Sfetcu, Nicolae (2024), Relația războiului electronic cu alte capacități de luptă, Intelligence Info, 3:2, 19-31, DOI: 10.58679/II70713, https://www.intelligenceinfo.org/relatia-razboiului-electronic-cu-alte-capacitati-de-lupta/

The relationship of electronic warfare to other combat capabilities

Abstract

In modern warfare, the landscape is rapidly evolving, with technological advances shaping the nature of conflict. Among these advances, electronic warfare is emerging as an essential field, playing a crucial role in shaping the outcomes of battles. In the last century, and especially in the second half, electronic warfare joined other combat capabilities and became one of the major competencies of war. It does not operate in isolation, but is intricately intertwined with other combat capabilities, enhancing their effectiveness on the battlefield. As warfare continues to evolve into the digital age, the importance of electronic warfare in shaping the battlefield will only increase, underscoring the imperative for militaries to invest in robust electronic warfare capabilities to maintain strategic superiority.

This essay examines the complex relationship between electronic warfare and other combat capabilities, highlighting its significance in contemporary military operations.

Keywords: modern warfare, electronic warfare, cyber warfare, psychological warfare, information warfare, cyber electronic warfare, asymmetric warfare, cognitive electronic warfare, Internet of Military Objects, artificial intelligence

Rezumat

În războiul modern, peisajul evoluează rapid, odată cu progresele tehnologice care modelează natura conflictelor. Printre aceste progrese, războiul electronic apare ca un domeniu esențial, jucând un rol crucial în modelarea rezultatelor bătăliilor. În ultimul secol, și în special în a doua jumătate, războiul electronic s-a alăturat altor capacități de luptă și a devenit una dintre competențele majore ale războiului. Acesta nu se desfășoară izolat, ci se împletește în mod complex cu alte capacități de luptă, sporind eficiența acestora pe câmpul de luptă. Pe măsură ce războiul continuă să evolueze în era digitală, importanța războiului electronic în modelarea câmpului de luptă nu va face decât să crească, subliniind imperativul ca armatele să investească în capabilități solide de război electronic pentru a menține superioritatea strategică.

Acest eseu analizează relația complexă dintre războiul electronic și alte capacități de luptă, subliniind semnificația acestuia în operațiunile militare contemporane.

Cuvinte cheie: războiul modern, războiul electronic, războiul cibernetic, războiul psihologic, războiul informațional, războiul electronic cibernetic, războiul asimetric, războiul electronic cognitiv, Internetul Obiectelor Militare, inteligența artificială

INTELLIGENCE INFO, Volumul 3, Numărul 2, Iunie 2024, pp. 19-31
ISSN 2821 – 8159, ISSN – L 2821 – 8159, DOI: 10.58679/II70713
URL: https://www.intelligenceinfo.org/relatia-razboiului-electronic-cu-alte-capacitati-de-lupta/
© 2024 Nicolae Sfetcu. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.

Relația războiului electronic cu alte capacități de luptă

Ing. fiz. Nicolae SFETCU, MPhil[1]

nicolae@sfetcu.com

[1] Cercetător – Academia Română – Comitetul Român de Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii (CRIFST), Divizia de Istoria Științei (DIS), ORCID: 0000-0002-0162-9973

Introducere

În războiul modern, peisajul evoluează rapid, odată cu progresele tehnologice care modelează natura conflictelor. Printre aceste progrese, războiul electronic (EW) apare ca un domeniu esențial, jucând un rol crucial în modelarea rezultatelor bătăliilor.

Războiul electronic

Războiul electronic (EW) include „orice acțiune militară care implică utilizarea energiei electromagnetice și direcționate pentru a controla spectrul electromagnetic sau pentru a ataca inamicul”[1]. În operațiunile militare, termenul EW se referă la ”orice acțiune militară care implică utilizarea EM sau a energiei dirijate pentru a controla spectrul EM sau pentru a ataca inamicul”. Războiul electronic include trei subdiviziuni majore: atac electronic (EA), protecție electronică (EP) și suport de război electronic (ES)[2].

