Traim într-o epocă marcată de accelerarea fluxurilor informaționale, de complexitatea mediului de securitate și de ascensiunea tehnologiilor emergente, de accea înțelegerea și utilizarea corectă a limbajului specific din domeniul Informatii/ Intelligence devin imperativ esențial. Acest glosar a fost conceput ca un instrument de referință util și accesibil pentru profesioniști, cercetători, studenți, dar și pentru toți cei interesați de fenomenul informațional în contextul securității naționale și internaționale.
Informaţiile şi serviciile de intelligence sunt în general privite sub aspectul lor cel mai spectaculos şi românesc. Războiul din umbră stimulează imaginaţia, dar ascunde realitatea. Informaţiile înseamnă înainte de toate cunoaştere. Iar cunoaşterea este elementul central al procesului de decizie.
Cunoasterea informaţiilor are un evident aspect tehnologic. Informatica, Tehnologia Informației Știința Informației și alte noi discipline dedicate informației împreună cu toate resursele lor , pot constitui o vulnerabilitate dar și o provocare în mod sigur a societății contemporane. Dar, în spatele tehnologiei, există tendinţa de a uita cunoasterea conţinutului informaţiei. Pe măsură ce cantitatea de informaţii disponibilă pentru un cetăţean creşte în permanenţă, posibilitatea lui de selecție şi deci calitatea informației finite tind să se diminueze în mod proporţional. De aici rezultă, în mod paradoxal, o vulnerabilitate crescândă a cetăţeanului şi, în consecinţă, într-un mediu democratic și a puterii politice.
Serviciile de intelligence au deci rolul esenţial de a aduce statului democratic informaţiile necesare pentru a gestiona toate problemele în cele mai bune condiţii, atât din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ. Cea mai bună informaţie din lume nu serveşte la nimic dacă ea nu este luată în seamă de catre decidenți .
Numeroase agenții/servicii nu au realizat încă importanţa acestui rol. Acţiunile(de ascultare a telefoanelor şi altele) şi răsunetul lor arată faptul că încă lipseşte o relaţie de încredere între servicii şi opinia publică. În numeroase ţări, puterea politică neglijează informaţiile sau le limitează necesitatea la multe acţiuni militare și mai puțin de securitate umană .
Obiectivul acestei lucrări este acela de a prezenta o imagine a informaţiilor demistificându-le pentru a le face accesibile şi credibile. Înţelegerea mecanismelor serviciilor de intelligence trebuie să contribuie la întărirea lor, reducând neîncrederea pe care o atrage dupa sine necunoaşterea. Filozofia care guvernează această mică enciclopedie, constă în evitarea spectaculosului şi în punerea în evidenţă a esenţialului, pentru a-l face înţeles.
Termenii incluși reflectă atât contribuții la elaborarea conceptelor fundamentale ale activității de intelligence – de la culegerea informațiilor și analiza acestora, până la diseminare și contracararea amenințărilor – cât și noțiuni contemporane care țin de ciber-intelligence, open-source intelligence (OSINT), intelligence geospațial sau inteligență artificială aplicată în analiză.
Ca în multe alte domenii ale preocupărilor umane, lumea aparte a activităţii secrete de spionaj şi contraspionaj, îşi are și ea un limbaj special.
Prezenta lucrare intltulată Glosar al termenilor în informații și intelligence s-a născut din dorinţa de a sintetiza problematica muncii de informaţii şi contrainformaţii, definind şi explicând limbajul propriu, mai mult sau mai puţin cunoscut şi înţeles corect de publicul larg.
Prin această lucrare ne propunem să contribuim la clarificarea terminologică într-un domeniu adesea perceput ca fiind opac și complex. Definițiile sunt însoțite, acolo unde este relevant, de explicații contextuale sau exemple aplicative, menite să faciliteze înțelegerea și utilizarea corectă a conceptelor.
Abundenţa lucrărilor de specialitate pe piaţa autohtonă inspirate din cazuistica post-operativă internă şi internaţională ca şi atenţia deosebită pe care mass-media o acordă „frontului nevăzut al războiului inteligenţei”, benefică în planul cunoaşterii, documentării şi al formării unei culturi de securitate, a generat şi apariţia unor termeni noi, inacesibili publicului larg. De aici o seamă de confuzii, neînţelegeri şi percepţii greşite ale sensului real al termenilor folosiţi, cu atât mai mult cu cât în literatura internaţională de specialitate, acelaşi cuvânt, expresie sau sintagmă pot avea explicaţii şi înţelesuri diferite, cazul termenului intelligence .
