Silviu-Valentin PETRE[1]
petre.silviu@animv.eu
[1] Academia Națională de Informații „Mihai Viteazul” din București
The Indo-Pacific Geopolitical Pelvis. A Concept for the 21st Century and Romania’s Place
Abstract
As the international system grows toward becoming more Pacific centered, one is to expect that cartography will also follow suit and be affected. We might very well witness the birth of a new world map displaying the Indo-Pacific in the middle. Given the above, some countries should gain more visibility whereas others be relegated to the periphery of attention, as might be the case with Romania.
The aim of the article is two folded:
- To come up with a geopolitical framework to help understanding the new configurations similar to the role once had by Mackinder”s Heartland theory- this will be called the Indo-Pacific geopolitical Pelvis.
- Suggest the need for a PR campaign so as to better signal the existence of Romania at the international level so as to better advance its national objectives.
Keywords: Indo-Pacific, Heartland, Rimland, Indo-Pacific Geopolitical Pelvis
Rezumat
Pe măsură ce sistemul internațional evoluează spre o orientare tot mai pronunțată către regiunea Pacificului, este de așteptat ca și cartografia să urmeze această tendință și să fie influențată în consecință. Am putea asista, astfel, la apariția unei noi hărți a lumii, care plasează regiunea Indo-Pacificului în centru. În acest context, unele țări ar putea câștiga o vizibilitate sporită, în timp ce altele ar putea fi împinse spre periferia atenției internaționale – situație în care s-ar putea afla și România.
Articolul își propune două obiective principale:
- Elaborarea unui cadru geopolitic menit să faciliteze înțelegerea noilor configurații – similar rolului pe care l-a avut, la vremea sa, teoria „Heartland”-ului a lui Mackinder; acest concept va fi denumit „bazin geopolitic indo-pacific”.
- Semnalarea necesității unei campanii de relații publice (PR) menite să evidențieze mai clar prezența României pe scena internațională, contribuind astfel la o mai bună promovare a obiectivelor sale naționale.
Cuvinte cheie: Indo-Pacific, Heartland, Rimland, Pelvisul Geopolitic Indo-Pacific
INTELLIGENCE INFO, Volumul 5, Numărul 4, Decembrie 2026, pp. xxx
ISSN 2821 – 8159, ISSN – L 2821 – 8159
URL: https://www.intelligenceinfo.org/pelvisul-geopolitic-indo-pacific/
© 2026 Silviu-Valentin PETRE. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.
Licența CC BY 4.0
Introducere
Modificările raporturile internaționale care se desfășoară în acești ani prezintă o componentă teritorială pronunțată. Componentă ce se resimte și la nivel cartografic. De curând, organizația Națiunilor Unite a anunțat o ajustare a proiecției Mercator care să ofere mai multă pondere continentului african, gest care a stârnit reacții adverse din partea Statelor Unite[2]. Miza este profundă, deoarece hărțile nu sunt doar instrumente științifice care ne redau spațiul de o manieră redusă și simplificată, ci și premii ideologice. Felul în care granițele unui stat sunt ilustrate se află, conștient sau nu în concordanță cu importanța și raporturile de putere în care se află[3]. Mai mult decât atât, proiecția Mercator mai sus menționată și cu care ne-am obișnuit nu fixează „realitatea așa cum este”, ci exprimă voința puterilor occidentale care au dominat sistemul internațional al ultimilor cinci sute de ani. Procesul de decolonizare al acestui sistem odată cu vocea tot mai pronunțată a Sudului Global, precum și tendința spre multipolarizare la care asistăm[4], se precipită și la nivel cartografic. Desigur, nemulțumiri față de aberațiile geometrice ale reprezentării mapamondului au tot existat, iar alternative au tot fost propuse de-a lungul timpului[5], numai că, probabil forța obișnuinței și-a spus cuvântul. Astăzi, la sfertul secolului XXI, stimulii de-a schimba configurația mapamondului se corelează cu luptele tot mai acerbe care se dau atât la nivelul marilor puteri, cât și la eșicherul regional. Cel puțin din 2008 încoace, de când Federația Rusă a atacat Georgia pentru a-i bloca accesul la NATO, trasând, astfel, o linie roșie, observăm un proces mai amplu, sistemic. Anume cel de teritorializare al sferelor influenței. Marile puteri, fie ele globale ori regionale caută să-și marcheze teritoriul[6]. Federația Rusă în Caucaz, Orientul Mijlociu și estul Europei, Arabia Saudită în propria-i peninsulă, Iranul în aproape tot Orientul islamic, China spre mai multe azimuturi (Mările Chinei de Sud și de Est, insula Taiwan[7]), India afirmând o prezență mai activă în Asia de Sud odată cu venirea lui Narendra Modi. Așa se face că tropii spațiali din retorica lui Donald Trump (zidul dintre SUA și Mexic[8], rebotezarea Golfului Mexicului în Golful Americii sau a lacului Ontario[9], agitarea anexării Groenlandei), deși foarte agresivă, fac din Statele Unite mai degrabă un late comer în această tendință[10]. După cum spuneam, nu numai la nivelul planetar al marilor puteri au loc exercitarea presiunilor teritoriale, dar și la nivel mai mic. Din 2008, anul mai sus menționat, granițele lumii au suferit modificări. Sudanul de Sud și-a câștigat independența, Marocul se luptă pentru Sahara Occidentală. În alte situații, nu avem zăngănitul săbiilor iredentiste, cât o semnalizare a mândriei naționale. Astfel, în 2025, Institutul Brazilian pentru Geografie și Statistică (IBGE) a prezenta o hartă cu Brazilia în centru[11]. Tot Arabia Saudită, mai sus pomenită, a anunțat o nouă hartă oficială în septembrie 2023. Autoritatea Generală pentru Studii și Informații Geospațiale (GASGI) a făcut-o cunoscută lumii deopotrivă în engleză și arabă[12]. Câteva zile mai târziu, aceeași autoritate a făcut cunoscut că noua planșă a adăugat două insule, Tiran și Sanafer care fuseseră în dispută cu Egiptul[13]. Cartomahia, lupta hărților, presupune două comportamente: una asertivă, celălaltă defensivă. Prima se referă la capacitatea de a crea hărți mai bune decât vecinii și adversarii, de a afla secretele cele mai sensibile ale acestora. Cea de-a doua se referă la capacitatea de a-i împiedica pe ceilalți să obțină acces la secretele tale. China este unul dintre actorii care punctează la ambele categorii. Pe partea asertivă, China reușește succes majore cu ajutorul sateliților săi, Chang’e 4 și Chang’e 6 care au permis crearea unei hărți geologice a Lunii[14]. Pe partea defensivă, Beijingul folosește mijloace tehnice pentru a bruia utilizarea GPS-ului, astfel încât acesta din urmă să nu poate localiza cu precizie diferite obiective de pe teritoriul chinez. Autoritățile chineze au trecut în 2002 legea Cercetării și Cartografierii Teritoriului care interzice folosirea GPS-ului și a altor mijloace neautorizate pentru crearea de hărți acurate. Pedeapsa pentru încălcarea dispoziției se ridică la 1 milion de yuani (echivalentul a 150.000$)[15].
Aceeași cartomahie, mai sus pomenită are uneori drept protagoniști atât guverne, cât și companii private și utilizatori obișnuiți. Este și cazul din 2018 când guvernul de la Istanbul a protestat față de compania Google deoarece în aplicația My Google se putea zări o hartă a Kurdistanului. Compania a eliminat respectiva imagine la sfârșitul anului 2018[16].
În articolul de față vom propune un cadru geopolitico-antropologic pe care îl vom numi Pelvisul geopolitic indo-pacific ilustrat în cele ce urmează.
Pelvisul geopolitic indo-pacific
Sursa: Concepția autorului cu ajutorul Gemini AI
Numele a fost ales datorită relativei asemănări dintre un os pelvian uman și configurația indo-pacifică în care Statele Unite și Canada pe de-o parte și Asia indo-pacifică pe de alta cu China, Federația Rusă, India, Japonia și Australia străjuiesc ansamblul vizual. Harta nu se dorește numai una geopolitică, ci și una antropologică, altfel spus, accentul nu va fi confiscat doar de nivelul de sus al statelor și guvernelor, ci și de cel al popoarelor care au propria lor capacitate de afirmare bottom-up.
După cum se poate vedea și bănui, graficul prezintă inclusiv traseul comunităților de Homo Sapiens pe măsură ce acestea au plecat dinspre Africa, au pătruns în Peninsula Arabiei și Mesopotamia pentru a se îndrepta ulterior către Europa, Asia și, în cele din urmă, spre cele două Americi. Proiecția Mercator a hărții care ne așeza Europa în centrul focal al privirii[17], mapa indo-pacifică ne va solicita puterea de adaptare, dar respectiva configurație va deveni tot mai frecventă în veacul pe care îl traversăm. Suprapunerea cu hartă milenară a călătoriilor lui Homo Sapiens nu este utilă doar pentru pasionații de preistorie. Astăzi când schimbările climaterice afectează cu precădere zonele tropicale, adică Sudul Global, mulți dintre cetățenii acestuia migrează către Nordul afluent (Nord care se luptă cu propriile provocări climaterice). Așadar, tensiunile geopolitice dintre granzii planetei nu sunt singurele care ocupă agenda, noul Völkerwanderung cerând, poate, un răspuns unificat. Dar pentru acest deziderat e nevoie, minimal, de un nou concert al marilor puteri[18] și, maximal, de o comunitate internațională funcțională[19]. Ceea ce nu mai pare a fi cazul în ultimul deceniu.
Prezentul articol își propune să argumenteze Pelvisul geopolitic indo-pacific drept un concept geoantropologic util pentru cititorii de secol XXI în sens generic, dar și să servească formulării politicii externe românești. Departe de a fi un construct finalizat, ceea ce propun rândurile de față este o muncă de șantier, una care să ridice prima cărămidă în speranța că ideea li se va părea pertinentă și altora astfel încât să o continue.