Războiul electronic este o componentă critică a operațiunilor militare moderne, strâns legată de diferite alte capacități de luptă. Relația sa cu alte aspecte ale războiului sporește eficacitatea și supraviețuirea forțelor militare, oferind avantaje strategice, operaționale și tactice. Iată o prezentare generală a modului în care EW interacționează cu diferite capacități de luptă:

Integrarea cu capacitățile tradiționale de luptă

Războiul electronic nu se desfășoară izolat, ci se împletește în mod complex cu alte capacități de luptă, sporind eficiența acestora pe câmpul de luptă.

Inteligență, Supraveghere și Recunoaștere (ISR): EW completează operațiunile ISR prin blocarea sau înșelarea senzorilor inamici, protejând integritatea propriilor eforturi de supraveghere și recunoaștere. Inteligența semnalelor (SIGINT), un subset al ISR, se bazează adesea pe tehnicile EW pentru a intercepta, identifica și exploata comunicaţii şi semnalele radar ale inamicului.

Comandă și control (C2): Operațiunile EW protejează sistemele C2 de atacurile electronice inamice, asigurând comanda și controlul neîntrerupt al forțelor militare. În schimb, EW poate fi folosit pentru a perturba sau degrada capacitatea inamicului de a comanda și controla forțele, creând confuzie și dezorganizare.

Îndrumarea și controlul rachetelor: EW protejează sistemele de ghidare ale rachetelor în a fi blocate sau înșelate, asigurând o țintire precisă. EW poate fi folosit și pentru a dezvolta contramăsuri împotriva rachetelor inamice, fie prin întreruperea sistemelor de ghidare ale acestora, fie prin înșelarea lor cu ținte false.

Apărarea aeriană: În războiul aerian, sistemele EW joacă un rol crucial în neutralizarea apărării aeriene inamice, permițând aeronavelor prietene să opereze cu risc redus. EW este esențială pentru eficacitatea sistemelor de apărare aeriană, folosind măsuri de protecție electronică pentru a proteja aceste sisteme de bruiaj și înșelăciune electronică. Capabilitățile EW pot fi, de asemenea, utilizate în mod ofensiv pentru a suprima sau distruge apărarea antiaeriană inamicului, făcându-l mai ușor pentru aeronave prietenoase pentru a efectua misiuni.

Operațiuni navale: În războiul naval, sistemele de război electronic sunt esențiale în contracararea radarului adversarului și a sistemelor de ghidare a rachetelor. Prin perturbarea mecanismelor de țintire a inamicului, EW îmbunătățește capacitatea de supraviețuire a activelor navale și facilitează acțiunile ofensive, cum ar fi loviturile cu rachete antinavă sau operațiunile de interdicție maritimă. În plus, capacitățile EW de la bordul navelor contribuie la protecția flotei prin detectarea și neutralizarea amenințărilor care apar, cum ar fi rachetele antinavă sau avioanele.

Operațiuni la sol:  În războiul terestru, războiul electronic completează operațiunile de la sol, oferind sprijin crucial în domenii precum colectarea de informații, achiziția țintelor și protecția forțelor. Activele de război electronic desfășurate cu forțele terestre pot perturba comunicațiile inamicilor, pot aduna informații electronice și pot proteja unitățile prietene împotriva dispozitivelor explozive improvizate (IED) sau a sistemelor aeriene fără pilot (UAS). Integrarea EW cu forțele terestre îmbunătățește conștientizarea situației și flexibilitatea operațională, crescând astfel eficiența generală a luptei.

Contraspionajul (CI) și EW

CI este compus din informații colectate și activități desfășurate pentru a contracara informațiile adverse, spionaj, sabotaj, asasinate etc[3]. CI sprijină EP și ES prin furnizarea de contramăsuri electronice[4], iar mijloacele EW pot fi folosite pentru a distruge sau degrada capacitățile de informații ale inamicului. Informațiile electronice colectate prin capabilitățile SIGINT și ES sunt folosite pentru a evalua, analiza și actualiza capacitățile de informații inamice.

