Petrescu, Stan (2025), O sută șapte ani de contrainformații militare: Esse non videri – A fi dar nu la vedere, Intelligence Info, 4:2, 78-87, https://www.intelligenceinfo.org/o-suta-sapte-ani-de-contrainformatii-militare-esse-non-videri-a-fi-dar-nu-la-vedere/

 

One Hundred and Seven Years of Military Counterintelligence: Esse non videri – To be but not to be seen

Abstract

Counterintelligence and military security represent the main national effort to counter the actions of foreign intelligence services, groups and political movements controlled from abroad, which are often supported by intelligence services, starting from infiltrating the state’s strategic and operational leadership synapses and establishing the potential for engagement in espionage activities for the purpose of organizing subversive or sabotage actions.

Keywords: military counterintelligence, intelligence, military security, army, intelligence agencies, espionage, subversive actions, sabotage

Rezumat

Contrainformațiile și securitatea militară reprezintă principalul efort naţional de a contracara acțiunile serviciilor de informații străine, ale grupurilor şi mișcărilor politice controlate din exterior, care, adesea, sunt sprijinite de servicii de informații, începând de la infiltrarea în sinapsele de conducere strategică și operativă ale statului şi stabilirea potențialului de angajare în activități de spionaj în scopul organizării de acţiuni subversive sau de sabotaj.

Cuvinte cheie: contrainformații militare, intelligence, securitatea militară, armata, servicii de informații, spionaj, acţiuni subversive, sabotaj

 

INTELLIGENCE INFO, Volumul 4, Numărul 2, Iunie 2025, pp. 78-87
ISSN 2821 – 8159, ISSN – L 2821 – 8159,
URL: https://www.intelligenceinfo.org/o-suta-sapte-ani-de-contrainformatii-militare-esse-non-videri-a-fi-dar-nu-la-vedere/
© 2025 Stan PETRESCU. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.

 

O sută șapte ani de contrainformații militare: Esse non videri – A fi dar nu la vedere

Gl. Bg. Rtr. Prof. Univ. Dr. Stan PETRESCU[1]
stan.petrescu@gmail.com

[1] Membru în Comitetul Român pentru Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii – CRIFST din cadrul Academiei Române. Prim-vicepresedinte – Asociația Intelligence Studies Center for Security and Applied Geopolitics (CSIS-GA)

 

Contrainformațiile și securitatea militară reprezintă principalul efort naţional de a contracara acțiunile serviciilor de informații străine, ale grupurilor şi mișcărilor politice controlate din exterior, care, adesea, sunt sprijinite de servicii de informații, începând de la infiltrarea în sinapsele de conducere strategică și operativă ale statului şi stabilirea potențialului de angajare în activități de spionaj în scopul organizării de acţiuni subversive sau de sabotaj.

Când, la porunca vremii, am ales adagiul latin – Nefas est nocere patriae – şi l-am propus spre a fi înscris pe sigla Direcției de Contrainformații și Securitate Militară (DCISM), m-am gândit la faptul că munca intelligence-ului militar românesc, în primul rând, constituie prima şi cea mai importantă centură de securitate națională la pace, în situații de criză şi război. Iar unul dintre importantele obiective ale acestuia este acela de a identifica pe toți nelegiuiții care fac rău patriei mele.

La români, primele structuri informativ-contrainformative instituționalizate au fost cele ale armatei și nu ale altor structuri surori, care-și arogă origini neconforme cu realitatea istorică. Aceste structuri informative românești au apărut odată cu organizarea armatei, după Unirea Principatelor Române. Actul de naștere a acestor instituții militare de intelligence a fost data de 12/24 noiembrie 1859, când domnitorul Alexandru Ioan Cuza, prin Înaltul Ordin de Zi, nr. 83, a înființat prima structură de stat major din istoria militară modernă a României, Corpul de Stat Major General al Armatei, în componenţa căruia se afla şi Secţia a II-a, prima structură de informaţii a armatei romane, condusă de sublocotenentul George Slăniceanu, ajutat de sublocotenentul Ştefan Fălcoianu.

