(Cum Pentagonul și Silicon Valley reconfigurează viitorul războiului și ce lecții poate învăța România)
Într-o lume în care inteligența artificială, tehnologiile autonome și cibernetice rescriu regulile conflictelor globale, România se confruntă cu o întrebare critică: vom reuși să ne adaptăm, sau vom rămâne în urma marilor puteri? Cartea „Unit X: How the Pentagon and Silicon Valley Are Transforming the Future of War”, scrisă de Raj M. Shah și Christopher Kirchhoff, dezvăluie un adevăr tulburător: viitorul războiului nu mai este decis doar de generali și strategi, ci de inginerii și antreprenorii din Silicon Valley.
România, un actor strategic la granița NATO și UE, trebuie să înțeleagă această revoluție tehnologică și să-și adapteze ecosistemele de apărare, inteligență și inovație pentru a rămâne relevantă în peisajul securității internaționale.
DIU: un model pentru România?
Cartea explorează ascensiunea Defense Innovation Unit (DIU), un proiect revoluționar lansat de Pentagon în 2015, menit să accelereze adoptarea tehnologiilor comerciale de ultimă oră în armată. Practic, guvernul SUA a înțeles că nu mai poate depinde doar de giganții tradiționali ai industriei de apărare, precum Lockheed Martin sau Northrop Grumman, și că trebuie să colaboreze cu startup-uri inovatoare din Silicon Valley.
România, cu un ecosistem IT puternic în Cluj, București și Timișoara, dar și cu o industrie de apărare încă ancorată în tehnologii depășite, ar putea adopta un model similar. Însă o întrebare esențială persistă: este guvernul român pregătit să renunțe la birocrația greoaie și să accepte inovația din sectorul privat ca motor al modernizării apărării?
Inteligența artificială în război – lecții pentru România
Una dintre cele mai tulburătoare revelații ale cărții este întârzierea Pentagonului în adoptarea tehnologiilor emergente. Pe când Silicon Valley inova rapid în AI, cloud computing și analiză big data, armata SUA încă folosea software învechit.
Situația din România nu este diferită: deși avem un sector de AI emergent, puține dintre inovațiile sale sunt integrate în sectorul de apărare. Comparativ, China și Rusia investesc masiv în AI militară, de la drone autonome la război cibernetic. Dacă România nu va începe să dezvolte și să adopte rapid aceste tehnologii, riscă să devină irelevantă în noul peisaj al conflictelor.
O inițiativă precum DIU ar putea oferi soluția, permițând antreprenorilor români din AI și tehnologie să colaboreze direct cu structurile de apărare și inteligență.
Apărare cibernetică: suntem pregătiți pentru un atac hibrid?
Cartea evidențiază faptul că, în timp ce SUA ignorau revoluția digitală în domeniul apărării, adversari precum China lansau tehnologii care ar putea decide rezultatul unui conflict. În octombrie 2021, China a testat prima armă hipersonică nuclear-capabilă, capabilă să lovească oriunde pe glob în sub 15 minute.
România, expusă constant amenințărilor hibride din partea Rusiei și a altor actori statali și non-statali, trebuie să înțeleagă că apărarea nu mai înseamnă doar tancuri și avioane, ci și protecția infrastructurii digitale, a sistemelor de inteligență artificială și a comunicațiilor securizate.
Modelul DIU sugerează că statul trebuie să colaboreze mai strâns cu startup-uri de cybersecurity și AI, oferindu-le acces rapid la finanțare și facilitând testarea și implementarea rapidă a tehnologiilor emergente în sectorul de apărare.
România în cursa tehnologică a războiului modern
Cartea Unit X pune în evidență o realitate dură: dacă nu te adaptezi, vei pierde. SUA au fost nevoite să reinventeze modul în care integrează tehnologia în armată pentru a rămâne competitive. România, aflată la granița conflictului dintre democrațiile occidentale și regimurile autoritare, nu își permite să ignore aceste lecții.
Câteva direcții concrete pentru România:
* Crearea unui „DIU românesc” care să conecteze sectorul privat de apărare și tehnologie cu nevoile strategice ale armatei și serviciilor de informații.
* Investiții masive în AI și autonomie militară, pentru a asigura superioritatea tehnologică în fața adversarilor regionali.
* Dezvoltarea unei culturi de inovare în instituțiile de apărare, reducând birocrația și facilitând achizițiile rapide de tehnologie.
Dacă nu vom acționa acum, vom ajunge să cumpărăm tehnologie militară de la alții, în loc să fim printre cei care o dezvoltă.
Întrebarea finală rămâne: va avea România curajul să facă acest pas, sau va continua să rămână în umbra marilor puteri?
© 2025 George V. Scripcariu. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.
Lasă un răspuns