Cristian, Alexandru (2022), Transformarea mediului internațional de securitate după 11 septembrie 2001, Intelligence Info, 2:1, 111-119, https://www.intelligenceinfo.org/transformarea-mediului-international-de-securitate-dupa-11-septembrie-2001/

The transformation of the international security environment after September 11, 2001

Abstract

The main consequences of globalization on international security are endemic insecurity and asymmetric threats. Endemic insecurity is the permanent presence of a threat, and asymmetric threats, the lack of effective security in the face of a threat with a difficult to define character. A classic example of an asymmetric threat is terrorism.

Keywords: globalization, insecurity, threats, terrorism

Rezumat

Principalele consecinţe ale globalizării asupra securităţii internaţionale sunt insecuritatea endemică şi ameninţările asimetrice. Insecuritatea endemică este prezenţa permanentă a unei ameninţări, iar ameninţările asimetrice, lipsa unei securizări eficiente în faţa unei ameninţări cu un caracter greu de definit. Un exemplu clasic de ameninţare asimetrică este terorismul.

Cuvinte cheie: globalizare, insecuritate, amenințări, terorism

INTELLIGENCE INFO, Volumul 2, Numărul 1, Martie 2023, pp. 111-119
ISSN 2821 – 8159, ISSN – L 2821 – 8159
URL: https://www.intelligenceinfo.org/transformarea-mediului-international-de-securitate-dupa-11-septembrie-2001/
© 2022 Alexandru Cristian. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.

Transformarea mediului internațional de securitate după 11 septembrie 2001

Dr. Alexandru Cristian

alexandrucristian87@yahoo.com

Principalele consecinţe ale globalizării asupra securităţii internaţionale sunt insecuritatea endemică şi ameninţările asimetrice. Insecuritatea endemică este prezenţa permanentă a unei ameninţări, iar ameninţările asimetrice, lipsa unei securizări eficiente în faţa unei ameninţări cu un caracter greu de definit. Un exemplu clasic de ameninţare asimetrică este terorismul.

Incertitudinea lumii în care trăim este o consecinţă directă a globalizării. Creşterea interdependenţei presupune şi creşterea vulnerabilităţilor, riscurilor şi ale ameninţărilor. Vulnerabilităţi în interiorul statelor, riscuri la frontierele acestora şi ameninţări din zone îndepărtate.

Un mediu de securitate anarhic

Realismul este şcoala cea mai influentă din arealul Relaţiilor Internaţionale. După Edward Kolodziej fondatorii realismului sunt Tucidide, Hobbes, Clausewitz. Mari teoreticieni ai secolului XX sunt Hans Morgenthau şi Edward Hallet Car.

Realismul este o doctrină care se referă la comportamentul statelor în me­diul internaţional de securitate. Principalele trăsături ale realismului sunt în număr de patru şi anume: statele suverane sunt actorii cheie ai relaţiilor internaţionale; statele sunt motivate de dorinţa de putere şi de urmărirea anumitor interese naţio­nale; principala problemă în Relaţiile Internaţionale este condiţia anarhică în care deasupra statelor nu este nicio autoritate suverană cu rol de reglementare a comportamentului statal; intenţia agresivă de a acapara puterea, lipsa unui for mondial conduce către un conflict real prezent şi cvasi-permanent^[1].

Câteva ipoteze ale realismului se referă la rolul statului pe scena interna­ţi­o­nală şi la comportamentul acestuia. Statele sunt ca şi oamenii, au un comporta­ment egoist. Statele sunt actorii centrali ai Relaţiilor Internaţionale, iar acestea studiază statul şi modul său de interacţiune cu alte state. Puterea este cheia înţelegerii comportamentului internaţional şi a motivaţiei unui stat^[2].

Realismul este doctrina ce are ca paradigmă sistemul internaţional anarhic. O anarhie izvorâtă din faptul că nu există o autoritate suprastatală suverană. Anarhia are un singur efect major, conflictul. Conflictul a apărut datorită unei totale lipse a reglementării comportamentului statal. Orice stat are comportamentul poporului său, agresiv şi cu voinţă de afirmare, cu interese egoiste mărunte. Egois­mul este comportamentul propice naturii umane, care are ca obiectiv prezervarea propriului interes.

În realism, esenţa puterii este capacitatea de a schimba comportamentul, de a domina alte comportamente^[3]. În viziunea realistă, puterea se măsoară mai întâi cantitativ şi apoi calitativ. Un stat cu resurse demografice şi economice este o putere importantă. În realism, pacea este privită ca ceva negativ, aceasta înseamnă absenţa războiului, existenţa a ceva indescriptibil^[4].

