Hușanu, Mihaela (2026), „Flota-fantomă” a federației ruse și implicațiile sale asupra securității zonei Mării Negre, Intelligence Info, 5:1, 59-75, https://www.intelligenceinfo.org/flota-fantoma-a-federatiei-ruse-si-implicatiile-sale-asupra-securitatii-zonei-marii-negre/

Russia’s „Shadow Fleet” and its Implications on the Security of the Black Sea Area

Abstract

This article examines the consolidation of the Russian Federation’s so-called “shadow fleet” as a hybrid instrument of power projection in the Black Sea basin and assesses its implications for the region’s maritime, energy, environmental, and legal security. The analysis highlights how the Western sanctions regime, particularly the oil price cap mechanism, has driven structural adaptations in Russian energy exports, facilitating the emergence of an opaque network of aged, weakly regulated, and difficult-to-monitor vessels used to circumvent international restrictions. From a methodological perspective, the study draws on specialized literature in security studies and international relations, as well as on official reports and relevant media coverage from the 2022–2026 period, which document the systematic use by the Russian Federation of Exclusive Economic Zones, including Romania’s EEZ, as “grey areas” operating below the threshold of legality, where legal responsibility is deliberately fragmented and diluted. Particular attention is paid to the environmental dimension, illustrated through the ecological disaster in the Kerch Strait (December 2024), widely regarded as the most severe environmental catastrophe in the Black Sea region in the twenty-first century.

Keywords: Black Sea, Russian Federation, shadow fleet, conflict, sanctions, impact, security, environmental catastrophe

Rezumat

Articolul de față examinează procesul de consolidare a „flotei-fantomă” a Federației Ruse ca instrument hibrid de proiecție a puterii în bazinul Mării Negre și evaluează implicațiile acesteia asupra securității maritime, energetice, de mediu și juridice a regiunii. Demersul evidențiază modul în care regimul de sancțiuni occidentale, în special mecanismul de plafonare a prețului petrolului, a determinat adaptări structurale ale exporturilor energetice rusești, favorizând apariția unei rețele opace de nave vechi, slab reglementate și dificil de monitorizat, utilizate pentru eludarea restricțiilor internaționale. Din punct de vedere metodologic, analiza se bazează pe literatura de specialitate din domeniile studiilor de securitate și relațiilor internaționale, pe rapoarte oficiale și articole de presă relevante din perioada 2022 – 2026, care au semnalat folosirea sistematică, de către Federația Rusă, a Zonelor Economice Exclusive (ZEE), inclusiv a României, ca spații „gri” situate sub pragul legalității, unde responsabilitatea juridică este diluată. O atenție specială este acordată dimensiunii de mediu, prin exemplificarea dezastrului ecologic din strâmtoarea Kerci (decembrie 2024), considerat cea mai mare catastrofă ecologică din Marea Neagră în secolul al XXI – lea.

Cuvinte cheie: Marea Neagră, Federația Rusă, flota – fantomă, conflict, sancțiuni, impact, securitate, catastrofă de mediu

INTELLIGENCE INFO, Volumul 5, Numărul 1, Martie 2026, pp. 59-75
ISSN 2821 – 8159, ISSN – L 2821 – 8159
URL: https://www.intelligenceinfo.org/flota-fantoma-a-federatiei-ruse-si-implicatiile-sale-asupra-securitatii-zonei-marii-negre/
© 2026 Mihaela HUȘANU. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.

„Flota-fantomă” a federației ruse și implicațiile sale asupra securității zonei Mării Negre

Mihaela HUȘANU[1]
mihaela85husanu@gmail.com

[1] Consilier, Camera Deputaților, Birou Parlamentar: Elaborarea și implementarea strategiei de comunicare

Marea Neagră, teatru de conflict și vector de stabilitate în strategia de securitate a Uniunii Europene

La aproape patru ani de la declanșarea, de către Federația Rusă, a invaziei Ucrainei în 14 februarie 2022, spațiul european se confruntă cu o degradare tot mai accelerată a mediului de securitate, regiunea Mării Negre fiind, în acest context, unul dintre principalele epicentre ale instabilității.

Prin poziția sa geografică și importanța geostrategică, Marea Neagră constituie „un areal de competiție și divergență între actori cu interese antagonice în planurile politic, economic, energetic și al securității”, după cum se arată în Strategia Națională de Apărare a României pentru perioada 2025-2030.

Tensiunile militare și geopolitice plasează Marea Neagră direct pe harta de conflict, după ce utilizarea pe scară largă a minelor, dronelor și rachetelor a devenit o caracteristică centrală a conflictului ruso – ucrainean, iar strategia Rusiei vizează atacuri frecvente asupra țintelor civile, transportului maritim internațional și logisticii alimentare.

Acțiunile ostile constante asupra infrastructurii portuare din sudul Ucrainei, soldate cu uciderea membrilor echipajului și avarierea navelor comerciale prin intermediul cărora Ucraina încearcă să își mențină funcțional și în siguranță exportul de produse agricole, indică o escaladare a competiției de putere în bazinul Mării Negre, unde dimensiunile militară, economică și juridică se intersectează, transformând infrastructura portuară și rutele comerciale în instrumente și mize ale confruntării geopolitice.

Intensitatea atacurilor rusești a cunoscut o creștere semnificativă în anul 2025, când autoritățile de la Kiev au raportat 96 bombardamente asupra porturilor ucrainene, care au provocat avarierea a aproximativ 325 instalații portuare (din Odesa, Chornomorsk și Izmail), un număr semnificativ mai mare comparativ cu atacurile înregistrate în 2024, respectiv 36 (Ukrayinska Pravda, 2026).

Prin astfel de acțiuni concertate, care reprezintă o încălcare gravă a principiului libertății navigației comerciale, stipulat în Convenția ONU privind dreptul mărilor (UNCLOS) din 1982, Federația Rusă contribuie la destabilizarea lanțurilor de aprovizionare și accentuează vulnerabilitatea statelor dependente de importurile de cereale din regiunea Mării Negre.

