Implementarea inteligenței artificiale în securitatea națională

Sfetcu, Nicolae (2024), Implementarea inteligenței artificiale în securitatea națională, Intelligence Info, 3:2, DOI: 10.58679/ii53011, https://www.intelligenceinfo.org/implementarea-inteligentei-artificiale-in-securitatea-nationala/

 

Implementing Artificial Intelligence in National Security

Abstract

The implementation of artificial intelligence in national security addresses various critical issues, including defense capability development, cybersecurity, intelligence analysis, and ethical considerations. This essay explores the multiple implications of integrating artificial intelligence technologies into national security frameworks, focusing on benefits, implementation strategies, challenges, and ethical concerns.

Keywords: intelligence services, national security, artificial intelligence, AI technologies, ethics

Rezumat

Implementarea inteligenței artificiale în securitatea națională abordează diverse aspecte critice, inclusiv îmbunătățirea capacităților de apărare, securitatea cibernetică, analiza intelligence și considerații etice. Acest eseu explorează implicațiile multiple ale integrării tehnologiilor inteligenței artificiale în cadrele de securitate națională, concentrându-se pe beneficii, strategii de implementare, provocări și preocupări etice.

Cuvinte cheie: servicii de informații, securitatea națională, inteligența artificială, tehnologii IA, etica

 

INTELLIGENCE INFO, Volumul 3, Numărul 2, Iunie 2024, pp. xxx
ISSN 2821 – 8159, ISSN – L 2821 – 8159, DOI: 10.58679/ii53011
URL: https://www.intelligenceinfo.org/implementarea-inteligentei-artificiale-in-securitatea-nationala/
© 2023 Nicolae Sfetcu. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.

 

Implementarea inteligenței artificiale în securitatea națională

Ing. fiz. Nicolae SFETCU, MPhil[1]

nicolae@sfetcu.com

[1] Cercetător – Academia Română – Comitetul Român de Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii (CRIFST), Divizia de Istoria Științei (DIS), ORCID: 0000-0002-0162-9973

 

Introducere

Apariția inteligenței artificiale (IA) a inaugurat o nouă eră în diferite sectoare, inclusiv în securitatea națională. Potențialul IA de a procesa și analiza cantități mari de date la viteze fără precedent oferă avantaje semnificative în identificarea amenințărilor, procesele de luare a deciziilor și optimizarea alocării resurselor. Cu toate acestea, integrarea inteligenței artificiale în securitatea națională prezintă, de asemenea, provocări unice și dileme etice, variind de la dependența de tehnologie până la potențialul sistemelor de arme autonome.

Deși IA nu a intrat încă pe deplin în arena de luptă, specialiștii prezic un mare impact al IA asupra războiului în viitor[1][2]. Criticii IA afirmă că există posibilitatea ca problemele actuale de siguranță cu IA să fie insurmontabile și să facă IA inadecvată pentru aplicații militare(Sfetcu 2024). Adoptarea IA poate fi stopată și de un management slab al așteptărilor. Cu toate acestea, majoritatea analiștilor cred ca IA va avea cel puțin un impact semnificativ asupra desfășurării războaielor, putând „produce îmbunătățiri dramatice ale eficienței militare și ale potențialului de luptă.”[3]

În același timp, există posibilitatea ca sistemele AI să inducă o stare de instabilitate strategică: existența sistemelor de inteligență artificială la adversari poate fi un stimulent pentru a lovi primul rând un adversar cu capacități similare, având ca rezultat o escaladare sau un calcul greșit[4]. Astfel evaluarea corectă a impacturilor viitoare poate fi o provocare[5][6].

Oportunități

Reducerea părtinirii cognitive: AI poate ajuta la reducerea prejudecăților cognitive pe care analiștii umani le pot introduce din neatenție în procesul de analiză, oferind informații obiective și bazate pe date.

Automatizare: Sarcinile de rutină și repetitive, cum ar fi colectarea de date, pot fi automatizate cu inteligența artificială, eliberând analiștii umani să se concentreze pe aspecte mai complexe și mai creative ale analizei inteligente.

Detectare îmbunătățită a amenințărilor: Algoritmii bazați pe inteligență artificială pot analiza cantități mari de date pentru a identifica modele care indică potențialele amenințări de securitate, cum ar fi atacuri cibernetice sau activități teroriste, permițând acțiuni preventive.

Analiză îmbunătățită a informațiilor: Sistemele de inteligență pot procesa și analiza datele de informații mai eficient decât oameni, oferind perspective mai profunde asupra amenințărilor emergente și a tendințelor geopolitice.

Sisteme autonome: Dronele autonome, submarinele și alte vehicule fără pilot conduse de AI pot efectua operațiuni de recunoaștere, supraveghere și chiar luptă cu risc redus pentru personalul uman.

Securitate cibernetică: Algoritmii AI pot detecta și să răspundă la amenințările cibernetice în timp real, consolidând apărarea împotriva tentativelor de hacking, a încălcării datelor și a altor atacuri cibernetice.

Suport pentru decizii: Sistemele de asistență pentru decizii bazate pe inteligență artificială pot ajuta liderii militari și guvernamentali să ia decizii în cunoștință de cauză, analizând scenarii complexe și recomandând optime. cursuri de acțiune.

Eficiență sporită: AI accelerează procesarea și analiza datelor, permițând agențiilor să răspundă mai rapid la amenințări.

Îmbunătățirea capacităților de apărare

Tehnologiile IA pot îmbunătăți semnificativ capacitățile de apărare ale unei națiuni. De exemplu, sistemele de supraveghere bazate pe inteligență artificială pot monitoriza zone vaste folosind drone și imagini prin satelit, identificând potențialele amenințări cu o mai mare acuratețe decât operatorii umani. În plus, algoritmii IA pot simula numeroase scenarii pentru a ajuta la planificarea strategică, oferind strategilor militari informații bazate pe date pentru a lua decizii informate.

AI optimizează logistica și gestionarea lanțului de aprovizionare în sectorul apărării, asigurând o alocare eficientă a resurselor, întreținerea predictivă a echipamentelor și operațiunile de asistență simplificate.

Simulările bazate pe inteligență artificială și mediile virtuale de antrenament oferă scenarii realiste și adaptabile pentru pregătirea militară, îmbunătățind capacitatea de pregătire și răspuns ale forțelor de securitate.

AI îmbunătățește capacitățile sistemelor de supraveghere prin analize avansate de imagine și video, permițând recunoașterea automată a obiectelor, activităților și persoanelor din cantități mari de date. Acest lucru ajută la securitatea frontierei, la monitorizarea mulțimilor și la identificarea potențialelor amenințări.

În aplicațiile militare, tehnologiile AI sunt integrate în sisteme autonome, cum ar fi dronele și roboții, pentru supraveghere, recunoaștere și operațiuni țintite. AI sprijină, de asemenea, luarea deciziilor în sistemele de comandă și control, optimizând planificarea și execuția misiunii.

AI ajută la identificarea și urmărirea activităților și rețelelor teroriste prin analizarea tiparelor de comunicare, a tranzacțiilor financiare și a activităților din rețelele sociale, contribuind la strategii de combatere a terorismului mai eficiente.

Securitate cibernetică

În domeniul securității cibernetice, IA joacă un rol crucial în apărarea împotriva atacurilor cibernetice. Algoritmii AI pot detecta anomalii, modele și comportamente care indică amenințările cibernetice mai eficient decât metodele tradiționale. Această abordare proactivă a securității cibernetice este vitală în protejarea infrastructurii critice și a informațiilor sensibile împotriva amenințărilor cibernetice din ce în ce mai sofisticate.

Analiza intelligence

Tehnologiile AI au transformat colectarea și analiza informațiilor. Algoritmii de învățare automată pot analiza cantități mari de date din diverse surse, inclusiv rețelele sociale, interceptările de comunicații și imaginile prin satelit, pentru a identifica modele și conexiuni care ar putea evita munca analiștilor umani. Această capacitate permite serviciilor de informații să detecteze potențialele amenințări mai rapid și mai precis, facilitând răspunsuri în timp util și eficiente, identificând informații relevante, tendințe și conexiuni care le-ar putea scăpa analiștilor umani. Acest lucru sprijină luarea deciziilor mai informate și planificarea strategică. Utilizând analiza de date mari, AI poate prognoza potențialele amenințări de securitate sau incidente prin analizarea tiparelor și a corelațiilor din seturi mari de date. Această capacitate de predicție este valoroasă pentru acțiuni preventive împotriva terorismului, insurgenței și a altor preocupări de securitate națională.

