România între Tratatul de la Trianon (4 iunie 1920) și Tratatul de Pace de la Paris (10 februarie 1947)

Sintagma „Tratatul de la Trianon” s-a născut în urmă cu 100 de ani, în contextul terminării Primului Război Mondial și impunerii dreptului națiunilor la apărare în Europa dominată multe secole de imperii și feude. Consecința cea mai importantă a Tratatului de la Trianon a fost apariția noilor state independente și reîntregirea celor deja existente după dezintegrarea Austro-Ungariei. Reașezarea prin hotărârea Marilor Puteri a frontierelor între România și Ungaria a stârnit nemulțumiri din partea reprezentanților României, care au fost chemați la Paris doar să asculte și să se conformeze hotărârilor diriguitorilor Europei.

26 martie – Ziua Serviciului Român de Informații

interiorul ţării privind obţinerea, verificarea şi valorificarea informaţiilor referitoare la ameninţările interne şi externe la adresa siguranţei naţionale.
Ulterior la 29 iulie 1991 a fost emisă Legea nr. 51/1991 privind Siguranţa Naţională a României care stabilea noile ameninţări la adresa siguranţei naţionale a României şi reglementă prin lege activitarea structurilor cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale.

Scurte prognoze despre tehnologia și viitorul guvernanței globale pentru anul 2025

postat în: Media 0

Scena geopolitică globală în acest an 2025  va fi marcată de schimbări fundamentale în structura puterii internaționale, relațiile dintre state și influența actorilor non-statali. Aceste transformări vor fi determinate de factori precum realinierea alianțelor strategice,  creșterea competiției pentru resurse critice, ascensiunea noilor puteri economice și militare.

Mişcarea legionară vs Antonescu – în unele lucrări ale istoricilor străini și români

postat în: Media 0

Istoria raporturilor dintre și Mişcarea Legionară și mareșalul Ion Antonescu s-au aflat şi se află îndeaproape în atenţia istoricilor străini și români interesaţi de problematica fascismul internaţional ori de cel european. Dintre studiile privitoare la raportutrile dintre Ion Antonescu și Mişcarea Legionară sunt de menţionat în primul rând Eugen Weber, Nicolalas M. Nagy-Talavera, Ernst Nolte, Francisco Veiga şi Armin Heinen, Andreas Hillgruber şi Keith Hitchis. Astfel, Eugen Weber, în studiul „Dreapta românească”, încearcă o abordare ştiinţifică, obiectivă, autorul susține ca și alți istorici/specialiști ai ideii că în septembrie 1940, puterea politică a ajuns în mâinile generalului Ion Antonescu ce a instalat împreună cu leginarii un stat „naţional-legionar”.

Lumea spionajului. Cazuri celebre de spionaj (episodul I)

postat în: Media 0

Serviciile secrete în România; Cultura de securitate – paradigma Lordului Robertson; Ce este spionajul; Caracteristicile spionajului; Scurt istoric al spionajului; Tipuri de spionaj: spionajul militar, spionajul economic și industrial, spionajul electronic; Regulile spionajului; Greșelile spionajului; Agentul de spionaj. Nume de cod. Spioni și rețele de spionaj. Cazuri celebre

Continuitatea KGB-lui în secolul XX –Urmașele KGB ului

De la sfârşitul anilor ’80, în KGB s-a observat că era nevoie de o reorientare a eforturilor sale principale, datorită: recrudescenţei crimei organizate şi, în special, a traficului de droguri, tehnologiei învechite în toate domeniile şi scăderii drastice a economiei. În acest context,  începând cu anul 1985 se fac eforturi pentru schimbarea imaginii negative şi  pentru creştera încrederi cetăţenilor în organele de securitate ale statului . Astfel se declanşează un proces cunoscut sub numele de perestroika, care este anunţată oficial în decembrie 1987 în publicaţia Pravda, când se declanşează simplificarea structurilor şi reorientarea  lentă a KGB-ului către noi posibile ameninţări. Se modifică chiar emblema KGB-lui scutul şi spada Partidului, prin dispariţia simbolului său ofensiv spada în sensul noii orientări în spiritul perestroikăi. KGB – ul ca şi alte servicii de informaţii din ţările din Est au încercat să-şi asigure supravieţuirea într-un sistem nou care deja, era percetibil – cu adevărat – încă de la începutul anilor ’80.

Considerații privind intelligence și anticiparea

Serviciile Statului, fiecare cu specificitățile lor, se completează și se conjugă pentru a aprecia evoluțiile lumii în totală obiectivitate, fără nici un stereotip ci, dimpotrivă, având gustul schimbărilor care trebuie identificate în amănunt.
Înțelegându-se că esența intelligence-ului este de a da o capacitate permanentă de anticipare, responsabilii sunt conduși la a combina trei tipuri de abordări: timp prospectiv, timp reflectat și timp real.
Absența gradației între riscuri, mutații și amenințări conduce la confundarea caracterului aleatoriu simplu cu surpriza strategică, adică, de la evenimentul puțin sau deloc anticipat, la un puternic impact, destabilizând prin folosirea forței, fundamentele Statului în domeniul politico-militar.
Cunoașterea și anticiparea este cea care garantează autonomia noastră în decizii și permite conservarea inițiativei strategice. Ea trebuie să ofere, atât decidenților politici cât și responsabililor militari și de securitate internă și civilă, mijloacele pentru a dispune de elemente de prevedere și claritate a acțiunilor.

Studii postuniversitare în “Managementul Informațiilor”

postat în: Media 0

Vei dobândi abilitățile necesare pentru a utiliza, analiza și interpreta date și informații relevante pentru implementarea eficientă a instrumentelor de managementului securității informațiilor în cadrul unei organizații. Vei învăța să rezolvi sarcini complexe în context (receptarea, transmiterea, prelucrarea, stocarea informaţiilor în documente specifice). Vei dobândi capacitatea de a aborda de o manieră profesionistă, diferenţiată, elementele manageriale specifice utilizării informaţiilor secrete, confidenţiale, sensibile.

Principii, metode și mijloace ale activității informative în Federația Rusă și Israel

Legislaţiile privind securitatea naţională, activitatea de informaţii pentru securitate, ameninţările la adresa securităţii naţionale diferă foarte mult, ca formă şi conţinut, de la un stat la altul, şi de la un spaţiu la altul, ca şi între statelor cu vechi tradiţii democratice, noile state aflate în curs de stabilizare democratică, în curs de aliniere la standardele democrate şi statele din afara spaţiului euroatlantic.

1 2 3 4 6

Articolele fără specificarea altei licențe CC au licența CC BY-NC-ND.