Rusu, Ligia (2024), Protecția informațiilor clasificate în conflictele armate, Intelligence Info, 3:4, https://www.intelligenceinfo.org/protectia-informatiilor-clasificate-in-conflictele-armate/
Protection of Classified Information in armed conflict
Abstract
The protection of classified information is regulated by the general legislation on the protection of classified information, by the common legislation incident to the field of NATO classified information, but also by certain regulations of an internal nature, taking into account the specifics of the actions and operative missions of the forces and structures, the possibilities and realities on the spot or in the area of operations, taking into account the speed of combat actions and, last but not least, the dynamics of the evolution of the operative situation.
Keywords: protection, information, classified information, armed conflicts, NATO, Romania, war
Rezumat
Protecția informațiilor clasificate este reglementată de legislația generală în materie de protecție a informațiilor clasificate, de legislația comună incidentă în domeniul informațiilor clasificate NATO, dar și de anumite reglementări cu caracter intern, avându-se în vedere specificul acțiunilor și misiunilor operative ale forțelor și structurilor, posibilitățile și realitățile de la fața locului sau din zona de operații, ținându-se cont de rapiditatea acțiunilor de luptă și, nu în ultimul rând, de dinamica evoluției situației operative.
Cuvinte cheie: protecție, informații, informații clasificate, conflicte armate, NATO, România, război
INTELLIGENCE INFO, Volumul 3, Numărul 4, Decembrie 2024, pp.
ISSN 2821 – 8159, ISSN – L 2821 – 8159,
URL: https://www.intelligenceinfo.org/protectia-informatiilor-clasificate-in-conflictele-armate/
© 2024 Ligia RUSU. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.
Protecția informațiilor clasificate în conflictele armate
Ligia RUSU[1]
ligiarusu46@gmail.com
[1] Universitatea Romȃno-Americană, Departamentul de Formare Continuă și Învățământ cu Frecvență Redusă
Introducere
Istoria, din cele mai vechi timpuri și până în zilele noastre, a demonstrat rolul deosebit pe care îl are păstrarea secretului, a informațiilor sensibile de orice natură, militare, economice, politice, diplomatice, strategice, în existența și evoluția unui stat, și mai cu seamă, pe timpul desfășurării unui conflict militar de orice natură, implicații, dimensiune și durată, conflict vital chiar pentru existența acelui stat.
Protecția informațiilor clasificate este reglementată de legislația generală în materie de protecție a informațiilor clasificate, de legislația comună incidentă în domeniul informațiilor clasificate NATO, dar și de anumite reglementări cu caracter intern, avându-se în vedere specificul acțiunilor și misiunilor operative ale forțelor și structurilor, posibilitățile și realitățile de la fața locului sau din zona de operații, ținându-se cont de rapiditatea acțiunilor de luptă și, nu în ultimul rând, de dinamica evoluției situației operative.
Cadrul general național în materie este dat, în principal, de două acte normative cu caracter general și care acoperă în cea mai mare măsură toate mecanismele de protecție a acest genuri de informații sensibile, dar cu aplicabilitate, doar la nivel național. Ne referim aici la Legea nr. 182 din 2002 privind protecția informațiilor clasificate și H.G.R. nr. 585 din 2002 pentru aprobarea Standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate în România. De asemenea, există un spectru foarte larg de alte acte normative care reglementează sau clarifică alte numeroase aspecte în materie ce emană de la alte instituții ale statului.
În aceeași notă, la nivelul structurilor de tip organizație politico-militară, sunt elaborate o serie de reglementări de diferite tipuri, obligatorii pentru toate statele membre și care sunt aplicate pe timpul activităților și misiunilor desfășurate în comun. Cadrul în care se accesează și se utilează este mult mai restrictiv, deoarece, în cazul producerii unor evenimente negative, a unor abateri de la aceste reguli, și prejudiciile ar afecta pe toți membri, chiar cu consecințe greu de evaluat, chiar catastrofale.
Definirea termenilor
Informația poate fi definită ca un ansamblu de date care descriu parțial sau total o anumită entitate (obiect, substanță, fenomen, proces, concept, idee) exprimată prin întindere, importanță și valoare[1].