Există trei moduri esențiale de a folosi IA pentru a analiștii din intelligence[7][8]: 1) automatizarea cognitivă, care implică delegarea către mașini a sarcinilor, precum dezvoltarea unor modele de limbaj, precum ChatGPT[9], susținute de rețele neuronale[10][11]; 2) filtrarea, marcarea și triajul pentru procesarea datelor, și analiza informațiilor, precum identificarea conexiunilor[12], filtrarea informațiilor în masă, sau marcarea[13]  analizei comportamentale la procesarea și extragerea datelor[14].

Percepțiile analiștilor sunt extrem de importante pentru adoptarea cu succes a IA[15]. Diverse sondaje sugerează că analiștii sunt cei mai sceptici față de IA, în comparație cu personalul tehnic, managementul sau directorii(Sfetcu 2024). Din această cauză, managementul trebuie să se concentreze pe educarea acestora și pe reconfigurarea proceselor pentru a integra fără probleme IA în fluxurile de lucru. Această sarcină ar fi ușurată de o interfață cât mai prietenoasă a instrumentelor, de ex. prin o vizualizare a modului în care modelul a ajuns la concluzie[16]. Bloomberg a raportat că divizia Open-Source Enterprise a Agenției Centrale de Informații din SUA a dezvoltat un instrument intern de inteligență artificială, conceput pentru a ușura viața angajaților și analiștilor săi, CIA intenționând să extindă instrumentul în întreaga comunitate de informații din SUA. Noul instrument va permite analiștilor să discute și să pună întrebări despre modelul IA[17].

Strategii de implementare

DoD a publicat o strategie AI clasificată[18] care include sarcini precum înființarea unui Centru Comun de Inteligență Artificială (JAIC”)[19], publicarea unei foi de parcurs strategic pentru dezvoltarea și implementarea IA și ghidurile privind „politicile etice, legale și de altă natură adecvate pentru Departament care guvernează dezvoltarea și utilizarea sistemelor și tehnologiilor activate de inteligența artificială în situații operaționale”[20], înființarea unei Comisii Naționale de Securitate pentru Inteligența Artificială pentru evaluare și recomandări, și dezvoltarea unei strategii de educație pentru inteligența artificială pentru angajații serviciilor de informații[21].

Alte posibile abordări în cadrul unei strategii pentru implementarea inteligenței artificiale sunt: politici pentru dezvoltarea și utilizarea aplicațiilor militare AI, dezbaterea privind sistemele de arme autonome letale (LAWS) care pot folosi AI, concurența internațională pe piața AI, reformarea politicilor de date asociate cu AI, standarde stricte de securitate și problema pierderii drepturilor de proprietate intelectuală în contextul parteneriatului cu firme externe[22].

Pentru o pregătire adecvată în implementarea inteligenței artificiale(Sfetcu 2024) în cadrul serviciilor de informații, în apărare și pentru securitatea națională, liderii și personalul angajat trebuie să țină cont de următoarele principii[23]:

  • Trebuie să se schimbe fundamental modul în care este gândită tehnologia modernă, ca o forță puternică de perturbare și creație.
  • IA trebuie să fie în centrul tuturor întreprinderilor viitoare.
  • Este necesară adaptarea viziunii asupra lumii, protejarea datelor și calitatea informațiilor obținute din IA.
  • Capacitatea științifică, prosperitatea, diplomația și sănătatea pe termen lung sunt fațete ale securității naționale, asigurate prin politici sprijinite pe termen lung;
  • Trebuie regândită natura muncii, abilitățile de care au nevoie oamenii, și modul de organizare.
  • Toate instituțiile implicate în securitatea națională au un rol esențial în această schimbare[24].

Un exemplu de succes: SABLE SPEAR

Proiectul SABLE SPEAR(Sfetcu 2024) este un exemplu pozitiv despre această nouă abordare metodologică a analizei intelligence prin utilizarea inteligenței artificiale în domeniul open-source, dezvoltat de Agenția de Informații pentru Apărare (DIA)[25]. Brian Drake, liderul unei echipe de analiști, încerca să înțeleagă fluxurile globale ilegale de fentanil, unul dintre puternicele opioide sintetice care provoacă zeci de mii de decese în fiecare an. DIA a inițiat, în acest scop, o colaborare cu un mic start-up din Silicon Valley cu activitatea în aplicarea inteligenței artificiale. Scopul a fost monitorizarea unei rețele complexe, ilegale, cât mai aproape de timp real posibil. Echipa lui Drake s-a dus la Palo Alto cu doi cercetători de la Agenția Națională de Informații Geospatiale (NGA) experți în limbajul IA, solicitând companiei să dezvolte un sistem pentru evidențierea rețelelor asociate cu distribuția de fentanil ilicit.

După patru luni, compania a transmis constatările inițiale, rezultatele companiei fiind cu mult superioare celor ale DIA. Abordarea IA a identificat variabile relevante din punct de vedere analitic pe care analiștii probabil nu le-ar fi găsit niciodată și au făcut asocieri instantanee pentru aceste variabile în seturi de date multiple, adesea complexe. În această primă fază, ceea ce a ieșit în evidență a fost puterea mult superioară a IA.

După perfecționarea rezultatelor din faza asociativă, echipa lui Brian a validat ieșirile IA care au permis ”producerea de inteligență strategică și a transmis claritate și încredere în comportamentele empirice asociate cu entitățile individuale”, identificând volumele de fluxuri ilicite de fentanil, rutele principale și entitățile care dețin cea mai mare cotă de piață. [26]

Provocări și direcții viitoare

Implementarea IA în securitatea națională nu este lipsită de provocări.

Securitatea datelor și confidențialitatea: Sistemele AI se bazează pe cantități mari de date, ridicând îngrijorări cu privire la securitatea datelor, confidențialitatea și potențialul de utilizare greșită sau acces neautorizat. Preocupările cu privire la confidențialitate, libertățile civile, implicațiile etice ale sistemelor autonome în război și potențialul ca AI să fie utilizat în mod rău intenționat trebuie abordate. În plus, fiabilitatea și transparența sistemelor AI, în special în procesele de luare a deciziilor, sunt cruciale pentru a menține încrederea și responsabilitatea.

Prejudecăți și corectitudine: Algoritmii AI pot prezenta părtiniri pe baza datelor pe care sunt instruiți, conducând la rezultate neloiale sau discriminatorii, în special în domenii sensibile, cum ar fi evaluarea amenințărilor sau aplicarea legii. Una dintre provocările principale în implementarea IA în securitatea națională este dependența tehnologiei de calitatea și integritatea datelor. Algoritmii IA necesită cantități mari de date pentru a învăța și a lua decizii. Cu toate acestea, dacă aceste date sunt părtinitoare sau manipulate, pot duce la rezultate inexacte sau dăunătoare. În plus, există și problema vulnerabilității IA la atacurile adverse, în care actorii rău intenționați manipulează datele de intrare pentru a cauza funcționarea defectuoasă a sistemului IA.

Cadre de reglementare și juridice: Progresul rapid al tehnologiei AI depășește dezvoltarea cadrelor de reglementare și juridice, creând incertitudine în ceea ce privește responsabilitatea, răspunderea și supravegherea.

Atacurile adverse: Sistemele AI sunt vulnerabile la atacuri adverse, în care actorii rău intenționați manipulează datele de intrare pentru a înșela sau compromite procesele de luare a deciziilor bazate pe inteligență artificială.

Dileme etice: utilizarea IA în securitatea națională ridică dileme etice, inclusiv potențialul armelor autonome de a încălca principiile proporționalitate, discriminare și demnitate umană în conflictele armate. Privind în viitor, este esențial ca factorii de decizie și experții în securitate să abordeze aceste provocări și preocupări. Elaborarea de norme și acorduri internaționale privind utilizarea IA în securitatea națională, inclusiv limitări ale armelor autonome, este esențială. În plus, ar trebui să se pună accent pe dezvoltarea unor sisteme IA transparente și responsabile, asigurându-se că supravegherea umană rămâne o componentă centrală a oricărei strategii de securitate bazate pe inteligență artificială.

Considerații etice și juridice

Dezvoltarea sistemelor de arme autonome, capabile să ia decizii de viață și de moarte fără intervenția umană, ridică întrebări morale profunde. Lipsa transparenței și a răspunderii în procesele de luare a deciziilor în domeniul inteligenței artificiale ridică, de asemenea, îngrijorări, în special în contextul armelor autonome letale. În plus, posibilitatea ca IA să fie utilizată în sistemele de supraveghere în masă amenință drepturile individuale la confidențialitate, subliniind necesitatea unor cadre juridice solide pentru a reglementa utilizarea IA în securitatea națională.

Pentru a face față acestor provocări, guvernele și organizațiile de apărare dezvoltă politici și cadre care să ghideze dezvoltarea etică și implementarea tehnologiilor AI, punând accent pe transparență, responsabilitate și supraveghere umană.