Articolul este structurat în trei secțiuni. Prima dintre se ocupă de contribuția disciplinei geopoliticii la înțelegerea lumii moderne. A doua secțiune introduce noțiunea pelvisului geopolitic indo-pacific și trasează și un design al cercetării alături de o listă de întrebări menite a măsura sentimentul apartenenței la areal din partea societăților aflate în țările indo-pacifice. A treia secțiune se apleacă asupra caracterului periferic al României pe harta pacifico-centrică și propune o serie de campanii publicitare și măsurători socio-antropologice care să contribuie la maparea diasporei românești din indo-pacific și, deci, la facilitarea unor măsuri potrivite de către autoritățile de la București. Ultima parte redă concluzia.
I. Geopolitica critică și spațiile de semnificație
Dacă în primele decenii ale secolului XX literatura geopolitică reflecta diferitele puncte de vedere ale autorilor și școlilor naționale, Revoluția bolșevică și, mai târziu, Războiul Rece vor organiza structura disciplinei pentru restul veacului[20].
După sfârșitul celui De-al Doilea Război Mondial, disciplina geopoliticii se găsește stigmatizată din cauza asocierii cu nazismul german, militarismul german[21], dar și cu ambițiile hegemonice ale Statelor Unite, acolo dorința de stăpânire regională avea ca postere pe Theodore Roosevelt și geograful său, Isaiah Bowman (1878-1950)[22]. Inclusiv în România, elita intelectuală de dreaptă va fi persecutată de către noul regim comunist; aici numărându-se Ion Conea (1902-1974), întemeietorul geopoliticii românești[23].
După 1945, deși cuvântul „geopolitică” nu mai este așa de mult utilizat, geostrategia va prelua sub cupola ei vechile teme formulate de Mahan, Corbett și Mackinder și le va sintetiza în cadrul politicii de îndiguire a Uniunii Sovietice.
În calitate de abordare, geopolitica avea să renască o generație mai târziu, în anii 1970[24], datorită necesităților Războiului Rece și al aportului intelectual al unor doctrinari de origine europeană așa precum au fost Henry Kissinger[25], Zbigniew Brzezinski[26] și Colin S.Gray[27].
După 1991, geopolitologii, mai ales cei americani, își îndreaptă preocupările spre găsirea unui nou rol pentru Statele Unite, dar și pe identificarea regiunilor și statelor problematice, generatoare de haos. Astfel, Saul Bernard Cohen vorbește despre shatterbelt[28], în timp ce Zbigniew Brzezinski discută chestiunea Balcanilor Eurasiatici[29].
Pe lângă subiectele de studiu clasice s-au adăugat și altele noi, așa cum este geopolitica urbană. Necesitatea apariției sale se explică prin urbanizarea tot mai accentuată a lumii și a consecințelor care derivă de aici, una dintre ele fiind caracterul cronicizat al unor conflicte (cazul israelo-palestinian)[30].
În ceea ce privește aceste ultime noțiuni (shatterbelt, Balcanii Eurasiatici și geopolitica critică), trebuie precizat că atât geografia, cât și geopolitica nu sunt imuabile, ci se pot schimba, chiar dacă în secvențe mari de timp, superioare duratei unei vieți de om. Aici intervine critica și rolul geopoliticii critice care lărgește agenda. Specific ei este să arate că nici configurația teritoriului și nici luptele pentru putere, împreună cu identitățile colective, nu sunt de neschimbat. Geopolitica critică s-a născut prin scrierile autorilor Gerald Tual și Simon Dalby în anii 1990-2000. Ei și-au propus să arate că: “În loc să acceptăm geopolitica drept o practică neutră și obiectivă de analiză a spațiului global – viziunea convențională asupra conceptului, specifică Războiului Rece –pornim de la premisa că geopolitica este, în sine, o formă de geografie și politică, că posedă o anumită contextualitate și că este implicată în procesul continuu de reproducere socială a puterii și a economiei politice.”[31] Tot ea, geopolitica critică are în vedere: “în calitate de domeniu de cercetare definit de preocuparea pentru imaginarul geopolitic pus în act – abordează geopolitica, în primul rând, ca pe „un ansamblu de practici de reprezentare.”[32]
Mai mult decât atât, dincolo de preocupările clasice ale geopoliticii pentru diplomație, chestiuni economice și militare, geopolitica critică atrage atenția asupra mediului. Astfel, ea ne poate ajuta să înțelegem de ce unele regiuni își mențin caracterul de shatterbelt – mediul neprielnic agravează lupta pentru resurse, revendicările naționaliste și religioase etc. Ne putem imagina un Orient Mijlociu mai pașnic în condițiile unei clime temperate și a unui teren bogat în cernoziom, iară nu deșertificat. (Fără a eșua în determinism ecologic și a considera că focarele de violență din Orientul Mijlociu sunt datorate exclusiv climei și solului)[33].
Astăzi, ajunși în a treia decadă a secolului XXI, putem descrie arealul Indo-Pacific ca fiind structurat de un nou Război Rece care opune Occidentul binomului Rusia-China. Structura acestui conflict nu mai este rigid bipolară ca în trecut, deoarece:
- ideologiile care animă tensiunea (democrație vs. dictatură) nu mai sunt la fel de pregnante și
- alături de cei doi protagoniști, Washington și Beijing, numeroși centri de putere locali sunt prezenți pe tabla de șah/Go[34].
Mai jos, o serie de hărți elaborate cu ajutorul softului Gemini AI, ne ajută să gândim schematizarea grafică a acestui secund Război Rece:
Noul Război Rece: bazele militare americane, chinezești și inițiativa Belt and Road
Sursa: Concepția autorului cu ajutorul Gemini AI, 14.09.2026
Cu riscul furnizării unui grafic foarte dens și greu de urmărit, harta de mai jos combină concepțiile spațiale ale lui Saul Bernard Cohen, Samuel Huntington și Roger Brunet:
Harta geopolitică compozită a Indo-Pacificului
Sursa: Concepția autorului cu ajutorul Gemini AI
Alături de îmbinarea concepțiilor mai multor autori consacrați, pe hărțile de mai sus se pot găsi și inițiativa Belt and Road împreună cu bazele militare extrateritoriale americane, respectiv cele chinezești[35].
II. Pelvisul indo-pacific între realitate și imaginație
În calitate de instrumente de orientare, hărțile sunt elemente aflate la întretăierea dintre putere și cunoaștere.
Contemplarea unei hărți este însoțită de cel puțin trei gânduri ce par axiomatice, anume că:
- Harta reprezintă, de principiu, realitatea așa cum este. Într-o formă simplificată și convențională, dar corespondentă cu lumea reală, obiectivă.
- Harta ne situează într-o diviziune a muncii în care cartograful ne furnizează un produs, nouă, spectatorilor și consumatorilor de spațialitate.
- Harta reprezintă un produs permanent, dacă nu chiar veșnic, cel puțin prin raportare la efemerida vieții omului.
Fiecăreia dintre aceste premise îi putem atașa o serie de comentarii cu rol de nuanțare. Anume:
- Departe de a reprezenta ca un instrument rece, științific, producția cartografică îmbină pretențiile științifice cu aberațiile geometrice (care fac ca anumite teritorii să apară mai mici sau mai întinse decât în natură) cu calculele ideologice[36]. În cuvintele istoricului Dorin Dobrincu: “O hartă istorică este o narațiune concentrată. Contrar percepției comune, harta nu vorbește de la sine, ci este făcută să spună ceva. Inclusiv prin legendă, prin explicații.”[37]
- Harta se transformă cu timpul dintr-o chestiune de fapt într-una de fatalitate. Astfel, prin respectarea granițelor și a drumurilor deja stabilite, noi participăm la menținerea unui dat cartografic; apropriem o graniță sau un teritoriu. Tot cu timpul, granițele creează noi identități; se lăuntricesc dinspre conștiența exteriorului înspre conștiință[38].
- Nu în ultimul rând, nu trebuie supralicitat nici caracterul „convențional” al hărților. Deși măsurătorile ar trebui să fie recunoscute internațional, periodic mai este emisă câte o hartă care răscolește relațiile fragile dintre două state, așa după cum se poate citi din exemplele pomenite mai sus.
Afirmația de mai sus nu se rezumă doar la caracterul relațiilor bilaterale, ci potențialmente la întreg mapamondul. Astfel, de-occidentalizarea lumii și mutarea accentului pe zona indo-pacifică va altera și topica hărților. Obișnuiți cu proiecția actuală care meținea în prim-plan meridianul Greenwich și Europa, pe viitor va trebui să ne adaptăm uneia alteia, în care Oceanul Pacific[39] joacă rolul de coloană vertebrală lichidă a noilor orientări geopolitice.
Țările până acum centrale vor fi împinse la periferie și invers. Este și situația României, țară minusculă[40] din sud-estul postcomunist al Europei. Vizibilă în proiecția eurocentrică, ea va fi dusă la periferia reprezentării indo-pacifice. Poate chiar va dispărea vederii… Cine are harta are parte! Who gets the map, gets the grab, am putea spune.
Așezând peste considerațiile tocmai expuse, capitolul prezent propune un concept geo-antropologic numit Pelvisul geopolitic indo-pacific, de altfel, anunțat încă de la începutul articolui nostru. Scopul acestuia este să îi ajute pe cititori să înțeleagă mai bine și să participe la realitatea secolului XXI. Similar cu noțiuni anterioare precum heartlandul mackinderian[41] și rimlandul spykmanian, „pelvisul” este geo-grafic întrucât pornește de la un cadru spațial, geomorfologic și demografic. Este și geo-politic deoarece arealul propus este întrețesut de luptele pentru putere, resurse, precum și de interdependențele dintre diferiții actori zonali. Nu în ultimul rând, este și geo-antropologic deoarece, dincolo de acțiunile guvernelor, societățile implicate denotă un bagaj cultural. Rămâne de investigat în ce măsură interdependența economică și rivalitățile au creat sentimentul apartenenței la un cadru cultural și civilizațional comun.
