Perta, Ana-Maria (2024), Criminalitatea transfrontalieră în contextul lumii contemporane, Intelligence Info, 3:4, 93-104, https://www.intelligenceinfo.org/criminalitatea-transfrontaliera-in-contextul-lumii-contemporane/

 

Cross-Border Criminality in the Context of the Contemporary World

Abstract

The development of international relations in contemporary society was accompanied by an increase in international crime, through the proliferation of some forms of organized crime on the territory of several states. The technical and scientific progress recorded, as well as the expansion of the democratization process at the level of several states, created the possibility of easy movement of people and goods, implicitly leading to the development of human society as a whole. The indisputable benefit for society can be seen among us today, but it also generated wider possibilities for criminal phenomena. Thus, the thesis brings something new to the so popular subject of cross border criminality, respectively the international judicial cooperation. The final goal of the judicial cooperation activity between different states is to achieve an acceptable reduction to the limits of crime and implicitly an increased safety for our own citizens, which is an analyzed event in the work presented.

Keywords: crime phenomena, organized crime, money laundering, drug trafficking, human trafficking, Romania

Rezumat

Dezvoltarea  relațiilor internaționale în societatea contemporană a fost însoțită de o creștere a criminalității internaționale, prin proliferarea unor forme de criminalitate organizată pe teritoriul mai multor state. Progresul tehnic și științific înregistrat, precum și extinderea procesului de democratizare la nivelul mai multor state, au creat posibilitatea unei mișcări ușoare a oamenilor și a mărfurilor, conducând implicit la dezvoltarea societății umane în ansamblul său. Beneficiul indiscutabil pentru societate se vede astăzi printre noi, dar a generat și posibilități mai largi pentru fenomenele criminale. Astfel, teza aduce ceva nou subiectului atât de popular al criminalității transfrontaliere, respectiv cooperarea judiciară internațională. Scopul final al activității de cooperare judiciară între diferite state este de a realiza o reducere acceptabilă a limitelor criminalității și implicit o siguranță sporită pentru proprii cetățeni, fapt analizat in detaliu în lucrarea prezentată.

Cuvinte cheie: criminalitatea transfronalieră, crimă organizată, spălarea banilor, trafic de droguri, trafic de persoane, România

 

INTELLIGENCE INFO, Volumul 3, Numărul 3, Septembrie 2024, pp. 93-104
ISSN 2821 – 8159, ISSN – L 2821 – 8159
URL: https://www.intelligenceinfo.org/criminalitatea-transfrontaliera-in-contextul-lumii-contemporane/
© 2024 Ana-Maria PERTA. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.

 

Criminalitatea transfrontalieră în contextul lumii contemporane

Ana-Maria PERTA[1]

anamaria.perta@rocketmail.com

[1] Academia de Poliție „Alexandru Ioan-Cuza” București

 

1. Noțiuni conceptuale privind criminalitatea transfrontalieră

Criminalitatea transfrontalieră face parte din conceptul „criminalității”, în general, la care ne putem referi prin toate faptele de natură criminală, incriminate în legi penale și în legi speciale, inclusiv prevederi penale, care au loc într-o societate într-o anumită perioadă de timp.

În contextul actual, în care globalizarea se răspândește în întreaga lume și criminalitatea câștigă amploare, ofensiva forțelor naționale tinde să scadă comparativ cu aceasta. Dezvoltarea criminalității transfrontaliere nu a fost contracarată prin aceleași acțiuni, viteză și competență. Deși majoritatea statelor au legi pentru combaterea criminalității și pedepsirea autorilor de fapte penale, acestea se dovedesc insuficiente pentru combaterea efectivă și eficace a fenomenului criminalității transfrontaliere, deoarece lupta împotriva acesteia la nivel național, oricât de competentă ar fi, rămâne o acțiune cu influență limitată în raport cu acest fenomen.