Măsurile de contrainformații urmăresc să împiedice adversarii să se infiltreze și să culeagă informații sensibile de la forțele prietene. Acest aspect este esențial pentru menținerea securității operaționale și pentru asigurarea faptului că strategiile și tacticile cuiva rămân confidențiale. Serviciile de informații monitorizează protejarea informațiilor sensibile și a operațiunilor militare pentru a nu fi compromise de agenți ostili. Identificarea și neutralizarea spionilor inamici poate avea un impact semnificativ asupra capacității inamicului de a colecta informații și de a le perturba planurile. Războiul ruso-ucrainean este caracterizat de utilizarea pe scară largă a dezinformării și a tacticilor hibride de război de către Rusia. Serviciile de informații joacă un rol esențial în detectarea și contracararea acestor eforturi. Ele monitorizează rețelele sociale, forumurile online și mass-media tradiționale pentru a identifica narațiunile false și propaganda difuzate de actori ostili. Informațiile false sunt folosite pentru a provoca indignarea publicului în timpul războiului. În aprilie 2014, canalele de știri ruse Russia-1 și NTV au arătat un bărbat spunând că a fost atacat de o bandă ucraineană fascistă pe un canal, și pe celălalt canal spunând că finanțează formarea radicalilor de dreapta anti-ruși. În mai 2014, Rusia-1 a difuzat o poveste despre atrocitățile ucrainene folosind imagini ale unei operațiuni rusești din 2012 în Caucazul de Nord. În aceeași lună, rețeaua de știri rusă Life a prezentat o fotografie din 2013 a unui copil rănit în Siria ca victimă a trupelor ucrainene care tocmai recuceriseră Aeroportul Internațional Donețk. Înțelegând peisajul dezinformării, serviciile de informații pot informa guvernele și publicul cu privire la tacticile înșelătoare folosite de Rusia, asigurându-se că dezinformarea nu influențează opinia publică sau nu compromite autoritățile naționale[5].

Războiul electronic în războiul modern

Războiul psihologic[6]: Activitatea de informații poate juca, de asemenea, un rol în războiul psihologic, unde diseminarea informațiilor elaborate cu atenție poate influența moralul și luarea deciziilor inamicului. Prin diseminarea strategică a anumitor informații sau dezinformare, serviciile de informații pot crea confuzie, neîncredere și incertitudine în rândul forțelor opuse, subminându-le potențial hotărârea și coeziunea.

În ultimul secol, și în special în a doua jumătate, EW s-a alăturat altor capacități de luptă și a devenit una dintre competențele majore ale războiului. Cele cinci competențe de bază împreună, PSYOP, CNO, EW, MILDEC și OPSEC, sunt esențiale pentru modelarea mediului informațional[7].

Operațiuni de rețea de calculatoare (CNO) și EW: Cu cât EW și CNO sunt mai integrate, cu atât colectarea, manipularea și diseminarea informațiilor sunt mai ușoare, deoarece există o creștere a dependenței de spectrul EM în utilizarea rețelelor de calculatoare, în special a rețelelor wireless.

SUA definește un atac de rețea de computere (CNA) ca incluzând „operațiuni de perturbare, negare, degradare sau distrugere a informațiilor rezidente în computer și rețele de calculatoare, sau computerele și rețelele înseși”[8]. Există beneficii potențiale într-o realiniere a terminologiei, doctrinei și chiar sistemelor CNW, cu lecțiile învățate din războiul electronic[9].

Decepția militară (MILDEC) și EW: Decepția militară este constituită din acele „acțiuni care sunt executate în mod deliberat pentru a induce în eroare adversarul. factorii de decizie militari cu privire la capacitățile, intențiile și operațiunile militare prietenești, determinând astfel adversarul să întreprindă acțiuni specifice care vor contribui la îndeplinirea misiunii prietenoase”[10]. Această relație este în creștere datorită faptului că armatele folosesc mai des spectrul EM în scopuri de decepție.

