Petre, Silviu (2025), Ritualurile și securitatea în perspectivă antropologică. Studiu de caz: discursul Secretarului de Război american, Pete Hegseth în fața ofițerilor la Quantico, septembrie 2025, Intelligence Info, 4:4, 23-43, https://www.intelligenceinfo.org/ritualurile-si-securitatea-in-perspectiva-antropologica/

 

Rituals and Security in Anthropological Perspective. Case Study: Speech by US Secretary of War Pete Hegseth to Officers at Quantico, September 2025

Abstract

Security is experienced as securitization according to the much-discussed Copenhagen School, namely as both a speech and factual act through which public authorities define a menace and act upon it. Sometimes, securitization does not aim at first external threats or enemies, but require internal policies that are not always popular and hail controversies. From an anthropological standpoint, securitization entails public rituals aim towards communicating a vision and establish certain actors, political or technocratic as legitimate. The case study of this article grapples with the speech given by the current Secretary of War Pete Hegseth in front of the US armed forces high command at Quantico, Virginia, September 30^th 2025.

Keywords: security, securitization, Copenhagen School, Robert K.Merton, anthropology, myth, rituals, Pete Hegseth, US armed forces

Rezumat

Conform mult discutatei Școli de la Copenhaga, securitatea este percepută ca securitizare, și anume atât ca discurs, cât și ca act factual prin care autoritățile publice definesc o amenințare și acționează în consecință. Uneori, securitizarea nu vizează în primul rând amenințările sau dușmanii externi, ci necesită politici interne care nu sunt întotdeauna populare și generează controverse. Din punct de vedere antropologic, securitizarea implică ritualuri publice care vizează comunicarea unei viziuni și stabilirea anumitor actori, politici sau tehnocrați, ca legitimi. Studiul de caz al acestui articol se referă la discursul susținut de actualul secretar de război, Pete Hegseth, în fața înaltului comandament al forțelor armate americane la Quantico, Virginia, pe 30 septembrie 2025.

Cuvinte cheie: securitate, securizare, Școala de la Copenhaga, Robert K. Merton, antropologie, mit, ritualuri, Pete Hegseth, forțele armate ale SUA

 

INTELLIGENCE INFO, Volumul 4, Numărul 4, Decembrie 2025, pp. 23-43
ISSN 2821 – 8159, ISSN – L 2821 – 8159
URL: https://www.intelligenceinfo.org/ritualurile-si-securitatea-in-perspectiva-antropologica/
© 2025 Silviu PETRE. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.

 

Ritualurile și securitatea în perspectivă antropologică. Studiu de caz: discursul Secretarului de Război american, Pete Hegseth în fața ofițerilor la Quantico, septembrie 2025

Silviu PETRE[1]
silviugeopolitic@yahoo.com

[1] Lector la Academia Naţională de Informaţii “Mihai Viteazul” din Bucureşti

 

Introducere

Securitatea, înțeleasă ca politică publică, se referă atât la actul de identificare a unei amenințări, cât  și la măsurile implementate pentru blocarea acesteia sau reducerii efectelor nocive. În fapt, ea, securitatea, devine activă în urma unui proces de securitizare prin care autoritatea publică identifică o problemă, fenomen sau persoană ca fiind malignă și propune soluții. Deși amenințările par ceva obiectiv, adesea oamenii și instituțiile au percepții diferite, uneori chiar incompatibile asupra răului, astfel că procesul de securitizare are un caracter intersubiectiv; el devine eficient dacă cineva convinge pe altcineva. În termenii filosofiei politice, actul de securitizare despre care vorbește Școala de la Copenhaga seamănă cu un act adițional la (fictivul) contract social dintre supuși și suveran (Leviathan).

Dacă stiinta politică se ocupă de aspectele vizibile, cantitative ale securității (ex: banii alocați de la buget pentru armată și politie, modificarea cadrului legislativ, achiziția de noi echipamente șamd), antropologia se interesează de partea ritualică a problemei, de simbolistica ce însoțește actul de calibrare a temerilor între autoritatea publică și supuși/ cetateni.

Antropologul vrea să înțeleagă cum interacționează oamenii legați fiind de corzile unor ritualuri comune. Mai ales că orice ritual are caracter riscant- deși etapele sale sunt bine stabilite, se prea poate ca el să nu meargă după cum trebuie, și în loc să impună ordinea rezultatul să fie opusul acesteia. Ca un corolar, ritualurile puterii pot să nu crească prerogativele și statutul celor care îl inițiază, ci, dimpotrivă, să se constituie într-un efect de bumerang asupra status-quo-ului!

Pentru exemplificarea considerațiilor de  până acum, vom alege drept studiu de caz discursul Secretarului american al Războiului, Peter Hegseth în fața ofițerilor superiori la Quantico, Virginia, pe 30 septembrie 2025.

Prima parte a articolului va discuta rolul Școlii de la Copenhaga în conceptualizarea securității și modul în care perspectiva ei poate fi operaționalizată de sociologia mertoniană. A doua parte va constitui studiul de caz propriu-zis. A treia va oferi concluzia și va medita asupra limitelor studiului.

1. Școala de la Copenhaga drept cadru de referință și design al cercetării

Raportat la  cele de mai sus, în acest articol vom explora o posibilă relație între studiile de securitate și ritualurile antropologice cu ajutorul Școlii de la Copenhaga și al sociologiei lui Robert K.Merton. Devenită tot mai cunoscută odată cu sfârșitul Războiului Rece și mijlocul anilor 1980^[1], pertinența Școlii rezidă în lărgirea agendei securității^[2].

Spre deosebire de studiile strategice de până atunci, cantonate în bună măsură, în realism, școala daneză franjurează securitatea pe mai multe dimensiuni. În locul binomului război-pace, ea introduce cinci domenii care pot fi judecate prin lentila securității: politicul, militarul, economicul, socialul și factorul de mediu. Ideea de securitate este problematizată pentru fiecare dimensiune în parte.

Din punct de vedere antropologic, putem găsi ritualuri pentru fiecare dimensiune a securității.

Cu ajutorul celor cinci comportamente stipulate de Merton (conformism, ritualism, inovare, retragere și rebeliune)^[3], putem creiona un mănunchi de întrebări care să ne ghideze cercetarea. Astfel:

– Pentru dimensiunea politică avem următoarele interogații:

• care sunt principalele ritualuri din cadrul vieții politice din statul X?

Sau reformulat:

• Care sunt ritualurile care compun cultura politică a statului X?
• Cultura politică/ viața politică a statului X este una mai degrabă pașnică sau conflictuală?
• Care sunt ritualurile de unificare din cadrul vieții politice a statului X? Dar cele de refulare?

* Care sunt vulnerabilitățile care derivă din cultura politică/ritualurile politice ale statului X supus studiului?

 

-Factorul militar:

• Care sunt principalele ritualuri din cadrul instituțiilor militare din statul X?

• Care sunt ritualurile de unificare din cadrul instituțiilor militare ale statului X? Dar cele de refulare?

La această întrebare se poate răspunde cunoscând regulamentele ce reglementează viața militară în statul supus studiului. Suplimentar, ne putem interesa dacă această ritualuri sunt autoritare sau democratice/consensuale.

• Care sunt vulnerabilitățile care derivă din cultura militară/ritualurile militare ale statului X supus studiului?
• Ritualurile militare cresc sau, dimpotrivă, subminează siguranța statului X?