Observând modalitatea în care crima organizată transnațională amenință în mod direct securitatea internă a tuturor statelor membre ale Consiliului Europei, aceasta contribuie și în mare măsură la compromiterea statului de drept și a integrității instituțiilor democratice. Din această perspectivă, studierea uneia dintre teoriile elaborate pentru o mai bună înțelegere a acestui concept poate ajusta modul în care forțele de securitate tind să rezolve problemele externe. Astfel, globalizarea determină imposibilitatea statelor  de a contracara amenințările la adresa securității lor cu forțe proprii, idee care aparține autorului tezei de doctorat în articolul „Originea și evoluția criminalității organizate”[1], accentuând faptul că între măsurile de combatere a criminalității trebuie să ne concentrăm pe securitatea colectivă între țări.

Componentele menționate mai sus sunt câteva dintre conceptele analizate în interesul lucrării prezentate și al proceselor prin care aceasta ne afectează lumea actuală. Scopul final al activității de cooperare judiciară între diferite state este de a realiza o reducere acceptabilă a limitelor criminalității și implicit o siguranță sporită a propriilor cetățeni. Este nepotrivit să spunem că armonizarea cooperării internaționale între state este ușor de realizat, însă nu este imposibilă.

Acestea fiind spuse, lucrarea își propune să ilustreze că, de-a lungul anilor, activitatea de cooperare judiciară a fost posibilă chiar și în situații dificile, în special referindu-ne la imigrație ca proces complex de criminalitate transfrontalieră.

II. Criminalitatea transfrontalieră în lumea contemporană

Constatând modul în care s-a dezvoltat fenomenul migrației ne conduce la punctul în care statele își pot pregăti și antrena forțele pentru noi situații. Ca urmare a acestui fapt, au pătruns în Uniunea Europeană un număr record de refugiați. Aceste evenimente, combinate cu numărul în continuă creștere de treceri neautorizate, evidențiază necesitatea unei gărzi europene de frontieră și de coastă puternice și eficiente, Frontex servind ca un aliat de încredere al statelor membre. Frontex, ca organizație a Uniunii, coordonează o mulțime de proiecte. Responsabilitatea principală a acestei organizații este gestionarea frontierelor și, de asemenea, coordonează și sprijină lupta împotriva criminalității transfrontaliere.

Prin monitorizarea frontierelor externe ale spațiului Schengen, efectuarea de inspecții de securitate și efectuarea de operațiuni de returnare, Frontex joacă un rol esențial în consolidarea securității interne în regiune, precum și colaborarea cu Europol și autoritățile naționale.

II.1 Forme de manifestare specifice criminalităţii transfrontaliere

Conform art. 2 lit. c din Legea nr. 39 din 21 ianuarie 2003, privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, infracțiunea cu caracter transnațional este reprezentată de orice infracțiune care, după caz:

– este săvârşită atât pe teritoriul unui stat, cât şi în afara teritoriului acestuia;

–  este săvârşită pe teritoriul unui stat, dar pregătirea, planificarea, conducerea sau controlul său are loc, în tot sau în parte, pe teritoriul altui stat;

-este săvârşită pe teritoriul unui stat de un grup infracţional organizat care desfăşoară activităţi infracţionale în două sau mai multe state;

– este săvârşită pe teritoriul unui stat, dar rezultatul acesteia se produce pe teritoriul altui stat;

II.2 Modalități de exercitare a criminalității transfrontaliere

Încadrându-se în specificul transnațional, câteva dintre următoarele infracțiuni regăsite în Tratatul de la Lisabona (1 decembrie 2009) sunt: terorismul, traficul de persoane și exploatare sexuală a femeilor și copiilor, traficul ilicit de droguri, traficul ilicit de arme, spălarea banilor, corupția, contrafacerea mijloacelor de plată, crima organizată.

a. Migrația ilegală

Explozia informațiilor oferă oportunitatea persoanelor care doresc să imigreze clandestin de a se documenta eficient, cu privire la facilitățile oferite de țara de destinație, stabilirea itinerariului optim și menținerea contactului permanent cu anumite persoane de contact. (transportatori, gazde).