Securitatea operațiunilor (OPSEC) și EW: Securitatea operațiunilor este procesul de identificare a informațiilor esențiale și de refuzare a acestora factorilor de decizie adverși pentru a-i determina să calculeze greșit forțele, cursurile de acțiune și intențiile prietene[11]. Misiunile militare care pot evita detectarea de către radarul inamicului se dovedesc de obicei a fi mai eficiente. ES oferă OPSEC informații despre capacitățile adversarului și intențiile de a colecta informații despre elementele esențiale ale informațiilor prietenoase prin intermediul spectrului EM. Într-o campanie de decepție militară, decepția electromagnetică și OPSEC trebuie să fie integrate, sincronizate și coordonate.

Operațiuni psihologice (PSYOP) și EW: Influențarea adversarului trebuie să fie întotdeauna obiectivul final al operațiunilor informaționale. Progresele tehnologice recente permit competențe precum PSYOP și MILDEC să ofere un număr mai mare de capabilități îmbunătățite, necesitând o mai mare implicare a EW în aceste domenii. EW ajută PSYOP prin degradarea capacității inamicului de a observa activitățile din teatru, de a raporta acele activități și de a lua decizii în consecință[12].

Competențele de sprijin ale IO sunt securitatea fizică, atacul fizic, contrainformațiile (CI), asigurarea informațiilor (IA) și camera de luptă (COMCAM), acestea contribuind direct sau indirect la eficacitatea IO.

Securitatea fizică și EW: Utilizarea unui dispozitiv de bruiaj pentru convoaiele militare poate fi considerată securitate fizică. Măsurile de securitate fizică sunt utilizate oriunde este prezent echipamentul EW[13].

Atacul fizic și EW: Atacul fizic perturbă, distruge sau deteriorează ținte de orice fel folosind puterea cinetică distructivă, oferind un mijloc eficient de a ataca sistemele EW adverse și, prin urmare, sprijină superioritatea operațiunilor EW prietenoase.

Camera de luptă (COMCAM) și EW: COMCAM oferă liderilor imagini pentru a sprijini cerințele operaționale și de planificare[14]. Capacitățile ES care susțin informații contribuie, de asemenea, la misiunea COMCAM pe tot spectrul conflictelor. COMCAM poate fi utilizat pentru a evalua eficacitatea țintirii EW, iar EP contribuie la misiunea COMCAM prin transmiterea în siguranță a imaginilor COMCAM.

Asigurarea informațiilor (IA) și EW: IA este compusă din măsuri care protejează și apără informațiile și sistemele informaționale. EW oferă protecție operațională împotriva eforturilor adverse și de informații care vizează informații electronice și sisteme de informații prietenoase[15], și sprijină IA prin protejarea informațiilor, a sistemelor informaționale și a activelor[16].

Războiul cibernetic

Războiul cibernetic[17] este o componentă a confruntării dintre Rusia și Ucraina de la prăbușirea Uniunii Sovietice în 1991. În timp ce primele atacuri asupra sistemelor informaționale ale întreprinderilor private și ale instituțiilor de stat din Ucraina au fost înregistrate în timpul protestelor în masă din 2013, arma cibernetică rusă Uroburos exista din 2005. Războiul cibernetic rusesc a continuat cu penetrarea rețelei electrice din Ucraina din 2015 la Crăciun, și din nou în 2016 prin paralizarea Trezoreriei de stat a Ucrainei în decembrie 2016, un atac în masă al hackerilor din iunie 2017 și atacuri asupra site-urilor web guvernamentale ale Ucrainei în ianuarie 2022.

