Biopolitica și bioputerea în contextul epidemiilor
Epidemiile au oferit dintotdeauna un teren propice manifestării biopoliticii și bioputerii, în sensul definit de Michel Foucault ca ansamblul de tehnici prin care statul administrează viața populației. În teoriile contemporane, răspunsul statelor la marile epidemii este adesea analizat prin conceptul de stare de excepție și cel de biosecuritate. Măsurile anti-epidemice din ultimii ani au implicat cea mai amplă restrângere a drepturilor și libertăților din epoca postbelică, punând în balanță dreptul la viață și sănătate al colectivității cu drepturile individuale. În acest articol voi argumenta că extensia cadrului teoretic al biopoliticii și geopoliticii la cazul epidemiilor confirmă ideea că discursurile biopolitice și geopolitice se susțin și se condiționează reciproc.