Tot în maniera mackinderiană, putem formula și o butadă sau, mai bine zis, o serie de butade.
Prima ar fi aceasta: Cine stăpânește Pelvisul geopolitic stăpânește lumea.
Desigur, această afirmație are un caracter intuitiv. Pentru a putea reclama hegemonia asupra sistemului internațional, un actor sau alianță de actori trebuie să posede cele mai multe resurse în termeni umani și materiali. Însă dacă este să înțelegem butada ca reprezentând stăpânirea unui singur actor, atunci stăpânirea ar rezulta la capătul unui război hegemonic. Cum un alt conflict armat între marile puteri ar presupune astăzi, după 1945 eventuala utilizare a armelor nucleare, atunci este posibil ca butada să se rescrie drept: Cine încearcă stăpânirea prin mijloace agresive a Pelvisului geopolitic, riscă exterminarea întregii lumii, nicidecum stăpânirea acesteia.
Desigur, nu trebui să ne închipuim această stăpânire neapărat în termenii realpolitikului cu potențial omnidistructiv, ci într-o manieră chiar blândă, liberală. Astfel sesizând importanța interdependenței, protagoniștii pelvieni (Statele Unite, China, Federația Rusă, India, Japonia, Coreea de Sud) ar fi stimulați să găsească modalități de conlucrare, poate chiar o cartelizare sub forma acelui concert al marilor puteri de secol XIX[42]. Dacă acest climat liberal-instituționalizat, interdependentist are să prevaleze, atunci butada ar putea deveni: Cine contează în cadrul Pelvisului geopolitic, participă la stăpânirea lumii!
În felul acesta, butada se transformă într-un îndemn pentru toți actori politici să caute să participe la dinamica diplomatică, economică și tehnologică ce se desfășoară în cadrul Pelvisului. Astfel vor putea să obțină beneficii și să participe la guvernanța globală, chiar dacă sistemul internațional va continua să conțină puteri mari, mici și mijlocii în diferite raporturi asimetrice.
Acum urmează să trecem dinspre geopolitică și geoeconomie spre antropologie și să investigăm cum se simte existența Pelvisului la nivel micro și în ce măsură respectiva dinamică creează un sentiment de apartenență. Altfel spus, utilizând un termen de-a lui Immanuel Wallerstein, o geocultură[43]. Pentru a putea găsi răspunsuri este nevoie de un design al cercetării în mai mulți pași:
- Primul pas se referă la stabilirea exactă a arealul studiat, ceea ce presupune țările care fac parte din Pelvis cu granițele lor exacte și populațiile, limbile și religiile profesate. Aici trebuie făcută distincția între universul sociologic majoritar și cel minoritar/ al minorităților.
- Al doilea pas presupune descrierea regimurilor și sistemelor politice din cadrul țărilor pelviene, a sistemului economic și gradului de dezvoltare, împreună cu avantaje și vulnerabilități.
III. Al treilea pas ar apleca demersul descriptiv asupra mozaicului etnic, lingvistic și religios. Dincolo de enumerațiile și trecerile în revistă descriptive, poate fi evidențiat și trăsăturile culturale ale popoarelor supuse studiului conform unor măsurători precum Indicele Percepției Corupției sau Dimensiunile culturale ale lui Geert Hotfstede[44] (fără a închide lista).
Demersul sociologic poate fi completat cu unul antropologic pentru a descoperi sentimentul și gradul de apartenență al indivizilor și comunităților pelviene. Răspunsurile pot fi obține prin mai multe metode precum focus-grupul, chestionarele și interviurile semi-structurate. Interogațiile formulate pot fi de genul celor de mai jos:
- Considerații că există un fond cultural comun al popoarelor din zona indo-pacifică?
- Considerați că popoarele arealului indo-pacific au un sentiment de apartenență la o comunitate culturală/ economică/ geopolitică?
- Care este comunitatea de apartenență pentru dumneavoastră?
- Dincolo de națiunea/ statul-națiune din care faceți parte, în ce alt areal cultural considerați că vă integrați?
- Cum considerați că sunt relațiile dintre guvernele statelor din regiunea indo-pacifică?
- Sunt de acord cu afirmația potrivit căreia indo-pacificul reprezintă teatrul unui nou Război Rece? Răspuns: da/nu.
- Dacă răspunsul la întrebarea anterioară este unul afirmativ, lista poate fi completată cu următoarele:
- Dacă considerăm că un nou Război Rece este în desfășurare, cine considerați că sunt protagoniștii?
- Cine este de vină pentru existența noului Război Rece?
- Care sunt alianțele implicate în acest nou Război Rece?
- Considerați că el va deveni unul cald, poate cu declanșarea unui al Treilea Război Mondial?
- Dacă pericolul unui terț război mondial este ridicat, care ar putea fi pretextul declanșator?
- În eventualitatea declanșării acestui război, care ar trebui să fie poziție sau conduita țării dumneavoastră?
Chestionarul poate fi contextualizat și la nivel sub-regional, eventual la nivelul diferitelor diade (China-Federația Rusă, China-Mongolia, Federația Rusă-Japonia, India-Pakistan, Vietnam-Thailanda etc.).
Suplimentar, interogațiile pot fi adaptate și pentru minoritățile naționale din cadrul fiecărui stat-națiune:
– Cât de bine considerați că este integrată minoritatea din care faceți parte în statul de apartenență?
– Cât de mari considerați că sunt șansele ca membrii minorității dumneavoastră să ajungă să dețină posturi importante în aparatul de stat?
– Cât de frecvent considerați că membrii minorității dumneavoastră să devină angajați ai instituțiilor de securitate din cadrul statului (poliție, armată, servicii de informații)?
– Cât de mari considerați că sunt șansele ca membrii minorității dumneavoastră să ajungă să dețină posturi importante/ de conducere în cadrul instituțiilor de forță?
– Care este relația dintre majoritatea statului pe teritoriul căruia locuiți și celelalte minorități prin comparație cu a dumneavoastră?
– Sunteți de acord cu afirmația potrivit căreia indo-pacificul reprezintă teatrul unui nou Război Rece? Răspuns: da/nu. Dacă afirmația este afirmativă, considerați că acest fapt va afecta situația minorității dumneavoastră?
O altă posibilitate ar fi aceea de a structura întrebările conform celor cinci dimensiuni ale securității Școlii de la Copenhaga: politică, militară, economică, socială și de mediu[45]:
- Politic:
- Cum considerați că sunt relațiile la nivel politico-diplomatic dintre țările indo-pacifice?
- Între care state din zona indo-pacifică există cele mai mari tensiuni geopolitice? Care este miza acestora?
- Între care state din zona indo-pacifică există cele mai bune relații geopolitice?
- Care sunt actorii externi interesați de zona indo-pacifică din punct de vedere politic?
- Militar:
- Cum ați caracteriza relațiile statelor din zona indo-pacifică din punct de vedere militar?
- Între care dintre state din regiunea mai sus numită există cea mai mare eventualitate de izbucnire a unui conflict armat?
- Între care state din regiunea mai sus numită considerați că există cele mai bune relații/ cea mai bună cooperare la nivel militar?
- Care sunt actorii externi interesați de zona indo-pacifică din punct de vedere militar?
- Economic:
- Cum ați caracteriza relațiile la nivel economic dintre țările indo-pacifice?
- Între care state din zona indo-pacifică există cele mai mari tensiuni geoeconomice? Care este miza acestora?
- Între care state din zona indo-pacifică există cele mai bune relații geoeconomice?
- Care sunt actorii externi interesați de zona indo-pacifică din punct de vedere economic?
- Social:
- Cum ați caracteriza relațiile dintre națiunile statelor indo-pacifice?
- Sunt aceste relații dintre popoare în consonanță cu politica guvernelor din regiunea menționată?
- Cât de mari considerați că sunt asemănările culturale între popoarele din regiunea indo-pacifică? Dar deosebirile?
- Cât de frecvent considerați că este turismul dintre popoarele arealului indo-pacific? Considerați că rezultatul turismului este unul mai degrabă benefic sau mai degrabă negative?
- Care sunt actorii externi interesați de zona indo-pacifică din punct de vedere social?
- Mediul:
- Cum ați caracteriza problemele de mediu din cadrul regiunii indo-pacifice?
- În care țară considerați că există cele mai multe probleme de mediu?
- Cum considerați că se raportează statele din regiunea indo-pacifică la chestiunea mediului? În cee ace privește rezolvarea acestora, statele mai degrabă colaborează sau preferă să acționeze singure?
- Dintre factorii enumerați mai sus (politic, militar, economic, social), care dintre ei considerați că produce cele mai multe probleme de mediu?
- Care sunt actorii externi interesați de zona indo-pacifică din punct de vedere al problemelor de mediu?
O cercetare care să îmbine metodele obișnuite folosite în domeniul relațiilor internaționale și geopoliticii ar suplini o carență. Ca expresie a unei dimensiuni a muncii academice, sociologia și psihologia se axează pe metode precum interviul și focus-grupul, în timp ce relațiile internaționale, geopolitica și studiile de securitate se concentrează cu precădere pe urmărirea presei, analiza de discurs, analizarea literaturii de specialitate[46]. Un design al cercetării care să obțină cunoaștere atât de la lideri, cât și de la cetățeni ar revela în profunzime sentimentul de apartenența a unor comunități la un anume areal geopolitic. Pertinența demersului s-ar situa în efortul de a face Teoria relațiilor internațională o disciplină realmente globală.
În vederea aducerii împreună a participanților în cadrul cercetării, propunem o instalație pe care o vom numi alteroscop (de la termenul de alteritate) așa după cum este redat grafic mai jos:
Alteroscopul
Sursa: Concepția autorului cu ajutorul softului Hotpot AI
Format ca o instalație de ecrane, sisteme de redare audio și scaune, alteroscopul își propune să-i pună în contact pe participanții la cercetarea geo-antropologică pentru a-i ajuta să se cunoască mai bine și să-și conștientizeze alteritatea. În cazul de față, mai multe astfel de dispozitive ar putea fi amplasate în diferite țări din arealul pelvian și studia efectele interacțiunii generate de chestionare, focus-grupuri sau alte tipuri de demersuri științifice[47].