Relația dintre războiul electronic și războiul cibernetic (CW) este din ce în ce mai sinergică în operațiunile militare moderne. În timp ce războiul electronic se concentrează pe manipularea spectrului electromagnetic, războiul cibernetic vizează rețelele digitale și sistemele informatice. Cu toate acestea, ambele domenii împărtășesc obiective comune, inclusiv perturbarea capacităților adversarului, obținerea accesului la informații sensibile și influențarea proceselor de luare a deciziilor inamicului. În consecință, eforturile coordonate între EW și unitățile cibernetice pot amplifica impactul asupra capacității adversarului de a comanda, controla și comunica, oferind astfel o abordare cuprinzătoare a războiului informațional. Relația dintre CW și EW poate fi considerată ca relația dintre războiul asimetric și cel simetric. CW și EW au fost folosite împreună pentru prima dată în războiul dintre Rusia și Georgia în 2008[18].

Războiul informațional și cibernetic[19]: În epoca modernă, războiul se extinde și în spațiul cibernetic, unde serviciile de informații joacă un rol vital în apărarea împotriva amenințărilor cibernetice. Ele monitorizează activ activitățile digitale, identifică potențiale atacuri cibernetice și evaluează capacitățile actorilor cibernetici ostili. În plus, serviciile de informații se angajează în război informațional, contracarând propaganda inamicului și influențând percepția publicului pentru a câștiga puterea în conflict. Una dintre provocările semnificative din războiul ruso-ucrainean a fost utilizarea pe scară largă a campaniilor de dezinformare atât de către Rusia, cât și de către Ucraina. Informațiile false și propaganda au fost folosite pentru a influența opinia publică, a manipula percepțiile și a crea confuzie în rândurile inamicului. Serviciile de informații sunt nevoite să se adapteze și să investească în combaterea dezinformării, asigurând în același timp credibilitatea și acuratețea propriilor rapoarte.

Războiul electronic cibernetic

La începutul anilor 2000, războiul cibernetic a început să apară ca un nou concept. Avantajele acestuia au fost confirmate în al doilea război din Golf, în Estonia în 2007 când aceasta a fost expusă unui atac cibernetic de către Rusia[20], și în Georgia în timpul războiului din Oseția de Sud din 2008[21].

Războiul cibernetic implică utilizarea atacurilor cibernetice la nivel statal, provocând daune comparabile războiului real și/sau perturbând infrastructura și sistemele inamice[22].

Taddeo a oferit următoarea definiție a războiului cibernetic, în 2012:

”Războiul bazat pe anumite utilizări ale TIC în cadrul unei strategii militare ofensive sau defensive susținute de un stat și care vizează perturbarea sau controlul imediat al resurselor inamicului și care se desfășoară în mediul informațional, cu agenți și ținte variind atât pe plan fizic. și domenii non-fizice și al căror nivel de violență poate varia în funcție de circumstanțe.” [23]

Securitatea cibernetică și războiul cibernetic au devenit aspecte esențiale într-o lume din ce în ce mai interconectată. Securitatea cibernetică (practica de salvgardare a sistemelor digitale și a datelor de activități rău intenționate), este indisolubil legată de războiul cibernetic, care implică utilizarea tehnologiilor digitale pentru a perturba, deteriora sau câștiga controlul asupra sistemelor informatice ale adversarilor. Granița dintre acestea două domenii este neclară, deoarece strategiile de securitate cibernetică au adesea dublă utilizare ca aplicații în războiul cibernetic și invers.

Securitatea cibernetică și războiul cibernetic sunt împletite într-o relație complexă care modelează lumea noastră digitală. Pe măsură ce amenințările cibernetice evoluează continuu, și statele-națiune se angajează în acțiuni cibernetice ofensive, nevoia de măsuri solide de securitate cibernetică și cooperare internațională este mai critică decât oricând. Pentru a naviga eficient în acest nexus complicat, părțile interesate trebuie să se adapteze continuu la natura dinamică a domeniului cibernetic, recunoscând că lupta digitală este la fel de importantă ca oricare câmpul de luptă fizic în secolul XXI.