Control uman și responsabilitate: Sistemele AI ar trebui să fie concepute pentru a asigura supravegherea umană și responsabilitatea, în special în procesele critice de luare a deciziilor care implică utilizarea forței sau protecția drepturilor omului.

Transparență și explicabilitate: Algoritmii AI ar trebui să fie transparenți și explicabili pentru a permite controlul, atenua părtinirile și construi încrederea între părțile interesate, inclusiv publicul.

Echitate și nediscriminare: Ar trebui depuse eforturi pentru a atenua părtinirile în sistemele AI și pentru a asigura corectitudinea și nediscriminarea în procesele de luare a deciziilor, în special în ceea ce privește drepturile și libertățile individuale.

Impactul societal: Implementarea IA în securitatea națională ar trebui să ia în considerare impactul său societal mai larg, inclusiv implicațiile pentru ocuparea forței de muncă, drepturile omului și relațiile internaționale.

Cooperare internațională: Cooperarea și coordonarea internațională sunt esențiale pentru a aborda natura globală a provocărilor legate de IA la nivel național. securitate și să dezvolte standarde și norme comune.

Strategia pentru inteligența artificială a Departamentului de Apărare a SUA din 2018 postulează că „Statele Unite, împreună cu aliații și partenerii săi, trebuie să adopte IA pentru a-și menține poziția strategică, pentru a prevala pe câmpurile de luptă viitoare și pentru a proteja ordinea internațională liberă și deschisă”[27].

Concluzie

Integrarea IA în securitatea națională oferă beneficii semnificative, de la îmbunătățirea capacităților de apărare până la îmbunătățirea securității cibernetice și a analizei informațiilor.  Implementarea strategică a AI în securitatea națională deține promisiunea unor progrese semnificative în detectarea amenințărilor, analiză și capabilități de răspuns.

Cu toate acestea, prezintă, de asemenea, provocări și considerații etice care necesită o atenție atentă și măsuri proactive. Abordând probleme precum securitatea datelor, părtinirea, transparența și cooperarea internațională, factorii de decizie pot valorifica întregul potențial al inteligenței artificiale, respectând în același timp principiile de etică, responsabilitate și drepturile omului în practicile de securitate națională.

Prin promovarea cooperării internaționale, stabilirea unor orientări etice clare și menținerea supravegherii umane, este posibil să se valorifice potențialul IA în securitatea națională în mod responsabil și eficient.

Bibliografie

  • Altmann, Jürgen, și Frank Sauer. 2017. „Autonomous Weapon Systems and Strategic Stability: Survival: Vol 59, No 5”. 2017. https://www.tandfonline.com/doi/abs/10.1080/00396338.2017.1375263.
  • Babuta, Alexander, Marion Oswald, și Ardi Janjeva. 2023. „Artificial Intelligence and UK National Security: Policy Considerations”. 2 noiembrie 2023. https://rusi.orghttps://rusi.org.
  • Blanchard, Alexander, și Mariarosaria Taddeo. 2023. „The Ethics of Artificial Intelligence for Intelligence Analysis: A Review of the Key Challenges with Recommendations”. Digital Society 2 (1): 12. https://doi.org/10.1007/s44206-023-00036-4.
  • Congressional Research Service. 2020. „Artificial Intelligence and National Security (R45178)”. 2020. https://crsreports.congress.gov/product/details?prodcode=R45178.
  • CSET. 2020. „Artificial Intelligence and National Security”. https://bipartisanpolicy.org/download/?file=/wp-content/uploads/2020/07/BPC-Artificial-Intelligence-and-National-Security_Brief-Final-1.pdf.
  • Defense Innovation Board. 2019. „AI Principles: Recommendations on the Ethical Use of Artificial Intelligence by the Department of Defense”. https://media.defense.gov/2019/Oct/31/2002204458/-1/-1/0/DIB_AI_PRINCIPLES_PRIMARY_DOCUMENT.PDF.
  • Dudley, Craig A. 2021. „Lessons from SABLE SPEAR: The Application of an Artificial Intelligence Methodology in the Business of Intelligence – CIA”. 2021. https://www.cia.gov/resources/csi/studies-in-intelligence/volume-65-no-1-march-2021/lessons-from-sable-spear-the-application-of-an-artificial-intelligence-methodology-in-the-business-of-intelligence/.
  • Freedberg, Sydney J. 2018. „Pentagon Rolls Out Major Cyber, AI Strategies This Summer”. Breaking Defense (blog). 17 iulie 2018. https://breakingdefense.sites.breakingmedia.com/2018/07/pentagon-rolls-out-major-cyber-ai-strategies-this-summer/.
  • GCHQ. 2021. „Pioneering a new national security: The ethics of artificial intelligence.” https://www.gchq.gov.uk/files/GCHQAIPaper.pdf.
  • Heaven, Will Douglas. 2021. „DeepMind Says Its New Language Model Can Beat Others 25 Times Its Size”. MIT Technology Review. 2021. https://www.technologyreview.com/2021/12/08/1041557/deepmind-language-model-beat-others-25-times-size-gpt-3-megatron/.
  • Knox, MacGregor, și Williamson Murray, ed. 2001. The Dynamics of Military Revolution, 1300–2050. Vol. The Future Behind Us. Cambridge: Cambridge University Press. https://doi.org/10.1017/CBO9780511817335.
  • Ministry of Defence. 2022. „Defence Artificial Intelligence Strategy”. GOV.UK. 2022. https://www.gov.uk/government/publications/defence-artificial-intelligence-strategy/defence-artificial-intelligence-strategy.
  • Mitchell, Kwasi, Joe Mariani, și Adam Routh. 2019. „The Future of Intelligence Analysis”. Deloitte Insights. 2019. https://www2.deloitte.com/us/en/insights/industry/public-sector/artificial-intelligence-impact-on-future-intelligence-analysis.html.
  • OpenAI. 2019. „Better Language Models and Their Implications”. 2019. https://openai.com/research/better-language-models.
  • ———. 2021. „GPT-3 Powers the next Generation of Apps”. 2021. https://openai.com/blog/gpt-3-apps.
  • PYMNTS. 2023. „US Intelligence Agencies Are Putting the AI in CIA”. 27 septembrie 2023. https://www.pymnts.com/artificial-intelligence-2/2023/us-intelligence-agencies-are-putting-the-ai-in-cia/.
  • Scharre, Paul, și Robert O. Work. 2018. „Getting to grips with military robotics”. The Economist, 2018. https://www.economist.com/special-report/2018/01/25/getting-to-grips-with-military-robotics.
  • Sfetcu, Nicolae. 2024. „Inteligența artificială în serviciile de informații, apărare și securitatea națională”. MultiMedia. 1 ianuarie 2024. https://www.telework.ro/ro/e-books/inteligenta-artificiala-in-serviciile-de-informatii-aparare-si-securitatea-nationala/.
  • Walch, Kathleen. 2020. „How AI Is Finding Patterns And Anomalies In Your Data”. Forbes. 2020. https://www.forbes.com/sites/cognitiveworld/2020/05/10/finding-patterns-and-anomalies-in-your-data/.
  • Work, Robert O., și Shawn Brimley. 2014. „20YY: Preparing for War in the Robotic Age”. 2014. https://www.cnas.org/publications/reports/20yy-preparing-for-war-in-the-robotic-age.

Note

[1] (Congressional Research Service 2020)

[2] (Scharre și Work 2018)

[3] (Work și Brimley 2014)

[4] (Altmann și Sauer 2017)

[5] (Knox și Murray 2001)

[6] (Congressional Research Service 2020)

[7] (Blanchard și Taddeo 2023)

[8] (Babuta, Oswald, și Janjeva 2023)

[9] (OpenAI 2021)

[10] (OpenAI 2019)

[11] (Heaven 2021)

[12] (GCHQ 2021)

[13] (Babuta, Oswald, și Janjeva 2023)

[14] (Walch 2020)

[15] (Mitchell, Mariani, și Routh 2019)

[16] (Mitchell, Mariani, și Routh 2019)

[17] (PYMNTS 2023)

[18] (Congressional Research Service 2020)

[19] (Freedberg 2018)

[20] (Defense Innovation Board 2019)

[21] (Congressional Research Service 2020)

[22] (Congressional Research Service 2020)

[23] (Ministry of Defence 2022)

[24] (Ministry of Defence 2022)

[25] (Dudley 2021)

[26] (Dudley 2021)

[27] (CSET 2020)

 

Articol în Acces Deschis (Open Access) distribuit în conformitate cu termenii licenței de atribuire Creative Commons CC BY SA 4.0 (https://creativecommons.org/licenses/by-sa/4.0/)

A apărut Intelligence Info, Volumul 3, Numărul 1, Martie 2024

postat în: Media 0

Revista Intelligence Info, Volumul 3, Numărul 1, Martie 2024

Revista Intelligence Info este o publicație trimestrială din domeniile intelligence, geopolitică și securitate, și domenii conexe de studiu și practică.