În conformitate cu art. 15 pct. b, din legea mai sus menționată, informația clasificată reprezintă informațiile, datele, documentele de interes pentru securitatea națională, care, datorită nivelurilor de importanță și consecințelor care s-ar produce ca urmare a dezvălurii sau diseminării neautorizate, trebuie să fie protejate.
Informațiile clasificate sunt împărțite în două clase: informații secrete de stat (cu trei niveluri: strict secrete de importanță deosebită, strict secrete și secrete) și informații secrete de serviciu.
Protecția informațiilor clasificate are în vedere următoatele categorii de protecție: juridică (reglementări legale), prin măsuri procedurale (reglementări și măsuri interne), fizică (măsuri de control fizic și tehnic) și protecția personalului (verificări).
De asemenea, conflictul armat (conflictul militar, confruntarea armată sau războiul) este definit ca fiind confruntarea între două sau mai multe state, folosind forța armată, care urmărește rezolvarea unor neînțelegeri sau diferende de interese, atunci când reglementarea pașnică nu a reușit să le rezolve[2].
Conflictul internațional este definit ca fiind o neînțelegere între state, ciocnire între interesele lor în privința unor probleme care poate genera recurgerea la întrebuințarea forței armate[3].
Prezenta lucrare are drept scop scoaterea în evidență a unei situații particulare, extrem de complexă și sensibilă, dar și cu un grad foarte ridicat de aplicare în situațiile conflictuale existente sau potențiale la un moment dat, de protecție prin toate mijloacele existente a tuturor categoriilor de informații clasificate, vulnerabile sau sensibile, vehiculate prin toate căile de comunicații, la care au acces decidenții de la toate nivelurile.
Aplicarea legislației în materia protecției informațiilor clasificate în cazul unui conflict. Limitări în gestionarea eficientă a acestor tipuri de informații
Într-un conflict armat, trebuie găsit un echilibru perfect între eliminarea rigidității excesive în materie de protecție a informațiilor clasificare prezentă într-o situație normală, în viața de zi de zi, a unei birocrații excesive în materie de evidență a acestora, și într-o asigurare cât mai pertinentă și eficace a protecției acestor informații.
Ca o caracteristică principală este și faptul că toate comunicările făcute, indiferent de mod și tip, prezintă un grad de clasificare foarte înalt, însă trebuie realizate avându-se în vedere că în funcție de împrejurări, la informații vor avea acces un număr relativ mai mare de persoane.
Trebuie avută în vedere și situația diferită în care se desfășoară un conflict, la nivel național, unde se aplică legislația internă și cu asigurarea unei protecții realizate la acest nivel, sau cel desfășurat de către o coaliție, în care prevalează aplicarea unei protecții elaborate la un alt nivel și cu caracter obligatoriu pentru toate națiunile coaliției implicate în conflict. Art. 6 al. 3 din Legea nr. 182 din 2002, precizează că normele NATO prevalează asupra normelor interne.
Particularitățile unui conflict desfășurat în timp și spațiu nedefinit fac ca accesul la informațiile clasificate să poată fi făcut de persoane care nu au acces la astfel de informații, pentru care accesul nu poate fi solicitat și acordat într-un tip util, iar acest lucru poate fi ”contraproductiv”.
Prezintă anumite particularități generate în primul rând de o mare mobilitate a trupelor și eșaloanelor de tot felul. O altă caracteristică a informațiilor vehiculate în spațiul desfășurării operațiilor este dată de faptul că toate ordinele și dispozițiile, rapoartele și analizele, trebuie date într-un timp foarte scurt, iar forma scrisă este evitată tocmai pentru limitarea timpilor avuți la dispoziție pentru luarea deciziilor. Mijloacele tehnice avute la dispoziție pentru prelucrarea formei scrise sunt greoaie și inoportune.
Partea scrisă, documentele de orice fel, se vor regăsi într-o cantitate mai mică, tocmai pentru evitarea diseminării de orice natură, pierdere, sustragere, distrugere, limitându-se la strictul necesar. Forma letrică a acestor documente se va regăsi doar în echipamentele prin care se gestionează și se transmit/recepționează.
