Cel de-al doilea volum al publicației coordonate de colegul nostru col. (r) dr. Tiberiu Tănase ne oferă, așa cum deja ne-a obișnuit, o serie de materiale academice de interes din domeniile intelligence, istorie, geopolitică, securitate, și știința informației. Menționăm, printre altele editorialul Epistemologia activității de intelligence, de Nicolae Sfetcu, Istoria Serviciului Român de Informații – serviciu de intelligence competitiv, și strategiile de intelligence, de Tiberiu Tănase, de asemenea autor al unui ciclu de articole referitor la controlul democratic al serviciilor de informații, Analysis of the Russian-Chechen conflict from a military perspective (analiza conflictului ruso-cecen din perspectivă militară, articol în limba engleză), de Darius-Antoniu Ferenț și Ioan Manci.
Obiectivul principal al revistei este de a contribui fundamental la înțelegerea conceptelor științifice și filosofice și a aplicațiilor practice ale acestor concepte, toate articolele revistei fiind disponibile gratuit la adresa www.intelligenceinfo.org
Importante contribuții la geopolitica românească
Începutul acestei veri ne-a oferit ocazia întâlnirii cu geopolitica românească, într-un context în care evoluțiile din zona apropiată României fac imperios necesară evaluarea științifică a evenimentelor pentru a extrage concluziile necesare fundamentării unor decizii de maximă importanță pentru interesul național. Este vorba de trei lucrări aparținând colaboratoarei noastre dr. Alba Iulia Catrinel Popescu, respectiv „Tratat de geopolitică” (în două volume intitulate „Geopolitica puterii continentale” și „ Geopolitica puterii maritime”), „Spațiile de dominație ale imperiului. Marea strategie de transformare a Rusiei în hegemon al Eurasiei” (volum bilingv, în română și engleză, având și o ediție în limba poloneză), și, nu în ultimul rând, „România, între „gura de rai” geografică şi răspântia geopolitică”, apărute la editurile Militară și Top Form.
- „Tratat de geopolitică” este o amplă prezentare istorică și analitică a științei geopoliticii, care abordează principalele școli și curente de gândire din punctul de vedere al problematicii studiate, respectiv zonele de confruntare continentale și maritime.
Tratatul debutează cu un prim capitol dedicat încadrării geopoliticii în cunoașterea stiințifică, incluzând definirea geopoliticii (p. 25), locul geopoliticii în sistemul științelor și al disciplinelor conexe (p. 35), geografia politică, incluzând referiri la Friedrich Ratzel și teoria statului organic (p.46). Remarcăm în continuare referirile la geostrategie (p.59), geografia istorică, geoistoria (p. 62), geografia economică și geoeconomia, cu prezentarea lui Edward Nicolae Luttwak (p. 71). Sunt, de asemenea, prezentate principalele criterii, principii și metode utilizate în analiza geopolitică (p. 85), între care: metoda descriptivă, metoda inductiv- deductivă, metoda analizei și sintezei (folosită în orice lucrare de analiză de intelligence), metoda istorică, logitudinală, metoda statistic- matematică prin analize cantitative de detaliu (p. 87) .
„Geopolitica Puterii Maritime” cuprinde analiza școlii anglo-saxone, începând cu Alfred Thayer Mahan și teoria puterii maritime (p. 92), urmată de prezentarea lui Halford Mackinder cu teoria dinamicii frontierelor și teoria selecționalistă, apoi Frederick Jackson Turner (p.116), Teoria Zonei Pivot, cu aplicare la perioada actuală în capitolul Teoria zonei pivot și ordinea mondială postbelică (p.140 ) .
Sunt apoi prezentați geopoliticieni americani, între care: Nicholas John Spyman (teoria țărmurilor, p. 146), Zbigniew Kazimierz Brzezinski (teoria pivotului geopolitic, geopolitica razboiului rece, geostrategia Eurasiei, p. 173), Saul Bernard Coehn (teoria spațiilor globale, p. 190, structura geopolitică a lumii, p. 194, viitorul geopolitic al lumii, p. 201) .
Referirile acestui capitol continuă cu prezentarea lui Samuel Huntington (teoria ciocnirii civlizațiilor, p. 229), Francis Fukuyama (sfârșitul istoriei, p. 226) și Robert David Kaplan (războiul în epoca modernă și harta mutantă a haosului, p. 240).
Remarcăm și prezentarea lui Henry Alfred Kissinger cu remarcabile contribuții privind Noua Ordine Mondială (p. 260), respectiv lui Paul Michael Kennedy (supraextindera imperială și echilibrul dintre scopuri și mijloace și supreaexpansiunea intereselor americane, p. 267). De interes este geopolitica prospectivă a lui George Friedman (marea strategie americană, p. 287) analiza lui George Friedman fiind valoroasă și în contextul actual. Volumul se încheie cu alte contribuții teoretice ale școlii anglo-saxone de geopolitică (p. 287), unde sunt de remarcat doctrinele prezidențiale americane (p. 295) și Noul Orient Extins (p. 307), precum și alți politologi anglo – saxoni care au avut contribuții cu impact asupra geopoliticii contemporane (p. 313).