În era digitală, peisajul amenințării evoluează constant, necesitând măsuri adaptive de securitate cibernetică. Amenințările cibernetice cuprind o gamă largă de activități, inclusiv furturi de date, atacuri malware, atacuri denial-of-service și inginerie socială. Aceste amenințări pot viza indivizi, organizații sau chiar națiuni întregi. Pe măsură ce amenințările cibernetice cresc în complexitate, la fel și provocarea de securizare a infrastructurii critice și a informațiilor sensibile.

În timp ce războiul electronic folosește spectrul electromagnetic și CW utilizează elemente ale spațiului cibernetic, războiul electronic cibernetic propune integrarea acestor două capacități de luptă. Avantajul CEW este că, în timp ce atacul electronic poate fi detectat, atacul electronic cibernetic este aproape imposibil de detectat.

Yasar, Yasar, și Topcu [24] fac o analiză SWOT a CEW, concluzionând că, deși este fezabil din punct de vedere tehnologic să se aplice conceptul CEW într-un atac, există câteva provocări, precum complexitatea sistemului de amenințări, necesitatea apelării la intelligence, și utilizarea diferitelor tipuri de firewall-uri și parole.

Internetul Obiectelor Militare (IoMT)

Internetul Obiectelor Militare (IoMT) este o rețea complexă de entități interconectate, sau „obiecte” cu beneficii recunoscute[25], care comunică între ele pentru a coordona, învăța și interacționa cu mediul pentru o gamă largă de activități într-un mod mai eficient și mai informat[26][27]. Ideea de bază este că că viitoarele bătălii militare vor fi dominate de inteligența mașinilor și războiul cibernetic[28].

Dispozitivele (”obiectele”) din IoMT posedă capacități fizice inteligente de detectare, învățare și acționare prin interfețe virtuale sau cibernetice integrate[29]. În general, dispozitivele IoMT formează o ”țesătură de date”[30] pentru transport de date, captare a datelor, detectare și de acționare, și un dispozitiv general cu capabilități de procesare și comunicare care poate face schimb de informații cu rețeaua mai mare[31]. S-a sugerat și posibilitatea de a încorpora în sistem obiecte neînsuflețite, cum ar fi plante și roci, prin dotarea acestora cu senzori care le vor transforma în puncte de colectare a informațiilor[32]. (e-Plants[33]).

Inteligența artificială

Inteligența artificială/învățarea automată (AI/ML) este un multiplicator de forță critică în războiul electronic (EW) și poate fi un instrument extrem de eficient atunci când este aplicat în domenii precum recunoașterea semnalului, controlul emisiilor și semnalului, clasificarea emitenților, recunoașterea amenințărilor și identificarea bruiajului. De la conștientizarea și gestionarea situației tactice, recunoașterea și clasificarea amenințărilor și tacticile de control al emisiilor și semnăturilor, până la țintirea peste orizont și vizările non-cinetice folosind capabilități EW non-organice, AI/ML va fi un avantaj enorm în letalitatea forței[34].

Războiul electronic cognitiv

Pentru accesarea mediilor interzise, sistemele EW trebuie să identifice complet semnalele emițătorului adversar și apoi să identifice rapid tehnica adecvată pentru a contracara amenințarea. Sistemele cognitive iau în considerare incertitudinea și fac recomandări sau iau decizii în mod autonom. Utilizarea AI/ML este o componentă critică a EW cognitive. EW cognitiv poate ajuta la identificarea incidentelor de bruiaj, recunoașterea și clasificarea mai rapidă a semnalului, și poate defini mai rapid unghiul de sosire pentru a determina direcția amenințării, recomandând contramăsuri EW[35].

Războiul asimetric

Războiul electronic (EW) joacă un rol crucial în scenariile contemporane de război asimetric, în care armatele avansate din punct de vedere tehnologic se angajează cu actori nestatali sau cu adversari mai puțin avansați. Războiul asimetric, caracterizat prin disparități în capacitățile militare între forțele opuse, a devenit o trăsătură definitorie a conflictului contemporan. În astfel de situații, utilizarea tehnologiei avansate, în special în domeniul războiului electronic (EW), are un impact profund asupra rezultatului conflictelor. EW cuprinde o gamă largă de activități care implică utilizarea spectrului electromagnetic pentru a exploata, proteja și controla sistemele de informații și comunicații.