Dacă regulamentele interioare și ierarhia militară se petrec între ziduri, departe de restul societății, alte evenimente ritualice se petrec prin îmbinarea dintre factorul politic și militar. Este cazul zilelor naționale și altor mari sărbători publice reprezintă prilejuri de afirmare atât separat a fiecărei categorii socio-profesionale, cât și împreună. Observând un astfel de eveniment, martorul ocular poate întâlni informații interesante despre relațiile de putere, afinitățile și rivalitățile din interiorul aparatului de conducere, poate anticipa linia de succesiune șamd. De asemenea, se pot vedea uneori (sau cel puțin intui) gradul de politizare al forțelor armate/ instituțiilor de securitate în ansamblul său. Vom extinde această analiză puțin mai jos.

 

• Factorul economic

Privite dinspre economie, interacțiunile umane sunt reci, calculate, aritmetice, descrise doar de către cerere și ofertă. Cel puțin la prima vedere. Privite dinspre antropologie și sociologie, interacțiunile umane sunt descrise de multe alte motive, pe unele cu siguranță le-am putea eticheta drept iraționale. Această judecată este valabilă atât la nivel individual, cât și colectiv.

O pistă ne-o dă Thorstein Veblen în lucrarea sa din 1899 “Teoria clasei de lux”. Introducând noțiunea consumului extravagant (conspicuous consumption), Veblen argumentează cum oamenii achiziționează bunuri nu numai din rațiuni economice, ci și din mimetism^[4]. Vrem să ne demonstrăm bogăția și să semnalizăm statutul social, chiar dacă strict economic alegerile noastre sunt neînțelepte pe termen lung (haine foarte scumpe, ceasuri de marcă din aur și diamente, excursii prea lungi utile pentru a se transforma în poze pe Facebook și Instagram). În termeni mertonieni, consumul extravagant duce la un comportament mimetic dinspre cei bogați către cei săraci dar aspiranți. La nivel macro, națiunile și conducătorii lor pot fi atrași în capcana unor proiecte faraonice cu consecințe nefericite. Proiectele infrastructurale din Coreea de Nord, Casa Poporului și politica de plătire a datoriilor cu orice preț de către Nicolae Ceaușescu în România, importurile de arme ale Arabiei Saudite (achiziții care nu se traduc în victorii pe câmpul de luptă împotriva rebelilor Houthi) și altele. În linia deschisă de Veblen, Lilach Gilady descrie întrecerea sovieto-americană din anii Războiului Rece ca un spectacol prin care fiecare parte căuta să arate celeilalte, precum și restului lumii, superioritatea instituțiilor sale^[5].

Odată făcute aceste considerații, putem gândi o serie de interogații:

• Se pot identifica ritualuri în viața economică a țării X supuse studiului?
• La ce ritualuri recurge guvernul țării X în gestionarea economiei naționale?
• Ritualurile respective indică o cultură managerială etatistă sau liberală; protecționistă sau liber/schimbistă?
• Ritualurile economice cresc sau, dimpotrivă, subminează siguranța statului X?

Un exemplu de ritualizare a economiei sau de prezență ritualică sunt banii. Deși nu ne gândim la ei în termeni antropo/simbolici, banii nu reprezintă doar expresii aritmetice. Monedele și bancnotele cărora nu le mai acordăm prea multă atenție în rutina zilnică, poartă însemnele autorității emitente și ne readuc aminte de tradiție și cultură^[6]. Astfel ni se reamintește de valorile, trecutul, personalitățile și invențiile care dau substanță comunităților imaginate în interiorul cărora trăim. Ca o perturbare a carpe diemului tranzacțiilor economice, un guvern poate recurge la acțiunea de schimbare a masei monetare din diferite motive. Un motiv poate fi acela de a crește moralul opiniei publice după o criză ori recesiune. Un altul are rațiuni de siguranță publică- este situația din India acolo unde guvernul lui Narendra Modi a schimbat în 2016 masa monetară pentru a bloca finanțarea organizațiilor teroriste și separatiste^[7].

Ca și la dimensiunea anterioară, vedem cum economicul se amestescă în ritualurile publice politico-militare. Un exemplu în acest sens este cel al războiului posteroic. Conflictul posteroic se referă la folosirea mijloacelor tehnice pentru a nu sacrifica propria oameni. Războiul posteroic are în cel mai bun caz un caracter ipotetic^[8], în practică, existând mereu victime. Pentru a nu menține armate foarte mari, deoarece costurile economice sunt foarte înalte, statele industrializate au recurs la adunarea unui arsenal format din avioane, rachete (cu focos convențional sau nuclear), mai nou, drone. Așa deci că, rachetele pe care le vedem ornamentând paradele, nu au doar rolul de a descuraja dușmanul și liniști propria opinie publică, ci reflectă opțiunea de a economisi bugetul. În termeni mertonieni, rațiunile economice determină comportamente inovative din partea guvernelor- ele apelează la complexul militaro-industrial pentru a înlocui sau reduce modul tradițional de a purta războiul cu mase mari de oameni cu tehnologia. Odată introdusă și acceptată, aceasta va determina apariția altor ritualuri.

 

• Factorul social

Societatea reprezintă teatrul ritualurilor interumane prin excelență. Totodată, deși din punct de vedere didactic separăm socialul de restul dimensiunilor, acesta are rolul de prismă permițând întretăierea politicului, militarului, economicului șamd.

În cadrul fiecărei colectivități se dezvoltă o cutumă cu relevanță și pentru siguranță și securitate, cu avantaje și vulnerabilități. Din punct de vedere mertonian, cultura de securitate diferă de la o comunitate sau națiune la alta. Culturile pot fi mai calme sau mai belicoase, mai timide sau mai îndrăznețe. De asemenea, culturile sunt cofraje plastice, iar datele se pot schimba în zeci de ani sau chiar secole.

Totodată, în unele cazuri predomină comportamentul conformist, în altele, cel rebel.

Un exemplu pentru ritualuri cu relevanță pentru ordinea publică și chiar securitatea națională a fost cultura duelului, prezentă inclusiv în secolele XIX și XX, mai ales în rândul ofițerilor. Victoria obținută asupra adversarului și cicatricile ca emblemă a curajului au rămas mult timp ca parte a ritualului de trecere către masculinitate^[9]. Ulterior, pe măsura ce societățile occidentale au adoptat grija față de siguranța fizică, duelul împreună cu alte forme de violență au fost eliminate. Deși scoase în afara legii, pedepsite și țintă a campaniilor anti-bullying, obiceiurile violente ca manifeste ale puterii personale sau ritualuri de trecere au rămas valabile în diferite contexte.

 

• Factorul de mediu

Interacțiunile sociale nu sunt restrânse la oameni și creațiile acestora. Mediul reprezintă cadrul care permite viața însăși și nu poate fi dat la o parte în pofida straturilor de antropizare care protejează ființa umană de natură. În secolul XXI, conștientizarea impactului societății asupra mediului, (in)securitatea environmentală devine parte a preocupărilor și se amestecă cu celelalte dimensiuni de mai sus. Mai mult decât atât, probleme de mediu au un caracter planetar și nu țin cont de granițele politice, ceea ce complică efortul de a asigura celelalte dimensiuni securitare (spre exemplu o societate sau un guvern trebuie să aleagă între sporirea prosperității economice și protejarea habitatului natural [de pildă, un proiect minier are oximoronicul efect de a crea locuri de muncă dar, în același timp, de a polua peisajul, adesea consecințele întinzându-se pe sute de ani.])