De asemenea, cu cât volumul de informații clasificate care circulă la un moment dat cu atât crește și pericolul ca ele să nu fie îndeajuns de bine protejate, iar riscurile și vulnerabilitățile să fie pe măsură. La această concură presiunea timpului, rapiditatea transmiterii/recepționării datelor fiind un factor esențial pe timpul desfășurării unui conflict.
Este interesant ce caracter vor avea aceste ordine, dispoziții, rapoarte care vor trebui să ajungă până sau de la un terminal aflat pe cea mai de jos treaptă ierarhică și la care operatorul sau operatorii trebuie să aibă acees nelimitat. Cu siguranță, în cadrul unui conflict, aceste considerente trebuie reevaluate, pentru un acces neîngrădit, prin soluții adecvate, raționale, reale și în concordanță cu cerințele câmpului de lucru modern, din ce în ce mai tehnologizat.
În acest sens, circulația informațiilor clasificate prezente în ordine și rapoarte, trebuie făcută prin mijloace tehnice securizate din punct de vedere informativ, prin aplicarea unor soluții informatice și cripotologice adecvate și impenetrabile.
Într-un conflict, majoritatea regulilor privind protecția informațiilor clasificate care țin de protecția personalului, protecția fizică, protecția juridică și prin mijloace procedurale, nu mai pot fi aplicate, ele trebuind fi reanalizate și reevaluate în concordanță cu realitățile din acel moment. Acest lucru se va face într-o continuă dinamică, fiind nevoie de un personal rezistent la stres cu o gândire extrem de flexibilă și adaptabilă în orice condiții. Având în vedere toate aceste stări de lucruri, și atribuțiile ORNISS și structurilor de securitate trebuie reevaluate și adaptate la situațiile potențial conflictuale.
Particularități ale protecției informațiilor clasificate în spațiul cibernetic și electromagnetic
Într-un conflict armat, pentru realizarea unei operaționalizări eficiente, este necesar ca toată acțiunea de comandă, de conducere, de control, să se realizeze într-un mod eficient, rapid, coerent și corect, cu un mare grad de protecție, prin intermediul mijloacelor de comunicații. În fapt, mijloacele de comunicații sunt calea cea mai rapidă și eficientă de vehiculare a informațiilor, în condițiile în care rapiditatea și cunoașterea la timp și reală a situației, sunt componentele cele mai importante în ducerea acțiunilor de luptă într-un conflict. De rapiditatea prin care aceste informații esențiale ajunse la factorii de conducere de la orice nivel ierarhic, depinde soarta unor acțiuni, a unor bătălii sau chiar a conflictului.
Informațiile transmise se referă la cele două dimensiuni: executarea unor acțiuni, manevre și lovituri împotriva adversarului (acțiuni ofensive), dar și luarea unor măsuri de apărare și protejare împotriva adversarului (acțiunile defensive), cu aceeași însemnătate, în funcție de situația reală din teren.
Mijloacele prin care sunt vehiculate informațiile într-un conflict, în general, și pe câmpul de luptă, în particular, pot fi de mai multe tipuri: echipamente informatice, iar informațiile vehiculate prin acestea să fie protejate prin algoritmi de criptare, în conformitate cu Standardele INFOSEC/COMPUSEC, sau prin mijloace radio de diferite tipuri și caracteristici, iar securitatea informațiilor vehiculate trebuie realizată în conformitate cu Standardele INFOSEC/COMSEC (TRANSEC-securitatea transmisiilor, și EMSEC-securitatea emisiilor), prin codificarea sau cifrarea comunicărilor.
Componenta de război cibernetic are un rol tot mai important în desfășurarea unui conflict, într-o dimensiune din ce în ce mai mult la îndemâna multor state.
Este imperios necesar ca, mai ales pe timpul unui conflict, sistemele de comunicații (puncte de comandă, sisteme de transmisiuni și comunicații de orice natură, inclusiv mobile, componentele informatice, etc) să fie foarte bine protejate, atât prin mijloace fizice, mascare (camuflare), dispersare, cât și prin mijloace tehnice (componenta TEMPEST, mijloace de contraacțiune radio, bruiaj împotriva sistemelor de lovire ale adversarului, etc.) Scoaterea din funcțiune a sistemului de comunicații poate avea consecințe ireversibile pe un câmp de luptă.