Realiştii afirmă că oamenii se identifică, în primul şi-n primul rând, cu naţiunea-stat. Realismul este politica puterii, atitudinea hobbesiană faţă de relaţiile internaţionale^[5]. După istoricii relaţiilor internaţionale realismul s-a dezvoltat împotriva idealismului, în special în anii Războiului Rece.

În opinia lui John J. Mearsheimer puterea este de două tipuri, militară şi latentă. Puterea militară înseamnă capacitatea armată a unui stat şi proiecţia aces­teia, puterea latentă se referă la populaţia statului şi la bogăţia acestuia^[6]. Asum­pţiile lui John J. Mearsheimer sunt că sistemul internaţional este anarhic, că marile puteri au impresionante capacităţi militare, că în sistemul internaţional există o incertitudine, iar că supravieţuirea este scopul ultim al statelor^[7].

Balansarea este utilă în viziunea lui John J. Mearsheimer, aceasta poate crea alianţe sau parteneriate. O lume balansată este o lume echilibrată. În concepţia realistă, balansul puterii este singura modalitate de afirmare a păcii pe scena internaţională.

Realismul este o teorie care a dominat relaţiile internaţionale timp de dece­nii întregi. Paradigma sa a fost preluată ca asumpţie generală a relaţiilor interna­ţionale. A explica lumea în mod realist este o provocare intelectuală, dar şi o revoltă. Lumea este o junglă în care fiecare trebuie să supravieţuiască, realismul are trăsături de gândire arhaică.

Terorismul – flagel al securităţii

Terorismul este o anomalie a lumii civilizate. Când toată lumea evoluează spre progres, forţe ascunse luptă din răsputeri pentru a zădărnici, eventual a opri acest progres. Terorismul este groaznic pentru că nu are tangibilitate, este imate­rial, nu ştii unde se naşte, unde apare şi unde dispare. Terorismul este definiţia fricii în lumea contemporană.

Etimologic vorbind, terorismul înseamnă frică, spaimă, teroare. Forţa ascunsă care doreşte să înspăimânte şi să îngenuncheze lumea, aceasta este o definiţie sumară a terorismului.

Terorismul nu are o definiţie clară în opinia multor analişti ai relaţiilor internaţionale. René Värk susţine că singurul organ abilitat de a implementa măsuri de securizare este Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite (CS ONU). Consiliul are abilitatea de a impune sancţiuni şi de a desfăşura acţiuni militare împotriva unui stat^[8].

O controversă în ceea ce priveşte Consiliul de Securitate este articolul 39 al Chartei ONU care dă autoritate deplină Consiliului, astfel, acesta singur va fixa o definiţie pentru ameninţarea la adresa păcii^[9]. Discuţia asupra intervenţiei este com­plexă şi intens dezbătută. Teoria Războiului Just admite intervenţia în anumite situaţii, dar ameninţarea la adresa păcii este considerată a fi validă după o luare de poziţie a Consiliului de Securitate al ONU. Prima rezoluţie a Consiliului de Secu­ritate referitoare la terorism a fost în august 1998, după atacurile asupra ambasa­delor americane de la Nairobi şi Dar Es Salaam^[10].

Rezoluţia 1377 din 12 noiembrie 2001 proclamă că actele de terorism internaţional constituie una dintre cele mai serioase ameninţări la adresa păcii şi securităţii internaţionale în secolul al XXI-lea^[11].

Termenul de ameninţare la adresa păcii este contestat prin prisma celui care hotărăşte când apare această ameninţare. O ameninţare în sensul clasic al cu­vân­tului înseamnă ameninţarea cu forţa şi schimbare statu-quo-ului. În cazul tero­rismului, niciuna dintre aceste două ameninţări nu este întâlnită. Terorismul ame­ninţă lumea prin faptul că nu se ştie exact ce reprezintă şi ce doreşte – o răsturnare a ordinii democratice, o pură revoltă sau o transformare către un viitor anarhic şi plin de conflict.

Jȕrgen Habermars afirmă că globalizarea este dezrădăcinarea violentă a modului de viaţă tradiţional^[12]. Habermars precizează că noutatea în ceea ce priveşte 11 septembrie este forţa simbolică a ţintelor lovite. 11 septembrie este pri­mul eveniment istoric mondial, în cel mai strict sens al cuvântului, impactul explo­ziilor, prăbuşirea lentă a fost o realitate înspăimântătoare văzută de martorul ocular mondial, afirmă Habermars^[13]. Terorismul are o calitate unică, intangibilitatea susţine Habermars. În opinia filosofului german, fundamentalismul este o proble­mă de disonanţă cognitivă.