 

1. Studiu de caz: discursul ministrul de Război american, Pete Hegseth în fața ofițerilor pe 01 octombrie 2025 în Quantico Virginia

La data de 01 octombrie 2025, Secretarul de Război american, Pete Hegseth și președintele Donald Trump au ținut fiecare, în această ordine, câte un discurs în fața ofițerilor americani adunați într-o sala încăpătoare din Quantico, Virginia. Evenimentul, posedând aspecte politico-militare, dar conotative și pentru economie, societate și mediu, a stârnit reacții la nivel internațional și a polarizat opinia publică americană, în condițiile în care aceasta din urmă nu era străină de spectacolul mediatic, în speță cel cu care o obișnuise de mulți ani de zile, Donald Trump.

Printr-o apariție care a durat circa două ore, Pete Hegseth a ținut un discurs pasional ce urmărea să identifice problemele cu care se confruntau forțele armate și națiunea americane, conform perspectivei sale, dar să ofere soluții prin intermediul unor directive ferme.

Într-un spirit retoric similar filipicelor rămase de la mari oratori romani sau cu discursurile despre starea națiunii ale președinților americani, Hegseth a identificat problemele cu care se confruntă forțele armate americane nu în dușmanii exteriori, cât în slăbirea spiritului războinic, a eticii combative pe care el își propune să o readucă. De altfel, filosofia sa era deja cunoscută anterior și redată în lucrarea “The War on Warriors”:

Armata a fost de mult timp locul în care băieții devin bărbați luptători, nu numai educându-i în spiritul onoarei și al sacrificiului, dar concentrându-le îndrăzneala, consolidându-le tăria și ajutându-i să acumuleze deprinderi. Așa-zisele elite care conduc astăzi armata nu numai că au coborât standardele și se concentrează pe dușmanul greșit; dar lucrează în mod explicit să elimine din armată acest tip uman (esențial) al tânărului patriot. Acești oameni consideră că puterea este rea în sine, meritul nu este cinstit, ideologia este mai importantă decât spiritul întreprinzător, că oamenii albi sunt ceva din trecut, iar siguranța (!) este mai importantă decât asumarea riscului.^[10]

Pentru oficialul american, scopul forțelor armate este acela de a purta războiul în mod victorios, motiv pentru care întreaga activitate rutinieră a acestora este un parabellum continuu și la cele mai înalte standarde. Deși rămân potențialmente, cea mai bună mașinărie de luptă din lume, precizează Hegseth, spiritul moral a fost serios slăbit de filosofia stângii progresiste, wokeiste, proces care a început încă de pe timpul președintelui Obama și a continuat sub Joe Biden.

Urmărind textul, putem identifica mai multe direcții:

1. Sublinierea modificării denumirii- Ministerul Apărării are să se numească ministerul de Război, ca înainte de anii 1950. Schimbarea de nume nu se reduce doar la un travesti, după cum vom vedea, ci influențează toate celelalte afirmații ulterioare.
2. Forțele armate americane trebuie să atingă excelența în cadrul misiunii lor principale – apărarea națiunii prin câștigarea războaielor, iară nu sediul unor experimente sociale, precum politicile de gen și incluziune.
3. Fără a se transforma într-un corp profesional strict masculin, forțele armate vor trebui să practice cele mai înalte standarde fizice, atât pentru bărbați, cât și pentru femei, fără vreun privilegiu de gen. Acele femei care nu se pot ridica la înălțimea standardelor impuse nu vor promova^[11].

Într-o manieră retorică similară președintelui Donald Trump, propozițiile și frazele lui Hegseth sunt scurte și impregnate de formule care rămân. Poate cea mai des vehiculată de către presa a fost cea legată de aspectul fizic – “gata cu bărbile și cu burțile”, ca expresii a neglijenței. Referirile la aspectul fizic și/sau vestimentar al cuiva și etichetele puse au însoțit adesea ritualurile sociale de la nivel micro până la remificațiile acestor la nivelul politicii înalte. Modificate cu fiecare epocă și înzestrate cu conotații politice, croiala hainelor și lungimea părului alături de pieptănături au evocat chestiunea statutului, conformismului sau, dimpotrivă, a rebeliunii, aderenței la o ideologie ori religie. Spectacolul zilnic al bărbierii lui Ludovic XIV asistat de către curtenii săi și tăierea bărbii boierilor de către Petru cel Mare nu izvorau doar din capriciul personal, cât exprimau simbolistica arhitecturii regimurilor lor^[12].

Societățile occidentale moderne și, în paralel cu ele și armatele au adoptat idealul roman al părului scurt, ușor de îngrijit și de igienizat^[13]. În secolul XX, scurtarea părului facial a mai fost determinată și de introducerea măștilor de gaz care erau strâmte în anii Primului Război Mondial^[14]. Dacă pentru bărbați părul s-a scurtat, podoaba facială, adică bărbile și mustățil,e au cunoscut numeroase schimbări. Nu trebuie să mergem mai departe de mustață care, după 1945 va fi multă vreme marginalizată; majoritatea nu o mai asocia cu figura lui Charlie Chaplin, ci cu chipurile unor dictatori siniștri ca Adolf Hitler și Iosif Stalin^[15]. Drept dovadă a acestei conotații negative, personaje care purtau mustață în interbelic, vor renunța la ea după război- aici putem da exemplul președintelui francez Charles de Gaulle.

Să revenim acum la precizările lui Hegseth pe care le vom interpreta în două feluri, fără a avea pretenția că reprezintă toate explicațiile posibile:

1. Remarcile din cadrul discursului de la Quantico nu sunt făcute în premieră. Pentru cine îl urmărește, vede un filon al gândirii lui Hegseth. Astfel, el spune în lucrarea “In the Arena” despre cât de mult l-a impresionat un luptător islamic cu barbă lungă și port oriental. Deși oficialul american considera că adversarului său era greșit, îi admira, totuși, hotărârea^[16]. În calitate de creștin-naționalist, Hegseth își dorește o națiune americană formată din cetățeni patrioți, curajoși și disciplinați, trăsături vizibile inclusiv prin aspectul exterior. Eliminarea kilogramelor nedorite și a părului facial pentru soldați, dau tonul pentru restul americanilor să le urmeze exemplul și, totodată, îi diferențiază de musulmani.
2. Intervenția trupelor americane în Orientul Mijlociu, i-a determinat pe mulți soldați americani să își lase barbă pentru a se amesteca mai bine cu oamenii locului. Așadar, putem opina că barba a devenit un simbol al veteranului care a luptat dincolo de granițele naționale, în speță al celor de la forțele speciale^[17]. Prinse vreme de mai bine decenii în misiuni străine, războaiele eterne (the forever wars) au schimbat fizionomia SUA. Ca o lecție învățată a acestor intervenții eșuate, administrația Trump a venit la Casa Albă cu promisiunea de a nu mai angaja țara în astfel de aventuri periculoase. În locul agendei neoconservatoare a lui George Bush II, succesorii săi Obama, Biden și Trump au redus prezența armată directă și au readus o mare parte din trupe acasă. Mai ales Trump s-a remarcat prin promisiunea sa de a reconstrui aparatul militar american suficient de mult pentru a descuraja orice adversar, rezultatul fiind o pace prin putere (peace through strength)^[18]. Noua abordare se încadrează în școala realismului defensiv. Cu o astfel de conduită, armata americană va rămâne să apere teritoriul, iară nu să meargă peste mări și țări și să-și lase barbă pentru a se adapta condițiilor locale^[19].
3. Începând cu 2017, forțele armate americane au început să practice o politică de personal mai inclusivă, admițând mai multă diversitate și permițând portul bărbilor pentru motive religioase^[20] (ex: persoanele de confesiune sikh la care turbanul și barba au o conotație intimă și înrădăcinată într-o tradiție de cinci secole^[21] sau cei convertiți la credințele păgâne nordice^[22]). Impunerea fermă a unei politici de eliminarea a bărbii poate fi citită în cheia dorinței de a face ca trup să reflecte cât mai fidel caracterul iudeo-creștin a ceea ce doresc ideologii MAGA^[23] – o națiune formată din albi pioși similari cu acele coaste de fier ale lui Oliver Cromwell în secolul XVII^[24].