Cuprins:

EDITORIAL / EDITORIAL

Nicolae SFETCU
Advanced Cyber Attacks Targeting Governments: Challenges and Solutions
Atacurile cibernetice avansate care vizează guvernele: provocări și soluții

INTELLIGENCE / INTELLIGENCE

Nicolae SFETCU
Components of Electronic Warfare – Strategies and Techniques
Componentele războiului electronic – Strategii și tehnici

Nicolae SFETCU
Techniques and Tactics Used in Electronic warfare
Tehnici și tactici utilizate în războiul electronic

ISTORIA / HISTORY

Remus MACOVEI
The eminent general Traian Teodorescu lost the fight with popular democracy
Eminentul general Traian Teodorescu a pierdut lupta cu democrația populară

Nicolae SFETCU
The modern evolution of electronic/electromagnetic warfare
Evoluția modernă a războiului electronic/electromagnetic

GEOPOLITICA / GEOPOLITICS

Emilian M. DOBRESCU
Rare Earth Elements in China
Elementele pământurilor rare în China

SECURITATE / SECURITY

Alexandru CRISTIAN
The Future of Global Security
Viitorul securității globale

ȘTIINȚA INFORMAȚIEI / SCIENCE INFORMATION

Nicolae SFETCU
Integrating artificial intelligence into intelligence agencies
Integrarea inteligenței artificiale în serviciile de informații

ISSN 2821-8159 ISSN-L 2821-8159, DOI: 10.58679/II78699

Intelligence Info https://www.intelligenceinfo.org/revista/revista-intelligence-info-volumul-3-numarul-1-martie-2024/

Atacurile cibernetice avansate care vizează guvernele: provocări și soluții

Intelligence Info - Descarcă PDFSfetcu, Nicolae (2024), Integrarea inteligenței artificiale în serviciile de informații, Intelligence Info, 3:1, 3-10, DOI: 10.58679/II77703, https://www.intelligenceinfo.org/atacurile-cibernetice-avansate-care-vizeaza-guvernele-provocari-si-solutii/

 

Advanced Cyber Attacks Targeting Governments: Challenges and Solutions

Abstract

In today’s digital landscape, governments face unprecedented challenges in securing their cyber infrastructure against advanced attacks. The proliferation of sophisticated cyber threats poses significant risks to national security, economic stability, and public trust. Advanced cyber attack tactics continue to evolve, requiring continuous adaptation of cyber security strategies. Integrating artificial intelligence and machine learning into cyber security solutions is becoming increasingly vital in the fight against advanced cyber attacks.

This essay examines the nature of advanced cyber attacks targeting governments, the factors that contribute to their proliferation, and proposes solutions to mitigate these threats.

Keywords: cyber attacks, advanced persistent threats, ransomware, artificial intelligence, Internet of Things, spear phishing, social engineering, cyber espionage

Rezumat

În peisajul digital contemporan, guvernele se confruntă cu provocări fără precedent în securizarea infrastructurii lor cibernetice împotriva atacurilor avansate. Proliferarea amenințărilor cibernetice sofisticate prezintă riscuri semnificative pentru securitatea națională, stabilitatea economică și încrederea publicului. Tacticile atacurilor cibernetice avansate continuă să evolueze, necesitând o adaptare continuă a strategiilor de securitate cibernetică. Integrarea inteligenței artificiale și a învățării automate în soluțiile de securitate cibernetică devine din ce în ce mai vitală în lupta împotriva atacurilor cibernetice avansate.

Acest eseu examinează natura atacurilor cibernetice avansate care vizează guvernele, factorii care contribuie la proliferarea acestora și propune soluții pentru a atenua aceste amenințări.

Cuvinte cheie: atacuri cibernetice, amenințări persistente avansate, ransomware, inteligența artificială, Internetul obiectelor, spear phishing, inginerie socială, spionaj cibernetic

 

INTELLIGENCE INFO, Volumul 3, Numărul 1, Martie 2024, pp. 3-10
ISSN 2821 – 8159, ISSN – L 2821 – 8159, DOI: 10.58679/II77703
URL: https://www.intelligenceinfo.org/atacurile-cibernetice-avansate-care-vizeaza-guvernele-provocari-si-solutii/
© 2023 Nicolae Sfetcu. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.

 

Atacurile cibernetice avansate care vizează guvernele: provocări și soluții

Ing. fiz. Nicolae SFETCU, MPhil[1]

nicolae@sfetcu.com

[1] Cercetător – Academia Română – Comitetul Român de Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii (CRIFST), Divizia de Istoria Științei (DIS), ORCID: 0000-0002-0162-9973

 

Introducere

În peisajul digital contemporan, guvernele se confruntă cu provocări fără precedent în securizarea infrastructurii lor cibernetice împotriva atacurilor avansate. Proliferarea amenințărilor cibernetice sofisticate prezintă riscuri semnificative pentru securitatea națională, stabilitatea economică și încrederea publicului. Acest eseu examinează natura atacurilor cibernetice avansate care vizează guvernele, factorii care contribuie la proliferarea acestora și propune soluții pentru a atenua aceste amenințări.

Atacurile cibernetice avansate care vizează guvernele cuprind un spectru larg de tactici, tehnici și proceduri  folosite de actori de amenințări sofisticați. Aceste atacuri folosesc adesea tehnologii de ultimă oră, cum ar fi inteligența artificială, învățarea automată și automatizarea pentru a ocoli măsurile tradiționale de securitate. De la spionaj sponsorizat de stat la campanii de ransomware, aceste atacuri prezintă riscuri multiple pentru guvernele din întreaga lume.

Tacticile atacurilor cibernetice avansate continuă să evolueze, necesitând o adaptare continuă a strategiilor de securitate cibernetică. Integrarea inteligenței artificiale și a învățării automate în soluțiile de securitate cibernetică devine din ce în ce mai vitală în lupta împotriva atacurilor cibernetice avansate.

Tipuri de atacuri cibernetice

Spionajul cibernetic sponsorizat de stat rămâne o amenințare predominantă, statele naționale căutând să fure informații sensibile, să perturbe infrastructura critică sau să submineze procesele politice. Amenințările persistente avansate (APT) orchestrate de statele-națiune implică adesea operațiuni sub acoperire pe termen lung care vizează infiltrarea în rețele guvernamentale, exfiltrarea datelor clasificate și desfășurarea activităților de colectare de informații. Exemple notabile includ presupusa intervenție a Rusiei în alegerile prezidențiale din SUA din 2016 și campania de spionaj cibernetic din China, cunoscută sub numele de APT10, care vizează entități și corporații guvernamentale.

În plus, creșterea atacurilor ransomware pune provocări semnificative pentru agențiile guvernamentale la toate nivelurile. Operatorii de ransomware folosesc tehnici de criptare sofisticate pentru a cripta datele critice, solicitând plăți de răscumpărare în schimbul cheilor de decriptare. Aceste atacuri nu numai că perturbă operațiunile guvernamentale, ci și impun sarcini financiare substanțiale și subminează încrederea publicului. Atacul ransomware Colonial Pipeline din 2021 din Statele Unite a evidențiat impactul devastator al unor astfel de atacuri asupra infrastructurii critice și a securității naționale.

Atacurile persistente avansate (APT) sunt amenințări sofisticate, specifice și în evoluție, dar anumite modele pot fi identificate în procesul lor. Contramăsurile tradiționale nu sunt suficiente pentru protecția împotriva APT. Potențialele victime trebuie să obțină o înțelegere de bază a etapelor și tehnicilor implicate în atacuri, pe baza cărora să dezvolte capabilități specifice.

Caracteristicile amenințărilor persistente avansate

APT-urile se caracterizează prin natura lor ascunsă, prelungită și direcționată. Actorii din spatele APT folosesc tehnici avansate, cum ar fi exploit-uri zero-day, inginerie socială și malware polimorf ca să rămână nedetectate pentru perioade îndelungate. Înțelegerea acestor caracteristici este crucială pentru dezvoltarea eficientă de mecanisme de detectare.

Există anumite simptome ale atacurilor APT, inclusiv[1]:

  1. Activitate neobișnuită în conturile de utilizator
  2. Detectarea programelor malware de tip troian backdoor pentru acces, prin o activitate neobișnuită a bazei de date
  3. Prezența unor fișiere de date neobișnuite
  4. Anomalii în datele de ieșire.