Comportamentul Rusiei nu are, însă, doar implicații majore asupra securității alimentare regionale și globale, ci și asupra securității ambientale a statelor riverane, mediul fiind afectat atât de confruntarea militară propriu-zisă, cât și de distrugerea infrastructurii critice, de poluarea apelor maritime și fluviale prin riscurile asociate scurgerilor de combustibili, substanțe chimice și muniții neexplodate, cu efecte pe termen mediu și lung asupra ecosistemelor marine.

Militarizarea masivă a Mării Negre și extinderea spectrului de riscuri, de la agresiuni militare convenționale până la amenințări hibride și economice cu impact transfrontalier, au determinat Uniunea Europeană (UE) să reacționeze în fața noului tablou care înfățișează arhitectura geopolitică a Europei de Est și să reconfirme importanța strategică deosebită a Mării Negre. Prin Abordarea strategică a Uniunii Europene pentru regiunea Mării Negre, document emis în mai 2025, liderii UE și-au afirmat angajamentul de a dinamiza proiectele – fanion care contribuie la consolidarea unui spațiu de pace, stabilitate, conectivitate și prosperitate economică în regiunea Mării Negre.

„Securitatea Mării Negre este vitală și pentru securitatea Europei”, a anunțat Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe și Politica de Securitate, Kaja Kallas, subliniind că obiectivele strategiei sunt ancorate pe trei piloni – cheie: securitate, prosperitate și reziliență (Serviciul European de Acțiune Externă, 2025).

În ceea ce privește realizarea obiectivelor de prosperitate, Uniunea Europeană ridică miza valorificării potențialului regiunii Mării Negre drept coridor vital care leagă Europa de Asia Centrală prin Caucazul de Sud, în domeniile energetic, digital și al transporturilor. O importanță deosebită este acordată creșterii eficienței și securității energetice prin crearea unui Coridor al energiei verzi între Caucazul de Sud și UE, cu aducerea în prim – plan a proiectului cablului submarin de electricitate în bazinul Mării Negre.

Creșterea rezilienței se sprijină pe consolidarea capacității de pregătire a comunităților costiere și a sectoarelor economiei marine, esențială pentru a permite statelor riverane Mării Negre să gestioneze impactul asupra mediului generat de conflictul armat, să răspundă riscurilor asociate schimbărilor climatice și să maximizeze oportunitățile de dezvoltare durabilă. Uniunea Europeană a invocat inclusiv necesitatea creării unei Platforme pentru consolidarea rezilienței în materie de pregătire și răspuns la crize (Black Sea Resilience), care să întărească parteneriatele dintre statele riverane, simultan cu instrumentele oferite de Mecanismul European de Protecție Civilă.

Dimensiunea securitară a strategiei UE reflectă o abordare integrată, în care susținerea proceselor de pace și a mecanismelor de monitorizare a încetării focului este corelată cu protecția și dezvoltarea infrastructurii de transport și a coridoarelor de mobilitate militară, în cadrul extins al rețelei TEN-T, cu dezvoltarea capacităților de deminare, prin extinderea proiectului trilateral inițiat de România, Bulgaria și Turcia, cu înființarea unui hub de securitate maritimă la Marea Neagră, care va servi drept sistem european de avertizare timpurie în regiune.

Agenda europeană glisează, însă, și dincolo de imperativele securității maritime, de exemplu prin asumarea obiectivului de combatere a amenințărilor hibride, asociat înființării unei Rețele de reacție comună în fața dezinformării și interferențelor străine maligne. Totodată, UE și-a propus consolidarea cooperării în domeniul combaterii criminalității organizate și al traficului ilegal, prin integrarea sistematică a partenerilor regionali în inițiativele europene dedicate, în vederea sporirii coerenței instituționale și a eficienței răspunsului la amenințările transfrontaliere.

În esență, unicitatea Strategiei UE pentru Marea Neagră constă tocmai în abordarea integrată a securității regionale, care nu se limitează la dimensiunea militară, ci include securitatea maritimă, protecția mediului, cooperarea economică și gestionarea riscurilor hibride, oferind o perspectiva holistică asupra stabilității și rezilienței în bazinul Mării Negre. Pentru prima dată, Uniunea Europeană recunoaște explicit, într-un document strategic de nivel înalt, urgența gestionării riscurilor generate de utilizarea așa-numitei „flote-fantomă” de către Federația Rusă, subliniind implicațiile acesteia atât pentru securitatea maritimă, cât și pentru securitatea mediului în regiunea Mării Negre. Această includere denotă o extindere a agendei de securitate a Uniunii către amenințări hibride și non-militare, evidențiind necesitatea unor mecanisme consolidate de monitorizare, cooperare regională și răspuns coordonat la nivel european (Comisia Europeană & Serviciul European de Acțiune Externă, 2025).

Strategia Rusiei de subminare a securității europene în bazinul Mării Negre

Din perspectiva teoriilor securității regionale, în special a conceptului de „complex de securitate regională” (Buzan și Wæver, 2009), Marea Neagră poate fi înțeleasă ca un spațiu în care amenințările de natură militară, maritimă, economică și de mediu sunt interdependente și se propagă rapid între statele riverane.

În paralel cu dimensiunea militară a conflictului din Ucraina, regimul de sancțiuni instituit de Uniunea Europeană împotriva Federației Ruse, în special mecanismul de plafonare a prețului petrolului introdus în decembrie 2022, a determinat o adaptare structurală a rețelelor comerciale și logistice asociate exporturilor energetice rusești.

