câmpul minat

Când Gui Wainwright ieșea cu câinele — un samoyed mare și alb — și cu fiica lui nou-născută în port-bebe , în parcul Gunnersbury din vestul Londrei, avea la capătul lesei nu doar animalul de companie. La celălalt capăt zbura o dronă. O dronă înarmată cu un software incă rudimentar de recunoaștere a țintelor, ținută în frâu literalmente cu o sfoară, pentru că, așa cum avea să povestească el mai târziu, „nu avea încă un buton de oprire de urgență”. Când algoritmul confunda un trecător cu o țintă și drona pornea să-l urmărească, sfoara o oprea în loc. Localnicii întrebau nedumeriți de ce își plimbă drona în lesă. „Ăsta era de obicei semnalul meu să plec mai departe”, avea să spună el.