizare strategică timpurie este cel puțin la fel de important ca și cel al medicului veterinar, așa că de ce să nu solicităm același nivel de pregătire pentru această persoană?
Mai mult, traseul profesional al analiștilor de informații strategice trebuie să fie conceput ținând cont de logica continuității expertizei formate și motivate. Rotațiile nesfârșite ale analiștilor care intră și ies din posturi pentru a asigura un flux „fără întreruperi” de personal, în conformitate cu un plan general de personal, conduc prea adesea la crearea unei mentalități de aversiune față de riscuri pe termen scurt în rândul ofițerilor, ceea ce poate fi în detrimentul eficienței procesului general de analiză strategică. În plus, analiștii trebuie să se simtă încrezători că pot spune adevărul fără a se teme de consecințe negative. A fi analist de informații înseamnă să fii purtător de vești proaste sau să prezinți puncte de vedere care contrazic intențiile și opiniile unor persoane importante și puternice.
În cele din urmă, în mediul de securitate complex și incert de astăzi, analiștii de avertizare strategică timpurie nu își permit luxul de a avea o viziune de tunel. Analiștii trebuie să iasă din ce în ce mai des din cercurile guvernamentale în mod regulat pentru a discuta cu persoane cu vederi similare din grupuri de reflecție, din industrie și din alte părți ale guvernului. Nu este o aberație să spunem că cea mai mare parte a expertizei și a cunoștințelor necesare pentru o analiză eficientă a avertizării strategice timpurii se află acum în afara guvernului. Prin urmare, expertiza extraguvernamentală trebuie să fie exploatată și angajată în mod sistematic.
Referințe
- George Friedman, (2022). How the Ukraine War Will Likely End, Geopolitical Futures.
- Joseph S. Nye, (2022). Has Putin’s invasion changed the world order?, The Spectator.
- Mitt Regan, (2022). National Security Intelligence and Ethics, Studies in Intelligence, Routledge, Taylor and Francis Group, London.
- Oana-Elena Brânda, (2021). Romanian cybersecurity efforts: a work in progress, Routledge Companion to Global Cyber Security Strategy, New York.
- Roger George, (2008). Analyzing Intelligence – Origins, Obstacles and innovations, Center for Peace and Security Studies, Edmund A. Walsh School of Foreign Service Georgetown University.
- Stuart Farson, (2021). Security and Intelligence in Changing World, New perspectives for 1990s, Routledge, Taylor and Francis Group, New York.
- Tom Quiggin, (2006). The Future of Strategic Early Warning, Rajaratnam School Of International Studies, Singapore.
Lasă un răspuns