La scurt timp după declanșarea agresiunii din februarie 2022, statele membre ale G7 au instituit un mecanism de plafonare a prețului pentru exporturile de țiței ale Federației Ruse, stabilit la 60 USD pe baril, aplicabil începând cu 5 decembrie 2022, și redus la 44,10 USD pe baril, aplicabil începând cu 1 februarie 2026, potrivit Reprezentanței Comisiei Europene în România (2026). Măsura a avut ca obiectiv limitarea veniturilor energetice rusești fără perturbarea semnificativă a piețelor globale de petrol. Astfel, Rusia a fost constrânsă să își reconfigureze semnificativ fluxurile de țiței și produse petroliere, porturile din bazinul Mării Negre (cu precădere Novorossiysk) consolidându-și rolul de noduri strategice. În acest context, a apărut și s-a extins flota rusească din umbră, alcătuită preponderent din nave vechi sau cu grad ridicat de uzură, operate prin structuri corporative opace și caracterizate de schimbări frecvente de pavilion, management și proprietate nominală.

Strategia Rusiei nu vizează ocultarea completă a activităților ilegale, este una de fragmentare a trasabilității, de diluare a responsabilității, de testare a limitelor reacției occidentale, aspecte suficiente pentru a zădărnici aplicarea efectivă a regimului de sancțiuni. Flota din umbră a Rusiei era estimată, în toamna anului 2025, la aproximativ 1.300 nave vechi, cu o vârstă medie de 20 ani, conform firmei de date maritime Lloyd’s List Intelligence. Această cifră echivalează cu circa 17% din petrolierele mondiale și reprezintă o creștere de 45% față de anul precedent. Potrivit altor informații publicate de Kpler, o firmă de date în timp real care urmărește transportul maritim global și mărfurile, aproximativ 3.240 nave operează în prezent ca parte a flotei din umbră, incluzând petroliere rusești și asociate (Mutăr, 2025). Activitatea acestor nave a crescut în 2024 cu 2.800% față de 2022, evoluând de la a fi o practică marginală până la a reprezenta 13% din capacitatea globală a petrolierelor.

Principalele rute folosite de flota fantomă rusă includ Marea Neagră (Constanța, Novorossiysk), Mediterana (Golful Laconia-Grecia, Malta, Ceuta-Gibraltar) și Canalul Mânecii. Transferuri ship-to-ship în largul Constanței (România) și porturi rusești precum Novorossiysk facilitează evaziunea exportului de petrol. Operațiunile în Golful Laconia (Grecia), apele Maltei și Ceuta (lângă Gibraltar) sunt utilizate pentru transbordări clandestine spre Asia și Africa, în timp ce traseele nordice prin Canalul Mânecii și Strâmtoarea Danemarcei sunt folosite pentru spionaj și redistribuire. Lista zonelor principale de transbordare include și alte puncte precum Port Said (Egipt), Mersin (Turcia), Ust-Luga (Marea Baltică) și zone din Atlanticul de Nord sau Caraibe pentru colaborări cu Iran și Venezuela.

Eforturile Uniunii Europene de a contracara flota din umbră a Rusiei s-au concentrat inițial pe limitarea accesului acestora în porturile statelor membre, restricționarea furnizării de servicii esențiale maritime și financiare (asigurarea, mentenanța sau alimentarea cu combustibil), iar ulterior listarea operatorilor și a entităților facilitatoare și înghețarea activelor, în cadrul pachetelor succesive de sancțiuni, în funcție de contextul geopolitic (Consiliul Uniunii Europene, 2025). Până în decembrie 2025, acest regim a fost extins progresiv la nivelul a 597 nave, numărul acestora crescând în mod semnificativ prin valuri succesive de sancțiuni, dintre care se disting al 15-lea pachet de sancțiuni, care a vizat 52 nave, al 17-lea pachet (mai 2025), prin care au fost incluse 189 nave, al 19-lea pachet (septembrie 2025) și pachetul cu 41 sancțiuni din decembrie 2025. Aceste măsuri au fost instituite prin regulamente ale Consiliului Uniunii Europene, iar publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene le-a conferit caracter obligatoriu în dreptul european. Peste 500-600 dintre navele din umbră ale Rusiei, operate opac prin schimbări de pavilioane, oprirea AIS și transferuri ship-to-ship, au fost sancționate până în 2026.

Odată cu amplificarea riscurilor pe care le antrenează acțiunile flotei din umbră a Rusiei, și Parlamentul European a emis rezoluții precum RC-B10-0161/2024, prin care a solicitat intensificarea sancțiunilor împotriva acestei „flote-fantomă”.

Evoluțiile războiului ruso-ucrainean la nivel terestru, aerian și maritim comportă implicații directe pentru securitatea energetică și maritimă a României și a flancului estic al UE și NATO, se arată într-un raport din 2026 al Digital Forensic Team (DTF). Zona Economică Exclusivă (ZEE) a României este utilizată în mod sistematic ca spațiu-tampon pentru desfășurarea unor operațiuni maritime situate sub pragul legalității, după cum a relevat o analiză  integrată a datelor AIS (Automatic Identification System), a imaginilor satelitare și a tiparelor de staționare ale unor petroliere asociate exporturilor energetice ale Federației Ruse.

Concluziile raportului indică adaptarea strategică a așa-numitei „flote-fantomă” a Rusiei la regimul de sancțiuni post-2022, prin fragmentarea trasabilității și exploatarea ambiguităților juridice ale ZEE. Argumentele rezidă nu doar în tiparele recurente de staționare prelungită a petrolierelor, ci și în proximitatea neobișnuită între nave, opririle deliberate ale transponderelor AIS și corelările temporale cu porturi – cheie rusești, precum Novorossiisk, care gestionează exporturi de petrol echivalente cu circa 2,2 milioane de barili pe zi, respectiv aproximativ 2% din aprovizionarea globală de petrol, în contextul unor producții mondiale zilnice de peste 100 de milioane de barili. Cu toate că aceste comportamente nu încalcă explicit dreptul maritim internațional, ele generează riscuri cumulative de securitate, mediu și stabilitate economică, amplificate de proximitatea infrastructurii energetice critice a României, inclusiv proiecte offshore majore (de exemplu, Neptun Deep).

