Reformele serviciilor secrete de la Mihail Moruzov la Eugen Cristescu, între inovație și decadență

Serviciile de informații au fost reorganizate și reformate pentru a putea răspunde noilor provocări la nivel național și internațional. Relația de cooperare inter-generațională de la Mihail Moruzov la Eugen Cristescu a dat naștere unui sistem de intelligence omnipotent și competitiv.

Prezentul articol își propune prezentarea unei perspective de referință pornind de la două portrete de marcă în sfera socială, politică, militară, chiar culturală și psihologică. Textul înaintează, într-o structură comparativă o analiză de conținut, argumentată, valorifică metoda observației, studiul evenimentelor și relevanța lor în context istoric, accentul căzând pe reformatorul novator Cristescu, pe modelul său profesional inspirațional, relevant în obiectul studiului prin valoarea și utilitatea activității sale în câmpul informațional.

Forța descrierilor, sinteza acțiunilor de parcurs, popularitatea unor personalități, locuri sau evenimente decupate din cunoașterea comună sunt tributare unei autenticități la nivelul percepției raționale obiective.

Longeviv, frontul secret din România a cunoscut oportunități și provocări, a valorificat atitudini și convingeri, de la Moruzov – artizanul artei disimulări și conspirației, până la Cristescu, etalon de profesionalism, onestitate, muncă asiduă și patriotism fervent.  Cunoscut opozant al Gărzii de Fier, Cristescu a fost apreciat pentru munca sa informațională asiduă, în timp ce Moruzov a rămas în mentalul colectiv prin intuiția și profunzimea remarcabile. Între emulație și rivalitate, cele două personalități de marcă au conlucrat astfel încât Serviciile de Informații să se adapteze mediului extern cu rolul de a asigura stabilitatea națională.

Mărturii importante despre momentul 23 august 1944

Mărturii importante despre momentul 23 august 1944 deţinem şi ca urmare a existenţei, în Arhivele Naţionale ale României – Fondul „Manuscrise”, a Memoriului de activitate al lt.col. Traian Borcescu, şeful Secţiei a II-a Contrainformaţii din cadrul Serviciului Special de Informaţii (SSI). Ofiţerul, din postura sa de conducător al structurii SSI-ului cu atribuţii în ceea ce priveşte cunoaşterea şi combaterea fenomenelor care puteau atinge ordinea şi stabilitatea internă a ţării în timp de război, este unul din participanţii direcţi la acţiunea de pregătire a actului, demonstrând, încă o dată, că această îndrăzneaţă acţiune de alăturare a României la coaliţia Naţiunilor Unite nu s-a făcut ad-hoc, ci a necesitat un plan minuţios elaborat la care SSI-ul a contribuit prin reprezentanţii săi care şi-au făcut pe deplin datoria faţa de ţară, ca şi în alte momente sau evenimente de mare importanţă pentru România.

Articolele fără specificarea altei licențe CC au licența CC BY-NC-ND.