III. România și caracterul periferic al importanței sale
Spuneam la începutul articolului că statele din afara arealului pelvian sunt condamnate la un caracter de periferialitate. Este, poate, și cazul României. Această observație nu trebuie înțeleasă ca o sentință judecătorească definitivă, deoarece vizibilitatea unui stat, a unei națiuni nu se rezumă doar la poziția acesteia pe mapamond, ci rășade în creativitatea cetățenilor săi, pe conduita diplomatică, pe realizările tehno-științifice ori participarea la misiunile umanitare. Însă poziția pe o hartă, deopotrivă fizică și stereotipică, poate accelera sau diminua gravitatea cu care țara în cauză se întipărește în mentalul colectiv internațional. Departe de a se resemna, România, de la nivelul societății și până la conducătorii acesteia, ar trebui să preia observațiile de mai sus ca pe o provocare căreia să îi găsească soluții.
Țară cu resurse reduse, România se vedea obligată să-și gândească prioritățile într-un peisaj internațional marcat deopotrivă de multipolarizare[48], cât și de concentrarea dinamicii în zona indo-pacifică. Planificarea înțeleaptă poate ajuta țara noastră să-și îndeplinească interesele naționale și să obțină avantaje de pe urma interacțiunilor cu ceilalți. Antropologia îi poate fi de ajutor atât în procesul de autocunoaștere, cât și în cel de găsire a afinităților culturale cu alte societăți, astfel încât exploatarea acestor puncte comune să contribuie la reușitele diplomatice și economice.
Aducând împreună experți de arie, analiști în studii de securitate, economiști și antropologi, se pot găsi diferite tehnici de promovare și un branding de țară[49], o poveste contextualizată care să crească vizibilitatea țării noastre în fora internaționale sau în negocierile bilaterale. Pentru a spori pertinența demersului, ar trebui consolidată legătura cu diaspora globală românească.
În cele ce urmează vom propune două linii de acțiune, una generică și altă restrânsă:
III.A.
O importanță deosebită în articularea unei politici externe românești eficiente îi revine demersului de cartografiere a diasporei, după cum s-a menționat și mai sus. Cunoscând specificul diasporei românești în zona indo-pacifică, statul român poate gândi politici eficiente la nivel micro, iar nu doar formale la nivel interguvernamental. În vederea concretizării unui astfel de demers, propunem ceea ce vom numi un «vehicul semantic», mai precis o campanie deopotrivă de relații publice și de cunoaștere a diasporei. În centrul său va fi un personaj generic numit Pelvis Riestley. Acesta va întruchipa un profil de român care încearcă să se adapteze arealului pelvian/indo-pacific. Campania de PR/antropologică va fi derulată de către ambasadele României aflate în diferitele țări indo-pacifice și va consta în evenimente publice și ateliere de lucru la care vor fi invitați să participe românii din diasporă dar nu numai (antamând în cadrul inițiativei inclusiv localnici care să îi descrie pe români se poate genera un exercițiu de conștientizare a alterității fertil). Inputurile preluate vor fi adunate și procesate pentru a crea un profil de ‘român indo-pacific’ cu trăsături deopotrivă generice, cât și contextuale fiecărei țări participante la studiu.
| Deși conceptul ne aparține, am utilizat Gemini AI pentru a genera și expresie grafică celor menționate mai sus. Softul Gemini a fost alimentat cu o versiune anterioară a prezentului articol, situație în care a produs nu numai un grafic, dar și un conținut de text în spatele imaginilor, așa după cum se poate citi mai jos:
Pelvis Riestley- românul indo-pacific
1. Identitate și Profil Înțelesul numelui: Este un «pelerin» modern într-o lume ale cărei axe de putere s-au mutat. În timp ce cultura occidentală îl revendică prin stil, el încearcă să navigheze și să înțeleagă noua realitate indo-pacifică.
2. Trăsături Vizuale și Stilistică Stil Vestimentar Hibrid: Combină eleganța smart-casual europeană (sacou din in, cămașă lejeră) cu haine ușoare, adaptate climatului tropical/subtropical din zona Asia-Pacific. Un detaliu discret (cum ar fi un accesoriu sau un pașaport românesc la îndemână) amintește de originea sa dintr-o țară europeană care încearcă să nu devină invizibilă pe noua hartă globală. 3. Rostul Personajului în Noul Context Geopolitic Adaptare și Alteritate: Pelvis Riesley întruchipează exact ideea de alteroscop din articol: un european pus față în față cu dinamica vibranta a metropolelor indo-pacifice (cum ar fi Singapore, Tokyo sau Sydney). Punte de Soft Power: El caută puncte comune între cultura sa de origine și noile gazde – navigând prin labirintul economic, tehnologic și cultural al secolului XXI. Sursa: Gemini AI, 02.09.2026 |
III.B.
Un alt aspect deficitar care poate împiedica sau întârzia formularea unei diplomații viabile și longevive este ruptura din interiorul culturii strategice românești. Pe o axă există tensiunea dintre orientarea filo-occidentală și cea de echilibru cu puterile Răsăritului. Pe altă axă este vechea tensiunea dintre cosmopolitism și autohtonism, deosebit de vocal jucată în perioada interbelică[50]. Acum, avatarul acestui contrast se joacă între globalism și suveranism. O via media între extremele celor două axe ar putea să faciliteze adoptarea unei filosofii coerente și pe un termen superior intervalurilor electorale.
Tensiunea dintre atâtea tendințe nu trebuie să se constituite într-un obstacol, ci poate fi transformată într-o dialectică fertilă redată în cadru (semi)-umoristic prin crearea de povești, meme-uri, personaje fictive anexate unei strategii de reclamă care să țină cont atât de specificul național, dar și de traumele derivate din acesta într-o asumare autoironică. Inițiativa nu ar fi nouă. Vedem cum mari națiuni au utilizat propriile umilințe și înfrângeri în producții culturale adresabile unui evantai de categorii de public. Este situația Franței și a unor referințe precum ‚Asterix și Obelix’[51] sau mini-seria ‚Compania a VII-a’[52]. În context românesc unde literatura și cinematografia istorice au operat în registrul tragic, serios, astfel de creații sunt mai rare. O excepția ar fi personajul ‘Căpitanul Ro’ creat de către istoricul și diplomatul Adrian Cioroianu împreună cu desenatorul Puiu Manu[53].
Proiecția de mai jos numită ‚Australia carpatină’ se vrea o piesă umoristică fundamentată pe credința că <dacii au creat totul>, posedând o tehnologie cu mult superioară restului omenirii, inclusiv, deci, și continentul Australia. Cu ajutorul unui text reușit care să atragă atenția subliminal asupra asemănării de contur dintre Marea Neagră și continentul australian, s-ar putea semnala prezența românească în emisfera indo-pacifică în calitate de element de soft power.
Australia carpatină
Sursa: Concepția autorului cu ajutorul Gemini AI
Dacă este să zăbovim asupra exemplului australian ca un caz ce merită atenția și nu doar ca o exemplificare asupra a ceea ce s-ar putea face pentru promovarea internațională, trebuie subliniat că Australia contează din mai multe puncte de vedere în ecuațiile de putere ale secolului actual. Deși este doar o putere medie, ea se deservește bastionul occidental în fața provocării chineze. Mai precis, în calitate de aliat american și membru al arhitecturii de intelligence Five Eyes, Australia colaborează cu Statele Unite și ceilalți parteneri anglofoni[54]. Alături de Washington și de Londra, Canberra a intrat în 2021 în alianța numită AUKUS, ce se dorește o întreprindere de a relua vechea politică a îndiguirii, de data aceasta nu împotriva Uniunii Sovietice, ci a Federației Ruse dar, mai ales, a Chinei. Cum aceasta din urmă este tot mai mult interesată să își extindă nu numai rețeaua de mijloace tehnice de supraveghere la nivel mondial, dar și cea de spioni[55]. Acestea fiind spuse, o posibilă conlucrare între structurile de intelligence australiene[56] și cele europene, poate chiar românești, ar fi de bun și necesar augur.
Concluzie
Accentul dinamicii din cadrul sistemului internațional se mută tot mai pronunțat spre zona indo-pacifică. Afirmația este în sine pe cale să-și piardă caracterul de noutate și să intre în categoria truismelor. Procesele economice întreținute de cele mai mari economii ale lumii, apoi chestiunile securitare (de natură istorică sau create de rivalitățile economice) reverberează și asupra percepției publicului global. Încet-încet, atât cartografia, cât și limbajul nostru vor adopta un nou vocabular purtând pecetea indo-pacificului. Vechea proiecție Mercator cu care ne obișnuiserăm și care codifica centralitatea vechilor puteri europene se vede înlocuită sub dubla presiune a Sudului Global care dorește decolonizarea ultimelor vestigii, dar și a situației geopolitice în care un nou Război Rece opune Statele Unite tandemului ruso-chinez. Cu cele două „Regate de Mijloc” cu sediile la Beijing și Washington care îşi dispută tranziția hegemonică, noua cartogramă va aduce Indo-Pacificul în centrul atenției privitorului. Pentru a descrie recenta stare de fapt, articolul de față propune noțiunea de 《Pelvisul geopolitic indo-pacific》care să îi ghideze pe decidenți, similar cum o făcuse noțiunea de Heartland a lui Halford Mackinder la început de secol XX. Conceptul de Pelvis indo-pacific se dorește atât unul geopolitic care să descrie lupta pentru putere, cât și antropologic, având scopul de a măsura sentimentul de apartenență al locuitorilor din arealul mai sus delimitat.