În prezent, la Statul Major al Apărării, bustul generalului George Slăniceanu (n. 23 aprilie 1835), șeful Statului Major General al armatei române, pe timpul Războiul Ruso -Turc din 1877–1878 (Războiului de Independență pentru români), este așezat pe soclul său, la propunerea subsemnatului, în baza unii raport adresat ministrului Apărării, gl. Ciucă Nicolae, cu doi ani în urmă.

Ștefan Fălcoianu, născut în același an ca și comandantul său, Slăniceanu George, a ajuns general, fiind, în același timp, matematician, un preocupat istoric, iar mai târziu membru titular și vicepreședinte al Academiei Române. De numele său este legată înființarea Școalei Superioare de Război (astăzi Universitatea Naționala de Apărare), înființată la 8 august 1889, școală unde un amfiteatru îi poartă numele. Aceștia sunt mari oameni cari au fost, cum ar zice N. Iorga.

Printre principatele atribuții fixate, prin actul normativ menționat, au fost întocmirea lucrărilor statistice, culegerea şi centralizarea datelor şi informațiilor ce interesau operațiile tactice şi strategice, precum şi întocmirea de hărți topografice, legări topo – geodezice, cunoașterea itinerariilor militare. O atenție deosebită s-a acordat informațiilor obținute de trupele de pază a frontierei, în special pe linia Dunării, unde aveau loc diferite incidenta între autoritățile romane și cele otomane.

La creșterea nivelului muncii operative în sectorul informativ, în bună măsură, a avut-o Misiunea Militară Franceză, în frunte cu generalul Henri Mathias Berthelot, în a doua parte a războiului, octombrie 1916. Pe timpul acestei misiuni s-au produs transformări de substanță la nivelul întregii armate române, în ceea ce privește activitatea informativă. A fost reorganizat serviciul de informații la nivelul Marelui Cartier General (MCG), fiind adoptat un regulament de specialitate după model francez, care cuprindea reglementări privind centralizarea conducerii în mâinile unei persoane responsabile, diviziunea muncii informative, atribuțiile comenzilor ierarhice, dirijarea organelor informative și coordonarea activității lor, mijloace, metode și procedee de culegere de informații, studierea, analizarea materialului obținut și difuzarea acestuia celor interesați, efectuarea schimbului de informații, controlul activității informative și conducerea instruirii speciale a elementelor de informare, accentul punându-se pe profesionalizare, continuitate și munca în obiectiv. Astfel că la 20 februarie 1917, generalul Constantin Prezan, a aprobat Instrucțiunile asupra organizării și funcționării Serviciului de Informații, elaborate de Marele Cartier General (MCG). Serviciul Secret, devenea o structură acoperită, condusă direct de MCG, cu atribuții în chestiunile serviciului de spionaj propriu-zis, cât și acelea ale Serviciului de Contraspionaj.

Dar cel mai important eveniment a fost elaborarea Instrucțiunilor cu privire la îndatoririle diferitelor eșaloane ale Serviciului de Informații, emise în ianuarie 1918, acestea fiind o urmare la Instrucțiunile asupra organizării și funcționării Serviciului de Informații din 20 februarie 1917. Un accent deosebit s-a pus pe întărirea Biroului 2 – contrainformaţii – de la toate eșaloanele, care trebuiau să acopere patru paliere: al știrilor directe; al informațiilor secrete; de contraspionaj; al cenzurii.

Autorii Instrucțiunilor… a apreciat că Biroul 2 are un rol important atât înaintea unei confruntări militare, când „dă șefului materialul necesar pentru pregătirea luptei” dar și în timpul acesteia când trebuie să ofere comandantului „un concurs prețios” în conducerea acţiunilor militare. Meritul principal în elaborarea acestor Instrucțiuni… a aparținut colonelului Nicolae Condeescu, Șeful Secției Informații în perioada decembrie 1916-iunie 1918.

În vederea demobilizării armatei, la 1 iulie 1918, Nicolae Condeescu, „prin raportul nr. 289 din 28 aprilie 1918, propunea ca după demobilizare să se înființeze la MStM o secție a informațiilor, compusă din două birouri: Biroul 1 Informații și biroul 2 contrainformații.”. Astfel, în baza Înaltului Decret nr.1010 din 1918, la începerea demobilizării generale a Armatei, MCG, prin Ordinul de zi nr.36 din 01 mai 1918, la Secția a IV-a au fost organizate cele două birouri. Primul șef al acestui birou a fost numit mr. Ioan Țăranu, confirmat și în Ordinea de Bătaie a MCG din 15 septembrie 1918.