Evoluția tacticilor APT

Pe măsură ce tehnologia avansează, la fel evoluează și tacticile folosite de APT. Aceasta secțiune explorează strategiile în evoluție ale APT-urilor, inclusiv utilizarea inteligenței artificiale, învățare automată și canale de comunicare criptate pentru evitarea măsurilor tradiționale de detectare. Examinarea acestor tactici este vitală pentru a rămâne în jocul în curs de desfășurare între apărători și actorii amenințării.

Conform lui Zou et al.[2], abordările curente ale detectării APT de jos în sus (de ex., urmărirea provenienței – a fluxului de informații) încearcă să deducă existența tacticii APT din informații de nivel scăzut. Recunoașterea APT5,6,7,8 se bazează în principal pe „conectarea punctelor” nesupravegheate prin urmărirea provenienței. Aceste abordări efectuează mai întâi analiza dependenței de activitate și construcția graficului de cauzalitate, apoi folosesc euristici pentru a simplifica graficele rezultate, analizându-le. Unul din dezavantajele acestei abordări este problema exploziei dependenței, bine cunoscută în criminalistica digitală.

Abordările de sus în jos profită de cunoștințele despre APT cunoscute ocolind problema exploziei dependenței. Ele se bazează pe modele de funcționare a unor APT, precum Stuxnet, nefiind necesară învățarea nesupravegheată a asociațiilor. De exemplu, HOLMES folosește ciclul de viață APT ca model de atac și apoi încearcă să se potrivească cu fiecare pas[3] HOLMES adună date de audit de computer și clasifică gravitatea atacurilor APT în timp real, luând în considerare șapte etape ale așa-numitului „lanț de distrugere”.

Vulnerabilități

Mai mulți factori contribuie la proliferarea atacurilor cibernetice avansate care vizează guvernele. În primul rând, interconectarea tot mai mare a sistemelor digitale și dependența de tehnologiile emergente creează noi suprafețe de atac și vulnerabilități. Adoptarea rapidă a cloud computingului, a dispozitivelor Internet of Things (IoT) și a infrastructurii de lucru la distanță extinde vectorul de atac pe care adversarii îl pot exploa. În plus, economia subterană a criminalității cibernetice a devenit din ce în ce mai sofisticată, permițând actorilor amenințărilor să achiziționeze instrumente și servicii avansate pe dark web.

Mai mult, tensiunile geopolitice și lipsa normelor internaționale care guvernează spațiul cibernetic exacerba peisajul amenințărilor. Statele-națiune se angajează în operațiuni cibernetice în scopuri strategice, inclusiv spionaj, sabotaj și constrângere, ceea ce duce la o stare perpetuă de conflict cibernetic. Atribuirea atacurilor cibernetice rămâne o provocare, permițând făptuitorilor să opereze cu impunitate și să se sustragă la răspundere. Absența unor reguli de implicare universal acceptate în spațiul cibernetic complică și mai mult eforturile de descurajare a actorilor rău intenționați și de a preveni escaladarea.

Oportunități și provocări

Natura atacurilor cibernetice avansate este în sine o provocare, datorită caracteristicilor specifice ale acestor atacuri: atacatori hotărâți și puternici, durata lungă a atacurilor, vulnerabilitățile angajaților interni exploatate prin inginerie socială, și infrastructura rețelelor când mediul folosește resurse de cloud computing.

Atacurilor cibernetice avansate au mai multe caracteristici specifice care o fac mai dificil de detectat[4]:

  • date dezechilibrate: semnale slabe printre cantități uriașe de date; spre deosebire de rețelele bot[5], în APT doar câteva gazde sunt infectate;
  • problema ratei de bază: evenimente foarte rare care se întind pe perioade lungi de timp[6];
  • lipsa de date disponibile public: majoritatea companiilor victime nu au niciun interes să publice detalii ale unor astfel de evenimente;
  • folosirea criptării și a protocoalelor standard: previne eficacitatea soluțiilor de securitate a rețelei[7].

Soluții împotriva atacurilor cibernetice avansate

Pentru a aborda provocările generate de atacurile cibernetice avansate care vizează guvernele, este necesară o abordare cu mai multe fațete. În primul rând, guvernele trebuie să investească în capabilități solide de securitate cibernetică, inclusiv informații despre amenințări, sisteme de detectare a intruziunilor și capabilități de răspuns la incidente. Măsurile proactive de securitate cibernetică, cum ar fi evaluările regulate ale vulnerabilităților, testele de penetrare și instruirea angajaților sunt esențiale pentru a întări apărarea împotriva amenințărilor în evoluție.

Țările și organizațiile ar trebui să colaboreze pentru a partaja informații despre amenințări, ajutând la identificarea și răspunsul la campaniile atacurilor cibernetice mai eficient. Cooperarea și colaborarea internațională sunt cruciale pentru a atenua natura transnațională a amenințărilor cibernetice. Guvernele trebuie să lucreze împreună pentru a stabili norme de comportament responsabil al statului în spațiul cibernetic, pentru a promova schimbul de informații și asistența reciprocă și pentru a consolida eforturile diplomatice pentru a aborda amenințările cibernetice la nivel global. Inițiative precum Convenția de la Budapesta privind criminalitatea cibernetică și Apelul de la Paris pentru încredere și securitate în spațiul cibernetic servesc drept cadre pentru cooperarea internațională în combaterea criminalității cibernetice și consolidarea securității cibernetice. Dezvoltarea cadrelor juridice internaționale pentru abordarea APT poate permite monitorizarea și urmărirea penală a actorilor amenințărilor.

În plus, parteneriatele public-privat joacă un rol vital în creșterea rezistenței securității cibernetice. Colaborarea dintre agențiile guvernamentale, organizațiile din sectorul privat, mediul academic și societatea civilă poate facilita schimbul de bune practici, expertiză și resurse pentru a atenua eficient amenințările cibernetice. Platformele de partajare a informațiilor, cum ar fi Centrele de Partajare și Analiză a Informațiilor (ISAC), permit părților interesate să colaboreze în timp real și să coordoneze răspunsurile la incidentele cibernetice.

În atenuarea atacurilor cibernetice avansate, teoria jocurilor poate ocupa un loc important ca un model al competiției dintre un apărător și un atacator[8]. Elementele de incertitudine pot fi abordate cu noțiuni precum jocurile stocastice sau jocurile cu informații incomplete, sau folosind un model de jocuri matrice mai simplu și mai ușor de configurat, care ia în considerare faptul că timpul este discret pentru atacator dar continuu pentru apărător. Perspectiva teoretică a jocului permite dezvoltarea unei strategii optime de apărare pornind aproape direct de la informațiile disponibile, evitând modelarea adversară.

În protecția împotriva atacurilor cibernetice avansate se pot utiliza tehnologii precum deep learning (SignalSense), o nouă abordare a securității rețelei, monitorizare constantă, adaptare și învățare prin experiență[9]. PwC, în Sondajul privind starea globală a securității informațiilor din 2015, observă că în cadrul organizațiilor, actualii (31%) sau foștii (27%) angajații sunt sursa principală a amenințărilor interne[10]. Ar trebui, de asemenea, să se acorde mai multă atenție monitorizării traficului pe baza rețelelor neuronale (detectori scalabili, clasificarea gazdei, IP, pachete și reputația de trafic) care caută anomalii față de modelul obișnuit. În general, strategiile de protecție includ, conform lui[11], schimbul integrat de informații între punctele de securitate, prevenirea și detectarea avansată, inclusiv o abordare strategică amplă (configurare hardware tactică și scenarii de atac), monitorizarea traficului SSL și asigurarea protecției depline.

Atacurile cibernetice avansate pot fi considerate una dintre cele mai preocupante probleme de securitate, în care IoT (Internetul obiectelor) ocupă un loc principal. În ciuda evoluției APT, unele abordări sau modele tradiționale pot fi încă utilizate pentru a detecta sau identifica astfel de atacuri. Pe baza comportamentului rețelei, se poate monitoriza rețeaua pentru activități suspecte și se poate acționa proactiv.

Cea mai obișnuită modalitate de a obține accesul inițial în rețele este prin inginerie socială, prin mesaje email de tip spear phishing către angajați. Prin urmare, organizațiile trebuie să își îmbunătățească programele de conștientizare a utilizatorilor; aspectul uman al atacurilor cibernetice avansate este foarte complex și trebuie abordat din perspectivă comportamentală, precum și din teoriile comportamentului de acțiune motivată.

Tehnicile și modelele de învățare automată utilizate frecvent pentru a detecta un atac cibernetic avansat sunt SVM, k-NN și DT, cu rezultate bune. Se recomandă crearea unui set de date care să conțină fluxuri de rețea (normale și rău intenționate) pentru a antrena algoritmii ML utilizați în cadru, iar eficiența cadrului poate fi testată prin simularea unui atac cibernetic avansat într-un spațiu controlat[12].