Neluarea măsurilor corespunzătoare de protecție a comunicațiilor poate duce la penetrarea extrem de facilă a acestora de către potențialul inamic, cu consecințe imprevizibile și iremediabile pentru o parte într-un conflict. Este preferată distrugerea totală a echipamentelor prin care se vehiculează astfel de informații clasificate, pentru a cădea în mâna adversarului, care ar putea avea acces, chiar și pentru puțin timp, dar vital uneori, la o gamă largă de date și informații.
Folosirea mijloacelor de comunicații individuale ale combatanților și accesul la platformele media și de socializare.
O problemă nu lipsită de importanță este reprezentată de sistemele de comunicații individuale aflate asupra efectivelor (telefoane mobile, în principal). Pe de-o parte, într-o societate aflată într-o continuă dezvoltare, tot mai tehnologizată și computerizată, bazată de un sistem de comunicare și pe o social media din ce în ce mai prezentă în viața fiecăruia, aceste mijloace sunt văzute ca ceva indispensabil în păstrarea legăturii între cel aflat implicat în mod direct într-un conflict și familie.
Pe de altă parte, aceste mijloace prezintă numeroase vulnerabilități, din cauza unor utilizări excesive, imprudente sau chiar inconștiente din partea personalului. Există pericolul să fie făcute convorbiri sau chiar transmiterea de imagini care să pericliteze poziția unor unități sau dispozitive ale forțelor proprii, a tehnicii de luptă și chiar determinarea extrem de exactă a poziției din care se fac astfel de transmisii.
Și mai gravă este posibilitatea transmiterii unor ordine, rapoarte, dispoziții sau chiar a altor documente prin astfel de mijloace, având în vederea că toate aplicațiile folosite sunt într-un fel sau altul monitorizate.
În fapt, istoria este plină de astfel de situații în care anumite operațiuni sau chiar conflicte au fost dejucate sau câștigate prin scurgeri de informații, pentrarea unor siteme de comunicații sau cu ajutorul criptanalizei.
O situație care trebuie avută în atenție pe viitor, este dată de dezvoltarea și folosirea pe o scară foarte largă a inteligenței artificiale. În mediul civil de zi cu zi, acțiunea dezinformatoare și folosire inadecvată crează mari probleme, în lipsa unei reglementări adecvate. Rolul distructiv pe care aceasta o poate avea într-un conflict, mai cu seamă, poate avea consecințe neprevăzute, catastrofale.
Conflictele în desfășurare și protecția informațiilor clasificate. Studiu de caz Rusia-Ucraina. Considerente personale
Pentru a înțelege importanța protecției informațiilor clasificate, a protecției informative și contrainformative ale unor acțiuni militare sau operațiuni, am luat ca exemplu ultimul conflict de natură convențională în desfășurare.
În fapt, putem spune că el excede tipului de conflict convențional în adevăratul sens al cuvântului, acesta îmbrăcând forme din cele mai variate, din care multe de natură asimetrică. Alături de acțiunile militare propriu-zise de ordin tactic și operativ, se pot regăsi și alte tipuri de operațiuni: război informațional, informatic, acțiuni teroriste și de dezinformare, operațiuni psihologice, cu implicarea mai mult sau mai puțin voalată și a altor subiecți de drept internațional, de tipul organizațiilor sau statelor.
Se poate spune că în noile realități la scară mondială, avându-se în vedere evoluția tot mai diversificată a noilor tipuri de conflicte, nu se va mai putea vorbi de un conflict convențional ci, mai degrabă, de un conflict complex, tehnologizat, desfășurat nu numai în spațiul terestru, aerian și maritim, ci și în cel cibernetic și spațial.
Conflictul Rusia-Ucraina
Început la 24 februarie 2022, ca o operațiune militară specială, conform declarațiilor autorităților ruse făcute de la cel mai înalt nivel, pe fondul unor dispute politice, geostrategice și teritoriale, acest conflict are, indiferent de denumire, toate caracteristicile unui conflict militar convențional, în general, dar se pot recunoaște cu ușurință și caracteristicile unui conflict asimetric, dus în spațiul informațional, cibernetic, psihologic, cu implicații la nivelul dreptului penal internațional, al unor acțiuni de natură asimetrică, teroristă.