Ordinul în cauză atestă actul de naştere al structurilor informațiilor defensive ale Armatei – Biroul 2 contrainformații, acesta având corespondenți la toate eșaloanele și oferind comandanților sprijinul informativ de care aveau nevoie în ducerea și protecția acțiunilor militare.

Prezența acestor structuri informativ-contrainformative s-a oficializat, mai târziu, în regulamentele militare. De exemplu, în Regulamentul asupra serviciului interior pentru trupele de toate armele – A.15, anul 1939, la art. 65 s-au introdus atribuțiunile Ofițerului informator al corpului. Acesta „are conducerea informativ-contrainformativă în corp și lucrează la ordinele date de autoritățile militare superioare, sub supravegherea șefului de corp. Se informează asupra adevăratei stări de spirit a trupei și ofițerilor, propunând măsuri necesare pentru împiedicare curentelor contrare intereselor statului. El controlează măsurile de pază interioară, secretul corespondenței și relațiile militarilor cu peroanele civile. Lucrează pentru descoperirea, cât va fi cu putință, a agenților inamici și darea lor în urmărirea organelor competinte. Primește și dă instrucțiuni, pentru împiedicarea procurării de informaţiuni și documente de către agenții inamici. Urmărește și semnalează diferite curente religioase, care prin ideile lor ar slăbi forța morală a soldatului. Supraveghează militarii semnalați ca suspecți, precum și orice persoană străină, care intrând în corp nu prezintă garanții suficiente de bunele lor intențiuni. Supraveghează executarea tuturor dispozițiilor și ordinelor date în legătură cu însărcinarea să.”

Reglementarea privind pregătirea contrainformativă a personalului merge până jos la soldat. La art. 10 din același Regulament se arată: „orice ostaș trebuie, nu numai să se ferească de spioni, dar să împiedice orice acțiune a lor: fie de a afla știri asupra armatei, intențiunilor și planurilor noastre, fie de a împiedica operațiunile armatei noastre, aducând stricăciuni: căilor de comunicaţie, liniilor telegrafice, instalațiunilor, depozitelor, arsenalelor, sau făcând propagandă intereselor țării pentru a zdruncina moralul și micșora puterea noastră de luptă.

Ostașul trebuie să se ferească de a discuta în public, sau chiar în familie, chestiuni privitoare la armată. Când vede că o persoană se interesează în mod neobișnuit de chestiuni cari privesc armata, sau răspândește știri false, spre a produce descurajarea în rândurile armatei și în populație, trebuie să-l raporteze imediat comandanților săi ierarhici, spre a-l pune în urmărire; în timp de război chiar îl va aresta și-l va preda primului post de comandă sau primului post de jandarmi.”

În baza dispozițiunilor Decretelor Legi Nr. 3052 din 5 Septembrie și Nr. 3072 din 7 Septembrie 1940 a fost elaborat și introdus în serviciu „Regulamentul de informații și contrainformații” (A.5). Acest regulament marchează un progres față de vechile „Instrucțiuni”, prin faptul că se precizează punctele principale din doctrină în activitatea informativă și contrainformativă din armată, se dau pentru prima oară, normele generale pentru organizarea activității contrainformative în armată, ca o necesitate absolută și cu totul actuală, spre a se crea și în acest domeniu o doctrină unică, răspunzând nevoilor actuale și va fi de un real folos comandamentelor și trupelor, pentru orientarea și organizarea activității în domeniul contrainformației.

La art.58 din Regulamentul A.5, se arată că „Activitatea contrainformativă înglobează totalitatea măsurilor luate în scopul de: a împiedica acțiunea informativă a inamicului; a preîntâmpina și împiedica manifestările de orice fel, ale acțiunii subversive.”. Prin acțiuni subversive, în înțelesul Regulamentului citat, se înțelege propaganda dăunătoare, curente politice, sociale, religioase, care urmăresc să distrugă unitatea națională și a instituțiilor statului român, acte de sabotaj, acte de terorism care urmăresc diminuarea puterii morale sau materiale ale statului român.