Principalul factor declanşator al terorismului este globalizarea. Ţările per­dante se revoltă în faţa ţărilor câştigătoare susţine Habermars. Actul de la 11 sep­tembrie este un act anarhist, dominat de o revoltă neputincioasă îndreptate împo­triva unui duşman care nu poate fi înfrânt în nici un sens pragmatic^[14]. Terorismul este o patologie a comunicării, susţine Habermars. O perturbare a mesajelor iniţi­ale, o neînţelegere o înşelătorie ce are ca versiune extremă terorismul^[15].

Filosoful german nu crede în conflictul civilizaţional, acesta crede că este o creaţie falsă pentru ca Occidentul să-şi valorifice interese materiale imediate. Mai mult Habermars crede într-o patologie a modernităţii prin faptul că apare feno­menul de raţionalizare distructivă şi prin reificarea marxistă, o înţelegere greşită a relaţiilor dintre oameni, state şi lucruri. Teoria că modernitatea ascunde în ea se­minţe autodistructive îşi are obârşia în lucrările lui Max Weber şi ale lui Oswald Spengler. Weber susţine că iluminismul are fermenţi distructivi în formarea şi evoluţia sa^[16]. Spengler descrie Occidentul ca fiind o civilizaţie obosită, anacro­nică, incapabilă să mai creeze ceva, declinul Occidentului este ireversibil.

Jacques Derrida susţine că la data de 11 septembrie s-a întâmplat ceva groaz­nic dar că nu ştim ce. Acesta sublinia că atacurile ne-au marcat deoarece am trăit experienţa unui eveniment comun şi că modul în care acesta ne afectează reclamă o mişcare de apropiere^[17]. Derrida ne spune că tragicul eveniment este un îndepărtat ecou al Războiului Rece, în acel timp puterea americană sprijinea puterea teroristă de astăzi. Terorismul este un flagel al securităţii prin faptul că este greu de com­bătut. Nu ştim exact câte organizaţii teroriste avem şi câte intenţii de asemenea fel. Pen­tru unii, teroristul este un luptător de pace. Che Guevara a fost erou şi terorist. Te­ro­rismul este o faţă a lui Ianus. Pentru unii, aduce binele şi victoria, pentru alţii – răul şi înfrângerea totală. Efectul propagat de acţiunile teroriste este groaznic la nivel psiho-emoţional. Nu trebuie să uităm că acest tip de comportament se înfrân­ge doar cu măsuri efective de securitate, concrete şi lipsite de o anumită moralitate. Nu poţi fi moral cu cine te înspăimântă şi doreşte dispariţia ta. Dacă nu vom stopa terorismul ne vom îndrepta către un haosmos, parafrazându-l pe Felix Guattari.

Spre o geopolitică a haosului?

După atacurile teroriste din ultimul deceniu, mulţi specialişti s-au întrebat încotro ne îndreptăm, spre o ordine ce trebuie impusă cu forţa sau spre o dezordine mondială, un haos distrugător. Haosul este stare de instabilitate şi de impredicti­bilitate. Teoria haosului susţine că, deşi avem unele elemente concrete, desfăşu­rarea ulterioară nu o putem observa, prevedea sau desluşi. Sistemul internaţional este bazat pe asumpţia generală a mediului anarhic de securitate. Anarhia nu în­seam­nă haos dar nici ordine desăvârşită. Absenţa unui for suveran poate duce la declanşarea unor mişcări haotice, iar ordonarea la o servitute îndelungată a ome­nirii, după expresia lui Hayek.

Într-o celebră carte, Geopolitica haosului, Ignacio Ramonet ne spune că lu­mea dereglementată, consumeristă provoacă moartea, distrugerea civilizaţiei. Ba­nul înrobeşte şi conduce. Firmele de nivel transnaţional, conglomeratele economice mondiale sunt stăpânii adevăraţi ai lumii, aceştia înrobesc lumea^[18]. Ramonet susţine că lumea s-a transformat într-o junglă, a apărut un darwinism social cronic.

Pericolul iminent este uniformizarea lumii, de la La Paz la Ouagadougou, de la Kyoto la Sankt-Petersburg, aceleaşi filme, seriale, informaţii, cântece, slo­ganuri publicitare^[19]. Atomizarea planetară este un pericol iminent al globa­lizării care merge în paralel cu înrobirea totală a lumii. David Rothkopf şi teoria sa despre o superclasă conducătoare a dat naştere multor discuţii dar şi multor spaime colective. Financializarea economiei este văzută de Ramonet ca un pericol, schim­burile comerciale sunt net inferioare venitului mare de tranzacţii^[20]. Mondializarea produce un dezastru mondial, o glaciaţiune mondializatoare, ne avertizează Ignacio Ramonet.

