Accesul la azil al persoanelor palestiniene din Fâșia Gaza: Protecția internațională și exigențele de securitate în dreptul internațional, european și român

Bogdan Nicolae CIOCOVEANU[1], Dr. Daniela Georgiana GOLEA[2]
bogdan@ciocoveanu.ro, kolerdaniela@gmail.com

[1] Cercetător independent

[2] Divizia de Istoria Științei (DIS)/Comitetul Român de Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii (CRIFST) al Academiei Române

 

Access to Asylum for Palestinians from the Gaza Strip: International Protection and Security Requirements under International, European, and Romanian Law

Abstract

Access to asylum for Palestinians from the Gaza Strip raises legal questions concerning both eligibility for international protection and the relationship between protection obligations and states’ security requirements. This article examines these questions within the international, European Union and Romanian legal frameworks, focusing on the specific regime established by Article 1D of the 1951 Convention relating to the Status of Refugees for persons receiving protection or assistance from United Nations organs or agencies other than the United Nations High Commissioner for Refugees. It addresses the relevance of UNRWA assistance, the conditions for recognition as a refugee and eligibility for subsidiary protection, the principle of non-refoulement and the exclusion clauses. The analysis seeks to distinguish the legal implications of conditions in the territory of origin from the applicant’s individual circumstances, without treating nationality as establishing either automatic entitlement to protection or a security risk. It argues for individual assessments based on verifiable information, distinguishing eligibility for protection, grounds for exclusion and legal constraints on removal from the state’s territory. This distinction enables applications to be assessed without conflating the civilian population with armed organisations or weakening legal obligations concerning security.

Keywords: Gaza Strip; asylum; international protection; Article 1D; UNRWA; non-refoulement; exclusion clauses; state security

Rezumat

Accesul persoanelor palestiniene din Fâșia Gaza la azil ridică probleme juridice care privesc atât condițiile acordării protecției internaționale, cât și raportul dintre obligațiile de protecție și exigențele de securitate ale statelor. Articolul examinează aceste probleme prin analiza cadrului juridic internațional, al Uniunii Europene și al României, cu accent pe regimul particular instituit de articolul 1D al Convenției din 1951 privind statutul refugiaților pentru persoanele care beneficiază de protecție sau asistență din partea unor organisme ale Organizației Națiunilor Unite, altele decât Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați. Sunt analizate relevanța asistenței UNRWA, condițiile recunoașterii statutului de refugiat și ale acordării protecției subsidiare, principiul nereturnării și clauzele de excludere. Demersul urmărește să delimiteze efectele juridice ale situației din teritoriul de origine de circumstanțele individuale ale solicitantului, fără a deduce din apartenența națională nici îndreptățirea automată la protecție, nici existența unui risc de securitate. Analiza susține necesitatea unei examinări individuale, întemeiate pe informații verificabile, care să distingă între condițiile acordării protecției, motivele de excludere și limitele juridice ale îndepărtării de pe teritoriul statului. Această distincție permite evaluarea cererilor fără confundarea populației civile cu organizațiile armate și fără diminuarea obligațiilor legale privind securitatea.

Cuvinte cheie: Fâșia Gaza, azil, protecție internațională, articolul 1D, UNRWA, principiul nereturnării, clauze de excludere, securitatea statului

 

INTELLIGENCE INFO, Volumul 5, Numărul 4, Decembrie 2026, pp. xxx
ISSN 2821 – 8159, ISSN – L 2821 – 8159
URL: https://www.intelligenceinfo.org/accesul-la-azil-al-persoanelor-palestiniene-din-fasia-gaza/
© 2026 Bogdan Nicolae CIOCOVEANU, Daniela Georgiana GOLEA. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.
Licența CC BY 4.0

 

1. Introducere și metoda cercetării

Accesul la azil al persoanelor provenite din Fâșia Gaza ridică o problemă juridică precisă: în ce condiții o persoană poate beneficia de protecție, atunci când autoritatea trebuie să examineze simultan riscurile din zona de proveniență și eventualele fapte relevante pentru securitate? Răspunsul nu rezultă exclusiv din existența unui conflict armat și nici din poziția unui stat față de actorii acestuia. El depinde de regimul juridic aplicabil solicitantului și de probele privind situația sa.

Studiul pornește de la legitimitatea protejării populației Israelului împotriva terorismului și a luării de ostatici. Articolul 51 din Carta ONU[3] consacră dreptul inerent la autoapărare în condițiile sale proprii. Această normă privește recurgerea la forță în relațiile internaționale; ea nu stabilește eligibilitatea unei persoane pentru azil într-un stat european. Interesele de securitate relevante pentru cererea individuală trebuie analizate prin normele privind excluderea, retragerea statutului și prevenirea infracțiunilor. Recunoașterea acestor interese nu dispensează niciun actor de obligațiile internaționale care îi sunt aplicabile.