Concluzie

În concluzie, atacurile cibernetice avansate care vizează guvernele reprezintă provocări semnificative pentru securitatea națională, stabilitatea economică și încrederea publicului. Aceste atacuri exploatează vulnerabilități în infrastructura digitală, utilizează tehnologii avansate și sunt adesea orchestrate de actori sofisticați ai amenințărilor, inclusiv state naționale și organizații criminale cibernetice. Abordarea acestor provocări necesită o abordare cuprinzătoare care să cuprindă inovarea tehnologică, cooperarea internațională și parteneriatele public-privat. Investind în capacitățile de securitate cibernetică, promovând norme internaționale și încurajând colaborarea, guvernele își pot spori rezistența împotriva amenințărilor cibernetice avansate și pot proteja activele și infrastructura critice în era digitală.

Bibliografie

  • Axelsson, Stefan. 2000. „The base-rate fallacy and the difficulty of intrusion detection”. ACM Transactions on Information and System Security 3 (3): 186–205. https://doi.org/10.1145/357830.357849.
  • Denning, D.E. 1987. „An Intrusion-Detection Model”. IEEE Transactions on Software Engineering SE-13 (2): 222–32. https://doi.org/10.1109/TSE.1987.232894.
  • Feily, Maryam, Alireza Shahrestani, și Sureswaran Ramadass. 2009. „A Survey of Botnet and Botnet Detection”. 2009 Third International Conference on Emerging Security Information, Systems and Technologies, 268–73. https://doi.org/10.1109/SECURWARE.2009.48.
  • Marchetti, Mirco, Fabio Pierazzi, Michele Colajanni, și Alessandro Guido. 2016. „Analysis of high volumes of network traffic for Advanced Persistent Threat detection”. Computer Networks 109 (iunie). https://doi.org/10.1016/j.comnet.2016.05.018.
  • Milajerdi, Sadegh M., Rigel Gjomemo, Birhanu Eshete, R. Sekar, și V.N. Venkatakrishnan. 2019. „HOLMES: Real-Time APT Detection through Correlation of Suspicious Information Flows”. În 2019 IEEE Symposium on Security and Privacy (SP), 1137–52. https://doi.org/10.1109/SP.2019.00026.
  • PWC. 2014. „Managing cyber risks in an interconnected world”. https://www.pwc.com/gx/en/consulting-services/information-security-survey/assets/the-global-state-of-information-security-survey-2015.pdf.
  • Quintero-Bonilla, Santiago, și Angel Martín del Rey. 2020. „A New Proposal on the Advanced Persistent Threat: A Survey”. Applied Sciences 10 (11): 3874. https://doi.org/10.3390/app10113874.
  • Rass, Stefan, Sandra König, și Stefan Schauer. 2017. „Defending Against Advanced Persistent Threats Using Game-Theory”. PLOS ONE 12 (1): e0168675. https://doi.org/10.1371/journal.pone.0168675.
  • Rot, Artur, și Bogusław Olszewski. 2017. Advanced Persistent Threats Attacks in Cyberspace. Threats, Vulnerabilities, Methods of Protection. https://doi.org/10.15439/2017F488.
  • SignalSense. 2015. „Using Deep Learning To Detect Threat, SignalSense, White Paper”,. https://www.ten-inc.com/presentations/deep_learning.pdf.
  • Yasar, Kinza, și Linda Rosencrance. 2021. „What Is an Advanced Persistent Threat (APT)? | Definition from TechTarget”. Security. 2021. https://www.techtarget.com/searchsecurity/definition/advanced-persistent-threat-APT.
  • Zou, Qingtian, Xiaoyan Sun, Peng Liu, și Anoop Singhal. 2020. „An Approach for Detection of Advanced Persistent Threat Attacks”, nr. 12 (decembrie): 92–26. https://doi.org/10.1109/MC.2020.3021548.

Note

[1] (Yasar și Rosencrance 2021)

[2] (Zou et al. 2020)

[3] (Milajerdi et al. 2019)

[4] (Marchetti et al. 2016)

[5] (Feily, Shahrestani, și Ramadass 2009)

[6] (Axelsson 2000)

[7] (Denning 1987)

[8] (Rass, König, și Schauer 2017)

[9] (SignalSense 2015)

[10] (PWC 2014)

[11] (Rot și Olszewski 2017)

[12] (Quintero-Bonilla și Martín del Rey 2020)

 

Articol în Acces Deschis (Open Access) distribuit în conformitate cu termenii licenței de atribuire Creative Commons CC BY SA 4.0 (https://creativecommons.org/licenses/by-sa/4.0/)

Viitorul securității globale

Intelligence Info - Descarcă PDFCristian, Alexandru (2024), Viitorul securității globale, Intelligence Info, 3:1, 59-67, https://www.intelligenceinfo.org/viitorul-securitatii-globale/

 

The Future of Global Security

Abstract

Security is undergoing systemic transformations in parallel with the world. Security moves in sync with world history. New challenges for the world have also emerged as new challenges for security. The future of security is an uncertain one. Two theories currently dominate the conception of security, postmodern secular theory and neorealism with origins in the anarchic world of the Leviathan monster.

Keywords: security, postmodernism, neorealism, great powers, organic procedural theory, global security

Rezumat

Securitatea globală este supusă unor transformări sistemice în paralel cu lumea. Securitatea merge în sincron cu istoria lumii. Noile provocări pentru lume au apărut și ca noi provocări pentru securitate. Viitorul securității este unul incert. Două teorii domină în prezent concepția despre securitate, teoria seculară postmodernă şi neorealismul cu obârșii în lumea anarhică a monstrului Leviathan.

Cuvinte cheie: securitate, postmodernism, neorealism, marile puteri, teoria procesual organică, securitatea globală

 

INTELLIGENCE INFO, Volumul 3, Numărul 1, Martie 2024, pp. 59-67
ISSN 2821 – 8159, ISSN – L 2821 – 8159
URL: https://www.intelligenceinfo.org/viitorul-securitatii-globale/
© 2024 Alexandru CRISTIAN. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.

 

Viitorul securității globale

Dr. Alexandru CRISTIAN[1]

alexandrucristian87@yahoo.com

[1] Universitatea Națională de Apărare „Carol I” / MApN

 

Introducere

Securitatea este supusă unor transformări sistemice în paralel cu lumea. Securitatea merge în sincron cu istoria lumii. Noile provocări pentru lume au apă­rut şi ca noi provocări pentru securitate. Viitorul securităţii este unul incert. Două teorii domină în prezent concepţia despre securitate, teoria seculară postmodernă şi neorealismul cu obârşii în lumea anarhică a monstrului Leviathan.

Postmodernismul sau deconstrucţia securităţii

Lumea premodernă a fost dominată de religie, magie şi explicarea feno­menelor transcendentale. Demarcaţia dintre spiritual şi material era neclară, iar lumea era „vrăjită”. Odată cu apariţia iluminismului, lumea a început un proces ireversibil de dezvrăjire. În opinia unor gânditori, iluminismul a durat până la căderea comunismului. Principalele caracteristici ale lumii moderne sunt: raţio­nali­tatea, libertatea de a căuta şi găsi adevărul, progres şi optimism, imanenţa ideilor meta­fizice[1]. Postmodernismul este o nouă paradigmă asupra lumii. O nouă meta­naraţiune după denumirea gânditorilor postmoderni. Elementele majore ale curen­tului postmodernist sunt; meta-naraţiunile clasice nu există, divinitatea sau istorie, ideea de Dumnezeu este o creaţie pur mentală, cuvintele sunt înlocuite de imagini, în lume toleranţa este prezentă, omul este o extensie a culturii, omul are ca princi­pală virtute interpretarea şi noile religii le resping pe cele vechi[2].

Curentul postmodernist este unul critic, teoria postmodernistă se mai numeşte şi teoria critică postmodernă. Conceptul deconstrucţiei este unul central în teoria postmodernă. Deconstrucţia, concept creat de Jacques Derrida, este denun­ţarea unor idei culturale şi distrugerea unor idei preconcepute în filosofia occiden­tală. Logocentrismul şi fonocentrismul sunt intens criticate de Derrida[3]. Dise­mi­narea este un concept şi proces specific postmodernismului, societatea occidentală este una tributară ideilor iluministe. Postmodernismul critică acest iluminism şi consideră că Occidentul trebuie să-şi schimbe filosofia şi modul de gândire pentru a evolua pe scara gândirii şi a istoriei. Filosofia occidentală este logocentrică, are în mijlocul său cuvântul, este critica făcută de Jacques Derrida. Foucault consideră că imaginea despre lume este mai importantă decât simplele cuvinte.

