Doctrina națională a informațiilor pentru securitate

            Doctrina națională a informațiilor pentru securitate, aprobată de CSAT în ședința din 23 iunie 2004, a stabilit și definit conceptele fundamentale specifice domeniului activității de informații pentru securitate națională, în conformitate cu prevederile Constituției și cu necesitatea realizării conexiunilor la cultura organizațională și instituțională de securitate euroatlantică.

            Doctrina definește cadrul general al activității de informații pentru securitate și se constituie într-un ghid în procesul colegerii, prelucrării, analizei, interpretării și utilizării informațiilor care privesc securitatea României și a aliaților săi, în conformitate cu statutul României de membru NATO și de membru al Uniunii Europene. În același timp, furnizează elementele cadrului conceptual al activității sistemului securității naționale și vizează integrarea și coerența politicilor și strategiilor de securitate ale structurilor naționale de informații, inclusiv complementaritatea acestora cu esența, principiile și conceptele fundamentale ale doctrinei NATO. Aceasta constituie, de asemenea, parte a ofertei românești de securitate la patrimoniul strategic al Alianței.

         Obiectivele doctrinei

• perceperea și înțelegerea corectă a activității de informații, ca prelungirea a misiunii sociale de autoapărare exercitată de societate în ansamblul său, față de amenințările și pericolele la adresa cetățeanului, națiunii și statutului român și a aliaților săi;
• suportul teoretic al politicilor, strategiilor și legislației privind activitatea de informații, contrainformații și de securitate care să confere instituțiilor abilitate ale statului de drept, capacitatea de a desfășura, potrivit competențelor, activități specifice de căutare, obținere și prelucrare, prin tehnici și proceduri specifice, precum și de transmitere, către factorii de decizie legal abilitați, a informațiilor cu relevanță operativă pentru statul român și aliații săi;
• statuarea principiilor coordonării efortului informativ național în vederea elaborării produselor analitice și luării deciziilor privind securitatea națională, instituirea mecanismelor de evaluare și valorificare integrată a informațiilor pentru securitate, a regulilor de cooperare, conlucrare, colaborare între structurile de informații ale sistemului securității naționale, precum și cu cele ale aliaților, pentru cunoașterea, prevenirea și contracararea, potrivit domeniilor de competență, a amenințărilor specifice și comune;
• instituirea terminologiei unitare care să asigure compatibilitatea structurilor de informații naționale cu cele ale aliaților și dezvoltarea unei culturi de securitate în măsură să faciliteze comunicarea la nivelul sistemului de securității naționale, cu celelalte autorități și instituții publice, inclusiv cu societatea civilă, precum și cu structurile de informații partenere;
• perfecționarea cadrului organizațional – funcțional necesar concentrării structurilor informative, potrivit domeniilor, problemelor și profilurilor specifice de activitate, asupra informațiilor cu relevanță în materia securității, sporind eficiența pe linia prevenirii și contracarării riscurilor și amenințărilor, precum și în domeniul apărării și promovării valorilor și intereselor naționale și ale aliaților;
• supremația legii, protejarea statului de drept și a respectului drepturilor și libertăților fundamentale ale omului în activitatea serviciilor de informații pentru securitate;
• dezvoltarea și consolidarea participării la cooperarea internațională și la schimbul de informații privind amenințările la adresa securității naționale și a aliaților României.

    Concepte de bază definite în doctrină

Doctrina definește următoarele concepte de bază: securitatea națională, componentele ei strategice (apărare, siguranță și ordine publică), valorile, necesitățile și interesele naționale de securitate, factorii care afectează securitatea (vulnerabilitățile de securitate, factori de risc pentru securitatea națională, amenințarea la adresa securității naționale, starea de pericol, agresiunea la adresa securității naționale), informația pentru securitatea națională, activitatea de informații pentru securitate, producători (emitenți) ai informațiilor pentru securitate și utilizatori (beneficiari, destinatari) ai informațiilor pentru securitate, sistemul național de securitate cu atribuții în domeniul securității naționale, comunitatea de informații, servicii de informații interne, externe și militare, servicii de securitate și alte structuri departamentale de informații și protecția resurselor informaționale și surse de informații, sisteme tehnice pentru activități informative, contrainformative și de securitate, estimări informative naționale de securitate.

În cadrul acestor concepte, o atenție deosebită este acordată informației pentru securitate națională. Aceasta constituie produs analitic, rezultat al activității specializate de căutare, identificare, obținere, prelucrare/procesare a datelor referitoare la disfuncții, vulnerabilități, factori de risc, amenințări, stări de pericol la adresa principiilor și normelor politico – sociale statornicite prin Constituție.

     Principii ale activității de informații pentru securitate

Doctrina definește 10 principii pe baza cărora este organizată activitatea de informații pentru securitate, respectiv: legalitatea, caracterul planificat și sistematic, ofensivitatea și mobilitatea, anticiparea și previzionarea, obiectivitatea evaluărilor, informarea exactă, corectă și oportună a factorilor de decizie, independența, neutralitatea și echidistanța politică, protecția surselor, metodelor și mijloacelor, cooperarea, conlucrarea și colaborarea, cooperarea internațională cu serviciile de informații ale statelor membre ale Organizației Tratatului Atlanticului de Nord, Uniunii Europene, precum și cu alte servicii de informații.

Fundamentul acestor principii este legalitatea. Doctrina stipulează că activitatea de informații pentru securitate este subordonată exclusiv față de normele și regulile statului de drept și se realizează numai cu privire la fapte, situații sau împrejurări ce constituie riscuri și amenințări la adresa securității naționale, de către structuri specializate legal abilitate, potrivit competențelor, după reguli stricte de deontologie profesională, fiind subordonată exclusiv stabilirii adevărului. În scopul obținerii de informații pentru securitate, restrângerea temporară a exercițiului unor drepturi și libertăți fundamentale se poate face numai în condițiile expres prevăzute de Constituție în baza legii și numai pe perioada care impune această restrângere.