Apelând la perspectivele lui Robert K.Merton și Barry Buzan putem considera discursul lui Pete Hegseth ca un efort de a revigora conformismul într-o organizație dominată de ritualism și, în felul acesta, de a securitiza mai eficient amenințările provenite deopotrivă din interior (ideologia wokeistă) și exterior (amenințarea dublă a Federației Ruse și Republicii Populare Chineze).

Acum urmează să ne aplecăm asupra reacțiilor la adresa discursului.

Acestea au fost destul de variate și polarizante, cu o predominanță pe partea de recepție negativă.

De partea susținătorilor conținutului discursiv, aceștia au salutat inițiativa oficialului de la Pentagon de a restaura condiția fizică și spiritul de învingător^[25]. Alții, precum fostul ofițer de marină, devenit ulterior prezentator, Jocko Willink au răspuns pozitiv discursului citindu-l pe Hegseth drept un reformator care vrea să reducă dimensiunile unei organizații de mari dimensiuni așa cum sunt forțele armate ale SUA pentru a-i elimina pe cei nepotriviți și a atinge mai ușor excelența^[26].

De cealaltă parte, criticii documentați au invocat diferite motive, fie concentrându-se strict asupra discursului lui Hegseth, fie luându-l împreună cu cel al președintelui Donald Trump.

Rechizitoriul criticilor a invocat chestiuni precum:

• Costurile aducerii unui număr atât de mare de comandanți care se aflau în mijlocul unor misiuni;
• Lipsa de respect pe care Secretarul de Război american a dovedit-o vorbind condescendent unor oameni cu mult mai multă experiență decât el. S-au adus în atenție faptul că Donald Trump a evitat stagiul militar în Vietnam cu ajutorul familiei sale din clasa de sus și nici nu este un model de atletism; de asemenea, legat de persoana lui Hegseth că nu are o avut o carieră distinsă în Garda Națională, iar viața sa personală a fost impregnată de scandaluri sexuale și alcoolism^[27];
• Falsitatea acuzațiilor sale, atât cu privire la lipsa condiției fizice a militarilor, cât și cu privire la promovarea bazată pe criterii de discriminare pozitivă^[28];
• Faptul că eliminarea bărbii va diminua personalul de culoare. Mulți dintre afro-americani poartă barbă întrucât sunt afectați mai multe decât alte rase de o afecțiune numită pseudofolliculitis barbae, iar obligația de a se bărbieri zilnic ar provoca iritarea pielii^[29]. Ne putem gândi că probabil că același raționament este menit a reduce numărul persoanelor cu credințe neopăgâne nordice (culte cunoscute drept Wicca și Asatru), desi numărul acestora rămâne unul redus^[30];
• Considerat împreună cu discursul lui Donald Trump, discursul lui Hegseth a fost etichetat drept unul politic, similar cu cel livrat de un candidat în fața propriului partid^[31]. De o atenție deosebită a primit afirmația lui Donald Trump cu privire la posibilitatea ca militarii să folosească orașele drept teren de antrenament, interpretată ca fiind o dorință a președintelui de a folosi soldații pentru a calma revoltele. Un ofițer superior pensionar, generalul maior William Enyart a etichetat cuvintele președintelui drept “hitlerești”.^[32]

Din parcurgerea surselor de mai sus, cel puțin două observații se decantează:

– analizele au devenit partizane, indiferent ca sunt manifeste sau nu în acest sens. Reacțiile la adresa discursurilor sunt fie de susținere, fie de îngrijorare maximă, iar lectura discursurilor are un caracter selectiv.

– se mai poate constata o diferență între foștii militari de rang mic și cei de rang superior (colonei și generali în rezervă). În prima categorie îi avem pe invitații lui Patrick Bet-Bet^[33] un cunoscut prezentator și finanțist conservator originar din Iran care a avut și o scurtă carieră în armată. De cealaltă parte îi avem pe  generalii veterani Ben Hodges^[34] și Mark Hertling^[35] ori jurnaliști precum David Rothkopf^[36] și istorici ca Heather Cox Richardson^[37] care atrag atenția fie asupra persoanei celor doi politicieni, fie asupra afirmațiilor celor doi, fie asupra consecințelor derivabile din folosirea armatei pentru calmarea violentelor urbane.

În ceea ce îi privește pe critici, aceștia s-au arătat nedumeriți de motivul real al convocării atâtor comandanți de rang înalt în fata camerelor în condițiile în care același eveniment ar fi putut avea un caracter discret.

Un răspuns cu relevanță pentru antropologie ar trebui să țină cont, poate, de caracter sferei mediatice americane. Sau altfel spus, de măsuță în care sfera publică a ajuns să coincidă cu cea mediatică.

Un ajutor ne poate veni din partea taxonomia propuse de Adrian Cioroianu. În viziunea istoricului român contemporan, evenimentele ar trebui judecate în funcție de trei logici: Clio, Clausewitz și Lady Gaga.

Prima, logica lui Clio se referă la acumularea treptată a lucrurilor, la cauzalitate și la importanța trecutului. Această logică este operaționalizată prin intermediul diplomației dintre state.

A doua, alternativă este cea a lui Clausewitz care privește lumea prin lentila conflictului. Are în vedere războiului pe care guvernele o folosesc alături și/sau în locul diplomației.

Cea de-a treia, logica lui Lady Gaga este a spectacolului, a surprizei continue. Pornind de la stilul prin care celebra artistă americană și-a croit drum spre celebritate prin șoc, se extrapolează către tot ceea ce înseamnă lumea mass-media^[38]. Acțiunile spectaculare, lady gaga-iste pot foarte bine să nu țină cont nici de istoriografia unei probleme, și nici de regulile după care se poate câștiga un conflict armat.

Cultura politică americană a ajuns tot mai mult anexată regulile show-bizz-ului, dacă este să ne luăm după costurile în creștere ale campaniilor electorale prezidențiale.

Cu atât mai mult, persoana lui Donald Trump a dus aceste tendințe la hiperbolic, efectul fiind o publicizare, o manifestare în spațiul public chiar și a acelor informații care ar trebui să rămână clasificate. A se vedea scurgerea informațiilor legate de planurile de atac ale SUA împotriva Iranului pe un grup de Whatsupp gestionat de secretarul Pete Hegseth. Aceeași înclinație spre publicizare s-a putut vedea cu ocazia întâlnirii de la Quantico, Virginia^[39]; riscând potențialele pericole derivate din avea atâția oameni de importanță critică în aceeași cameră în același timp (pe lângă riscul strategic mai putem adăuga și unul contra informativ, în sensul că toți cei prezenți au putut fi văzuți și de către adversarii SUA^[40].)

Apoi, dacă este să facem o analiză ochiometrică fără mari pretenții ne putem întreba în ce măsură forțele armate ale SUA au devenit realmente un așezământ de acțiuni afirmative- după cum se poate vedea din cadrele de mai jos, majoritatea zdrobitoare a celor prezenți sunt bărbați albi. Numărul femeilor ori a celor de culoare sau cu fizionomii asiatice este încă foarte redus și trebuie căutat cu atenție în sală.