Postmodernismul este o teorie ce are la bază scrierile lui Michel Foucault, Jacques Derrida, Gilles Deleuze, Felix Guattari dar şi alţi gânditori. Principalele viziuni postmoderne sunt: investigarea procesului de putere şi discursurile din sfera politicii mondiale, identitatea politică apărută în urma unor procese complexe, postmodernismul studiază diferenţele esenţiale între culturi şi diversitatea multi­culturală, studiul postmodernist este aplecat asupra persoanelor sau grupurilor care au fost neglijate în istoria lumii( nebunii sau persoanele cu devianţe psiho­sexuale)[4].

Principalele ipoteze ale gândirii postmoderne sunt: natura umană nu este imuabilă, ea este deschisă schimbărilor – valorile, credinţele şi acţiunile omeneşti variază în conformitate cu contextul social şi cultural mai larg, nu există o teorie generală care să explice lumea, în lume există doar interpretări dar şi interpretări ale unor alte interpretări ale realităţii[5].

Gânditorii post-modernişti resping statocentrismul. Pentru ei, este o eroare să priveşti diplomaţia sau politica externă ca fiind expresia sau executarea vreunui interes naţional a priori[6]. Pentru postmodernism, violenţa nu provine din exterior sau din interior. Construcţia exteriorului ca ostil şi ameninţător legitimează violenţa din relaţiile internaţionale[7]. Postmoderniştii resping metanaraţiunile des­pre lume, ideea de Dumnezeu, Istorie, Zei nu este prezentă[8].

Deconstrucţia securităţii se referă la diseminarea securităţii în sensul clasic pe care îl ştim. Termeni precum putere, economie, stat nu mai sunt de actualitate. Lumea postmodernă oferă noi înţelesuri ale vechilor termeni. Deconstrucţia este proiecţia securităţii într-o lume a interpretărilor. Interpretarea poate hotărâ dacă o problemă sau alta merită o mişcare de securizare. Securitatea postmodernă este una interpretativă şi subiectivă. Imaginile, ideile au o importanţă mai mare decât cal­culul rece şi raţional al puterii. Lumea puterii nu mai există în postmodernism, există decât o lume a interpretării, o lume a subpoliticii.

Postmodernismul este o teorie critică. Pentru gândirea postmodernă, lumea îşi construieşte imagini pe care apoi le urmează nemijlocit. Lumea este încă vrăjită de milenarisme. Postmodernismul este o gândire contra seculară şi contra univer­sală. Postmoderniştii resping ideea unei guvernanţe mondiale. Pentru postmo­der­nişti lumea este o construcţie intelectuală şi o interpretare subiectivă.

Neorealismul sau înfruntarea marilor puteri

Neorealismul este a doua teorie care îşi poate găsi locul în viitor. Fondată de Kenneth Walz, teoria are ca principală ipoteză puterea statelor şi comporta­mentul acestora. Neorealismul are trei mari nivele de analiză. Primul nivel este anarhia sistemului internaţional. Al doilea nivel este specificaţia funcţiilor unităţii, unde unităţile sunt state care sunt în coordonare într-un sistem de state. Al treilea nivel este capacitatea unităţii, mai exact puterea statelor, conceptul de putere[9]. Pentru Walz lumea nu poate fi decât bipolară sau multipolară, fenomenul de unipolaritate este tranzitoriu[10].

Pentru realişti şi neorealişti puterea se măsoară în populaţie numeroasă, resurse naturale variate şi un teritoriu întins[11]. Astfel de factori de putere ajută statul să se comporte în mod liber şi independent pe scena anarhică internaţională. Factorii de putere dezvoltaţi sunt un stimul pentru progres şi dezvoltare continuă.

Viitorul securităţii este scindat între o gândire critică, contestatoare şi una pragmatică. O gândire critică va permite lumii o refuzare a întregii sale istorii mile­nariste, o gândire pragmatică va produce o lume securizată şi securizantă. Securi­tatea are nevoie de o gândire clară, deschisă către progres dar nu anihilatoare a drepturilor omului. Un exces de zel poate micşora libertatea de mişcare a oame­ni­lor, poate ghetoiza omul într-un univers mundan greu de înţeles.

Faţa pozitivă a globalizării este că omul nu are oprelişti în a circula, a învă­ţa, a comunica şi a socializa. Îngrădirea libertăţilor omului prin măsurile de secu­rizare nu trebuie să fie un deziderat al viitorului securităţii. Refuzarea gândirii mile­nariste nu trebuie să fie nici ea un deziderat. Ne trebuie un viitor al securităţii activ, dinamic, preventiv şi preemptiv care să ne asigure, nouă oamenilor, posibi­litatea de a trăi într-o lume kantiană, o lume a păcii, cooperării şi dezvoltări unde toate drepturile omului sunt recunoscute şi protejate.

La începutul secolului XXI, a început bătălia pentru hegemonia globală. Repartiţia, ierarhia şi echilibrul de putere în lume sunt contestate, susţine profe­sorul Teodor Frunzeti. Hiperputerea americană şi-a încheiat domnia în anul 2008, în timpul declanşării crizei financiare[12]. Puterea americană nu este în declin cum mulţi analişti consideră. Puterea americană nici măcar nu stagnează. Ea evoluează mai lent deoarece a fost zdruncinată de războiul împotriva terorismului şi de criza financiar-economică globală.

După definiţia lui Robert O. Keohane, un hegemon are capacitatea de a emite norme internaţionale, voinţă politică, predominanţă economică, tehnologică şi armată[13].

Robert Dahl definea puterea ca abilitatea de a influenţa acţiunile unui actor fără voinţa acestuia. Eugen Ovidiu Chirovici afirmă că definiţia clasică a puterii este capacitatea de a stabili obiective sau decizii urmată de forţa de a le pune în practică[14].

Factori principali de putere sunt teritoriul, populaţia, resursele naturale, economia, tehnologia, puterea financiară, buna guvernare, cultura[15]. În contextul stagnării puterii americane şi a ascensiunii Chinei, mulţi specialişti văd formarea unui hegemon bicefal, G2. O cooperare între aceste două mari puteri ar ajuta la dez­voltarea economică, tehnologică a întregii planete. În marile puteri, reţelele de interese şi coaliţiile de interese dictează guvernelor[16].

În opinia profesorului Teodor Frunzeti, epoca marilor puteri, în viitor, se poate caracteriza prin echilibrul global, dar şi echilibre regionale de putere, accelerarea globalizării la nivel instituţional-economic sau un conflict militar la nivel global. Predicţiile despre viitor confirmă creşterea în importanţă a teoriilor neorealiste.

Viziunile pesimiste despre marile puteri ne indică un conflict distrugător pentru resurse energetice şi nu numai. Secolul XXI se va caracteriza prin conflicte crâncene, războaie pentru accesul şi aprovizionarea cu apă şi nevoi alimentare de consum[17]. Apa este denumită aurul albastru şi este considerată o resursă vitală cu importanţă crescută în următorii o sută de ani. De aceea, mulţi analişti se aşteaptă la un conflict de anvergură pentru dobândirea accesului la resurse de apă dulce. Un alt conflict care se întrevede între marile puteri este războiul pentru resursele energetice, dar şi pentru piaţa mondială a minereurilor feroase sau neferoase[18].

Terorismul va fi o provocare la fel de mare cum este în zilele noastre şi pentru viitor. Cercetătorii terorismului au descoperit o ciclicitate a fenomenului la 40 de ani, tinerii îi înlocuiesc pe cei îmbătrâniţi pentru a crea o ameninţare continuă şi a-şi îndeplini obiectivele asumate[19]. Xavier Raufer susţine că în viitor vom avea parte de războaie haotice care vor instaura haosul mondial.

Deşi competiţia pentru putere este în desfăşurare, este exclusă confruntarea unor mari puteri, datorită uriaşului potenţial militar. Avem de a face cu o super­putere, Statele Unite al Americii. Pe lângă acest gigant politic, militar, economic, 11 puteri economice şi politice se duelează pentru a contesta puterea absolută a hiperputerii. Aceste state sunt China, India, Brazilia, Rusia, Africa de Sud (grupul BRICs), Japonia, Indonezia, Coreea de Sud, Australia, Canada şi Mexic[20]. După acestea, urmează alte state în curs de dezvoltare, amintim: Argentina, Turcia, Pakistan, Vietnam, Filipine.

În jurul anului 2050, tehnologia şi piaţa vor forma o nouă ordine mondială, o piaţă planetară unde statul şi suveranitatea vor fi reminiscenţe din secolul XX[21]. Jacques Attali vorbea despre fondarea unui hiper-imperiu global, format din democraţii de piaţă.