În fapt, începuturile acestui conflict dintre cele două state se regăsesc în istorie, mai pregnant în unele perioade, culminând cu anul 2014 când, Rusia a ocupat Peninsula Crimeea, având drept justificare faptul că acest teritoriu a fost transferat de la Rusia la Ucraina în anul 1954, cele două părți făcând parte, în acea perioadă din aceeași structură statală – U.R.S.S. Preluarea Crimeii s-a realizat printr-o operațiune realizată de unități speciale în deplină conspirativitate.
În operațiunea declanșată începând cu anul 2022, cu folosirea unui număr mare de militari și a unor mijloace tehnice numeroase, partea rusă a reușit ocuparea provinciilor estice Donețk și Luhansk și a două teritorii din sud, Zaporoje și Herson. Operațiunea, pe lângă acțiunile militare propriu-zise, are și numeroase elemente de război informațional, război informatic și electronic, toate într-un angrenaj extrem de complex[4].
Harta cu regiunile controlate de Ucraina înainte de război și anexate ilegal de către Rusia. (Sursa foto PA GRAPHIC)
Pe parcursul celor doi ani de conflict s-au putut constata două abordări diferite ale problemei gstionării informațiilor din partea celor două tabere în conflict:
-partea rusă a fost destul de circumspectă, rigidă chiar, în a oferi informații, guvernată de o binecunoscută secretomanie, reușind să păstreze confidențialitatea acțiunilor militare, pe principiul ”tace și face”, limitându-se doar la un strict necesar, iar acele informații au foarte bine protejate informativ,
-partea ucraineană, a prezentat în spațiul public, inclusiv în cel virtual, numeroase date și informații referitoare la mersul operațiunilor.
Discuțiile și analizele despre conflict au fost extrem de prezente în media internațională, iar toate aceste surse deschise au fost extrem de ”atrăgătoare” pentru analiștii militari ruși care au extras multe date folositoare în scop propriu.
Este necesară o protejare adecvată a acestor tipuri de informații, mai ales care să fie asociate unor părți din teritoriu sau din care să se deducă potențialul uman și tehnic avut la dispoziție, și care, coroborat cu alte informații obținute prin mijloace de cercetare și supraveghere electronică, radio sau chiar spațiale, să creeze o imagine de ansamblu veridică asupra situației forțelor proprii.
Cea mai eficientă măsură de protecție a informațiilor clasificate pe timpul desfășurării unor conflicte, cum ar fi cele dintre Rusia și Ucraina, sau, mai recente, cele din zona Orientului Mijlociu, ar fi limitarea pe cât posibil a informațiilor vehiculate prin orice mijloc de comunicații, iar ca o măsură specială o mai bună protejare a acestora prin totalitatea mijloacelor tehnice/tehnologice avute la dispoziție (criptografie/codificare), iar informațiile prezentate în spațiul public să fie cât mai limitate și chiar să aibă un caracter de dezinformare. Așa cum se spune, dictatura secretului ar trebui să devină un fenomen social[5].
Criptografia oferă la momentul actual cele mai avansate soluții în domeniu, prin folosirea ultimelor cercetări bazate pe înalta tehnologie, a principiilor teoriei haosului sau legilor fizicii cuantice.
Concluzii
Într-un spațiu de conflict multidimensional, extrem de variat și eterogen din punct de vedere al factorilor implicați, a resurselor folosite, protecția informațiilor clasificate prezintă o adevărată provocare.
Dinamica apariției și dezvoltării unor noi tipuri de conflicte, de la cele clasice aflate în plină desfășurare până la cele asimetrice, de la războiul informațional și cel psihologic, la conflictele din spațiul cibernetic și din cel extraatmosferic, impun găsirea, pe viitor, a unor noi măsuri de protecție a informațiilor clasificare, de prevenire a scurgerii acestora, sau de o diseminare dirijată, mai ales cu un caracter de dezinformare.