În acest context, vestul Mării Negre tinde să funcționeze ca un spațiu „gri”, unde frontierele dintre pace și conflict sunt distorsionate de valuri invizibile de interferență. În 2025, Marea Neagră s-a transformat într-un laborator activ al războiului electronic venit dinspre est, în condițiile în care, de-a lungul coastelor României, Ucrainei și Bulgariei, bruiajul și falsificarea semnalelor GPS (cunoscute sub numele de GNSS spoofing și jamming) au atins niveluri fără precedent, după cum indică date ale Spire Aviation, OPSGROUP, InSpace Engineering, raportul întocmit de compania israeliană Cydome și investigația realizată de Institutul Regal de Navigație din Olanda (Marinescu, 2025).

Flota din umbră a Federației Ruse a fost implicată în numeroase incidente și accidente în intervalul 2022-2026, incluzând atacuri cu drone, confiscări, scurgeri de petrol și avarii tehnice cauzate de vechimea navelor, de lipsa mentenanței (din cauza sancțiunilor) și de operațiuni riscante (ship-to-ship fără AIS) care generează coliziuni, incendii și eșuări frecvente.

Conform unei investigații jurnalistice realizate de Politico (2025), în colaborare cu rețeaua SourceMaterial, cel puțin cinci petroliere asociate așa-numitei flote din umbră a Federației Ruse au fost implicate, în decursul ultimului an, în incidente deliberate de poluare prin deversări de petrol în apele europene.

Pe de altă parte, potrivit datelor furnizate de Lloyd’s List (2025), nave – fantomă rusești au fost responsabile de cel puțin cinci deversări majore de hidrocarburi în perioada 2024–2025, implicând eliberarea a sute de tone de petrol în Marea Neagră și în bazinul mediteranean. Aceste incidente, survenite pe fondul riscurilor structurale și operaționale ale navelor, au generat efecte ecologice semnificative, inclusiv mortalitatea mamiferelor marine și a avifaunei, precum și contaminarea lanțurilor trofice, indicând acțiunile ostile ale Rusiei drept o sursă cronică de vulnerabilitate ecologică, cu potențial de producere a unor daune de amploare.

Kerci, cel mai mare dezastru ecologic provocat de Rusia în Marea Neagră

Efectele de impredictibilitate și de instabilitate generate în bazinul Mării Negre de conflictul din Ucraina justifică sancțiunile atribuite agresorului – Federația Rusă, care continuă să își exercite tirania în apele internaționale ale Mării Negre prin intermediul flotei din umbră.

15 decembrie 2024 reprezintă un moment critic în istoria recentă a Mării Negre, care marchează o catastrofă de mediu fără precedent în regiune, ca urmare a scufundării a două petroliere în strâmtoarea Kerci, o rută – cheie de transport maritim. Navele Volgoneft-212 și Volgoneft-239, cu o vechime mai mare de 50 ani, transportau aproximativ 9.200 de tone metrice (62.000 barili) de produse petroliere în total și au fost surprinse de o furtună violentă în apele din apropierea coastei peninsulei Crimeea, anexată de Moscova (Manolea, 2024).

În urma accidentului, un marinar a murit, 26 membri ai celor două echipaje au fost evacuați, iar unul dintre petroliere s-a rupt în două. Mii de tone de petrol au început să se reverse în Marea Neagră, astfel că, la distanță de numai două zile de la producerea incidentului, s-au înregistrat primele emisii de păcură pe coasta din regiunea Temryuk până la Anapa, din regiunea Krasnodar.

La data de 19 decembrie 2024, președintele rus Vladimir Putin a numit evenimentul din Kerci o „mare nenorocire și o catastrofă”, iar Ministerul pentru Situații de Urgență din Rusia a mobilizat peste 10.000 persoane pentru curățarea zonelor de litoral contaminate cu păcură. După ce contaminarea s-a extins pe coastele din Crimeea și din Sevastopol, Rusia a decis instituirea un regim federal de urgență (27 decembrie 2024).

Autoritățile ruse au subestimat amploarea riscurilor ecologice, ceea ce a condus la întârzierea răspunsului oficial: comisia guvernamentală însărcinată cu gestionarea incidentului a fost înființată abia pe 12 ianuarie 2025, ca urmare a criticilor formulate de președintele Putin. În paralel, lipsa echipamentelor adecvate pentru extracția subacvatică a hidrocarburilor a permis extinderea petelor de poluare pe distanțe de sute de kilometri, afectând regiuni precum Crimeea, Anapa și Marea Azov, conform relatărilor din presa rusă și ucraineană (Balinsky, 2025).

La aproximativ șase săptămâni de la scufundarea celor două petroliere rusești în strâmtoarea Kerci, amploarea și consecințele dezastrului ecologic erau insuficient clarificate, nivelul de incertitudine fiind ridicat în ceea ce privește natura poluantului, dimensiunea reală a suprafeței contaminate și efectele pe termen mediu și lung asupra ecosistemului Mării Negre.

Analizele preliminare au indicat prezența mazutului de tip M100, un produs petrolier rezidual, fabricat exclusiv de Federația Rusă, caracterizat prin toxicitate ridicată, care se scufundă progresiv și persistă în straturile adânci ale apei la temperaturi scăzute. Are mobilitate crescută în condiții de temperatură ridicată, ceea ce înseamnă că poate fi transportat pe distanțe mari de curenții marini, generând efecte severe de asfixiere asupra organismelor și habitatelor marine. Mazutul constituie o categorie de păcură de calitate inferioară și cu o vâscozitate ridicată, fiind utilizat în mod curent în centrale energetice, instalații industriale și, în anumite regiuni, pentru încălzirea rezidențială în țările din Orientul Îndepărtat. Tipurile de mazut, inclusiv Mazut M100, sunt fabricate conform unor standarde tehnice specifice, precum GOST 10585-75/99 și standardele ISO corespunzătoare, care reglementează proprietățile fizico-chimice și condițiile de utilizare ale acestui combustibil.