Sursa: Michael Sean Winter, When Trump spoke to the generals, their silence spoke volumes, The National Catholic Reporter, October 6, 2025

Sursa: Phil Stewart and Idrees Ali, Hegseth slams ‘fat generals,’ Trump touts cities as troop ‘training grounds’, Reuters, October 1, 2025

Pe lângă logica tip Lady Gaga, trebuie avut în vedere felul în care religia protestantă a organizat sfera publică americană. În ortodoxie și în catolicism, bisericile se subordonează ierarhic patriarhului, respectiv, Papei de la Roma. În schimb, protestantismul prezintă un caracter descentralizat, ceea ce duce la înclinația proliferării sectelor dintre cele mai diverse. Cum specific acestei confesiuni este ca fiecare credincios să fie propriul său preot, și numărul celor care asumă rolul de pastor este cu mult mai mare decât în celelalte două confesiuni ale creștinismului. Așa se face că protestantismul permite unui număr mare de oratori să se afirme în fața publicului^[41].

Importantă pentru discuția ideilor de față este filiația ideilor lui Hegseth, acesta fiind considerat un naționalist creștin^[42] influențat de pastorul Doug Wilson (n.1953) ^[43] și de CREC- Comuniunea Bisericilor Evangheliste Reformate,^[44] care profesează o versiune conservatoare a religiei, axată pe valorile patriarhale. De-a lungul ultimilor douăzeci de ani, Wilson s-a remarcat prin ideile sale^[45], precum crearea unei națiuni creștini cu cât mai puțini imigranți (mai ales musulmani), excluderea femeilor din roluri de luptă în cadrul forțelor armate și instaurarea unei teocrații.

Aprofundând considerațiile anterioare, ne mai putem gândi că mesajul președintelui și secretarului războiului avea în vedere mai multe categorii de public, dintre care ofițerii prezenți în încăpere era doar unul. Astfel putem concepe că mesajele conținute erau pentru:

1. Cei care vizează o carieră militară să știe că vor avea de înfruntat condiții dure, motiv să se gândească de două ori dacă sunt în stare ori nu.
2. Față de publicul republican și la adepții MAGA ce au nevoie de reconfirmarea constantă a unor chestiuni ideologice. Poate că o subcategorie aparține acelor votanți Trump/Maga nehotărâți predispuși să schimbe tabăra în cazul dezamăgirii. Votul lor este important în această perioadă întrucât urmează alegerile de la mijloc de mandat (midterm elections) în noiembrie 2026 care va primeni Congresul și ar putea aduce o confortabilă majoritate democrată.
3. Față de întregul public american pentru a muta atenția de la oprirea guvernului ce avea să urmeze la foarte scurt timp după prezentarea celor două discursuri.
4. Față de publicul internațional format deopotrivă din aliați și inamici. Cuvintele secretarului american au fost într-o anumită măsură o repetiție a discursului susținut la forumul Shangri-La de la sfârșit de martie 2025. Alocuțiunea sa a fost așezată sub conceptul de <pace prin putere>, expresie repetată de patru ori în primele 12-13 minute^[46], dar, totodată, reluată spre sfârșitul intervenției ca un laitmotiv. Pe lângă un laudatio la adresa președintelui american, Hegseth a subliniat necesitatea ca și aliații Washingtonului, deopotrivă europeni și asiatici, să contribuie mai mult la propria lor securitate^[47], subtitrând abordarea tranzacțională a lui Donald Trump, personaj pe care Hegseth l-a caracterizat drept “the ultimate dealmaker”^[48].

Discursul poate fi judecat atât de sine stătător, dar și în legătură cu alte evenimente care au urmat, așa cum a fost noul regulament de acces în Pentagon pentru presă. Pentru Hegseth, regulile propuse sunt de “bun simț” (common sense) și vin să facă ordine într-un spațiu înalt securitizat cum este Pentagonul și în condițiile în care ziariștii aveau o libertate prea mare de mișcare^[49].

De cealaltă parte, reprezentanții marilor ziare, inclusive cele conservatoare (Fox News) au refuzat semnarea noilor angajamente acuzând instituția de a fi încălcat Primul Amendament care dă dreptul la libera exprimare. Ceea ce reproșează oamenii de presă este posibilitatea de a fi pus sub acuzare dacă cineva publică informații neaprobate de către Departamentul de Război, chiar dacă este vorba despre informații neclasificate^[50].

Așa deci că putem găsi aici un efort de a reforma și securitiza spațiul public, cel puțin pe relația forțe armate – public, făcând ca Pentagonul să fie un emițător mult mai strict în emiterea de informații.

 

Concluzie. Rezumatul și limitele analizei

Scopul capitolului de față a fost acela de a operaționaliza miturile derulate în spațiul public cu ajutorul dimensiunilor de securitate ale Școlii de la Copenhaga și taxonomiei comportamentelor furnizate de Robert K.Merton, dar și a tripticului furnizat de istoricul Adrian Cioroianu în lucrarea “Epoca de aur a incertitudinii”. Ca studiu de caz, textul s-a concentrat pe discursul ținut de Secretarul american al Războiului, Pete Hegseth în fața ofițerilor de rang înalt în data de 30 septembrie 2025 la sediul din Quantico, Virginia. O limită a demersului nostru a fost ignorarea aproape totală a alocuțiunii președintelui Trump.

Cu privire la discursul lui Hegseth, acesta a stârnit controverse care pot fi interpretate ca izvorând din conștiința unui sentiment al declinului, deopotrivă la nivelul întregii societăți, dar și al forțelor armate. Filosofia wokeistă, derivat al stângii progresiste este considerată un factor de declin moral și declin al moralului, deci o amenințare. În viziunea unor oameni precum Hegseth și a pastorului Doug Wilson, rezultatele vizibile se transformă într-o amenințare. Cu astfel de date ca premise, Hegseth își propune să securizeze situația reîntorcând forțele armate spre conduita lor inițială (cel puțin așa cum apare din viziunea sa) pentru a-și face misiunea mai bine. În locul comportamentelor ritualistice, superficiale, vor veni altele, de natură conformistă și inovatoare, permițând forțelor armate să fie câștige confruntările viitorului, mai ales cu dușmanii China și Federația Rusă.

Ființă deopotrivă rațională și simbolică, omul se folosește deopotrivă de argumente bazate pe fapte, cât și pe rituluari și simboluri pentru a supraviețui, Împrumutând o analogie mecanică, miturile sunt cheia de boltă, în timp ce ritualurile joacă rolul corzilor sau funiilor care ne ajută să ne cățărăm. Deși ne mândrim cu modernitatea noastră tehnologică, tânjim după sentimentul tribal al solidarității intime. Este și motivul pe care îl observa Bronislaw Malinowski, acela care face ca: “Mitul, așa cum există el în comunitatea salbaticilor, adică așa cum îl găsim în forma sa primitivă, nu reprezintă doar o poveste, ci o realitate care este trăită. Nu reprezintă ceva de genul ficțiunii, așa cum se întâmplă cu un roman pe care îl citim, ci o realitate trăită, ceva despre care se crede că a avut loc în timpuri străvechi și care continuă să influențeze lumea din acel moment. Mitul reprezintă pentru sălbatic ceea ce pentru creștinul credincios înseamnă biblica poveste a Creației, Căderea în păcat sau Jertfirea lui Hristos pe cruce. Așa cum poveștile noastre sacre trăiesc prin ritual, în concepția noastră morală, așa cum ele ne guvernează conduita, așa se întâmplă și cu miturile pentru sălbatici.”^[51]

Miturile după care ne ghidăm și ritualurile prin care încercăm să le menținem în realitate pot juca fie rolul de medicament, fie de otravă, în funcție de doza consumată. Altfel spus, trebuie să avem grijă să nu trăim miturile în așa fel încât să ne împiedice să trăim; să nu le instrumentalizăm încât să facem realitatea să tremure după ritmul halucinațiilor. Pentru o națiune bazată pe imigranți și pe diversitate așa cum este SUA, soluțiile la probleme trebuie găsite în termenii acelei diversități. Etosul războinic pe care Pete Hegseth încearcă să îl revigoreze în cadrul forțelor armate s-ar putea să nu aducă mai multă ordine, ci un pretext pentru propriul său ego și o prefață pentru naționalismul creștin cu șanse mari să eșueze în fanatism și iacobinism.