Concluzie

Războiul electronic este profund integrat în țesătura operațiunilor militare moderne, îmbunătățind și fiind îmbunătățit de diferite capacități de luptă. Rolul său nu este doar defensiv, ci din ce în ce mai ofensiv, oferind mijloacele de a orbi, înșela, proteja și lovi în spectrul electromagnetic.

În concluzie, războiul electronic reprezintă un pilon fundamental în operațiunile militare contemporane, strâns legat de alte capacități de luptă din domeniile aerian, terestre, maritime și ciberspațiu. Integrarea sa îmbunătățește eficiența elementelor tradiționale de luptă prin perturbarea sistemelor adverse, protejarea forțelor prietene, și permite un spectru de acțiuni ofensive și defensive.

Pe măsură ce războiul continuă să evolueze în era digitală, importanța războiului electronic în modelarea câmpului de luptă nu va face decât să crească, subliniind imperativul ca armatele să investească în capabilități solide de EW pentru a menține superioritatea strategică.

Bibliografie

• Army, United States Government US. 1996. „Joint Pub 3-58 Joint Doctrine for Military Deception”. https://webharvest.gov/peth04/20041021042923/http://www.dtic.mil/doctrine/jel/new_pubs/jp3_58.pdf.
• ———. 2000. „Joint Publication 3-51 Joint Doctrine for Electronic Warfare”. https://irp.fas.org/doddir/dod/jp3_51.pdf.
• ———. 2016. „Joint Publication JP 1-02 Department of Defense Dictionary of Military and Associated Terms”. https://irp.fas.org/doddir/dod/jp1_02.pdf.
• ———. 2020. Joint Publication JP 3-13 Information Operations Change 1 November 2014. Independently Published.
• Cameron, Lori. 2018. „Internet of Things Meets the Military and Battlefield: Connecting Gear and Biometric Wearables for an IoMT and IoBT”. IEEE Computer Society. 1 martie 2018. https://www.computer.org/publications/tech-news/research/internet-of-military-battlefield-things-iomt-iobt/.
• Dunn Cavelty, Myriam. 2012. „Cyber-Allies: Strengths and Weaknesses of NATO’s Cyberdefense Posture”. SSRN Scholarly Paper. Rochester, NY. https://papers.ssrn.com/abstract=1997153.
• Gannon, Brian P. 2023. „Implement AI in Electromagnetic Spectrum Operations”. U.S. Naval Institute. 1 august 2023. https://www.usni.org/magazines/proceedings/2023/august/implement-ai-electromagnetic-spectrum-operations.
• Kott, Alexander. 2018. „Challenges and Characteristics of Intelligent Autonomy for Internet of Battle Things in Highly Adversarial Environments”, martie.
• Kott, Alexander, David S. Alberts, și Cliff Wang. 2015. „Will Cybersecurity Dictate the Outcome of Future Wars?” Computer 48 (12): 98–101. https://doi.org/10.1109/MC.2015.359.
• Kucukozyigit, Ali. 2006. „Electronic Warfare (EW) Historical Perspectives and Its Relationship to Information Operations (IO) – Considerations for Turkey”.
• Parker, Paul. 2018. „The Internet of Battlefield Things Is Coming. Are IT Pros Ready?” C4ISRNet. 3 octombrie 2018. https://www.c4isrnet.com/opinion/2018/10/03/the-internet-of-battlefield-things-is-coming-are-it-pros-ready/.
• Rowlands, Greg. 2017. „The Internet of Military Things & Machine Intelligence: A Winning Edge or Security Nightmare? | Australian Army Research Centre (AARC)”. 2017. https://researchcentre.army.gov.au/library/land-power-forum/internet-military-things-machine-intelligence-winning-edge-or-security-nightmare.
• Russell, Stephen, și Tarek Abdelzaher. 2018. „The Internet of Battlefield Things: The Next Generation of Command, Control, Communications and Intelligence (C3I) Decision-Making”. În MILCOM 2018 – 2018 IEEE Military Communications Conference (MILCOM), 737–42. https://doi.org/10.1109/MILCOM.2018.8599853.
• Saxena, Shalini. 2017. „Researchers Create Electronic Rose Complete with Wires and Supercapacitors”. Ars Technica. 1 martie 2017. https://arstechnica.com/science/2017/03/researchers-grow-electronic-rose-complete-with-wires-and-supercapacitors/.
• Sfetcu, Nicolae. 2023. „Rolul serviciilor de informații în război”. Intelligence Info. 3 august 2023. https://www.intelligenceinfo.org/rolul-serviciilor-de-informatii-in-razboi/.
• Silicon Labs. 2013. „The Evolution of Wireless Sensor Networks”. https://www.silabs.com/documents/public/white-papers/evolution-of-wireless-sensor-networks.pdf.
• Singer, Peter W., și Allan Friedman. 2014. Cybersecurity: What Everyone Needs to Know. OUP USA.
• Smith, Ron, și Scott Knight. 2005. „Applying Electronic Warfare Solutions to Network Security – Canadian Military Journal”. 2005. http://www.journal.forces.gc.ca/vo6/no3/electron-eng.asp.
• Sydney J.  Freedberg Jr. 2020. „Project Rainmaker: Army Weaves ‘Data Fabric’ To Link Joint Networks”. Breaking Defense (blog). 17 noiembrie 2020. https://breakingdefense.sites.breakingmedia.com/2020/11/project-rainmaker-army-weaves-data-fabric-to-link-joint-networks/.
• Taddeo, Mariarosaria. 2012. „An analysis for a just cyber warfare”. În 2012 4th International Conference on Cyber Conflict (CYCON 2012), 1–10. https://ieeexplore.ieee.org/document/6243976.
• Yasar, Nurgul, Fatih Mustafa Yasar, și Yucel Topcu. 2012. „Operational advantages of using Cyber Electronic Warfare (CEW) in the battlefield”. În Cyber Sensing 2012, 8408:151–59. SPIE. https://doi.org/10.1117/12.919454.