De-a lungul timpului, tehnica muncii de informaţii şi contrainformaţii s-a structurat şi conceptualizat devenind tot mai sofisticată. Chiar dacă în literatura de specialitate se pot întâlni sensuri şi explicaţii diferite pentru anumiţi termeni, conţinutul esenţial este în general acelaşi. Drept urmare, acolo unde s-a considerat necesar, anumiţi termeni şi sintagme, care au provenit din reglementările şi limbajul specific altor servicii de intelliegence , au fost explicaţi prin prisma problematicii specifice instituţiilor care activează în cadrul sistemului de securitate naţională. Pentru a clarifica înţelesul acestora, i-am definit pe scurt în limba engleză.
Modalitatea de prezentare sub formă de „GLOSAR”, a fost aleasă special , considerându-se oportună explicarea şi detalierea – acolo unde a fost cazul -, sensului real al unor termeni specifici activităţii de culegere, exploatare şi valorificare a informaţiilor.
În acelaşi timp, tot în mod special au fost introdusi termeni şi din alte domenii de activitate (ex. juridic, militar, diplomatic, politic) aşa după cum o parte vizează activitatea de informaţii externe. Sa considerat necesar a aborda lucrarea în această formă unitară întrucât nu există contraspionaj fără spionaj şi nici informaţii fără contra informaţii.
Dorindu-se a fi un îndrumar, instrument de lucru pentru toţi aceia care doresc să-şi formeze o cultură de securitate care să le permită să înţeleagă mai profund provocările actuale, lucrarea prezentă se apleacă detaliat şi asupra principalelor metode, mijloace şi procedee folosite în câmpul activităţii informative şi contrainformative.
Privită ca un segment esenţial al realităţii cotidiene (fiecare ţară din lume deţine un anume tip de servicii de informaţii şi de securitate), nevoia de a şti, de a cunoaşte ceea ce este ascuns cu intenţie reprezintă o latura mai puțin cunoscută a sistemului politic mondial.
Tocmai de aceea, pentru a înţelege mai bine această „lume unică” şi pentru a-l ajuta pe cititor să-şi formeze o imagine obiectivă, structurată pe propriile-i observaţii, interpretări şi concluzii, au fost prezentate pe scurt şi structurile organizatorice ale unor comunităţilor informative din diferite ţări ale lumii.
Referitor la acest aspect trebuie precizat că intenţia noastră a fost să deschidem o uşă bine ferecată, respectiv să prezentăm un set de termeni structurați ca o bază documentară şi context de cunoaştere, care poate fi întregit și cu alte surse de informaţii. La prima vedere, obiectivul poate părea pretenţios, în condiţiile în care şi demersul se bazează exclusiv pe procesarea de date şi informaţii vehiculate din sursele deschise.
Creşterea capacităţii de obţinere a informaţiilor din surse deschise şi exploatarea intensivă a potenţialului acestora în conformitate cu modalităţile moderne de lucru, este o practiă curentă a serviciilor de informaţii din întreaga lume. Aceasta permite îmbunătăţirea funcţiilor de alertă şi avertizare asupra unor evenimente şi tendinţe, orientarea şi documentarea componentei operaţionale şi a celei analitice, precum şi utilizarea raţională a surselor secrete în etapele preliminare ale activităţii informativ-operative.
Sperăm ca acest glosar să devină un ghid de bază, dar și un punct de plecare pentru reflecții și aprofundări ulterioare. Într-o lume în continuă schimbare, unde informația este adesea cea mai puternică resursă, cunoașterea exactă a limbajului intelligence nu mai este un lux, ci o necesitate strategică.
Ca în orice început, lucrarea de faţă se impune a fi completată şi amendată în sensul perfecţionării. Pe acest fond, apariţia unor noi lucrări de specialitate ori a altor acte normative în domeniu nu poate fi decât benefică atât sub aspectul definirii cât şi al conceptualizării unor noţiuni sau termeni de specialitate supuşi modificărilor şi adaptărilor, în funcţie de evoluţia problematicii specifice dar şi a situaţiei interne şi internaţionale în general.
Tiberiu Tănase – coordonator
Lasă un răspuns