Scopul și obiectul activității de informații pentru securitate

Doctrina definește scopul și obiectul activității de informații pentru securitate națională: cunoașterea, anticiparea, prevenirea și contracararea riscurilor, amenințărilor și stărilor de pericol la adresa valorilor, intereselor și necesităților de securitate națională.

Pe acest fundament, Doctrina obligă structurile de informații pentru securitate:

• să caute, să identifice, să obțină și să furnizeze factorilor de decizie politico-statală cunoștințe ample și exacte despre problemele care generează vulnerabilități, factori de risc, amenințări și pericole la adresa securității interne a României și a aliaților săi;
• să contribuie, prin măsuri de cunoaștere, la prevenirea conflictelor locale și zonale generate de noii actori identificați în state agresoare, actori nonstatali cu o identitate foarte greu de stabilit, care intră în jocurile internaționale ca actori ai politicii globale, organizațiile criminale de cele mai diverse tipuri;
• să-și reevalueze permanent modul de acțiune, în vederea identificării cu operativitate a oportunităților și amenințărilor la adresa intereselor naționale;
• să evalueze și să prognozeze evoluția situației operative în domeniul securității naționale, să formuleze propuneri de măsuri adecvate de cunoaștere, prevenire și contracarare a factorilor de risc și amenințărilor și să sprijine informațional procesul de luare a deciziilor;
• să asigure un management eficient al resurselor pe bază de programe integrate, să-și îmbunătățească activitatea de cooperare, conlucrare și colaborare cu celelalte instituții din sistemul securității naționale și cu cele ale aliaților și partenerilor externi;
• să elaboreze evaluări și analize complexe asupra stării de securitate națională, care să identifice și să sesizeze amenințările potențiale asupra securității naționale, caracteristicile mediului în care acestea acționează și să propună măsuri adecvate pentru protejarea obiectivelor, valorilor fundamentale și intereselor naționale împotriva oricăror acțiuni ilegale.

Noi repere ale managementului activității de informații

Doctrina a reconstruit cadrul general de organizare și desfășurare a activității de informații pentru securitate, oferind noile repere privind planificarea activității, culegerea, procesarea (producerea), comunicarea (gestionarea relațiilor cu beneficiarii/utilizatorii informațiilor) și protecția informațiilor pentru securitate.

Doctrina reliefează faptul că planificarea reprezintă condiția fundamentală a managementului eficient al activității de informații pentru securitate. Locul central îl ocupă planificarea informațiilor – prin care sunt determinate cantitativ și calitativ necesitățile de informații pentru securitate, resursele informaționale necesare și disponibile, structurile competente, sunt repartizate comenzile de informații și se stabilește modul de exploatare/valorificare a informațiilor și produselor informaționale realizate.

Planificarea are la bază reglementări juridice clare, asigură caracterul cuprinzător al tuturor domeniilor de realizare a securității naționale, răspunde provocărilor mediului de securitate intern și internațional, cât și nevoilor/necesităților de informații ale factorilor decizionali abilitați și îndeplinirii obligațiilor asumate prin colaborările instituite cu structuri aliate și partenere străine pe linia gestionării amenințărilor comune. Aceasta asigură repartizarea sarcinilor în raport de competențele legale ale serviciilor de informații și structurile departamentale și are în vedere asigurarea necesarului de informații utile factorilor de decizie legal abilitați.

Adaptarea și amortizarea terminologiei

Doctrina definește termeni, noțiuni și concepte specifice domeniului activității de informații pentru securitate, pentru înțelegerea și utilizarea corectă și unitară a acestora de către serviciile de informații, contrainformații și securitate ale statului român.

În acest sens, a fost armonizată terminologia națională cu cea uzitată în spațiul de securitate euroatlantic în privința înțelegerii sensului și semnificației următoarelor categorii de informații:

• informații obținute din culegerea și prelucrarea fenomenelor acustice (ACINT – Acoustic Intelligence);
• informații obținute din operațiuni de legătură și cooperare (COLINT – Cooperation Liason Intelligence);
• informații provenite din surse specializate în prelucrarea imaginilor (IMINT – Imagery Intelligence);
• informații provenite din analiza cantitativă și calitativă a datelor obținute cu ajutorul senzorilor specifici (MASINT – Measurement and Signature Intelligence);
• informații obținute din surse accesibile publicului larg (OSINT – Open Source Intelligence);
• informații obținute din supravegherea foto-video (PHOTINT – Photografic Intelligence);
• informații obținute cu ajutorul radarelor (RADINT – Radar Intelligence);
• informații obținute din surse care acționează în spectrul electromagnetic (SIGINT – Signal Intelligence);
• informații obținute prin interceptarea comunicațiilor și a transmisiilor de date (COMINT – Communication Intelligence);
• informații obținute prin intermediul transmisiilor electromagnetice care nu aparțin comunicațiilor (ELINT – Electronic Intelligence);
• informații obținute prin utilizarea tuturor surselor și a agențiilor disponibile (ALL SOURCE INTELLIGENCE).

Doctrina obligă la dezvoltarea conceptuală a termenilor și noțiunilor utilizate în activitatea de informații pentru securitate. Acestea urmează să constituie baza terminologiei specifice serviciilor de informații, contrainformații și securitate, precum și un bun public, ca suport al formării și dezvoltării culturii și educației de securitate în sfera societății civile.

Sursa http://arhiva.sri.ro/doctrina-nationala-a-informatiilor-pentru-securitate.html

© 2025 Tiberiu Tănase. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.