Din toate conflictele desfășurate în istorie, convenționale sau asimetrice, de orice tip și avergură, se poate trage o concluzie principală: cu cât informațiile circulă mai puțin cu atât există un risc mai mic de diseminare, de penetrare din partea părților aflate în conflict. De asemenea, mijloacele de protecție a acestora trebuie foarte bine puse la punct prin mijloace din cele mai diverse, de la cele mai arhaice, poate, până la cele mai evoluate din punct de vedere tehnologic.
Pe viitor, este strict necesar să se acorde o importanță deosebită, mijloacelor de protecție a informațiilor clasificate, mai ales pe durata desfășurării conflictelor. De asemenea, găsirea unor mijloace de protecție diversificate, conforme cu realitățile actuale și cu cele viitoare.
De lege ferenda, ar trebui o analiză mai obiectivă, bazată pe realități, pentru realizarea unui pachet de documente legislative care să reglementeze problematica protecția informațiilor clasificate pe timpul desfășurării unor conflicte, indiferent de natura și dimensiunea lor.
Cu siguranță, tehnologizarea extrem de rapidă nu aduce o rezolvare reală și eficientă a protecției informațiilor clasificate în situații de risc extrem pe durata desfășurării unui conflict, prin oferirea de soluții tehnice și aplicații informatice și criptografice, pentru că, tot tehnologizarea, poate ajunge și la descoperirea unor altfel de mijloace de natură tehnică care să vulnerabilizeze mijloacele de protecție.
În aceste condiții, este destul de dificil de a găsi un răspuns imediat, coerent și care să prezinte o protecție extrem de eficientă, a tuturor datelor și informațiilor care circulă indiferent prin ce mijloc, pe timpul desfășurării unui conflic, indiferent de natura lui.
Poate, cea mai eficientă măsură, este chiar limitarea cât se poate de mult, a traficului de date și informații atât prin mijloacele convenționale cât și prin cele tehnice. Ca o măsură specială, este imperios necesar ca tot traficul de date și informații să fie extrem de bine protejat prin măsuri de codificare și criptografie adecvate și impenetrabile, folosind cele mai moderne soluții din domeniu.
Bibliografie
Legislație
- Legea nr. 182 din 12 aprilie 2002 privind protecția informațiilor clasificate
- H.G.R. nr. 353 din 15 aprilie 2002 privind aprobarea Normelor privind protecția informațiilor clasificate ale Organizației Tratatului Atlanticului de Nord în România.
- H.G.R. nr. 585 din 13 iunie 2002 pentru aprobarea Standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate în România
- H.G.R. nr. 781 din 25 iulie 2002 privind protecția informațiilor secrete de serviciu
Lucrări cu caracter general și special
- Serviciul Român de Informații, Protecția informațiilor clasificate-Ghid practic
- Serviciul Român de Informații, Ghid de bune practici privind securitatea cibernetică
- Haralambie Grigorescu, Dicționar Enciclopedic Militar, Literele C-D, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, București, 1997.
- Vasile Măieran, Dan Dulciu, O istorie a criptologiei românești, RAO International Publishing Company, București, 2010
- Dr. Tiberiu Tănase, Informația și nevoia de gestionare a resurselor informaționale, în Revista Intelligence Info, vol. 2, nr. 2, iunie 2023.
Presă și Resurse Internet
- Colecția Revistei Infosfera – Revistă de Studii de Securitate și Informații pentru Apărare (disponibilă la adresa www.mapn.ro/publicatii_militare/arhiva_infosfera)
- www.gov.ro
- www.stiripesurse.ro
- www.g4media.ro
Note
[1] Dr. Tiberiu Tănase, Informația și nevoia de gestionare a resurselor informaționale, în Revista Intelligence Info, vol. 2, nr. 2, iunie 2023.
[2] Col. prof. univ. dr. Haralambie Grigorescu, Dicționar Enciclopedic Militar, Literele C-D, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, București, 1997, p. 141.
[3] Ibidem.
[4] Simion-Călin Gheorghiță, Războiul electronic în conflictul ruso-ucrainean, în Infosfera, nr. 2 din 2023.
[5] Vasile Măieran, Dan Dulciu, O istorie a criptologiei românești, RAO International Publishing Company, București, 2010, p. 266
Lasă un răspuns