Note

[1] Barry Buzan, People, States, and Fear The National Security Problem in International Relations, Wheatsheaf Books, 1983, p.9 și passim. Olteanu, M. (2024) ‘The Copenhagen School’s widening security theory in relation to cybersecurity. Applicability and implications’, Security and Defence Quarterly, 48(4), pp. 40–58. doi: 10.35467/sdq/193049. Suplimentar, despre lărgirea accepțiunii securității a se vedea: Constantin MOŞTOFLEI Petre DUŢU Alexandra SARCINSCHI, Studii de Securitate și Apărare, Volumul 2, Editura Universității Naționale de Apărare, București, 2005.

[2] Școala de la Copenhaga nu a fost singurul demers în acest sens, chiar dacă a sfârșit prin a deveni cel mai influent. Și alți autori sau direcții de cercetare au simțit nevoia lărgirii studiilor de securitate dincolo de realism. Unii au apropriat agenda de securitate tradițională pentru alte curente, precum constructivismul (Matt McDonald, Constructivisms, pp.63-76 în Paul D.Williams, Security Studies: An introduction, 2nd Edition, Routledge, 2008.), alții au lărgit, pur si simplu, agenda. Un exemplu este cel al Institutului TRANSCEND al lui Johan Galtung care a creat o metodologie a studiilor pentru pace. Mai mult decât atât, Galtung vede studiile pentru pace ca fiind incompatibile cu studiile strategice, ce deservesc statul și logica westfaliană a acestuia. Johan Galtung, Dietrich Fischer, Johan Galtung Pioneer of Peace Research, Springer, 2013, p.131. Alte exemple țin de autori singulari precum Neville Brown care ating teme precum securitatea ecologică. Vezi Neville Brown, Global Instability and Strategic Crisis, Routledge, 2004, nepaginată (consultare Google Books).

Despre lărgirea agendei securității pentru a cuprinde și chestiuni non-militare precum cele de natură economică, ca și despre rolul Studiilor Strategice în arealul mai larg al Relațiilor Internaționale a se vedea: Barry Buzan, Lene Hansen, The Evolution of Internationale Security Studies, Cambridge University Press, Cambridge, 2009, 2012, pp.85, 92 și passim.

[3] Robert K.Merton, Anomie and Social Structure, American Sociological Review, 3 (1938), pp.672-682

[4] Thorstein Veblen, The Theory of the Leisure Class, Edited with an Introduction and Notes byMartha Banta, Oxford University Press, 2007.

[5] Lilach Gilady, The Price of Prestige: Conspicuous Consumption in International Relations,The University of Chicago Press, 2018.

[6] Pamela J. Stewart & Andrew Strathern, Transformations of Monetary Symbols in the Highlands of Papua New Guinea, L’HOMME162 / 2002,pp.137 à 156. Daniel Sahebi, An Anthropological Perspective on Money as a Symbol of Freedom and Power, Energiaa, 28.11.2024, An Anthropological Perspective on Money as a Symbol of Freedom and Power – Energiaa online newspaper (Accesat 16.10.2025).

[7] Viewpoint: Modi’s currency gamble damaged Indian economy, BBC, 8 November 2017. India’s Supreme Court says 2016 demonetisation decision was legal, Al Jazeera, 2 Jan, 2023.

[8] În această notă ar trebui să nuanțăm mesajul de mai sus și să spunem că războiul posteroic nu ar trebui privit doar ca ipotetic, ci și ca asimetric. Exemplificat de intervenții de la distanță, precum cea a bombardamentelor NATO asupra Serbiei în 1999, acest tip de conflict părea că se va transforma într-un tipar al secolului XXI. După 11 septembrie 2001, însă, istoria a arătat că în continuare războiul rămâne o afacere uman intensiv și consumă viețile soldaților, chiar și pe cei mai bine pregătiți și înzestrați din națiunile industrializate. Prezența prelungită din Afganistan și Irak, ca să nu mai vorbim de atacurile Federației Ruse asupra Georgiei în 2008 și Ucraina (2022-prezent) sau intervenția în Siria au necesitat soldați în teatrul de operațiuni, la fel ca în trecut. Fiecare nouă ustensilă tehnologică (atacurile cibernetice, roiurile de drone) nu au înlocuit factorul uman, ci au diversificat instrumentarul.

[9] Lucia Terzea-Ofrim, Forțarea limitelor, „răsturnătorii” și fabricarea elitei, Dilema, 01 mai 2024.

Avem exemplu cicatricei faciale, Schmiss pe care numeroși germani o purtau cu mândrie drept afirmare a curajului lor. Este situația lui Otto Skorzeny, celebru ofițer german din timpul celui De-al Doilea Război Mondial care a devenit cunoscut pentru operațiunile sale clandestine, emblematică fiind eliberarea lui Mussolini în 1943.

[10] Pete Hegseth, The War on Warriors. Behind the Betrayal of the Men who Keep us Free, Broadside Books, 2024, nepaginată (accesată prin Google Books).

[11] Pentru transcrierea integral a discursului vezi: Transcript. Secretary of War Pete Hegseth Addresses General and Flag Officers at Quantico, Virginia, Sept. 30, 2025, Secretary of War Pete Hegseth Addresses General and Flag Officers at Quantico, Virginia > U.S. Department of War > Transcript (accesat 07.10.2025).

[12] Robert G.Rose, Stop Clipping Convergence: The Army Overlooks the Beard Domain at Its Peril, Modern War Institute, 04.01.2024.

[13] Despre conotațiile politice ale părului a se vedea documentarul: Is Hair Political? | ARTE.tv Culture, 20 Jan 2025, Is Hair Political? | ARTE.tv Culture (accesat 04.10.2025).

[14] Beards: Gas-Mask Obstruction, Camouflage, and Cultural Icon, Wounded Warrior Project, Beards: Gas-Mask Obstruction, Camouflage, and Cultural Icon | WWP (Accesat 04.10.2025).

[15] Rich Cohen, Becoming Adolf, Vanity Fair,  November 2007 Issue. Richard Curland, HISTORICALLY SPEAKING: The Hitler moustache was not always infamous, The Bulletin, 06.08.2016. Michael Kurcina, The History of Moustaches and Why Soldiers Sometimes Defy Regulations, Spotter Up, 18 Jun 2023.

[16] Pete Hegseth, In the Arena: Good Citizens, a Great Republic, and How One Speech Can Reinvigorate America, Thresold Editions, New York, 2016, p.24.

[17] Is it time for a trim? Check out the facial hair facts across the world’s armed forces, Force News, 25^th October 2023

[18] Idee prezentă încă de la începutul discursului secretarului de război american. Pe de altă parte remarcăm și o contradicție în cuvintele atunci când, mai târziu spune că pregătirea trebuie să creeze “războinici” (warriors), iară nu apărători “defenders”. Etosul revigorat al soldatului american trebuie să conțină attribute precum curaj în fața riscului, agilitate și letalitate.