În general, factorii de risc care generează imigrația clandestină, pe termen scurt și mediu, sunt aceiași: instabilitatea politică și conflictele locale care afectează o populație semnificativă; avantajele economice oferite de țările dezvoltate favorizează migrația forței de muncă din zonele defavorizate, dar și imigrația clandestină, în special a forței de muncă necalificate; crearea de comunități etnice din țările de origine în țările de destinație duce de asemenea la creșterea numărului de rețele care se ocupă de imigrația clandestină sau la amplificarea celor existente.

b. Traficul ilegal de persoane

Traficul de persoane a existat dintotdeauna, dar în funcție de condițiile politice și sociale a fost considerat de-a lungul istoriei o activitate ilegală sau, dimpotrivă, una legală. Un exemplu elocvent îl oferă comerțul cu sclavi, acesta fiind considerat nu doar legal de către imperiile europene, ci și absolut necesar pentru consolidarea economiei statelor.

Traficul de persoane este una dintre cele mai profitabile activități ale crimei organizate din UE, conform Europol. Este o infracțiune gravă, dar și un abuz al drepturilor omului, săvârșit adesea împotriva unora dintre cele mai vulnerabile persoane, precum copiii. Fenomenul traficului ilegal de ființe umane (conform legislației române „trafic de persoane”) a devenit o formă evidentă de manifestare a criminalității transfrontaliere atât în România, cât și în alte țări din Europa și Europa de Sud-Est, mai ales în urma schimbărilor socio-politice şi economice din ultimii ani. Întrucât este un fenomen care se desfășoară în spații socio-geografice vaste, care depășesc barierele statale și culturale, eforturile izolate de cunoaștere oferă doar o imagine parțială a fenomenului[2].

c. Terorismul

Este unul dintre cele mai grave tipuri de violență din lumea modernă. Terorismul este un tip de manifestare a violenței, un fenomen caracterizat prin folosirea planificată și sistematică a tehnicilor de inducere a terorii. Terorismul este o colecție de comportamente criminale violente care urmăresc atingerea unor obiective politice, materiale sau religioase specifice. Organizațiile teroriste au potențialul de a opera în zone largi, adesea la scară internațională, și adesea având consecințe grave pentru relațiile socio-economice.

În această măsură, terorismul a recurs de-a lungul timpului la diferite mijloace strategice, observând că rezultatul a fost întotdeauna același: suferința maselor de oameni și destabilizarea economică și politică a unui stat. Recurgerea la violență a fost dintotdeauna o soluție pentru atingerea scopurilor acestora și este obligatoriu ca acest fenomen să fie contracarat în timp prin diverse metode diplomatice sau militare, în funcție de situație.

III. Elemente de perspectivă și aspecte teoretice privind criminalitatea transfrontalieră

În contextul globalizării, al procesului inevitabil și imprevizibil de schimbare, avem de-a face cu evoluția problemelor de securitate, astfel că rețelele criminalității organizate au devenit din ce în ce mai sofisticate, dobândind proporții macroeconomice. Astfel, putem afirma faptul că globalizarea a inclus în mare măsură fenomenul criminalității și au fost conturate diferite cauze ale declanșării acesteia.

Unul dintre conceptele adoptate de Lascoumes[3] este reprezentat de premisa căderii comunismului și sfârșitului Războiului Rece. Cu privire la aceste cauze, este fundamentată opinia conform căreia coaliția anticomunistă creată după cel de-al Doilea Război Mondial în jurul democrației creștine a menținut și justificat compromisuri atât cu marile grupuri economice legale, cât și cu cele ilegale.

Pe de altă parte, Oliveira a considerat „progresele în tehnologia comunicațiilor drept cauza predominantă, generând o nouă viziune asupra comiterii infracțiunilor”[4].

III.1 Dimensiunea internațională a criminalității transfrontaliere

Criminalitatea transfrontalieră a cunoscut de-a lungul timpului, dar mai ales recent, o evoluție migratorie ascendentă. Experții afirmă în unanimitate că organizațiile criminale s-au adaptat la noua ordine a economiei mondiale și au putut profita enorm de pe urma globalizării, schimburilor de bunuri și capital.

Se poate remarca modul în care Europa devine centrul ideal pentru trafic de orice fel. Considerând continentul european ca fiind compus din cele mai moderne state, neimpunând o serie de reguli foarte stricte (dar nu ca SUA, care se află la polul opus), se poate observa cum fenomenul exportului de arme, droguri, trafic de persoane tinde a se îndrepta spre această zonă. Majoritatea țărilor implicate în comerț cu astfel de obiecte ilegale sunt în principiu țările subdezvoltate, predispuse revoltelor sau factorilor de presiune (socio-politici, demografici și economici, de mediu).