În noua configurație spațială, România, și așa un stat de dimensiuni reduse, va fi și mai mult împinsă către periferia mapamondului, deci a atenției privitorului global. Motiv pentru care, al doilea scop al articolului de față este acela de a atrage atenția asupra nevoii unor măsuri de semnalizare. Alături de o politică externă de substanță, Bucureștiul va trebui să gândească modalități mai bune de a-și face reclamă, de a atrage atenția asupra sa în arealul indo-pacific. Interesul național ar putea astfel fi mai bine promovat printr-o narațiune care să găsească elemente comune între specificul național românesc și acela al popoarelor și comunităților indo-pacifice. În continuarea celor tocmai argumentate, este necesar ca narațiunea promotoare să se coreleze și cu maparea diasporei românești din arealul indo-pacific care poate servi drept intermediar și telescop al politicii externe.
Violența istoriei care ne-a obligat să fim în calea tututor răutăților, s-a transformat în vocația confluenței. În cuvintele lui Mircea Eliade: „Important este să se realizeze pe de o parte continuitatea și unitatea civilizațiilor asiatice, iar pe de altă parte creativitatea culturilor populare, printre care sud-estul și România au împlinit un rol important. Cum am repetat-o de atîtea ori, România nu e numai o răscruce, ci mai ales un pod între Orient și Occident. Dacă ne asemănăm atât de mult cu orientalii, nu este pentru că ne-am turcit, ci pentru că în România, ca și în sud-estul Europei și în Asia întreagă, geniul creativității de tip neolitic s-a păstrat pînă mai deunăzi. Nu e vorba de a ne întoarce în trecut, ci de a cunoaște mai bine și a înțelege elementele de unitate ale Orientului și ale Europei.”[57] Dacă acest lucru este adevărat, atunci sintagma de <punte între Vest și Est> nu ar trebui să rămână la statutul de metaforă, ci integrată factual în cultura strategică și practica diplomatică.
Bibliografie
Documente oficiale
-Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2025-2030. Independență și solidaritate – viziunea României pentru o lume în schimbare, România Administrația Prezidențială, P.9, Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2025-2030.pdf
Cărți
-Brînzaș, Horia Bogdan, FILOANELE IDENTITARE VIZUALE PENTRU BRANDUL DE ŢARĂ AL ROMÂNIEI, Teză de doctorat în domeniul artelor vizuale, UNIVERSITATEA DE ARTĂ ȘI DESIGN CLUJ-NAPOCA, Cluj Napoca, 2022.
-Brzezinski, Zbigniew, Marea tablă de șah. Supremația americană și imperativele sale geostrategice, Colecția Geopolitica lumilor secolului XXI, traducere de Aureliana Ionescu, Univers Enciclopedic, București, 1997
-Cohen, Saul Bernard, Geopolitics. The Geography of International Relations, Third Edition, Rowman & Littlefield, 2015.
-Eliade Mircea, India, Ediție îngrijită și prefațată de Mircea Handoca, Editura pentru turism, București, 1991.
-Gray, Colin S., The Geopolitics of Superpower, The University Press of Kentucky, Lexington, Kentucky, 1988.
Articole academice
-Bocancea, Cristian, “Bazele național-comuniste ale suveranismului românesc actual”, Revista Polis, Volum XII, Nr. 3 (45), Serie nouă, iunie-august 2024.
-Bolin, G., Kalmus, V., & Figueiras, R. (2023). Conducting Online Focus Group Interviews With Two Generations: Methodological Experiences and Reflections From the Pandemic Context. International Journal of Qualitative Methods, 22. https://doi.org/10.1177/16094069231182029
-Dau, Jeremy, “What China’s National Intelligence Law Says, And Why it Doesn’t Matter”, China Law Translate, 22.02.2022.
-Lind, Michael, A Concert-Balance Strategy for a Multipolar World, The US Army War College Quarterly: Parameters, Number 3, Autumn 2008.
-Mackinder, H. J., “The Geographical Pivot of History”, The Geographical Journal, Vol. 23, No. 4 (Apr., 1904), pp. 421-437
-Müller, Harald and Rauch, Carsten, Managing Power Transitions: Towards a 21st Century Concert of Powers, International Security Studies, Volume 2, Number 2, 2016.
-Papageorgiou , Maria, Zeno Leoni, The Five Eyes Allies and China: Assessing Threat Perceptions and Power Dynamics, Journal of Chinese Political Science (2025) 30:647–677 https://doi.org/10.1007/s11366-025-09913-w
-Ramos-Lucca A, Motta-Pagán JL, Vélez-Mojica K, Matos-Castro J, Rodríguez-Torruella D, Vélez-Maldonado DA, Rosario-Maldonado FJ, Aguirre-Hernández J, Morales-Torres L, Castro-Figueroa E, Rivera-Mateo E, Marzán-Rodríguez M, Jiménez-Chávez J. Implementation of Virtual Focus Groups as an Effective Strategy in Qualitative Research to Engage With Undersupported Communities: Protocol for Virtual Focus Groups JMIR Res Protoc.
-Schaefer, David, „Spies and scholars in the cyber age: researching intelligence in Australian policy and regional security”, AUSTRALIAN JOURNAL OF INTERNATIONAL AFFAIRS 2024, VOL. 78, NO. 1, 102–122, https://doi.org/10.1080/10357718.2023.2279084
-Sfetcu, Nicolae (2025). ” Determinism, Chaos, and Leadership: Re-examining Tolstoy’s War and Peace Through Modern Geopolitical Realities”, în Index Academic, I 2025, DOI: 10.58679/IA26426
-Williams, Brad, “Why the Five Eyes? Power and Identity in the Formation of a Multilateral Intelligence Grouping”, Journal of Cold War Studies, Vol. 25, No. 1, Winter 2023, pp. 101–137, https://doi.org/10.1162/jcws_a_01123
-Willasey-Wilsey, Tim, “The Hazards of Expanding the Five Eyes”, RUSI, 20 October 2021.
Articole de presă
-Ausillou, David, “La 7e compagnie et le 8-Mai : quand la guerre devenait une comédie”, Radio France, Vendredi 8 mai 2026.
-Basu, Nayanima, “Five Eyes Alliance Objective Different From Quad’s New Zealand Says On India’s Potential Membership”, News APB, 09 Feb 2023.
-Bogdan, Sidonia, “Dan Drăghia, politolog, despre miturile fondatoare ale suveranismului românesc: „Nicolae Ceaușescu și Călin Georgescu au făcut un cult pentru daci, care funcționau politic într-o realitate teritorială flexibilă””, Libertatea, 02 septembrie 2025.
-Builly, Pierre, Mais où est donc passée la 7ème compagnie de Robert Lamoureux (1973), Je sui Français, 25.07.2021.
-Çelik, Ersin, “Google removes scandalous ‘Kurdistan’ map after facing backlash”, Yeni Șafak, 28/12/2018.
-Desmond, Deniss B., “The highly secretive Five Eyes alliance has disrupted a China‑backed hacker group – in an unusually public manner”, The Conversation, May 26, 2023.
-Dunbar, Marina, “Apple Maps renames Lake Ontario as ‘Lake America’ for US users after Trump order”, The Guardian, 2 Sept 2026.
-Heller, Kim, “Redrawing Africa’s map won’t deliver power”, IOL, 11.09.2026.
-Hooi, Alexis, Yang Ran, Caroline Lin, “Australia cuts university ties, drawing flak. Experts warn of wider consequences for academic exchanges, bilateral relations”, China Daily, 21.08.2026.
-Huffman, Daniel, “The Unnecessary Peril of the Fuller Projection”, Something about Maps, 14th November, 2022.
-Galloway, Lindsey, “Lake Ontario/Lake America: What happens when a place has two different names?” BBC, 08.09.2026.
-Liiceanu, Gabriel, “„Îndrăcirea” lui Sorin Lavric”, Contributors, 09/12/2020.
-Merwe, Hugo Van der, “What does China’s version of the world map look like?” CLI, March 28, 2021.
-MSN, “Will Australia be locked out of top scientific research by shunning Chinese universities?”, 29.08.2026.
-Peiu, Petrișor, Suveranism. Naționalism. Conservatorism. Ce se întâmplă azi în Europa, QMagazine, 05.02.2025.
-Puri, Samir, Brazil’s Bet on a Multipolar World, Eagle Intelligence, September 6, 2026.
-Reuters, “Five Eyes security alliance warns of Chinese espionage threat”, June 3, 2026.
-Saxer, Marc, “Map: US Grand Strategy for the Multi-polar World”, Friedrich Ebert, Shiftung, 05.05.2026.
-Sfetcu, Nicolae, „Lumea după pandemia COVID-19”, SetThings (14 octombrie 2020), DOI: 10.13140/RG.2.2.29865.83041, URL = https://www.telework.ro/ro/lumea-dupa-pandemia-covid 19/
-Smith, Paul, “Asterix the Gaul creator Albert Uderzo helped France rediscover her proud ancient roots”, The Conversation, 25 March 2020.
-Suma, Sophie, Review Article Trump’s Aesthetic, Spatial and Architectural Dramalities, Delft Architectural Theory Journal, Vol. 15 No. 2 (2021): Issue # 29 | Autumn/ Winter 2021, pp.119-130.
-Tanzania Times, China Creates a New Geological Map of the Moon, 07 August 2026.
-Time, “Design: The Dymaxion American”, Jan 10, 1964.
-The Rest is Classified, “The Spy Network That Secretly Rules The World”, 20 Aug 2026, The Spy Network That Secretly Rules The World
Resurse web
-Lailari, Guermantes, Beijing’s New Law Seeks to Crush Dissidents Worldwide, American Thought Leaders, 14 July 2026, Beijing’s New Law Seeks to Crush Dissidents Worldwide | Guermantes Lailari
-The untitled History Podcast, How Asterix the Gaul made modern France | Untitled History Podcast Episode: 27, 13 aug. 2026, How Asterix the Gaul made modern France | Untitled History Podcast Episode: 27
Note
2] Kim Heller, “Redrawing Africa’s map won’t deliver power”, IOL, 11.09.2026.