Cu asemenea regulament, structurile de informații militare intră în campaniile celui de-Al Doilea Război Mondial, la 22 iunie 1941. Este momentul când ia fiinţă Marele Cartier General al armatei compus din două eşaloane, potrivit prevederilor Decretului nr. 1798/1941. Primul eşalon a acţionat în zona de operaţii militare, iar al doilea a rămas în ţară. În această situaţie, conform Ordinului de zi nr. 33/1941 al Marelui Stat Major, în ambele eşaloane a fost organizată şi a acţionat Secţia a II-a Informaţii şi Contrainformaţii.

Prin Decretul nr. 221, datat 30 august 1948, se înfiinţează şi organizează Direcţia Generală a Securităţii Poporului (DGSP), temuta „Securitate a Poporului”, pusă în organica Ministerului Afacerilor Interne. Aici își desfășoară activitatea represivă internă a Direcţiei a IV-a Contrainformaţii Militare, care, la ordinul PCR, introduce controlul absolut asupra armatei române, de la general la soldat și care s-a ocupat, nemijlocit, de epurările din rândul corpului ofițeresc, trecându-se în rezervă, sau trimise în pușcăriile comuniste, pe motive politice, cele mai bune și pregătite cadre militare, majoritatea acestora trecute prin botezul a două războaie mondiale.

Revenirea la tradiţiile activităţii de contrainformaţii din Armata României are loc după Revoluţia din decembrie 1989, acest fapt consemnându-se prin ordinul ministrului apărării naţionale M41/1990, actul oficial prin care s-a înfiinţat Direcţia de Contraspionaj a Apărării. Nouă structură a intelligence-ului militar românesc va cunoaște un profund proces de transformare. Concomitent cu lărgirea atribuţiilor funcţionale, apare Direcţia Protecţie şi Siguranţă Militară (1997), apoi Direcţia Siguranţă Militară (2001) şi, în cele din urmă, Direcţia Contrainformaţii şi Securitate Militară (2006), denumire sub care funcţionează şi astăzi.

Astfel, Contrainformaţiile Militare ale prezentului au trecut prin adânci transformări și prefaceri, mare parte dintre acestea determinate fiind de standardele impuse de faptul că România a aderat la NATO și UE, devenind un cap de pod important de apărare al flancului de sud – est al spațiului euroatlantic.

De la 1 iulie 1999, conform Doctrinei militare naţionale de informaţii, contrainformaţii şi securitate, structurile de informaţii pentru apărare, structurile de comandă, coordonare, control şi analiză a informaţiilor sunt integrate în Direcţia Generală de Informaţii a Apărării (DGIA) cu componentele sale: Direcţia Informaţii Militare, Direcţia Siguranţă Militară, Serviciul Securitatea Informaţiilor, precum și alte forţe şi mijloacele specializate din cadrul elementelor sistemului naţional de apărare.

Activitatea de informaţii pentru apărare are drept misiune principală procurarea de date și informaţii despre capacități, strategii, politici şi doctrinele militare ale statelor și alianțelor de state aflate în zona de interes strategic militar şi politico – militar a României pentru identificarea şi evaluarea factorilor de risc şi a ameninţărilor potenţiale la adresa securităţii naţionale a statului, a Alianței Nord – Atlantice, pe timp de pace, în situaţii de criză şi la război.

Contrainformațiile Militare, în prezent, funcționează sub autoritatea Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării unde, sub deviza Nefas est nocere patriae, continuă să ocupe pozițiile de luptă cele mai importante într-un front invizibil fluid și dinamic şi să dezvolte acțiuni contrainformative de succes pentru ca cea mai reprezentativă, credibilă și apreciată instituţie a statului – Armata, să-şi poată îndeplini misiunile în folosul patriei.

Dinamica transformărilor structurale ale DCISM din ultimii ani a fost marcată de o adaptare continuă a personalului şi proceselor interne la ecuaţia de securitate globală şi direcţiile strategice adoptate de conducerea armatei României.