Aceste state au și „beneficiul” unei securități în ceea ce privește controlul de frontieră, facilitând astfel tranzitul neautorizat, procurarea și utilizarea documentelor fraudate.

Sub aspectul crizelor socio-politice, respectiv cele economice, statele se pot confrunta cu fenomenul migrației, punând accent pe emigrarea populației.

În principiu, fenomenul migrației se bazează pe discrepanța dezvoltării între țări (instabilitate politică și conflicte locale/naționale), a anumitor factori demografici (de exemplu, creșterea natalității în țările subdezvoltate ca urmare a slabelor mijloace de prevenire și protecție și scăderea sau stagnarea natalităţii în ţările dezvoltate ca urmare a educării populaţiei).

Migrația ilegală generează un pericol iminent atât pentru statele membre ale Uniunii Europene, cât și pentru celelalte state, pentru anumite domenii ale societății.

Acest fenomen a devenit indispensabil în ceea ce privește utilizarea sa ca instrument de către organizațiile criminale, în obținerea unor sume mari de bani sau chiar în comiterea altor infracțiuni.

Astfel, considerând elementele statelor subdezvoltate prezentate mai sus, am ales pentru analiză câteva dintre cele mai utilizate rute ale migranților ilegali din Africa către Europa.

Figura nr 1: Principalele rute pentru migranții africani ilegali către Europa. (Sursa online: https://www.unodc.org/roseap/uploads/archive/documents/2010/06/tocta/TOCTA_Report_2010_low_res.pdf,, UNODC, p. 68)

Pentru a ajunge la destinațiile vizate din Europa, migranții străbat o varietate de rute terestre, maritime și aeriene.

Siguranța oferită de rutele de uscat a crescut ca urmare a legilor mai dure ale Europei privind imigrația și a inspecțiilor mai stricte la frontieră.

Cu toate acestea, migranții care își permit acest lucru, aleg ruta aeriană pentru cel puțin o parte a drumului către Africa de Nord. O călătorie prin Sahara este adesea întreprinsă în etape și poate dura de la o lună la câțiva ani.

După cum reiese din datele OCDE, Franța găzduiește cel mai mare număr al africanilor din partea de vest, urmată de Spania și Italia. Sosirea către aceste destinații se face prin trei rute principale: vestică, centrală și estică.

Ruta centrală și cea estică au unele dintre cele mai ridicate procente de migranți ilegali în comparație cu ruta de vest. Considerăm că este important să analizăm implicațiile rutelor de migrație ilegală folosite de africani cǎtre Europa.

III.2  Rutelor de migrație ilegală folosite de africani cǎtre Europa

1. Ruta Vestică se numără și printre cele mai scurte, și anume ruta trans-mediteraneană, din Maroc până în Spania. Migranții traversează strâmtoarea Gibraltar, apoi ajung în Spania.

Traversarea ilegală se realizează prin mai multe metode, printre care se poate număra și folosirea de canoe de cauciuc sau ascunderea sub mijloace de transport de tonaj mare, cum ar fi camioanele. Totuși, Spania nu putea controla singură sistemul de migrație ilegală, așa că a fost necesar ca Marocul să ia măsuri în acest sens[5]. Astfel, în 2003, a fost promulgată o lege care sancționează ieșirea migranților fără acte, precum și a celor care le asigură toate mijloacele pentru a ajunge în țara de destinație. Migrația nu s-a oprit însă aici, iar migranții au găsit soluții pentru „problemele” create de stat: descoperirea unei rute care ocolește sistemele de supraveghere, schimbându-le punctele de îmbarcare și debarcare. Acest traseu (Mauritania-Senegal-Insulele Canare) este mult mai periculos; astfel, coasta mediteranean-europeană a câștigat titlul de cea mai periculoasă rută de migrație din întreaga lume.