[3] Spre exemplu, la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui următor, naționalismul și revendicările teritoriale se reprezentau inclusiv prin hărți făcute cunoscute populației prin intermediul sistemului educațional și al expozițiilor. Pentru guvernele cu politici iredentiste care doreau schimbarea granițelor, hărțile demografice justificau pretențiile. Un asemenea stat a fost și Regatul României care își justifica dezideratul unificării cu Transilvania și Banatul aducând dovezi ale teritoriilor locuite de români în ceea ce era pe atunci Austro-Ungaria. Pentru a cunoaște astfel de documente grafice vezi și: România Mare în cartografie. Hărţi din fondul BCU Cluj.
Expoziţie virtuală, Decembrie 2020, România Mare în cartografie | Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” Cluj-Napoca (accesat 12.09.2026).
[4] Michael Lind, A Concert-Balance Strategy for a Multipolar World, The US Army War College Quarterly: Parameters, Number 3, Autumn 2008. Sfetcu, Nicolae, „Lumea după pandemia COVID-19”, SetThings (14 octombrie 2020), DOI: 10.13140/RG.2.2.29865.83041, URL = https://www.telework.ro/ro/lumea-dupa-pandemia-covid 19/ . Sfetcu, Nicolae (2025). ” Determinism, Chaos, and Leadership: Re-examining Tolstoy’s War and Peace Through Modern Geopolitical Realities”, în Index Academic, I 2025, DOI: 10.58679/IA26426 . Samir Puri, Brazil’s Bet on a Multipolar World, Eagle Intelligence, September 6, 2026.
[5] Printre demersurile de schimbare ale canonului Mercator sunt cele ale lui: Barnard Joseph Stanislaus Cahill, Dymaxionul lui Buckminster Fuller și Autagraful arhitectului japonez Hagime Narukawa. „Design: The Dymaxion American”, Time, Jan 10, 1964. Gene Keyes, Evolution of the Dymaxion Map:
An Illustrated Tour and Critique Part 2, 15.06.2009, 2) Critique of Fuller’s Dymaxion Map compared to B.J.S. Cahill’s Octahedral (accesat 13.09.2026). Daniel Huffman, “The Unnecessary Peril of the Fuller Projection”, Something about Maps, 14th November, 2022, The Unnecessary Peril of the Fuller Projection – somethingaboutmaps (accesat 13.09.2026). Despre autagraful lui Narukawa vezi: AuthaGraph Map
Theory of Earth System Design 2015, AuthaGraph Map – Hajime Narukawa Laboratory (accesat 13.09.2026).
[6] Dacă în anii 1990 sistemul internațional era dominat deopotrivă de creșterea interdependenței tehno-economice, cât de problema intransigentă a statelor ratate, mai ales pe continentul african. Aspectul conflictualității armate al acelor timpuri era predominant dat de războaiele civile, intrastatale, mult mai mult decât de invaziile interstatale și de imperialism.
[7] Dincolo de geopolitica și geostrategia tradițională care gândeau în termeni de preluări forțate de teritorii, astăzi tehnologia face posibilă teraformarea. Pământul nu mai este un dat și o fatalitate în măsura în care era cu timp în urmă. Astfel, China își îmbunătățește portofoliul geostrategic prin edificarea de insule artificiale.
[8] Sophie Suma, Review Article Trump’s Aesthetic, Spatial and Architectural Dramalities, Delft Architectural Theory Journal, Vol. 15 No. 2 (2021): Issue # 29 | Autumn/ Winter 2021, pp.119-130.
[9] Marina Dunbar, “Apple Maps renames Lake Ontario as ‘Lake America’ for US users after Trump order”, The Guardian, 2 Sept 2026. Lindsey Galloway, “Lake Ontario/Lake America: What happens when a place has two different names?” BBC, 08.09.2026.
[10] Marc Saxer, “Map: US Grand Strategy for the Multi-polar World”, Friedrich Ebert, Shiftung, 05.05.2026.
[11] World map with south on top and Brazil in center, Flowing data, May 15, 2025
[12] GASGI Announces the Kingdom’s Approved International Borders Official Map through its Website
clock-icon, Saudy Press Agency, Monday 26/02/1445 (11 September 2023), GASGI Announces the Kingdom’s Approved International Borders Official Map through its Website (accesat 06.09.2026).
[13] Mișcarea venea ca parte a reaproprierii dintre Cairo și Ryadh și a nevoii Egiptului de investiții pe care saudiții le-au asigurat. Aina J Khan, „Saudi Arabia officially adds Red Sea islands of Tiran and Sanafir to its map”, Middle East Eye, 15 September 2023.
[14] “China Creates a New Geological Map of the Moon”, Tanzania Times, 07 August 2026, China creates a new Geological Map of the Moon – The Tanzania Times
[15] Hugo Van der Merwe, “What does China’s version of the world map look like?” CLI, March 28, 2021, What does China’s version of the world map look like? | CLI (accesat 10.09.2026).
[16] Ersin Çelik, “Google removes scandalous ‘Kurdistan’ map after facing backlash”, Yeni Șafak, 28/12/2018.
[17] Despre aberațiile geometrice ale proiecției Mercator vezi și: Elizabeth Borneman, Cartographic Anomalies: How Map Projections Have Shaped Our Perceptions of the World, Geography Realm, 25 February 2014, Cartographic Anomalies: How Map Projections Have Shaped Our Perceptions of the World – Geography Realm (accesat 05.09.2026).
[18] Michael Lind, op.cit. Harald Müller and Carsten Rauch, Managing Power Transitions: Towards a 21st Century Concert of Powers, International Security Studies, Volume 2, Number 2, 2016. Stewart M.Patrick, “A Concert of Powers Is an Idea Whose Time Has Come—and Gone”, World Politics Review, Apr.5 2021, Andrew Latham, “A Concert of Powers for the 21st Century. Toward a more stable and balanced international order rooted in major power coexistence”, Agonmag, May 02, 2025.
[19] Despre creșterea dezordinii detrimental unei comunități internaționale fundamentate pe reguli a se vedea: Mihail Ionescu, Noua generație 2040, pp. 119-132 și Alida Monica Doriana BARBU, Provocările NATO în orizontul de timp 2020-2040, pp.407-428 în Doru Pogoreanu, coordinator, Portrete ale viitorului. 2040 de cuvinte pentru anul 2040, Prospexi, Dorohoi, 2022.
[20] Așadar, școala germană de geopolitică redă ambițiile pangermaniste, ambiții inflamate suplimentar după Primul Război Mondial. Școala franceză se concentrează în bună măsură spre justificarea realipirii Alsaciei și Lorenei, ambele trecute către Germania după 1870. Școala anglo-americană teoretizează importanța flotei și a puterii maritime prin nume precum Alfred Mahan și Julian Corbett. O distincție importantă îi aparține lui Halford Mackinder, care reduce din importanța puterii talasocratice, atrăgând atenția asupra forței telurocratice a Imperiului Țarilor. Școala românească de geografie-geopolitică se preocupă de descrierea spațiului carpato-danubiano-pontic pentru a argumenta reunificarea națională și găsirea unui rol pentru România la nivel regional. Mai târziu, autori precum Nicolae Iorga afirmau teama de „pericolul galben” – sentiment de îngrijorare determinat de sporul demografic al popoarelor asiatice, în special China și Japonia. Nicolae Iorga, Hotare și spații naționale, Conferințe la Vălenii de Munte, Lucrate de Dra M.Oprea la Școala de Misionare, 1938, pp.6-7.
Radu Săgeată, Geopolitică, Editura Universității „Lucian Blaga”, Sibiu, 2008, p.16, 28-30.
[21] Această afirmație trebuie nuanțată în sensul că discuții pe marginea importanței și utilității geopolitice au continuat inclusiv în anii 1940-1950. Robert Strausz-Hupé, Geopolitica. La Lucha por El Espacio y El Poder, Editorial Hermes, 1942. David M. McCourt, Chapter Title: Fifth Meeting: Political Geography vs. Geopolitics, April 8, 1954, Published by: University of Michigan Press. (2020), pp.169-207. Tot ca parte a acestui argument, autorul german, Gunther Heyden, autorul cărții “Critica geopoliticii germane” a fost tradus în limba română în 1960. Alba Iulia Catrinel Popescu, Tratat de geopolitică. Geopolitica puterii continentale, Editura Top Form, București, 2020, p.95.
[22] Hugh Clout, Smith N. (2003). American Empire: Roosevelt’s Geographer and the Prelude to Globalisation. Berkeley : University of California Press, California Studies in Critical Human Geography, no 9, 558 p., CAIRN.INFO, Smith N. (2003). American Empire: Roosevelt’s Geographer and the Prelude to Globalisation. Berkeley : University of California Press, California Studies in Critical Human Geography, no 9, 558 p. | Cairn.info (accesat 01.09.2026).
[23] Diana Didă, “Orientări şi curente în geopolitica românească. Geopolitica, ştiinţa integralităţii teritoriale româneşti”, Etnosfera, nr 4, 2010, p. 30-37. dr. Vasile SIMILEANU, ROMÂNIA 1918-2018: UN SECOL DE GEOPOLITICĂ, Geopolitica, ROMÂNIA 1918-2018: UN SECOL DE GEOPOLITICĂ – GeoPolitica (accesat 30.08.2026). Conf. univ. dr. Marius-Cristian Neacșu, “Ideile lui Ion Conea asupra geopoliticii”, TERRA Nr. 1-2/2019 Anul L (LXX), pp.39-63. Adrian-Vasile Popa, Geopolitică și globalizare – note de curs -, Editura Top Form, București, 2023, p.97.
[24] Leslie Hepple, “The revival of geopolitics”, POLITICAL GEOGRAPHY QUARTERLY, Supplement to Vol. 5, No. 4, October 1986, S21-S36, esp. S27 și urm.