Cu toate că autoritățile ruse au anunțat finalizarea operațiunilor de pompare a combustibilului din petrolierul Volgoneft-239, urmând ca nava să fie dezmembrată, informațiile referitoare la cel de-al doilea petrolier, care s-a rupt în două și s-a scufundat în larg, sunt fragmentare și limitate. Această lipsă de date sugerează existența unei surse subacvatice active de poluare, cu potențial de contaminare continuă.

Estimările oficiale, coroborate cu evaluările comunității științifice, indică deversarea a peste 5.000 tone de mazut în Marea Neagră, cu impact direct asupra a sute de kilometri de litoral aparținând Rusiei, Ucrainei și teritoriilor ocupate, precum și asupra unor zone ecologice sensibile. Printre acestea se numără Parcul Natural Național „Tuzlovski Lymany”, situat la aproximativ 150 km de Rezervația Biosferei Delta Dunării, aspect care ridică preocupări suplimentare privind riscurile transfrontaliere ale poluării (Harta 1).

Harta 1. Distribuția deversărilor de mazut înregistrate la țărm, rezultată din imaginile satelitare (15 decembrie 2024 – 31 ianuarie 2025), conform UkrSCES (Ukrainian Scientific Centre of Ecology of the Sea / Centrul Științific Ucrainean pentru Ecologia Mării)

Specialiști ai Academiei Ruse de Științe au calificat evenimentul drept „cea mai gravă catastrofă ecologică produsă în regiune în secolul al XXI-lea”, estimând o durată a impactului ecologic cuprinsă între 10 și 15 ani (BBC, 2025). Această proiecție este determinată atât de volumul considerabil al combustibilului deversat, cât și de faptul că o parte semnificativă a acestuia rămâne la adâncime, unde procesele de degradare sunt lente și dificil de monitorizat.

Impactul asupra biodiversității a fost semnificativ și bine documentat de organizațiile de mediu. Au fost raportate mortalități în masă în rândul mamiferelor marine și al avifaunei, fiind confirmate peste 100 cazuri de delfini afectați și mii de păsări contaminate. Rata de supraviețuire a animalelor ajunse în centrele de reabilitare a fost extrem de redusă, ceea ce a indicat severitatea contaminării. De exemplu, între 17 decembrie 2024 și 27 ianuarie 2025, au fost recuperate 7.336 de păsări afectate de contaminarea cu mazut. Cele mai numeroase specii identificate au fost griva mare (Chomga) – 6.091 exemplare, vulturul pleșuv – 376, scafandrul cu gât negru – 231 și grebe cu obraz cenușiu – 106. Alte specii, inclusiv pescărușul hering (48), grebe cu gât negru (37), pescărușul de lac (32), râsul cu gât roșu (6) și lebăda lui Bewick (1), precum și 24 de specii suplimentare însumând 408 exemplare au fost, de asemenea, afectate. O parte dintre păsări au fost găsite decedate (peste 30.000 păsări) sau nu au putut fi salvate în etapa de îngrijire primară, indicând un impact sever asupra biodiversității aviare din regiune (ForPost, 2025).

În paralel, au fost semnalate efecte asupra sănătății umane, materializate prin necesitatea acordării de îngrijiri medicale voluntarilor implicați în operațiunile de curățare, expuși direct la substanțe toxice în absența unor condiții optime de protecție. Sute de persoane care s-au mobilizat să îndepărteze mazutul de pe plajele din regiunea Krasnodar (Anapa) au avut nevoie de îngrijiri medicale, acolo unde s-a înregistrat și decesul unui voluntar (cauzele nu au fost făcute publice după investigare).

Autoritățile ruse au instituit o blocadă informațională, limitând accesul la date privind natura substanței poluante și efectele sale pe termen lung asupra ecosistemului Mării Negre. În paralel, analiza independentă realizată de biologul ucrainean Vladimir Balinsky, pe probe de apă și sol prelevate în apropierea Parcului Natural Național „Tuzlovski Lymany”, a confirmat prezența mazutului, evidențiind contaminarea zonele afectate cu hidrocarburi.

Reacția autorităților federale ruse la accidentul petrolier din strâmtoarea Kerci evidențiază o tendință de transfer al responsabilității către actori prezentați drept privați, concomitent cu inițiative orientate spre eliminarea rapidă a urmelor materiale ale dezastrului ecologic. Anunțul privind dezmembrarea unuia dintre petrolierele implicate direct la locul eșuării, fără o evaluare tehnică și ecologică independentă prealabilă, ridică semne de întrebare cu privire la transparența procesului de investigare. Totodată, în absența unei comisii internaționale formate din experți independenți, capabilă să stabilească în mod riguros cauzele producerii accidentului și amploarea responsabilităților, a crescut riscul ca eforturile de gestionare a consecințelor să fie subordonate unor practici de limitare a accesului la probe și informații, în detrimentul unor măsuri eficiente de remediere ecologică.

Deși mazutul a fost depistat la 150 km de Rezervația Biosferei Delta Dunării,  configurația curenților marini din Marea Neagră a constituit pentru România un factor de protecție naturală împotriva propagării poluării. Concret, curenții predominanți din zona nordică a Mării Negre, care face legătura cu Marea Azov, se deplasează în sens invers acelor de ceasornic. Acest tipar de circulație hidrodinamică a determinat o întârziere semnificativă a transportului substanțelor poluante, reducând considerabil probabilitatea ca hidrocarburile să ajungă pe litoralul românesc.

În toamna anului 2025, o nouă acumulare semnificativă de păcură combustibilă a fost observată în Marea Neagră, estimată la aproximativ 900 de tone, reprezentând circa 30% din volumul total de hidrocarburi deversate în mediul marin în decembrie 2024, ca urmare a naufragiului petrolierelor Volgoneft-212 și Volgoneft-239. Potrivit declarațiilor guvernatorului Teritoriului Krasnodar, Veniamin Kondratyev, făcute în cadrul unei ședințe ordinare a Adunării Legislative din 23 octombrie 2025, această cantitate a ajuns deja pe țărmurile regiunii Temryuk (Krasnodar Krai, vestul Rusiei), subliniind amploarea și persistența impactului poluării asupra zonelor costiere (93.ru, 2025).