Cercetarea are caracter juridic doctrinar. Corpusul analizat cuprinde tratatele pertinente, actele Uniunii Europene, legislația română și hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) și ale Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO). Actele au fost consultate în publicații oficiale și în forme consolidate; hotărârile au fost verificate prin identificatorii cauzelor și ai jurisprudenței. Data de referință a cadrului normativ este 20 septembrie 2026. Analiza nu utilizează interviuri, date de teren sau estimări proprii ale situației umanitare.

Contribuția propusă constă în examinarea distinctă a patru întrebări: poate persoana accesa procedura; îndeplinește condițiile protecției; există un temei individual de excludere ori de retragere a statutului; poate fi executată legal returnarea către destinația avută în vedere? Distincția are consecințe practice. Un solicitant poate avea acces la procedură și totuși să fie exclus pentru fapte grave. La rândul său, excluderea poate coexista cu interdicția returnării într-un loc unde există un risc real de tortură.

2. Cadrul normativ și aplicarea sa în timp

Convenția de la Geneva din 1951 și Protocolul din 1967 constituie baza regimului refugiaților. Articolul 1A definește condițiile generale, articolul 1D reglementează situația persoanelor aflate sub protecția sau asistența unui alt organism al ONU decât Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR), iar articolul 1F exclude anumite persoane pentru fapte de o gravitate deosebită. România a aderat la cele două instrumente prin Legea nr. 46/1991[4]. Pentru persoanele palestiniene, raportul dintre aceste dispoziții trebuie stabilit înainte de alegerea temeiului recunoașterii.

Dreptul Uniunii adaugă dreptul la azil, interdicția expulzărilor colective și garanția unei căi de atac efective. Carta drepturilor fundamentale interzice tortura și îndepărtarea către un stat în care există riscul grav al tratamentelor prevăzute de articolul 19 alineatul (2). Convenția europeană a drepturilor omului și Convenția împotriva torturii instituie obligații care nu depind de recunoașterea statutului de refugiat[5]. Autoritatea trebuie, prin urmare, să evite confundarea acordării unui statut cu protecția împotriva unei destinații periculoase.

La data de referință, Regulamentul (UE) 2024/1347 reprezintă actul european privind condițiile și conținutul protecției internaționale. Data aplicării sale este 12 iunie 2026, în urma rectificării oficiale publicate la 25 noiembrie 2025. Utilizarea datei de 1 iulie 2026 din textul inițial ar conduce la o prezentare inexactă a dreptului actual. Regulamentul înlocuiește Directiva 2011/95/UE[6], dar jurisprudența pronunțată sub directivele anterioare păstrează valoare interpretativă în măsura continuității dispozițiilor relevante.

Regulamentul (UE) 2024/1348 stabilește procedura comună și se aplică din 12 iunie 2026. Pentru cererile depuse înainte de această dată, articolul 79 alineatul (3) menține regimul procedural al Directivei 2013/32/UE. În consecință, data cererii trebuie consemnată exact; prezentarea tuturor dosarelor aflate în curs ca fiind supuse aceleiași proceduri ar ignora norma tranzitorie. Modificările din 2026 privind țările terțe sigure și țările de origine sigure trebuie, de asemenea, integrate în analiza actului procedural[7].

În dreptul român, Constituția leagă acordarea și retragerea azilului de lege și de tratatele la care România este parte. Legea nr. 122/2006 rămâne relevantă pentru cadrul intern, însă dispozițiile sale trebuie aplicate împreună cu regulamentele europene direct aplicabile. Potrivit articolului 148 alineatul (2) din Constituție[8], normele europene obligatorii au prioritate față de dispozițiile contrare ale legilor interne. Citarea legii naționale fără confruntarea cu dreptul european actual este, astfel, insuficientă.

3. Accesul la procedură și verificările inițiale

Dreptul de a solicita protecție trebuie separat de rezultatul examinării. Articolul 4 din Legea nr. 122/2006 permite accesul la procedură străinului sau apatridului aflat pe teritoriul României ori la frontieră care își exprimă intenția de a cere protecție. În același timp, articolul 36 alineatul (2) nu instituie posibilitatea depunerii unei cereri de azil din afara teritoriului țării[9]. Evacuarea, eliberarea unei vize sau admiterea umanitară pot facilita accesul fizic, dar nu echivalează, prin ele însele, cu recunoașterea protecției internaționale.