Teoreticienii haosului mondial văd dezvoltarea acestuia în mai multe feluri şi având mai multe dimensiuni. Unii se referă la dominaţia financiară, alţii la anar­hia între state, iar cei mai mulţi la violenţa structurală izvorâtă ca un derapaj al glo­balizării. Noam Chomsky este unul dintre marii critici ai globalizării. În opinia sa axioma lui Tucidide se aplică în zilele noastre, cei puternici fac ceea ce vor iar cei slabi suferă ceea ce trebuie^[21]. Chomsky susţine că haosul în lumea actuală se dato­rează dorinţei de expansiune, pentru că imperiile consideră că singura cale către o securitate efectivă este expansiunea.

Joseph. S. Nye Jr. consideră că lumea este plină de conflicte din cauza ne­respectării eticii în relaţiile internaţionale. Lipsa eticii înseamnă escaladarea con­flictelor şi creşterea insecurităţii în lume. Limitele eticii în relaţiile interna­ţionale sunt puse chiar de state prin comportamentul acestora. Datorită slabului consens internaţional asupra valorilor, statele nu au un comportament precum indivizii, disjuncţia dintre ordine şi justiţie este mai mare în politica internaţională decât în cea internă^[22], acestea sunt câteva cauze generale ale comportamentului imoral al statelor. Teoria Războiului Just deşi are o origine timpurie creştină s-a laicizat odată cu timpul. Această teorie interzice cu desăvârşire atacul împotriva civililor, când are loc acest atac, atunci este permisă intervenţia străină.

Alain Joxe consideră Statele Unite ale Americii ca fiind un imperiu al hao­sului care exportă numai dezordine în actuala lume. Cauza principală a violenţei politice este consecinţa unei spaţializări a violenţei ţărilor dominatoare, care expul­zează către Sud cauzele de violenţă cele mai puternice, susţine Alain Joxe^[23]. Poli­to­logul francez consideră că puterea americană este un regulator al dezordinii. Tot acesta susţine că nu există o violenţă barbară, aceasta este o scuză a Europei. Adevă­rata violenţă are o rădăcină politică şi socială. O rădăcină complexă care trebuie analizată concret şi obiectiv. Ambiţiile politice provoacă dezordine, susţine Alain Joxe. Statul slăbit în perioada contemporană este o putere mediatoare între reţelele economice şi reţele de tip ONG sau corporaţii multinaţionale^[24]. Acestor vi­ziuni deloc optimiste li se opun viziuni pline de speranţă într-un viitor de aur al omenirii. O utopie în care pacea şi democraţia vor stăpâni lumea. Un sfârşit al istoriei şi o victorie a ultimului om aflat în marele sat global.

Pericolul haosului mondial este reprezentant de fenomenul glocalizării şi de conflictul civilizaţional. Dacă sistemul internaţional nu va găsi modalităţi de temperare a acestor uragane în formare, atunci lumea va fi un loc în care ordinea este uitată, dezordinea mondială va fi prezentă, haosmosul lui Guattari va guverna lumea. Geopolitica haosului poate deveni realitate dacă mecanismul intim de regla­re a lumii internaţionale numai funcţionează sau nu se mai doreşte acest lucru. Acest mecanism este raţionalitatea şi dorinţa de a se dezvolta de a progresa.

Geopolitică sau geostrategie? Un model de analiză a spaţiului internaţional de securitate

Ca orice concept al ştiinţelor umaniste, geopolitica şi geostrategia au parte de mai multe definiţii. Geopolitica este un model teoretic cu ajutorul căruia actorii îşi creionează politica de interes într-un spaţiu geografic^[25]. Geostrategia este stra­te­gia pe care un actor o pune în acţiune într-un anumit spaţiu, geostrategia ţine şi de posibilitatea implementării strategiei.

Geopolitica a născut multe interese şi neînţelegeri. Punctul ei culminant a fost Războiul Rece, iar geostrategia şi-a găsit apogeul în timpul şi puţin după Războiul Rece. Lumea anarhică a sistemului internaţional a văzut, în aceste două concepte, două modele teoretice, o încercare de a domina lumea nu de a o analiza. Geopolitica este o concepţie intelectuală care ne oferă multe date despre lume, state, populaţii, teritorii. Geostrategia este o gândire practică despre felul cum un stat trebuie să acţioneze într-un anumit punct pe hartă pentru a-şi îndeplini un obiectiv, indiferent de obiectiv. Aceste două concepte nu trebuie exacerbate în luarea deciziilor dar nici diabolizate. Sunt proiecţii intelectuale, nu asumpţii sau reguli imuabile şi irefutabile.