Dezastrul ecologic din strâmtoarea Kerci reprezintă un simptom al unei vulnerabilități structurale persistente în bazinul Mării Negre, amplificată de conflictul armat din Ucraina și de utilizarea continuă a unor nave învechite, slab reglementate, integrate în rețele maritime opace ale Federației Ruse. Caracterul predictibil al accidentului, amploarea contaminării cu mazut și deficiențele majore ale răspunsului instituțional demonstrează că astfel de accidente se pot repeta oricând, în absența unor măsuri ferme de prevenție, control și cooperare internațională. Deși, în acest caz, configurația curenților marini a redus probabilitatea contaminării directe a litoralului românesc, această protecție naturală este conjuncturală și nu poate fi considerată o garanție pentru viitor.

Persistența unor surse subacvatice de poluare, mobilitatea ridicată a produselor petroliere reziduale și proximitatea infrastructurilor energetice critice și a ariilor naturale protejate (Delta Dunării) expun România unor riscuri transfrontaliere reale, cu potențial impact asupra sănătății publice, biodiversității și securității economice. Aceste riscuri sunt cu atât mai semnificative cu cât, pe fondul negocierilor de pace desfășurate în Statele Unite ale Americii, Rusia a escaladat acțiunile ostile în Ucraina, ultimele incidente incluzând avarierea a două nave comerciale lângă porturile Chornomorsk și Odesa, provocate de atacuri cu drone rusești (9 ianuarie 2026).

Concluzii

Analiza realizată confirmă faptul că fenomenul „flotei-fantomă” nu reprezintă o anomalie tranzitorie a economiei energetice globale, ci constituie expresia unei adaptări strategice deliberate a Federației Ruse la un regim de sancțiuni perceput ca ostil. În acest sens, utilizarea navelor vechi, a structurilor corporative opace și a practicilor de navigație la limita legalității configurează un ecosistem operațional care funcționează în afara normelor consacrate ale ordinii maritime internaționale, fără a le contesta formal, dar golindu-le progresiv de conținut. Strategia Rusiei conturează un model de acțiune situat sub pragul confruntării armate directe, dar cu efecte cumulative comparabile cu cele ale unui conflict hibrid de intensitate ridicată.

Problematica esențială care decurge este legată de incapacitatea actualelor mecanisme de guvernanță maritimă de a gestiona eficient amenințările difuze, non-cinetice, dar cu impact sistemic. Zona Economică Exclusivă, concepută inițial ca un instrument de echilibru între suveranitate și libertatea navigației, devine, în acest context, un spațiu de exploatare strategică a ambiguității juridice. Activitățile „flotei-fantomă” demonstrează că respectarea formală a dreptului mării poate coexista cu subminarea substanțială a securității regionale, a protecției mediului și a intereselor statelor riverane.

În același timp, dimensiunea ecologică a fenomenului ridică întrebări fundamentale privind raportul dintre securitatea energetică și securitatea mediului. Accidentele maritime repetate, scurgerile de combustibil greu și dificultatea intervențiilor rapide evidențiază o vulnerabilitate accentuată a Mării Negre, amplificată de caracterul său semi-închis și de densitatea rutelor energetice. În absența unor măsuri preventive ferme, riscul transformării accidentului ecologic într-un instrument colateral al presiunii geopolitice nu poate fi exclus.

Pe plan strategic, analiza sugerează că flota din umbră a Rusiei nu poate fi tratată ca un fenomen marginal sau exclusiv economic (pagubele cauzate de catastrofa de mediu din Kerci erau estimate la zeci de miliarde de ruble în aprilie 2025), ci trebuie înțeleasă ca o amenințare multidimensională pentru stabilitatea regională, în condițiile în care flota funcționează ca un multiplicator de putere într-un conflict hibrid prelungit, plasând costurile asupra comunității internaționale și diluând responsabilitatea statală. Această realitate obligă la o reconsiderare a modului în care sunt definite amenințările la adresa securității maritime și la extinderea conceptului de descurajare dincolo de sfera militară, asumând faptul că securitatea Mării Negre este inseparabilă de securitatea Europei în ansamblu.

În concluzie, gestionarea fenomenului „flotei-fantomă” reclamă o schimbare de paradigmă în primul rând în rândul liderilor europeni, dincolo de asumarea unor documente programatice: de la reacție punctuală la anticipare strategică, de la abordări sectoriale la politici integrate și de la tolerarea ambiguității juridice la consolidarea responsabilității colective. În lipsa unei astfel de recalibrări, care presupune inclusiv o dinamizare a rolului României ca parte din formatul strategic al Mării Negre (Black Sea format), Marea Neagră riscă să rămână un laborator al vulnerabilităților europene, unde competiția pentru putere se desfășoară sub nivelul vizibil al conflictului, dar generează efecte profunde și de durată la adresa stabilității regionale și europene.