2. Ruta Centrală (canalul Otranto, în centrul Mării Mediterane) a fost cea mai scurtă rută maritimă către Italia. Fiind ușor accesibilă și controlată de organizațiile criminale din zonă, a devenit și cea mai populară. Cu toate acestea, după ce aceste organizații au fost desființate și controlul a fost preluat de marina italiană, fluxurile de migrație s-au oprit.
3. Ruta Estică. De la aderarea la Uniunea Europeană, Grecia a devenit un punct de intrare în Europa pentru migranți, însă cei mai mulți dintre aceștia au preferat cea mai accesibilă rută, cea pe uscat. În acest fel, majoritatea a ales Turcia ca rută de migrație, ținând cont că aceasta conține o multitudine de cetățeni de diferite națiuni. ,,Turcia este într-adevăr una dintre cele mai accesibile țări din lume și un centru pentru cetățenii dintr-o varietate de țări îndepărtate care încearcă să ajungă în Europa fără viză prin granița sa terestră cu Grecia”[6]. Pentru a opri fluxul de migrație în creștere, s-a decis construirea unui gard. Desigur, s-a remarcat, ca și în cazul celorlalte două rute, că nu va opri migrația, ci va determina schimbarea rutei folosite de migranți. Mai apoi, fiind dificil de traversat, au recurs la traseele maritime spre insulele grecești.

Astfel, probleme multiple, cum ar fi inegalitățile economice, instabilitatea guvernamentală, factorii de stres de mediu și lipsa posibilităților de creștere și dezvoltare, au contribuit la migrația ilegală din Africa. Aceste forțe motrice au motivat mulți oameni să-și riște viața în căutarea unor oportunități.

IV. Migrația ilegală în România

Unul dintre cele mai importante subiecte privind tema aleasă este criminalitatea transfrontalieră în țara noastră care afectează o mare parte a economiei.

Un factor omniprezent în facilitarea criminalității, se extinde la nivelul investițiilor, turismului și migrația forței de muncă. Implicațiile economice sunt un factor esențial care determină activitatea unor fenomene infracționale. Migrația ilegală se înscrie în această categorie, infracțiune întâlnită din ce în ce mai des. Este una dintre cele mai reprezentative infracțiuni pe teritoriul celor două state și are implicații atât sociale, politice, cât și economice.

După cum se poate remarca, fenomenul migrației a început cu mult înainte de apariția comunismului și cauzele sunt diverse, în funcție de factorii economici, sociali sau politici. Dar, pentru România, valul de migrație și-a găsit apogeul în timpul regimului comunist. Creșterea migrației a fost determinată de scăderea nivelului de trai și de izolarea de restul lumii. Pe măsură ce imigrația legală a devenit imposibilă, mai mulți oameni au trecut ilegal granița. Potrivit Poliției de Frontieră a Județului Timiș, aceștia au publicat „o evidență de tranzit ilegal către Iugoslavia în perioada 1980-1989, conform căruia numărul românilor care și-au riscat viața încercând să părăsească țara în această perioadă a crescut de 2,7 ori, de la 913 persoane în 1980 la 2.483 persoane în 1989”[7].

Trecerea frontierei a fost efectuată în majoritatea cazurilor cu ajutorul ghizilor. Erau oameni din zonele de frontieră, cu sau fără ocupație și care percepeau taxe substanțiale. De obicei, rata de prindere a fost mai mare pentru cei care au încercat să evadeze fără niciun ajutor decât pentru cei care au cooperat cu un ghid. În cele mai multe cazuri, el era responsabil și de imigrant după ce a reușit să evadeze și asta pentru că se aflau în zone necunoscute, majoritatea fiind periculoase pentru noii-sosiți. Aceștia se confruntau cu riscuri mari, ținând cont de faptul că soldații nu ezitau să tragă și că nu le păsa dacă împușcau un copil sau un adult. Deci, ordinele militarilor au fost clare, fiind instruiți să aresteze orice persoană care se afla în mod nejustificat în orașele de graniță și să folosească, dacă este cazul, armele puse la dispoziție.