Geopolitica are o serie de viziuni antropocentrice, omul în centrul preo­cupărilor, statocentrice, statul, chiar şi teocentrice, Dumnezeu şi ideea de metana­raţiune. Esenţa geopoliticii este proiecţia mentală asupra unor fapte concrete, un atac terorist sau un război de gherilă. S-a spus despre geopolitică şi geostrategie că sunt surori, ba chiar se întrepătrund. Interconectivitatea mare între cele două con­cepte este un stimul pentru a le uni.

Geoscopia poate fi considerată drept una dintre metodele geopoliticii, prin mijlocirea căreia se obţine developarea peisajului geopolitic şi geoeconomic marcat de prezenţa unor fenomene, spune Ilie Bădescu^[26]. Definţia dată de Ilie Bădescu se referă la geopolitică ca un concept general ce are în componenţa sa mai multe metode de cercetare.

Noul cadrul de analiză al mediului internaţional de securitate trebuie să fie unul pluridisciplinar. Pentru a avea o imagine clară asupra lumii, considerăm că geopolitca şi geostrategia trebuie folosite împreună în analiza unor fenomene. De­ci­ziile politice şi cele geostrategice trebuie să fie baza afirmării poziţiei unui stat. Geopolitica şi geostrategia trebuie să se dezvolte într-un context supra-dis­ciplinar şi multivalent. Sistemul internaţional de securitate este atât de dinamic şi de efer­vescent încât o trăsătură generală este surprinderea. Pentru a-l analiza cât mai bine, propun o viziune holistică asupra acestui sistem prin unificare unor con­cepte. Exis­tă astfel de viziuni integratoare, universalismul este una dintre acestea. Universalis­mul este o meta-teorie despre istoria lumii şi rolul omului, universa­lismul are o teleologie bine structurată şi definită.

Note

[1] Jill Steans, Lloyd Pettiford, colaborare Thomas Diez, op.cit.,  p.65.

[2] Ibidem, p.68.

[3] Ibidem, p.73.

[4] Ibidem, p.79.

[5] Ibidem, p.84.

[6] John J. Mearsheimer, The Tragedy og Great Power Politics, p.1, disponibil online la: www.people.fas.harvard.edu/~plam/irnotes07/Mearsheimer2001.pdf, accesat la 27.02.2014.

[7] Idem.

[8] René Värk, Terrorism as a Threat to Peace, p. 217, disponibil online la: http://www.juridicainternational.eu/ public/pdf/ji_2009_1_216.pdf,  accesat la 27.02.2014.

[9] Idem.

[10] Ibidem, p.221.

[11] Idem.

[12] Giovanna Borradori, Filosofie într-un timp al terorii, Dialoguri cu Jurgen Habermars şi Jacques Derrida, Editura Paralela 45, Bucureşti, 2005, p.40.

[13] Ibidem, p.57.

[14] Ibidem, p.65.

[15] Ibidem, p.109.

[16] Ibidem, p.116

[17] Ibidem, p.140

[18] Ignacio Ramonet, La Géopolitique du chaos, Extraits, Editions Galilée, p.1. Disponibil online la:  http://ultraliberalisme.online.fr/GeoplitiqueDuChaos.htm,  accesat la data de 27.02.2014.

[19] Ibidem, p.49.

[20] Ibidem, p.55.

[21] Noam Chomsky, op.cit., p.134.

[22] J. S. Nye Jr. op.cit, pp. 29-30.

[23] Alain Joxe, Imperiul Haosului, Editura Corint, Bucureşti, 2003, p.10.

[24] Ibidem, p.154.

[25] Constantin Hlihor, Geopolitica şi Geostrategia în analiza relaţiilor internaţionale contemporane, Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2005, p.251.

[26] Ilie Bădescu, Geopolitica noului imperialism, p.12, disponibil online la: http://books.google.ro/books?id =5TOYTOvglj8C&pg=PA12&lpg=PA12&dq=ilie+badescu+geoscopia&source=bl&ots=Ax7yJneUy_&sig=x7x-DUUNUapSqS32GWZuPk_cxKY&hl=en&sa=X&ei=VqANU7_8KoWBywOg7IHoBQ&ved=0CFYQ6AEwBQ #v=onepage& q=ilie%20badescu%20geoscopia&f=false,  accesat la 27.02.2014 .