Note

[1] (Army 2016)

[2] (Army 2000, sec. I–1)

[3] (Army 2020, II–7)

[4] (Army 2020, B-3)

[5] (Sfetcu 2023)

[6] (Sfetcu 2023)

[7] (Army 2020, II–1)

[8] (Army 2020)

[9] (Smith și Knight 2005)

[10] (Army 1996, I–1)

[11] (Army 2020, II–3)

[12] (Kucukozyigit 2006)

[13] (Army 2020, B-2)

[14] (Army 2020, II–7)

[15] (Army 2020, II–6)

[16] (Army 2020, B-3)

[17] (Sfetcu 2023)

[18] (Yasar, Yasar, și Topcu 2012)

[19] (Sfetcu 2023)

[20] (Dunn Cavelty 2012)

[21] (Yasar, Yasar, și Topcu 2012)

[22] (Singer și Friedman 2014)

[23] (Taddeo 2012)

[24] (Yasar, Yasar, și Topcu 2012)

[25] (Silicon Labs 2013)

[26] (Rowlands 2017)

[27] (Cameron 2018)

[28] (Kott, Alberts, și Wang 2015)

[29] (Kott 2018)

[30] (Sydney J.  Freedberg Jr 2020)

[31] (Russell și Abdelzaher 2018)

[32] (Parker 2018)

[33] (Saxena 2017)

[34] (Gannon 2023)

[35] (Gannon 2023)

Articol în Acces Deschis (Open Access) distribuit în conformitate cu termenii licenței de atribuire Creative Commons CC BY SA 4.0 (https://creativecommons.org/licenses/by-sa/4.0/)