A doua metodă aleasă de imigranți a fost folosirea unui vehicul. Dar această tehnică a fost verificată drastic de polițiștii de frontieră. De obicei, acordau atenție vehiculelor înmatriculate în afara orașelor de graniță. Au mai fost și alte cazuri care au presupus încercări de trecere ilegală a frontierei cu barca. Pentru a opri eforturile de a intra ilegal în țările vecine, legea impunea ca bărcile cu vâsle sau bărcile cu motor să fie înregistrate în orașele de graniță. Această tehnică a fost folosită mai ales de oamenii care călătoreau singuri (prin furtul bărcilor), nu de cei care au decis să folosească ghizi de frontieră. Alții nici măcar nu au folosit vehicule, hotărând să treacă granița înot. O modalitate suplimentară de trecere a graniței este ascunderea în trenurile internaționale, de obicei ascunzându-se în podul vagoanelor, dar examinarea trenurilor cu câini dresați le-a îngreunat ascunderea, astfel încât polițiștilor de frontieră le-a fost ușoară detectarea lor.

Majoritatea acestor persoane au ajuns pe teritoriul italian, reușind, printr-un număr mare de persoane care au trecut ilegal granița, să producă schimbări majore. Impactul lor se poate întinde pe cele mai variate domenii, de la impact social și cultural, impact economic, impact fiscal, provocări juridice și politice, până la siguranța și securitatea publică.

În general, factorii de risc care generează imigrația clandestină, pe termen scurt și mediu, sunt aceiași: instabilitatea politică și conflictele locale care afectează o populație semnificativă; avantajele economice oferite de țările dezvoltate favorizează migrația forței de muncă din zonele defavorizate, dar și imigrația clandestină, în special a forței de muncă necalificată.

Concluzie

De-a lungul timpului, dezvoltarea și extinderea formelor organizate de criminalitate transfrontalieră au impus adoptarea de către state a unor instrumente juridice care să facă posibilă utilizarea acestora într-un dosar penal și tragerea la răspundere a făptuitorilor.

Crima organizată are o tendință inerentă de a se extinde, astfel grupările criminale tind să-și sporească puterea și influența prin angajarea în diferite operațiuni profitabile.

Prevenirea și reprimarea criminalității transfrontaliere trebuie să țină cont de legătura acesteia cu diverse cauze adiacente, complementare. Crizele economice oferă în acest context noi oportunități acestor grupări de a obține o infiltrare tot mai mare în actuala societate.

Prin activitățile desfășurate de aceste organizații în contextul globalizării, există o amenințare directă și nejustificată la adresa suveranității și autorității statului, a valorilor democratice și a economiilor naționale. Evoluţiile tehnologice şi socio-politice ale ultimilor ani reflectate  îndeosebi de dezvoltarea comunicaţiilor şi creşterea mobilităţii persoanelor au adus în prim-plan tipuri noi de fenomene, cu potenţial de risc, care nu ţin cont de limitele geografice sau administrative ale frontierelor. Ca urmare, criminalitatea organizată transfrontalieră şi activităţile asociate (migraţie ilegală, trafic de droguri, criminalitate informatică, evaziune fiscală de mare amploare şi contrabandă), precum şi proliferarea armelor de distrugere în masă, au devenit, prin dimensiune şi impact, provocări majore ale securităţii naţionale.

Datorită proliferării crimei organizate s-au produs anumite schimbări: de la dezvoltarea comunicării instantanee la deschiderea frontierelor naționale și chiar la pierderea suveranității statelor pe propriul teritoriu. Deoarece criminalitatea organizată afectează majoritatea domeniilor de manifestare ale spațiului economic și social, amploarea acesteia reprezintă o amenințare la adresa securității naționale a României. Organizațiile criminale s-au concentrat pe specializarea în diferite sectoare lucrative, subminând frecvent structurile sociale și economice.

Mijloacele și metodele folosite pentru combaterea crimei organizate au preocupat comunitatea internațională, remarcându-se pericolul social pe care îl reprezintă pentru statele lumii. Atât dimensiunea națională, cât și cea internațională au vizat studiul bibliografiei pentru lucrarea de față, astfel încât au fost abordate atât elemente intrinseci, cât și extrinseci.

Aplicarea tuturor acestor elemente esențiale va conduce la o mai bună soluționare a dificultăților dezvoltate la nivel internațional, astfel consider scopul și motivul redactării acestei lucrări realizate prin eficiența pașilor urmați, a obiectivelor și scopurilor îndeplinite, astfel încât subiectului abordat să poată fi pe deplin înțeles.