[25] Despre Kissinger ca autor din domeniul geopoliticii vezi și: Ciprian Demeter, “Butoiul cu pulbere al lumii. Prof. dr. Alba Popescu, despre Orientul Mijlociu și mizele securității globale: ”În cazul unei destabilizări a Turciei, România intră în linia dreaptă a consecințelor””, Mediafax, 31 martie 2026.
[26] Marian Zulean, “Politica externa americană în viziunea lui Zbigniew Brzezinski”, Revista 22, 06.04.2007. Dr. Florin Diaconu, Siria: apogeul unei crize de peste 16 luni, care a accelerat transformarea unui jucător geostrategic regional într-un pivot geopolitic foarte fragil şi extrem de instabil, Institutul Diplomatic Român, Policy Brief #26 August 2012. Richard Falk, “On Zbigniew Brzezinski: Geopolitical Mastermind”, Realist Practitioner, 03/06/2017, On Zbigniew Brzezinski: Geopolitical Mastermind, Realist Practitioner | Global Justice in the 21st Century (accesat 31.08.2026). Theodore Bunzel, “Where Have All the Geostrategists Gone? The life and meaning of Zbigniew Brzezinski”, Foreign Policy, 16 May 2025.
[27] Colin S.Gray, The Geopolitics of Superpower, The University Press of Kentucky, Lexington, Kentucky, 1988, p.4-12 și 15. Colin S. Gray, “A Debate on Geopolitics The Continued Primacy of Geography”, Orbis, Volume 40, Issue 2, Spring 1996, Pages 247-259. Francis S.Sempa, „Colin Gray and the Revival of Classical Geopolitics”, Real Clear Defense, 06 April 2020. Keith B. Payne, Thomas G. Mahnken, A. Bradley Potter, Geoffrey Sloan, Jeannie L. Johnson, Kenton White, Frank G. Hoffman, “Remembering Colin Gray”, Texas National Security Review, July 27, 2020.
[28] Saul Bernard Cohen, Geopolitics. The Geography of International Relations, Third Edition, Rowman & Littlefield, 2015.
[29] Zbigniew Brzezinski, Marea tablă de șah. Supremația americană și imperativele sale geostrategice, Colecția Geopolitica lumilor secolului XXI, traducere de Aureliana Ionescu, Univers Enciclopedic, București, 1997, pp.139-169. Gheorghiță Narcis Andrei, Marea tablă de șah- Supremația americană și imperativele sale geostrategice, recenzie la Zbigniew Brzezinski, „Marea tablă de șah. Supremația americană și imperativele sale geostrategice”, Editura Univers Enciclopedic, Bucure;ti, 2010, 240 p., Revista de istorie, pp.309-323, Gheorghiță-Narcis-Andrei-MAREA-TABLĂ-DE-ȘAH-–-SUPREMAȚIA-AMERICANĂ-ȘI.pdf (accesat 20.09.2026).
[30] Rokem, J, Fregonese, S, Ramadan, A, Pascucci, E, Rosen, G, Charney, I, Paasche, TF & Sidaway, JD 2017,
‘Interventions in Urban Geopolitics’, Political Geography, vol. 61, pp. 253-262. https://doi.org/10.1016/j.polgeo.2017.04.004
[31] Squire, Vicki. (2015) “Reshaping critical geopolitics? The materialist challenge”. Review of International Studies, 41 (1). pp. 139-159.
[32] Ibidem, p.144.
[33] Despre exacerbarea secetei în Semiluna fertile și rolul acesteia în compunerea cauzelor care aud dus la războiul civil sirian a se vedea: Colin P. Kelleya, Shahrzad Mohtadi, Mark A. Cane, Richard Seager, and Yochanan Kushnir, “Climate change in the Fertile Crescent and implications of the recent Syrian drought”, PNAS | March 17, 2015 | vol. 112 | no. 11 | 3241–3246
[34] Pentru o discuție despre diferențele dintre jocurile de șah, respectiv go prin raportare la competiția sino-americană consultă și: David Vergun, Ancient game used to understand U.S.-China strategy, US.Army, 25 may 2016. Catay, United States vs China : How two strategy games may define geopolitics and the new world order, Medium, July 29, 2023.
[35] Informațiile furnizate de către Gemini AI nu sunt perfecte, ci supuse greșelii, de aceea cititorul este invitat să le compare cu cele din alte surse. Vezi în acest sens: IBON Foundation, “Overseas military footprint of US, Russia, and China”, Mayo, 27, 2024. “Military Empires: A Visual Guide to Foreign Bases”, World Beyond War, Military Empires: A Visual Guide to Foreign Bases – World BEYOND War (accesat 20.09.2026).
[36] Nu trebuie uitate nici erorile cartografice, nu puține la număr și care au provocat, dacă nu războaie, atunci au făcut diferența dintre victorie și înfrângere. Conform lui Richard Brown și Paul Cohen, o astfel de hartă eronată a contribuit la declanșarea războaielor dintre francezi și indieni în Canada în secolul XVIII. Conform altui autor, Franck Ferrand, Napoleon ar fi pierdut bătălia de la Waterloo din 1815 din cauza unei hărți greșite, determinându-i pe francezi să-și îndrepte tunurile într-o direcție care nu lovea pozițiile dușmane. Mult mai aproape de zilele noastre, un atac israelian care urmărea nimicirea unei clădiri ce aparținea Hezbollahului în sudul Libanului, a atins o clădire a ONU. Garry Pullman, “10 Map Mistakes With Momentous Consequences”, Listverse, 03 July 2017.
[37] Dorin Dobrincu, “Cum poți fi manipulat cu harta României Mari”, Presshub, 19.01.2023.
[38] Conform autoarei Barbara Petchenik, o hartă nu este interpretată prin intermediul gândurilor cartografului, ci ale privitorului. Doug Specht, “Mapping the Unmappable, Cartography at war”, Mapping the Unmappable (Nav 16) — Livingmaps Network (accesat 23.08.2026). Poate ar trebui corectat în sensul de a spune că o hartă reprezintă o relație dintre viziunea autorului acesteia și cea a privitorului. Poate că o astfel de observație este astăzi mai valabilă decât în trecut deoarece hărțile interactive cum sunt cele create le Bellingcat au un caracter interactive, ușor modificabil. Astfel se scurtează ciclul dintre producția cartografică și feedbackul oferit de consumatori.
[39] Între primele eforturi de a crea o hartă centrată de Oceanul Pacific îi aparține călugărului iezuit Metteo Ricci (1552-1610). Elmar Holenstein, Natural Constraints to Cultural Relativism Example: Ricci’s Pacific-Centered World Maps, ASIA 2019; 73(3): 379–397.
[40] Ce reprezintă un stat mic, mediu și mare în relațiile internaționale a generat o amplă dezbatere care a trecut torța dilemelor dinspre geografie către teoria relațiilor internaționale. Referindu-ne doar la teritoriu, Marriott și Masaryk clasificau statele europene ca fiind mici dacă posedau o populația de sub 20 de milioane de locuitori; alt cuplu de autori, Clarke și Payne etichetau mici acele state cu populație de sub un milion, Grupul Băncii Mondiale și Commonwealthul definesc drept mici statele cu populația de sub 1,5 milioane de oameni. Min Zhu, Make the Most of What You’ve Got: Small States in the Spotlight, IMF Blog, Make the Most of What You’ve Got: Small States in the Spotlight (accesat 21.08.2026). Sarina Theys, Small States Reconsidered: Small is What WE Make of It, Journal of International Affairs, Columbia și în vol. 74, no. 2, (Spring/Summer 2022). Mai trebuie adăugat că baremul populațional s-a modificat de-a lungul deceniilor. Așadar, în anii ’70 și ’80 era de 5 milioane de locuitori, pentru ca după anul 2000, același barem să varieze între 1,5 și 3 milioane de locuitori, în funcție de autor. Joao Antonio Brito, Defining Country Size: A Descriptive Analysis of Small and Large States, MPRA Paper No. 66149, posted 18 Aug 2015 05:50 UTC, Microsoft Word – analysis cluster_Brito_MPRA (accesat 21.08.2026). Autorul dorește să îi mulțumească domnului Șerban Filip Cioculescu pentru recomandările asupra acestui aspect.
[41] H. J. Mackinder, “The Geographical Pivot of History”, The Geographical Journal, Vol. 23, No. 4 (Apr., 1904), pp. 421-437.
[42] Chiar autori realiști precum Raymond Aron concep pacea prin federație așa după cum prezentam într-un volum anterior, Gulliveri și liliputani. Un excurs pe marginea micilor puteri, Editura Militară, București, 2005, p.51.
Departe de a rămâne doar o chestiune passé, promisiunea concertului pentru stabilitatea internațională atrage și astăzi adepți.
[43] Immanuel Wallerstein înțelege prin geocultură “valori care sunt împărtășite în cadrului întregului sistem internațional”. Pentru o genealogie a ideii de geocultură în interiorul operei wallersteiniene vezi: Antonio Gelis-Filho, Geoculture: Missing in Action, Evolution: Evolutionary Trends, Aspects, and Patterns 2019 167–184, Geoculture: Missing in Action (accesat 22.08.2026). De asemenea, vezi și: Octavian Sergentu, Ordinea globală (III). Immanuel Wallerstein și analiza sistemului mondial, Ordinea globală (III) – Tribuna Magazine (accesat 22.08.2026)
[44] Geert Hofstede, Geert Hofstede and Gert Jan Hofstede on culture
[45] Barry Buzan, Ole Weaver, Jaap de Wilde, Security. A New Framework for Analysis, Lynne Rienner, 1998.