[19] Pentru modul în care Războiul împotriva terorismului a modificat moravurile americane și a condus la proliferarea bărbii, a se vedea:

“The war on terror widened, and more tactical operators—Green Berets, Seals, Rangers—got explicit or tacit approval from military higher-ups for their beards while on missions in the Middle East and Southwest Asia, once-unheard-of exceptions to the services’ longstanding grooming regulations, which had posited that facial hair might run counter to good order and discipline.

It’s difficult to overstate the cultural revolution this spurred within the service. Wearing a beard soon meant that whatever one was doing must be of sufficient importance to buck the rule by which every other soldier had been governed since basic training. Having to shave meant that one must not be all that consequential. With support from military leadership, these “tip of the spear” elites, who fought and risked death out of proportion to their rank-and-file peers, carried a new physical totem of their status. The operator beard became aspirational. […]”

“The beard became a marker of hard men who did their part to win the war, even if it was unwinnable. If only our politicos and tastemakers were made of such resilient stuff! While the Cold War’s clean-shaven American military hero stood in contrast to his unkempt, unchurched foes, the Long War’s bearded operator now stood in contrast to his own unchurched fellow Americans.” Adrian Bonenberger, Adam Weinstein, The Sum of All Beards, Politics, June 4, 2019.

[20] Is it time for a trim?..op.cit.

[21] Kevin Lilley, Sikh Army captain sues DoD to keep beard, turban, ArmyTimes, Marc 1, 2016.  C. Todd Lopez, Turbans, beards, dreadlocks now permissible for some Soldiers, U.S. Army, January 24, 2017.

[22] Meghann Myers, A soldier just got authorization to wear a beard because of his Norse pagan faith, Army Times, 26 Apr 2018.

[23] JAMES E. PARCO, PhD, FOR GOD AND COUNTRY: RELIGIOUS FUNDAMENTALISM IN THE U.S. MILITARY A POSITION PAPER FROM THE CENTER FOR INQUIRY OFFICE OF PUBLIC POLICY, FEBRUARY 2013. Peter Smith, The U.S. military takes pride in its religious diversity. Could that change if Hegseth takes over? Politics Mar 3, 2025.

[24] Pentru o comparație între Donald Trump și Oliver Cromwell a se vedea: Jonathan Taplin, Rebirth of a Nation. Can states’ rights save us from a second civil war? Harpers Magazine, November 2018. Un punct de Vedere interesant este cel citat în continuare, potrivit căruia Trump face aceleași greșeli comise de regele Charles I Stuart, ale cărui abuzuri, de altfel, au si invitat războiul civil englez și dictatura cromwelliană. Matt Ford, Trump Is Following in the Footsteps of a Failed English King. Our Founders’ designs were studiously informed by the mistakes of King Charles I. Our president seems to want to repeat them. New Republic, 10 Oct 2025.

[25] No More Fatties” – Pete Hegseth RIPS Overweight Generals In HISTORIC Military Meeting, 1 Oct 2025, „No More Fatties” – Pete Hegseth RIPS Overweight Generals In HISTORIC Military Meeting (Accesat 07.10.2025).

Unscubscribe Clips, Is Pete Hegseth Returning The US Army To It’s Former Glory? Oct 2025,  Is Pete Hegseth Returning The US Army To It’s Former Glory? – YouTube (Accesat 07.10.2025).

[26] Chris Williamson, “This Is What I Think Of Pete Hegseth” – Jocko Willink, “This Is What I Think Of Pete Hegseth” – Jocko Willink – YouTube (Accesat 07.10.2025).

[27] Sarah Jones, The Dark Side Driving Pete Hegseth. It’s easy to make fun of his speech to generals, but it revealed deep, disturbing insecurities. Intelligencer, 02 Oct 2025.

[28] ‘Shocking’ and ‘offensive’: Ret. Army Commander slams Trump, Hegseth military addresses, MSNBC, 30 September 2025, ‘Shocking’ and ‘offensive’: Ret. Army Commander slams Trump, Hegseth military addresses (05.10.2025). David Moye, Retired General Blasts Trump, Pete Hegseth’s ‘Insulting,’ ‘Offensive’ Remarks To Military, HuffPost, 30 September 2025.

[29] Sarah Jones, op.cit.

[30] J.D.Simkins, Heathens hold religious services rooted in Norse paganism aboard aircraft carrier, Military Times, 8 Jan 2019. Helen Berger, Wiccans in the US military are mourning the dead in Afghanistan this year as they mark Samhain, the original Halloween, The Conversation, October 20, 2021.

[31] Glenn Kirschner, Trump’s Speech to Military Leaders PROVES He’s Dangerously Unfit as Commander In Chief, 3 oct 2025, min 20:00, Trump’s Speech to Military Leaders PROVES He’s Dangerously Unfit as Commander In Chief (accesat 05.10.2025).

[32] ‘Hitleresque’: Retired Major General links Trump speech to Nazi propaganda, MSNBC, 01 Oct 2025, min 00:09, ‘Hitleresque’: Retired Major General links Trump speech to Nazi propaganda (accesat 05.10.2025).

[33] „No More Fatties” – Pete Hegseth RIPS Overweight Generals In HISTORIC Military Meeting, Valuetainment, 01 Oct 2025, „No More Fatties” – Pete Hegseth RIPS Overweight Generals In HISTORIC Military Meeting (accesat ultima oară 11.10.2025). Afirmația nu trebui absolutizată. Numărul și diversitatea persoanelor care au avut o reacție la episodul studiat au fost mari. Așa decic ă, au existat și personae de rang mic care au părăsit forțele armate cu mult timp în urmă și care au avut o atitudine critică nu numai față de Hegseth, dar și față de întregul corp ofițeresc. Este cazul lui Matthew Hoh, căpitan în retragere, fost combatant în războiul din irak și fost angajat al Departamentului de Stat al SUA. Acesta reproșează generalilor de a fi fost de acord prin tăcerea lor cu atât cu afirmațiile lui Hegseth din timpul discursului de la Quantico, cât și înainte când a concediat mai mulți generali. Joe Sandler Clarke and Joe Sandler Clarke, The First US Official to Resign Over Afghanistan Is Fighting to Help Whistleblowers, Vice, November 26, 2014. ProjectCensored, The Myth of the Warrior Ethos, with Matthew Hoh, 24 oct 2025,  min 3:00-05:33 și passim. The Myth of the Warrior Ethos, with Matthew Hoh (Accesat 28.10.2025). Traducând afirmațiile lui Hoh în termini mertonieni, fostul soldat și oficial american reproșează, deci, instituțiilor de forță că sunt mult prea conformist față de complexul militaro-industrial și că, probabil, discursul lui Hegseth nu avea rostul! Putem continua această direcție de argumentare, dar spațiul nu ne permite.

[34] Ret. Lt. Gen. Ben Hodges says Hegseth’s fitness standard remarks were „completely unnecessary”, Face Nations, 05 October 2025, Ret. Lt. Gen. Ben Hodges says Hegseth’s fitness standard remarks were „completely unnecessary” (accesat 11.10.2025).

[35] Katie Phang, FURIOUS Retired General DESTROYS Trump’s Military STUNT, 02 October 2025, FURIOUS Retired General DESTROYS Trump’s Military STUNT (Accesat 11.10.2025).