Bibliografie

• [1] Gabriela, Cristea Bîtcă, Originea și evoluția criminalității organizate, Conferința „Teoria şi practica administrării publice”, Chișinău, Moldova, 22 mai 2020
• [2] Robert, Ungureanu Petre, Criminalitatea Transfrontalieră-factor de risc al ordinii publice și siguranței naționale, Teză de doctorat, 2013
• [3] Pierre, Lascoumes, Corruptions, La bibliothèque du citoyen, Presses de Science, 1999
• [4] Edmundo, Oliveira, Eugenio Raul, Zaffaroni, Criminology and Criminal Policy Movements, University Press of America
• [5] Jørgen, Carling, Migration control and migrant fatalities at the Spanish-African borders, The International Migration Review Vol. 41, Nr. 2, 2007
• [6] Ahmet, Içduygu, The Irregular Migration Corridor between the EU and Turkey: Is it Possible to Block it with a Readmission Agreement?, Research Report, EU-US Immigration Systems 2011/14, 2011,
• [7] Doina Magheţi , Johann, Steiner. Mormintele tac: relatări de la cea mai sângeroasă graniţă a Europei, Institutului Crimelor Comunismului in Romania, 2009
• https://www.unodc.org/roseap/uploads/archive/documents/2010/06/tocta/TOCTA_Report_2010_low_res.pdf
• https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/5/tratatul-de-la-lisabona
• https://www.frontex.europa.eu/assets/Publications/General/In_Brief_2020/Frontex_Inbrief_2020_RO_F2.pdf
• Legea nr.39 din 21 ianuarie 2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate

Note

[1] Gabriela, Cristea Bîtcă, Originea și evoluția criminalității organizate, Conferința „Teoria şi practica administrării publice”, Chișinău, Moldova, 22 mai 2020, pp. 265-271, sursă online: https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/265-271_6.pdf, accesată la data de 04 aprilie 2024

[2] Robert, Ungureanu Petre, Criminalitatea Transfrontalieră-factor de risc al ordinii publice și siguranței naționale, Teză de doctorat, 2013 pp.11-12, sursă online: https://ro.scribd.com/document/356275834/217707733-Criminalitatea-transfrontaliera-pdf-pdf, accesată la data de 04 aprilie 2024

[3] Pierre, Lascoumes, Corruptions, La bibliothèque du citoyen, Presses de Science, 1999, pp. 55-60, sursă online: https://bibliotheques-specialisees.paris.fr/ark:/73873/pf0000445135, accesată la data de 03 aprilie 2024

[4] Edmundo, Oliveira, Eugenio Raul, Zaffaroni, Criminology and Criminal Policy Movements, University Press of America pp. 388-389, 2013, sursă online: https://books.google.ro/books?hl=ro&lr=&id=UIelrPZJqk0C&oi=fnd&pg=PR3&dq=e+oliveira+Globalization+and+crime&ots=dftw5ARbTo&sig=4qt1uuKpUGk67q5T9OY7yfMdkZU&redir_esc=y#v=onepage&q=e%20oliveira%20Globalization%20and%20crime&f=false, accesată la data de 03 aprilie 2024

[5] Jørgen, Carling, Migration control and migrant fatalities at the Spanish-African borders, The International Migration Review Vol. 41, Nr. 2, 2007, sursă online https://www.jstor.org/stable/27645668, accesată la data de 04 aprilie 2024

[6] Ahmet, Içduygu, The Irregular Migration Corridor between the EU and Turkey: Is it Possible to Block

it with a Readmission Agreement?, Research Report, EU-US Immigration Systems 2011/14, 2011, sursă online https://cadmus.eui.eu/bitstream/handle/1814/17844/EU-US%20Immigration%20Systems%202011_14.pdf?sequence=1&isAllowed=y, accesată la data de 04 aprilie 2024

[7] Doina Magheţi , Johann, Steiner. Mormintele tac: relatări de la cea mai sângeroasă graniţă a Europei, Institutului Crimelor Comunismului in Romania, p. 21, 2009, sursă online https://www.proquest.com/docview/1010819884?sourcetype=Scholarly%20Journals, accesată la data de 04 aprilie 2024