În acest proces amplu de restructurare și modernizare a organizațiilor militare, activitatea de informaţii pentru apărare intră în noi procese de reconstrucție, scopul fiind procurarea de informaţii despre potenţialul, strategiile, politicile şi doctrinele militare ale statelor, aflate în zona de interes strategic militar şi politico-militar a României, pentru identificarea şi evaluarea factorilor de risc şi a ameninţărilor potenţiale la adresa securităţii naţionale a statului pe timp de pace, în situaţii de criză şi la război.

Trebuie arătat că plaja de expunere a activităţii informativ – defensive este destul de întinsă şi conţine o varietate de oportunităţi specifice, situate deasupra conceptelor de „protecţie şi apărare”, adevăratele sale funcţii și misiuni, fiind de natură agresivă, preventiv – pasivă și dezinformare.

Activitatea contrainformativă și de securitate militară reprezintă o componentă extrem de importantă a activităţii generale informative care are drept scop protecţia tuturor datelor, a cunoştinţelor şi valorilor care au importanţă pentru adversar, să împiedice răspândirea acelor informaţii care ar putea fi exploatate de inamic, să identifice şi să reţină pe oricine încearcă să procure informaţii neautorizate.

Baza activităţii de contrainformații și securitate militară constă în interzicerea accesului la informaţie a adversarului, confruntarea cu acţiunile ofensive ale acestuia, contracararea şi neutralizarea acestor acţiuni. În ceea ce privește funcția represivă, contrainformațiile militare au drept preocupări, în principal, detectarea şi reținerea agenţilor de informaţii străini implicaţi în operaţiuni de spionaj, identificarea măsurilor adecvate privind protecţia secretelor prin proceduri şi metode de securitate, în scopul prevenirii surprinderii, limitarea numărului de persoane care au acces la diferite categorii de secrete, reglementarea activităţii de elaborare a documentelor şi suporţilor de informaţii, protecţia electronică împotriva celor ce intenționează procurarea de informaţii secrete și confidenţiale, prin interceptarea undelor radio, emise de computere şi aparatură de secretizare.

Misiunea esenţială a activităţii contrainformative și de securitate militară o constituie contraingerinţa şi intoxicarea, inducerea în eroare, dezinformarea, contrapropaganda în situații de pace, criză și război, identificarea troliilor și a răspândirii de informații false (fake news) etc.

Ingerinţa politică sau economică, se exercită prin agenţi de influenţă recrutaţi din grupuri financiare sau societăţi, din guvern, partide, sindicate, presă, prin controlul asupra grupurilor politice, etnice, religioase, culturale şi asupra mijloacelor de informare.de

Un domeniu extrem de important în domeniul amenințărilor de securitate militară îl constituie internetul și digitalizarea comunicării, înalta tehnologie din domeniul comunicării moderne, care, în tandem, au multiplicat, pe spații uriașe, puterea comunităților social media, facilitând comunicarea, instant, prin sunet – imagine și asocierea utilizatorilor în grupuri funcție de preferințe și interese, unele contrare intereselor noastre de securitate. Numărul de utilizatori planetari aflați în spațiul cibernetic a generat conexiuni variate și nașterea comunităților (controlate de serviciile de informații și de actorii de putere ai lumii), care de cele mai multe ori le depășesc numeric pe cele din mediul offline. Combaterea și contracararea ideologiilor autoritare, manipulatoare, propaganda toxică antinațională, spoliatoare, generatoare de confuzie și dispersie a minciunii reprezintă argumente și realități evidente care trebuie să preocupe în cele mai mici detalii și cu orice costuri, structurile DCISM, în scopul contracarării efectelor produse de acestea în cadrul armatei.

Armata României şi-a transformat, perfecţionat și modernizat structurile informativ-contrainformative pentru a pune în dificultate, cât mai mult posibil, sustragerea de către adversar a informaţiilor pe care şi le doreşte, în același timp, luând măsuri, severe, de securitate pentru informaţiile clasificate, protecția obiectivelor sale strategice importante şi a tuturor efectivelor sale, spre a nu fi vulnerabilizate prin acțiunile informative ale adversarului, ori care ar fi acela.