[36] Former Generals React to Trump-Hegseth Quantico Speeches, The DSR Network, 02 Oct 2025, Former Generals React to Trump-Hegseth Quantico Speeches (Accesat 11.10.2025).

[37] A Deeper Look at Hegseth and Trump’s Performances in Quantico | Explainer, 02 October 2025, A Deeper Look at Hegseth and Trump’s Performances in Quantico | Explainer (Accesat 11.10.2025).

[38]– Logica tip Clio: “evoluția cumulativă a societății europene sau globale, povestea acestui continuum al Istoriei în care întotdeauna în spatele unui efect se află mai multe cauze și în care trama de sine este mult mai important decât personajele care o animă la un moment dat. Logica de tip Clio înseamnă, înainte de toate, repectul față de trecut și speranța că acest trecut poate oferi lecții pentru un present (și viitor) mai bun.”

-Logica tip Clausewitz reprezintă “maniera în care s-au structurat, de-a lungul ultimelor secole, dosarele politice, diplomatice sau militare ale puterilor statale ce au dat contur Istoriei la scară globală. Logica tip Clausewitz e mereu cu fața spre viitor: orice acțiune ai întreprinde azi (militară, diplomatică sau politică), ea are loc în virtutea unei zile de mâine pe care-o dorești a fi într-un fel anume. Pentru ca acest mâine să arate după dorință, ai nevoie de elaborarea unei tactici- aceasta fiind, de altfel, cuvântul-cheie al logicii de tip Clausewitz.”

-Logica tip Lady Gaga se referă la “dimensiunea spectaculară și imprevizibilă a unor fenomene din lumea  azi, și mai ales prevalența evenimentului (în contrast cu povestea tip Clio) și a exhibării imagistice media (în contrast cu planul confindețial de tip Clausewitz). […] în Istoria recentă, în spațiul cultural, social sau politic al lumii de azi, epifenomene altădată periferice au migrat către centrul societăților noastre, iar realitatea însăși este astăzi construită de media, printr-o succesiune de „evenimente” și de „proiecte” care n-au neapărat o legătură cu ziua de ieri, ci par creații ale unui „azi” care nu mai trece. Logica de tip Lady Gaga este logica acestui prezent continuu în care care trecutul nu mai contează..” Adrian Cioroianu, Epoca de Aur a incertitudinii. America și China, ideile și Primăvara arabă, Clio, Clausewitz și Lady Gaga la începutul secolului XXI, Editura Curtea Veche, București, 2011.

[39] What Generals Really Say About Trump and Hegseth | The Daily Beast Podcast, 30 Sept 2025, What Generals Really Say About Trump and Hegseth | The Daily Beast Podcast (accesat 05.10.2025).

[40] Desigur, se poate spune că într-o epocă precum cea actuală, numele generalilor și amiralilor americani erau oricum cunoscute de către restul lumii, așa că nu există realmente un pericol contrainformativ. La drept vorbind, nu poți știi niciodată ce știe și ce nu adversarul și nici nu dorești să îl subestimezi. În plus, chiar asumând că toate numele și figurile celor prezenți sunt cunoscute de intelligence-ul rusesc și chinezesc, așezarea lor în sală poate indica afinități și animozități pe care ochiul inteligent al celor care analizează imaginile le va sesiza exploatând, astfel, orice vulnerabilitate.

[41] Despre pasiunea pentru oratorie în timpul Angliei cromwelliene de secol XVII a se vedea următoarele: “Este nevoie de meșteșugul oratorului de a se acomoda audienței sale pentru a-și trece mesajele, ceea ce îl face atât de necesar pentru societatea care nu este formată numai din oameni înțelepți și educați. Primii republicani se interesau în mod frecvent de a căpăta o educație care să le permită excelența în arta oratoriei. Deși retoricianul ideal ar fi trebuit să fie un om bun, în timp ce altuia rău i s-ar fi negat această calitate, devenise clar atât din istoria veche, cât și din cea recentă, că până și acei retoricieni care nu erau foarte buni puteau crea cele mai mari probleme. Deci, educația era privită drept factorul cheie pentru a forma oratori persuasive, iar nu demagogi inflamatori, consilier înțelepți, iară nu oameni de vici plini de curte.” Antti Tahvanainen, Rhetoric and Public Speech in English Republicanism 1642-1681, Academic dissertation to be publicly discussed, by due permission of the Faculty of Arts at the University of Helsinki in auditorium XIV, on the 21st of January, 2012 at 10 o’clock, Helsinki University Print, Helsinski 2012.

Despre caracterul public al protestantismului vezi și următoarea observație: “Dar în ciuda tuturor acestor așteptări, mulți credincioși nu au rămas tăcuți. Practicându-și religia zgomotos, ei au contrazis concepția populară potrivit căreia religia trebuie să fie în mod cert o chestiune private, trăită în interior și liber aleasă. Religioșii zgomotoși (religious noisemakers) au avansat interpretări alternative ale religiei și locului acesteia în ordinea publică.” Isaac A. Weiner, Religious sound, Public Space, and American Pluralism, A dissertation submitted to the faculty of the University of North Carolina at Chapel Hill in partial fulfilment of the requirements for the degree of Doctor of Philosophy in the Department of Religious Studies, Chapel Hill, 2009, p.8.

[42] Naționalismul creștin reprezintă credința că sentimentul de identitate națională ar trebui să fuzioneze cu credința creștină. Pentru mai multe despre fenomen a se consulta: Samuel Perry, After Trump, Christian nationalist ideas are going mainstream – despite a history of violence, The Conversation, August 5, 2022.

[43] Ben Makuch, How Pete Hegseth’s zeal to bring religiosity to the Pentagon is dividing the military, The Guardian, 14 August 2025.

[44] Samuel Perry, What is CREC? The Christian nationalist group has a vision for America − and Defense Secretary Pete Hegseth’s support, The Conversation, Feb 25, 2025.

[45] Ian Ward, Doug Wilson Has Spent Decades Pushing for a Christian Theocracy. In Trump’s DC, the New Right Is Listening, Politico, 23.05.2025.

[46] [FULL] US Defence Secretary Pete Hegseth’s speech | Shangri-La Dialogue 2025, The Strait Times, 31 May 2025, [FULL] US Defence Secretary Pete Hegseth’s speech | Shangri-La Dialogue 2025

[47] Ibidem, min.23.

[48] U.S. Department of War, Remarks by Secretary of Defense Pete Hegseth at the 2025 Shangri-La Dialogue in Singapore (As Delivered) May 31, 2025, Remarks by Secretary of Defense Pete Hegseth at the 2025 Shangri-La Dialogue in Singapore (As Delivered) > U.S. Department of War > Speech | U.S. Department of War (Accesat 11.10.2025).

[49] Why news organizations are rejecting the Pentagon’s new press rules, PBS NewsHour, 15 Oct 2025, Why news organizations are rejecting the Pentagon’s new press rules – YouTube (Accesat 16.10.2025).

[50] Brian Stelter, Liam Reilly, Pentagon charges ahead with press restrictions ‘designed to stifle a free press,’ media orgs say, CNN, 8 October 2025, Pentagon charges ahead with press restrictions ‘designed to stifle a free press,’ media orgs say | CNN Business. Helen Coster and Andrew Goudsward, Pentagon journalists vacate workspace as new restrictions take effect, Reuters, October 16, 2025. Amy Kristin Sanders, Pentagon journalists vacate workspace as new restrictions take effect, The Conversation, 16 October 2025.

[51] Bronislaw Malinoswski, Myth and Primitive Psychology, Psyche- a Quarterly Journal of General and Applied Psychology, London: Kegan Paul, 1926, p.21.