[46] O explicație a acestei stări de fapt rezidă în teama studenților de statistica ce ar presupune-o colectarea și procesarea datelor obținute de pe urma interviurilor și focus-grupurilor. Adriaensen Johan, Coremans Evelyn & Bart Kerremans (2014) ‘Overcoming Statistics Anxiety: Towards the Incorporation of Quantitative Methods in Non-Methodological Courses’, European Political Science, 13(3) 251-265. Printre execepțiile de la această practică este profesorul Bart Kerremans de la Universitatea Catolică din Leuven a cărui arie de expertiză este politica comercială a Uniunii Europene. Evelyn Coremans and Bart Kerremans, Agents as Information Asymmetry Managers in EU Trade Policy-Making, pp.227-253 în T. Delreux and J. Adriaensen (eds.), The Principal Agent Model and the European Union, Palgrave Studies in European Union Politics, DOI 10.1007/978-3-319-55137-1_10.
[47] Utilizarea mijloacelor tehnologice pentru a asigura efectuarea de cercetări calitative online a crescut în urma pandemiei de Covid 19. Despre efectuarea cercetărilor în științele sociale în format online a se vedea și: Bolin, G., Kalmus, V., & Figueiras, R. (2023). Conducting Online Focus Group Interviews With Two Generations: Methodological Experiences and Reflections From the Pandemic Context. International Journal of Qualitative Methods, 22. https://doi.org/10.1177/16094069231182029
Ramos-Lucca A, Motta-Pagán JL, Vélez-Mojica K, Matos-Castro J, Rodríguez-Torruella D, Vélez-Maldonado DA, Rosario-Maldonado FJ, Aguirre-Hernández J, Morales-Torres L, Castro-Figueroa E, Rivera-Mateo E, Marzán-Rodríguez M, Jiménez-Chávez J. Implementation of Virtual Focus Groups as an Effective Strategy in Qualitative Research to Engage With Undersupported Communities: Protocol for Virtual Focus Groups JMIR Res Protoc 2025;14:e77937
doi: 10.2196/77937
[48] “Inventarul provocărilor prezentat de „Strategia națională de apărare a țării pentru perioada 2025-2030“ este deopotrivă bogat și complex. Astfel, acest document evocă: instabilitatea regiunii noastre extinse, a Mării Negre și a Balcanilor Occidentali; „multipolarizarea“, în egală măsură economică și strategică, a scenei globale; reemergența competiției dintre marile puteri și blocurile asociate lor; relevanța protecționismului comercial, a concurenței privind atât accesul la tehnologiile de vârf și resursele critice, cât și controlul asupra acestora; multiplicarea focarelor de conflict și potențialul de alimentare a unor fenomene negative, precum fluxurile migratorii ilegale, criminalitatea organizată și terorismul. Toate aceste provocări erodează sever normele internaționale și funcționarea organizațiilor chemate să le apere, oferind astfel mai puțină protecție statelor mici sau de putere medie.” Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2025-2030. Independență și solidaritate – viziunea României pentru o lume în schimbare, România Administrația Prezidențială, P.9, Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2025-2030.pdf (accesat 01.09.2026).
[49] Ideea unei mărci/brand național s-a dezvoltat ca o escrescență a practicilor de markenting și beneficiază de o literatură în creștere, mai ales după anii 1990. Conform lui Simon Anholt, brandul de țară reprezintă: „Suma percepțiilor oamenilor despre o țară ținând cont de șase arealuri de competență națională: oamenii (populația), turismul, exportul, cultura și moștenirea istorică, investiții și imigrație, guvernare.” În timp ce Keith Dinnie îl formulează drept „brandul de națiune este definit ca un amestec unic și multidimensional de elemente care furnizează națiunii diferențiere pe baze culturale și relevanță pentru toate audiențele.” Horia Bogdan Brînzaș, FILOANELE IDENTITARE VIZUALE PENTRU BRANDUL DE ŢARĂ AL ROMÂNIEI, Teză de doctorat în domeniul artelor vizuale, UNIVERSITATEA DE ARTĂ ȘI DESIGN CLUJ-NAPOCA, Cluj Napoca, 2022, p.42.
[50] Cristian Bocancea, “Bazele național-comuniste ale suveranismului românesc actual”, Revista Polis, Volum XII, Nr. 3 (45), Serie nouă, iunie-august 2024. Adrian Cioflâncă, “Radicalii 2.0 și noua sferă publică”, Scena 9, 02 aprilie 2025. Petrișor Peiu, Suveranism. Naționalism. Conservatorism. Ce se întâmplă azi în Europa, QMagazine, 05.02.2025. Sidonia Bogdan, “Dan Drăghia, politolog, despre miturile fondatoare ale suveranismului românesc: „Nicolae Ceaușescu și Călin Georgescu au făcut un cult pentru daci, care funcționau politic într-o realitate teritorială flexibilă””, Libertatea, 02 septembrie 2025. Gabriel Liiceanu, “„Îndrăcirea” lui Sorin Lavric”, Contributors, 09/12/2020. The untitled History Podcast, How Asterix the Gaul made modern France | Untitled History Podcast Episode: 27, 13 aug. 2026, How Asterix the Gaul made modern France | Untitled History Podcast Episode: 27 (accesat 01.09.2026).
[51] Despre rolul personajelor Asterix și Obelix în rejuvenarea mândriei naționale franceze postbelice a se consulta: Paul Smith, “Asterix the Gaul creator Albert Uderzo helped France rediscover her proud ancient roots”, The Conversation, 25 March 2020.
[52] Despre implicațiile istorice și politice ale mini-seriei Compania a 7-a a se consulta: Pierre Builly, Mais où est donc passée la 7ème compagnie de Robert Lamoureux (1973), Je sui Français, 25.07.2021. David Ausillou, “La 7e compagnie et le 8-Mai : quand la guerre devenait une comédie”, Radio France, Vendredi 8 mai 2026.
[53] Căpitanul RO, un supererou 100% românesc, https://www.bookuria.info/capitanul-ro-un-supererou-100-romanesc/ (accesat 31.08.2026).
[54] Tim Willasey-Wilsey, “The Hazards of Expanding the Five Eyes”, RUSI, 20 October 2021. Nayanima Basu, “Five Eyes Alliance Objective Different From Quad’s New Zealand Says On India’s Potential Membership”, News APB, 09 Feb 2023 Deniss B.Desmond, “The highly secretive Five Eyes alliance has disrupted a China‑backed hacker group – in an unusually public manner”, The Conversation, May 26, 2023. Brad Williams, “Why the Five Eyes? Power and Identity in the Formation of a Multilateral Intelligence Grouping”, Journal of Cold War Studies, Vol. 25, No. 1, Winter 2023, pp. 101–137, https://doi.org/10.1162/jcws_a_01123 . Maria Papageorgiou, Zeno Leoni, The Five Eyes Allies and China: Assessing Threat Perceptions and Power Dynamics, Journal of Chinese Political Science (2025) 30:647–677 https://doi.org/10.1007/s11366-025-09913-w . “Five Eyes security alliance warns of Chinese espionage threat”, Reuters, June 3, 2026.
Pentru o discuție despre istoria alianței Five Eyes precum și despre rolul Australiei în cadrul acestei a se vedea și: “The Spy Network That Secretly Rules The World”, The Rest is Classified, 20 Aug 2026, The Spy Network That Secretly Rules The World (accesat 30 august 2026).
[55] Un interes aparte l-a stârnit Legea Spionajului chinezesc (China’s National Intelligence Law) care, la articolul 7 stipulează obligativitatea cetățenilor și a entităților economice să ajute strângerea de informații. Pentru mulți analiști occidentali, respectiva lege nu ar face decât să statueze negru pe alb o practică a regimului autoritar, transformând fiecare cetățean și firmă într-un spion, și, deci, o amenințare pentru întregul Occident (Guermantes Lailari, Beijing’s New Law Seeks to Crush Dissidents Worldwide, American Thought Leaders, 14 July 2026, Beijing’s New Law Seeks to Crush Dissidents Worldwide | Guermantes Lailari, accesat 24.08.2026). Alte voci consideră că teama este exagerată, mai ales că respectiva lege nu stipulează și pedepse pentru refuzul cooperării cu autoritățile statale. Jeremy Dau, “What China’s National Intelligence Law Says, And Why it Doesn’t Matter”, China Law Translate, 22.02.2022.
[56] Australia posedă circa șapte agenții de culegere de informații și contraspionaj, dintre care cele mai vizibil sunt, poate, ASIS și ASIO. Despre comunitatea de intelligence australiană și relația acesteia de parteneriat cu Statele Unite a se vedea: Brad Williams, „Why the Five Eyes? Power and Identity in the Formation of a Multilateral Intelligence Grouping”, Journal of Cold War Studies Vol. 25, No. 1, Winter 2023, pp. 101–137, https://doi.org/10.1162/jcws_a_01123 . David Schaefer, „Spies and scholars in the cyber age: researching intelligence in Australian policy and regional security”, AUSTRALIAN JOURNAL OF INTERNATIONAL AFFAIRS 2024, VOL. 78, NO. 1, 102–122, https://doi.org/10.1080/10357718.2023.2279084.
Mai mult decât atât, în ultimii ani, Canberra se aliniază politicii Washingtonului de a restricționa colaborarea dintre universitățile australiene și cele chinezești. Mai precis, la ordinele ministrului de externe australian, Penny Wong, Universitatea Națională Australiană a încetat colaborarea cu Universitatea Shandong din China; similar, Universitatea din Queensland a încetat interacțiunile cu Academia Chineză a Științelor. Alexis Hooi, Yang Ran, Caroline Lin, “Australia cuts university ties, drawing flak. Experts warn of wider consequences for academic exchanges, bilateral relations”, China Daily, 21.08.2026. “Will Australia be locked out of top scientific research by shunning Chinese universities?” MSN, 29.08.2026.
[57] Mircea Eliade, India, Ediție îngrijită și prefațată de Mircea Handoca, Editura pentru turism, București, 1991, pp.23-24.
Petre, Silviu-Valentin (2026), Pelvisul geopolitic indo-pacific. Un concept pentru secolul al XXI-lea și locul României, Intelligence Info, 5:4, https://www.intelligenceinfo.org/pelvisul-geopolitic-indo-pacific/
Lasă un răspuns