Bibliografie

• Agerpres. (2025, 24 iulie). Exportul petrolului kazah via porturile rusești de la Marea Neagră a fost reluat. https://agerpres.ro/economic-extern/2025/07/24/exportul-petrolului-kazah-via-porturile-rusesti-de-la-marea-neagra-a-fost-reluat–1470896
• Ardelean, A. (2024, 16 decembrie). Două petroliere rusești cu mii de tone de păcură, eșuate în Marea Neagră. Activiștii se tem de un posibil dezastru ecologic. Europa Liberă România. https://romania.europalibera.org/a/petroliere-esuate-m-area-neagra/33241663.html
• Autoritatea de Supraveghere Financiară. Sancțiuni Federația Rusă – Măsuri restrictive ale Uniunii Europene având în vedere acțiunile Rusiei de subminare, amenințare a integrității, suveranității și independenței Ucrainei. https://www.asfromania.ro/ro/a/2989/sanctiuni-federatia-rusa–
• Balinsky, V. (2025, 21 ianuarie). За місяць після аварії в Чорному морі з танкерів досі не відкачано мазут, а уламки «Волгонафт-212» вільно дрейфують [La o lună după accidentul din Marea Neagră, păcura nu a fost încă pompată din cisterne, iar epava „Volgoneft 212” plutește liber]. Zeleniy-List. https://zeleniy-list.od.ua/za-misyacz-pislya-avariyi-v-chornomu-mori-z-tankeriv-dosi
• Buzan, B., & Wæver, O. (2009). Macrosecuritisation and Security Constellations: Reconsidering Scale in Securitisation Theory. Review of International Studies, 35(2), 253–276.
• Calea Europeană. (2025, 20 mai). UE adoptă cel de-al 17-lea pachet de sancțiuni împotriva Rusiei. Noile măsuri vizează aproape 200 de nave din „flota fantomă” de petroliere rusești. CaleaEuropeană. Preluat de pe https://www.caleaeuropeana.ro/ue-adopta-cel-de-al-17-lea-pachet-de-sanctiuni-impotriva-rusiei-noile-masuri-vizeaza-aproape-200-de-nave-din-flota-fantoma-de-petroliere-rusesti/
• Cheetham, J., Robinson, O., & Murphy, M. (2025, 24 ianuarie). Russia suffering “environmental catastrophe” after oil spill in Kerch Strait [Rusia se confruntă cu o „catastrofă ecologică” după o deversare de petrol în Strâmtoarea Kerci]. BBC News. https://www.bbc.co.uk/news/articles/c23ngk5vgmpo
• Comisia Europeană & Serviciul European de Acțiune Externă. (2025, 28 mai). Comunicare comună către Parlamentul European și Consiliu: Abordarea strategică a Uniunii Europene pentru regiunea Mării Negre (JOIN(2025) 135 final). Bruxelles.
• Consiliul Uniunii Europene. (2025, 22 decembrie). Timeline – EU sanctions against Russia [Cronologie – sancțiunile UE împotriva Rusiei]. https://www.consilium.europa.eu/en/policies/sanctions-against-russia/timeline-sanctions-against-russia/
• Convenția Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării. (1982, 10 decembrie). Organizația Națiunilor Unite.
  https://eur-lex.europa.eu/RO/legal-content/summary/united-nations-convention-on-the-law-of-the-sea.html
• Defense Romania. (2024, 16 decembrie). Risc de dezastru ecologic în Marea Neagră, după ce un petrolier rusesc plutește avariat în apropierea Crimeei. Al doilea s-a scufundat într-o oră. Preluat de pe https://www.defenseromania.ro/risc-de-dezastru-ecologic-in-marea-neagra-dupa-ce-un-petrolier-rusesc-s-a-spart-in-apropierea-crimeei-al-doilea-s-a-scufundat-intr-o-ora_631641.html
• Digifor Team. (2026, 12 ianuarie). „Flota-fantomă” a Rusiei folosește zona economică exclusivă a României pentru a eluda sancțiunile occidentale. DigiFor Team. https://digiforteam.ro/2026/01/12/flota-fantoma-rusiei-marea-neagra
• EUR-Lex. (1998). Decizia 98/392/CE a Consiliului din 23 iunie 1998 privind Convenția Organizației Națiunilor Unite asupra dreptului mării și Acordul privind punerea în aplicare a părții a XI-a a acesteia. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
  https://eur-lex.europa.eu/eli/convention/1998/392/oj
• ForPost. (2025, 14 ianuarie). Число пострадавших от мазута птиц в Крыму в разы больше [Numărul păsărilor afectate de păcure în Crimeea poate fi de multe ori mai mare]. Sevastopol.su. https://sevastopol.su/news/chislo-postradavshikh-ot-mazuta-ptic-v-krymu-v-razy-bolshe
• Goldin, P., & Komorin, V. (2025, iunie). The war threatens marine ecosystems: The impact of Russia’s aggression on the Black Sea [Războiul amenință ecosistemele marine: impactul agresiunii Rusiei asupra Mării Negre]. Crimea Platform. https://crimea-platform.org/wp-content/uploads/2025/06/Doslidzhennia_nasha-dovidka.pdf
• Ilie, A. (2024, 26 decembrie). Rusia a declarat stare de urgență federală la Marea Neagră. Criza ecologică pe care vor să o soluționeze autoritățile de la Moscova. HotNews.ro. https://hotnews.ro/rusia-a-declarat-stare-de-urgenta-federala-la-marea-neagra-criza-ecologica-pe-care-vor-sa-o-solutioneze-autoritatile-de-la-moscova-1869441
• Manolea, A. (2024, 16 decembrie). Două petroliere rusești s-au scufundat în Marea Neagră. Trebuiau scoase din uz din 2008. UE lovește în „flota fantomă” de petroliere a lui Putin. Ziare.com. https://ziare.com/petrolier-rusesc/scufundate-marea-neagra-dezastru-ecologic-1912412
• Marinescu, G. (2025, 23 octombrie). Marea Neagră sub control electronic: bruiajul rusesc rescrie regulile navigaţiei. Bursa. Preluat de pe https://www.bursa.ro/marea-neagra-sub-control-electronic-bruiajul-rusesc-rescrie-regulile-navigatiei-69953758
• Mediafax (21 noiembrie 2004). Numărul de păsări moarte din cauza poluării din Marea Neagră continuă să crească. Mediafax. Disponibil la: https://www.mediafax.ro/externe/numarul-de-pasari-moarte-din-cauza-poluarii-din-marea-neagra-continua-sa-creasca-1056209