Guvernanţa planetară înseamnă instalarea procesului, instaurarea unor nor­me şi instituţii planetare, iniţierea unor forumuri planetare bazate pe o dezbatere liberă, apariţia unei solidarităţi planetare şi implementarea unor politici planetare[22]. Înfruntarea marilor puteri va fi o provocare pentru lumea care va veni. Dacă liderii marilor puteri vor conştientiza uriaşa putere pe care au căpătat-o atunci lumea va fi în siguranţă şi nici o mare ameninţare nu va plana asupra sistemului internaţional de securitate.

Sistemul internaţional de securitate este în prezent anarhic, dar este balan­sat din punct de vedere politico-militar şi neechilibrat din punct de vedere eco­nomic. În viitor, sistemul internaţional va fi ori un sistem fărâmiţat, ori unul planetar. Atunci se va vorbi de o geopolitică şi geostrategie planetară, o geopolistrategie planetară. În opinia mea, marile puteri nu vor intra în conflict pentru că interesul primordial este câştigul şi dezvoltarea nu risipa puterii acumulate şi distrugerea.

Teoria procesual organică a securităţii

Cunoaşterea a fost preocuparea omului dintotdeauna. Conceptualizarea cunoaşterii este un proces prin care omenirea a încercat să explice puterea de a gândi. În viziunea teoriei procesual-organice, omul este un binom format din energie şi informaţie. Prevalenţa uneia dintre acestea poate duce la dezechilibru, starea de echilibru se numeşte complexitate[23].

În interpretarea procesual-organică, omul este produsul şi expresia a trei tipuri de procese: bio-procese informaţionale, interpretări humano­ide şi interpretări sociologice[24]. Primul proces este unul intern şi ţine de corpul uman, al doilea ţine de posibilitatea de a judeca logic iar ultimul ţine de experienţele omului în inte­riorul unui mediu biotic, o comunitate de oameni. În opinia lui Harold Bloom, întreaga planetă este străbătută de o reţea socio-biologică informaţională. Astfel, cunoaşterea este extrapolată la nivel planetar, deci există o conştiinţă planetară.

Procesualitatea socială devine posibilă atunci când procesul biotic face posibilă organizarea biotică[25]. Omul, ca parte a unei complexităţi, trăieşte într-un mediu ce îi stimulează capacităţile de adaptare şi de interrelaţionare. Creşterea acestor capabilităţi înseamnă socializarea omului, organizarea sa într-o comunitate umană, sub forma unei organizări care să permită supravieţuirea, prin instaurarea de norme şi cutume.

Organizaţiile sunt compuse din oameni ce cooperează pentru a-şi satisface anumite nevoi sociale[26]. Dacă nevoile nu sunt îndeplinite, atunci intervine conflictul, sciziunea. Acest fapt duce la manifestarea extremă a ostilităţii omului, războiul.

În viziunea teoriei procesual-organice, existenţa umană alterează procesul informaţional în diferite moduri[27]. Toate cunoştinţele pe care le putem dobândi de-a lungul vieţii se pot deforma datorită mai multor factori exogeni, dar şi endogeni.

Provocarea pe care omenirea o va avea în secolul XXI este globalizarea. Globalizarea este un fenomen ce nu este bine definit, de aceea, naşte multe con­fuzii. Globalizarea este un proces ce conţine acţiuni concepute în orizonturi infor­maţionale nesatisfăcătoare, ce au erori de interpretare, care dau naştere unor evoluţii insecurizante, generatoare de situaţii problematice[28]. În procesul globa­li­zării, oamenii acţionează în modalităţi puternic afectate de posibilităţile lor limitate de înţelegere a proceselor în care comunitatea umană este implicată[29].

Strategiile de securitate au fost şi sunt concepute încă în favoarea centrelor de putere care le elaborează pentru a obţine evoluţii sociale benefice în perspectiva lor. Centrii de putere nu se gândesc la consecinţele acestor strategii de securitate asupra zonei din care fac parte sau chiar asupra omenirii.[30]

Teoria procesual-organică a securităţii este o teorie a cunoaşterii. Înainte de a preveni şi securiza, omul trebuie să cunoască. Procesele globalizante sunt multi­ple, greu de cuantificat şi cu posibilităţi reduse de conceptualizare. Omul trebuie să ştie pentru a preveni. De aceea, teoria propune, pentru sporirea securităţii inter­naţionale, o scientizare realmente satisfăcătoare a activităţilor de elaborare a deciziilor publice[31].

Securitatea internaţională nu poate fi aplicată în necunoştinţă de cauză. Trebuie să cunoaştem toate resorturile intime şi mecanismele macro şi micro asupra sistemului internaţional. Teoria procesual-organică susţine şi răsturnarea importanţei în viziunea planetară, micro devine macro şi invers.

Deşi este o teorie academică, teoria social-organică este foarte dezvoltată şi intens difuzată. Scopul primordial este cunoaşterea tuturor proceselor organice în interiorul societăţii. Dacă vom şti acestea vom putea descifra şi comportamentul naţiunilor. Criticată de unii ca şi teorie marxistă, teoria procesual-organică este o teorie cognitivă a securităţii, una care explică securitatea ca pe un proces de gândire. Stăpânirea acestui proces poate genera securitate. Binomul informaţie-energie este fundamental în prezervarea securităţii, fără contribuţia omului statul şi societatea sunt concepte pur teoretice. Praxiologia ne-a dovedit că aplicarea unor concepte dă naştere altor concepte. De aceea teoria social-organică a securităţii încearcă să explice mecanismele intime ale fiinţei umane, cunoaşterea şi raţiunea. Odată explicate acestea pot fi orientate spre prezervarea securităţii, pentru că procesul de cunoaştere poate da naştere procesului de securizare şi poate elimina riscurile şi ameninţările în comunitatea internaţională.

Note

[1] Bill Crouse, Postmodernism: A new paradigm, p.1, disponibil online la: http://www.rapidresponsereport.com /briefingpapers/Postmodernism58.pdf,   accesat la 28.02.2014.

[2] Ibidem, pp. 2-3.

[3] Simona Drăgan, Deconstrucţie,  Repertoar de termeni postmoderni, disponibil online la:  http://www.unitbv.ro/ postmodernism/d.html#DECONSTRUCTIE , accesat la 29.02.2014.

[4] Jill Steans, Lloyd Pettiford, colaborare Thomas Diez, op.cit., p.159.

[5] Ibidem, p.169.

[6] Ibidem, p.171.

[7] Ibidem, p.178.

[8] Ibidem, p.166.

[9] Lucian Dumitru Dârdală, Neorealismul în relaţiile internaţional, p.2, disponibil online la:  http://www.umk.ro/images/documente/publicatii/Buletin15/22_neorealismul.pdf, accesat la 28.02.2014.

[10] Ibidem.

[11] Jill Steans, Lloyd Pettiford, colaborare Thomas Diez, op.cit., p.73.

[12] Teodor Frunzeti, Vladimir Zodian, op.cit., p.13.

[13] Ibidem, p.15.

[14] Cf. Eugen Ovidiu Chirovici, Puterea, Editura Rao, Bucureşti, 2009.

[15] Ibidem, p.18.

[16] Ibidem, p.25

[17] Ștefan Mâşu, op.cit., p.316.

[18] Ibidem, p.328.

[19] Ibidem, p.352.

[20] Ibidem, p.365.

[21] Ibidem, p.377.

[22] Ibidem, p.388.

[23] Lucian Culda, Marinel-Adi Mustaţă, The Processual-Organic Concept of Existence, articol apărut în volumul coordonat de Teodor Frunzeti, Marinel-Adi Mustaţă, Science in the Mirror,  Editions du Tricorne, Bucureşti, 2012.

[24] Ibidem, p.250.

[25] Ibidem, p.348.

[26] Ibidem, p.353.

[27] Lucian Culda, Procesualitatea socială, disponibil online la:  http://www.procesualitatea.ro/procesualitatea/ studii/1_R_Dependenta_securitatii_omenirii_de_interpretarea_data_globalizarii.htm, accesat la 12.03.2014.

[28] Lucian Culda, În ce condiţii strategiile de securitate pot favoriza procesele globalizante, disponibil online la:  http://www.procesualitatea.ro/procesualitatea/studii/1_R_Dependenta_securitatii_omenirii_de_interpretarea_data _globalizarii.htm, accesat la 12.03.2014.

[29] Ibidem.

[30] Ibidem.

[31] Lucian Culda, Lucian Culda, Procesualitatea socială, disponibil online la: http://www.procesualitatea.ro/ procesualitatea/studii/1_R_Dependenta_securitatii_omenirii_de_interpretarea_data_globalizarii.htm, accesat la 12.03.2014.

1 2 3 4 41