„Geopolitica Puterii Continentale” prezintă principalele școli și teorii ale geopoliticii europene, în principal cele germane, ruse și franceze.
Școala germană include reprezentanți între care: Karl Ernst Haushofer, cu teoria transformării hegemonice a puterii continentale, care definește o nouă știintă numită geopolitica (p.43), respectiv Panregiunea, Panideea și Panperspetiva (p. 56). Urmează Richard Nikolaus Eijiro Coudenhove-Kalergi, cu multe contribuții în coagularea marelui spațiu european (p. 69), Pan-Europa, (p.73), noua ordine mondială macrospațială (p. 76), viitorul război și strategia unificării Pan-Europene (p. 84). Urmează alte contribuții ale școlii germane de geopolitică, prin Frederich Naumann (p. 89), Ernst Nieksch (p. 92) și Heinrich Jordis von Lohausen (p. 93).
Școala rusă de geopolitică este prezentată începând cu testamentul țarului Petru cel Mare (p. 97 ), urmat de teoriile panslavismului, neoslavismului și celei de-a treia Rome (p. 114) , apoi Eurasianismul și Piotr Nikolaievici Savițchi (p. 134) și Alexandr Dughin cu Neo-eurasiansimul și a patra teorie politică (p. 163). Sunt prezentate, de asemenea, contribuțiile teoretice ale școlii ruse contemporane de geopolitică, între care Doctrina Brejnev a suveranității limitate, Perestroika , doctrina Sinatra, multipolaritatea (Primakov), precum și celebra doctrină Karaganov și Putin (p. 176).
Capitolul al treilea este dedicat școlii franceze de geopolitică, începând cu școala clasică, reprezentată de Jacques Elisée Reclus (Pionieratul mondialismului, p.184), Raul Castex și școala franceză de geostrategie (p. 223). Școala franceză contemporană este reprezentată de Yves Lacoste (Reîntoarcerea la geopolitică, p. 243), Michel Foucher (Teoria frontierelor, p. 247), Paul Caval (Geografia Culturală, p. 245), Jacques Attali (Geopolitica actorilor non statali, p. 259), Frederic Encel (Instrumentele conceptuale ale geopoliticii, p. 277) și Francois Thual (cu Metoda de cercetare geopolitică p. 285 și 288). Remarcăm la finalul și alți teoreticieni francezi cu contribuții cum sunt Emmanuel de Martonne (principale viabilitați ale frontierelor) și Christian Daudel (geopolitica teoretică, p. 303).
- Al doilea volum, lucrarea bilingvă „Spațiile de dominație ale imperiului. Marea strategie de transformare a Rusiei în hegemon al Eurasiei” (The domination zones of the empire. The grand strategy to turn Russia into a Hegemon of Eurasia) este o analiză geopolitică bazată pe comportamentul geo-istoric al Rusiei și pe legitățile geopolitice care implică puterea- pivot. Chiar din preambul este prezentat cadrul strategiei politico-militare ruse și principalele direcții ale expansionismului rusesc trasate în Testamentul lui Petru cel Mare (p. 12), autoarea subliniind că aceste imperative strategice raman valabile și azi și urmăresc:
- Dezenclavizarea Rusiei prin obținerea accesului la mările calde
- Transformarea Rusiei în mare putere maritimă
- Dominația istmului Ponto-Baltic, a țarmurilor Oceanului Indian, iar în final dominația asupra Eurasiei
Mai este prezentat și Conceptul de politică externă al Federației Ruse în raport cu marea Strategie a spațiilor de dominație ale imperiului (p. 77) , fiind subliniat faptul că, în timp, liderii ruși au acționat mereu în baza invocatului Testament al lui Petru cel Mare, fie că erau țarii, liderii sovietici sau Putin, în ultimii 22 de ani. Concluziile includ și cinci scenarii de evoluție a Rusiei pe termen scurt și mediu.
- „România. Între „gura de rai” geografică şi răspântia geopolitică”, volum apărut la Editura Militară[1], include o conferință ce se structurează pe șapte părți, urmată de concluzii.
Aceste concluzii sunt încheiate cu întrebarea autoarei, pe care ne-o putem însuși cu toții: cum poate deveni România un stat de legătură, o punte între celelalte state care au nevoie de noi datorită pozitiei noastre aparte, „pe-o gură de rai geografică, într-o răspântie geopolitică”. *
La începutul acestei veri, cele trei lucrări au făcut obiectul prezentării și dezbaterii în cursul unui eveniment găzduit de la Casa Oamenilor de Știință. Au participat numeroși specialiști, între care acad. Ion Dumitrache, secretar general al Academiei Române, acad. Bogdan Simionescu, președintele Comitetului Român pentru Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii (CRIFST) , prof. univ. Radu Carp (Universitatea București), conf. univ. Mihai Sebe (Universitatea București), prof. univ. Premislav Furgacz (Universitatea Ostrovetz, Polonia), generalii Virgil Bălăceanu Mihaiu Margărit și Bartolomeu Săvoiu, comentatorul de politică și moderator HD Hartmann, cărora li s-a alăturat un numeros public.
Col. (r) lect. univ. dr. Tiberiu Tănase, secretar DIS-CRIFTS
Lasă un răspuns