• Merriam-Webster. (n.d.). Mazut. În Dicționarul Merriam-Webster.com. https://www.merriam-webster.com/dictionary/mazut
• Ministerul Afacerilor Externe. (2025, 28 mai). Publicarea Comunicării UE privind abordarea strategică la Marea Neagră. https://www.mae.ro/node/66829
• Mutăr, A. (2025, 31 decembrie). Marea Neagră, cea mai primejdioasă în 2025. Rusia a pus în pericol securitatea alimentară globală. Newsweek România. Preluat de pe https://newsweek.ro/international/marea-neagra-cea-mai-primejdioasa-in-2025-rusia-a-pus-in-pericol-securitatea-alimentara-globala
• Nicolescu, V. (2025). Abordarea strategică a Uniunii Europene pentru regiunea Mării Negre – implicații pentru securitatea regională și rolul României. În Conferința Gândirea Militară Românească. Ministerul Apărării Naționale, Direcția politici de apărare. https://gmr.mapn.ro/webroot/fileslib/upload/files/arhiva%20GMR/2025/CONFERINTA%202025/NICOLESCU.pdf DOI: 10.55535/GMR.2025.3.14
• Niculescu, M. (2026, 9 ianuarie). Drone rusești au atacat două nave în Marea Neagră. Un marinar a fost ucis. „Este o crimă de război îngrozitoare!”. Stirile Pro TV.
  https://stirileprotv.ro/stiri/international/drone-rusesti-au-atacat-doua-nave-in-marea-neagra-un-marinar-a-fost-ucis-zeste-un-crima-de-razboi-ingrozitoare.html
• Parlamentul European. (2024). Propunere comună de rezoluție privind acțiunile UE împotriva flotelor rusești „fantomă” și asigurarea aplicării integrale a sancțiunilor împotriva Rusiei (RC-B10-0161/2024). Preluată de pe https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/RC-10-2024-0161_RO.html
• Politico. (2025, 6 octombrie). Russia’s blacklisted tankers keep dumping oil in Europe’s seas [Tancurile din „flota fantomă” a Rusiei poluează mările Europei cu petrol]. https://www.politico.eu/article/russia-blacklisted-tankers-vessels-keep-dumping-oil-europe-sea-despite-sanction/
• Popescu, A. I. C., Geopolitică și geostrategie. Curs universitar. II. Geopolitica internă a statului, Editura TopForm, București, 2022.
• Popescu, A. I. C., România – între „gura de rai” geografică și răspântia geopolitică, Editura Militară, București, 2023.
• Reprezentanța Comisiei Europene în România. (2026, 15 ianuarie). Un nou mecanism dinamic pentru a reduce plafonul aferent prețului țițeiului rusesc la 44,10 USD pe baril. https://romania.representation.ec.europa.eu/news/un-nou-mecanism-dinamic-pentru-reduce-plafonul-aferent-pretului-titeiului-rusesc-la-4410-usd-pe-2026-01-15_ro
• Reuters. (2024, 23 decembrie). Black Sea oil spill volunteers in Russia ask Putin to send urgent help. [Voluntarii implicați în deversarea de petrol din Marea Neagră din Rusia îi cer lui Putin să trimită urgent ajutor]. https://www.reuters.com/world/europe/black-sea-oil-spill-volunteers-russia-ask-putin-send-urgent-help-2024-12-23/
• Sciutto, J. (2025). Întoarcerea marilor puteri: Rusia, China și următorul război mondial. Editura Corint Istorie, București, 2025.
• Sevastopol.su. (2025, 3 ianuarie). Pată de ulei de combustibil de la cisternele avariate a ajuns la Sevastopol. https://sevastopol.su/news/do-sevastopolya-doshlo-mazutnoe-pyatno-s-poterpevshikh-krushenie-tankerov
• Simileanu, V. (2022, 2 august). Marea Neagră în vortexul geopolitic. Adevărul. https://adevarul.ro/blogurile-adevarul/vasile-simileanu-marea-neagra-in-vortexul-2195079.html
• Stan, A. (2025, 6 octombrie). „O problemă uriașă”. Tancurile din „flota fantomă” a Rusiei, estimată la 1.300 de nave, deversează petrol în mările Europei. HotNews.ro. Preluat de pe https://hotnews.ro/o-problema-uriasa-tancurile-din-flota-fantoma-a-rusiei-estimata-la-1-300-de-nave-deverseaza-petrol-in-marile-europei-2080726
• Strategia națională de apărare a țării pentru perioada 2025-2030, „Independență și solidaritate – viziunea României pentru o lume în schimbare”. (2025). https://www.presidency.ro/ro/media/csat/strategia-nationala-de-aparare-a-tarii-pentru-perioada-2025-2030
• Strategia privind Marea Neagră: declarații de presă ale Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe și Politica de Securitate, vicepreședintele Comisiei Europene Kaja Kallas, Serviciul European de Acțiune Externă, 28 mai 2025, https://www.eeas. europa.eu/eeas/black-sea-strategy-press-remarks-high-representativevice-president-kaja-kallas_en
• Tecuceanu, P. (2023, 14 august). Analiză The New York Times: Cum a devenit Marea Neagră cel mai fierbinte punct al războiului dintre Rusia și Ucraina. Știrile Pro TV. https://stirileprotv.ro/stiri/international/analiza-the-new-york-times-cum-a-devenit-marea-neagra-cel-mai-fierbinte-punct-al-razboiului-dintre-rusia-si-ucraina.html
• The Guardian. (2026, 8 ianuarie). Navele „flotei-fantomă” care transportă petrol supus sancțiunilor sunt reînregistrate sub pavilion rusesc într-un ritm tot mai ridicat [Analiză Lloyd’s List]. https://www.theguardian.com/business/2026/jan/08/shadow-fleet-ships-sanctioned-oil-reflagged-russia-lloyds-list-analysis
• Ukrainska Pravda. (2026, 9 ianuarie). Russia attacked Ukrainian ports 96 times in 2025 – Ukrainian Sea Ports Authority. [Rusia a atacat porturile ucrainene de 96 de ori în 2025 – Autoritatea Portuară Maritimă a Ucrainei]. https://www.pravda.com.ua/eng/news/2026/01/09/8015397/
• 93.ru. (2025, 23 octombrie). De la naufragiul petrolierelor până în prezent. Amintirea cronicii deversării de păcură de combustibil din Marea Neagră. https://93.ru/text/incidents/2025/10/23/76087937/