Trebuie știut că misiunile armei contrainformaţiilor reprezintă „produsul” unor operaţiuni de contraspionaj și dezinformare, cu un caracter pronunţat protectiv şi defensiv.

Acţiunile contrainformative și de securitate sunt legitime, continue, se desfăşoară în întreg teritoriu naţional, nu necesită contact direct cu adversarul, linia frontului fiind invizibilă, fluidă, discontinuă și într-o permanentă schimbare, iar ofițerul de contrainformații nu are program de opt ore și libertate de sărbători legale.

Cadrul politic în care operează serviciile noastre de contrainformaţii militare și de securitate este în întregime opus celui de tip concentraționar, nedemocratic, ele respectând valorile democraţiei noastre, ale aliaților și partenerilor strategici.

„CounterIntelligence-ul” militar modern românesc aduce contribuții majore în gestionarea cunoașterii prin informația operativă a noi Arhitecturi de Securitate și a factorilor de insecuritate globali, regionali și naționali.

DCISM este caracterizată printr-o conducere competentă şi o gestionare responsabilă a informaţiilor de la toate nivelurile (tactic, operativ, strategic), având lideri de excepție, cu minți bine organizate, lideri înzestrați cu înalte capacități de analiză și sinteză, calități dintre cele mai alese necesare pentru un management eficient și de succes al domeniului informaţiilor militare defensive.

Liderul din domeniul muncii informative are rolul fundamental în consilierea, pe probleme de informaţii operative (de luptă), a leadershipul din capul lanţului de comandă militară. Talentul de a păstra deschis și oportun canalul de comunicare cu decidentul politico-militar prin exprimarea de opinii sincere şi obiective, fac parte din cultura organizațională și de securitate a celor aflați în sinapsele de conducere ale DCISM. În această organizație nu se operează cu informațiile cosmetizate și măgulitoare, după principiul „no news, good news”. Ca fost camarad al acestor specialiști ai intelligence-ului militar am învățat că rata de succes al oricărui lider din această specialitate evoluează funcție de experiența sa profesională, personalitatea, arta, abilitatea de a comunica și asculta, de înțelepciunea ajungerii la un optimum corect între curente și opinii divergente, adică, după spusele lui Carl von Clausewitz, să fie înrâurit de ceea ce el numea „… judecată sensibilă şi raţională” şi de „abilitatea de a pipăi adevărul”, adică de a-l descoperi cu răbdare, inteligență și pricepere.

În același timp, liderul politico-militar, aflat pe poziții de înaltă demnitate a statului, trebuie să înțeleagă faptul că valoarea unui serviciu de contrainformații militare este dată de cantitatea de atenție pe care acesta o acordă acestei organizații.

De la înființarea Contrainformațiilor Militare, accentul a căzut și cade pe relaţia liderului informaţiilor militare strategice cu societatea civilă şi cu ceilalți liderii militari şi politico-militari strategici, iar rolul liderului informaţiilor militare strategice în conducerea şi dezvoltarea cooperării internaţionale a crescut simțitor, fiind „împovărat” permanent de cele trei principii clare ale oricărui serviciu de intelligence militar din spațiul euroatlantic: need to know, need to share și need to cooperate.

Am toată convingerea că dacă mâine sună goarna, ostășimea informațiilor și contrainformațiilor militare românești va fi la post, în ținuta de luptă „esse non videri” și în măsură să contracareze orice acțiune informativă, ofensiv – agresivă, a oricărui adversar, să furnizeze decidenţilor autorizați produșii de informații de cea mai bună calitate, să transforme nesiguranța în certitudine.

La mulți ani bărbaților și femeilor care compun formidabila echipă de luptă a DCISM! Pentru că poartă, cu toții, pe umeri, greutatea a peste un secol de istorie. O istorie adevărat, plină de tradiții și de eroi care s-au sacrificat în luptă pe frontul nevăzut. Cu toții au datoria sfântă de a identifica, prinde și pedepsi, conform legilor noastre, pe orice nelegiuit care va încerca să uneltească împotriva patriei.

La mulţi ani bravilor camarazi ai contrainformațiilor militare!

 

Articol publicat în ziarul online Ziua Veche la 24 aprilie 2023