Regulamentul (UE) 2024/1356 organizează screeningul pentru categoriile de persoane care intră în domeniul său de aplicare. Identificarea și verificările de securitate servesc stabilirii identității și a eventualelor amenințări. Încheierea screeningului conduce la orientarea către procedura competentă; acesta nu înlocuiește analiza motivelor de persecuție ori a clauzelor de excludere[10]. O concordanță într-o bază de date trebuie verificată, inclusiv sub aspectul identității persoanei, înainte de a primi o semnificație decisivă în dosarul de azil.

Pentru un solicitant din Gaza, autoritatea trebuie să stabilească cetățenia sau lipsa acesteia, reședința obișnuită anterioară, traseul și documentele disponibile. Calificarea tuturor persoanelor palestiniene drept apatride ar simplifica nejustificat examinarea. Tot astfel, proveniența geografică nu poate demonstra participarea la o organizație teroristă. Verificarea individuală permite depistarea unei asemenea participări atunci când există probe și împiedică înlocuirea investigației cu presupuneri despre populația de origine.

4. Regimul UNRWA și recunoașterea de drept

Articolul 1D urmărește continuitatea protecției pentru persoanele care beneficiază de asistența unui organism specializat al ONU. În această materie este relevantă UNRWA, agenția ONU care acordă asistență refugiaților palestinieni. În cauza Bolbol, CJUE[11] a arătat că simpla eligibilitate pentru asistența agenției nu este suficientă: relevantă este beneficierea efectivă de aceasta. Înregistrarea constituie o probă suficientă a asistenței, fără a exclude alte mijloace de probă pentru persoanele neînregistrate. Pentru persoanele care nu intră în domeniul acestei clauze, condițiile generale ale protecției trebuie examinate separat.

Încetarea asistenței nu presupune exclusiv desființarea UNRWA. În El Kott, Curtea a inclus situația în care persoana a părăsit zona din motive independente de voința sa, fiind expusă unei insecurități personale grave, iar agenția nu îi putea asigura condiții de viață conforme misiunii sale[12]. Dacă sunt îndeplinite condițiile articolului 1D, recunoașterea de drept nu impune demonstrarea suplimentară a tuturor elementelor definiției generale a refugiatului. Rămâne necesară verificarea celorlalte clauze de excludere.

Cauza XT clarifică dimensiunea geografică a examinării. Autoritatea trebuie să ia în considerare sectoarele zonei de operațiuni UNRWA în care persoana are posibilitatea concretă de a intra și de a rămâne în siguranță, beneficiind de asistență. Existența unor operațiuni ale agenției într-un alt teritoriu nu dovedește că acesta este accesibil solicitantului. Pentru o persoană provenită din Gaza[13], alternativa trebuie verificată prin situația juridică și practică a accesului, dincolo de identificarea geografică a unui alt sector.

Hotărârea SN și LN din 2024[14] este esențială pentru interpretarea condițiilor de viață și securitate. Curtea a precizat că insecuritatea gravă poate decurge din situația generală și că solicitantul nu trebuie întotdeauna să dovedească faptul că este vizat în mod specific. Evaluarea ține seama de vulnerabilități, mai ales în cazul minorilor, și de situația actualizată la examinarea cererii sau a căii de atac. O asistență inferioară standardelor existente în Uniune nu dovedește, singură, încetarea ei; trebuie cercetată posibilitatea reală de a trăi în condiții demne și de securitate minimă.

Rezultă că examinarea individuală nu poate ignora probele despre condițiile generale. Ea stabilește legătura dintre aceste condiții și posibilitățile efective ale persoanei. În sens invers, formula recunoașterii de drept nu autorizează eliminarea verificării faptelor de excludere. Autoritatea trebuie să motiveze atât aplicabilitatea regimului UNRWA, cât și concluzia privind eventualele fapte individuale incompatibile cu protecția.

Examinarea activității agenției trebuie deosebită de atribuirea răspunderii unui beneficiar. Nota ONU din 5 august 2024 privind investigația serviciului său de supraveghere internă, OIOS (Office of Internal Oversight Services), a diferențiat, între cele 19 cazuri cercetate, un caz fără probe, nouă cu probe insuficiente și nouă în care probele indicau o posibilă implicare în atacurile din 7 octombrie 2023; pentru ultimul grup a fost anunțată încetarea raporturilor de muncă[15]. Constatările administrative justifică cercetarea faptelor individuale, dar nu constituie condamnări penale și nu stabilesc răspunderea tuturor angajaților sau beneficiarilor UNRWA.

5. Statutul de refugiat și protecția subsidiară

În afara mecanismului special al articolului 1D, cererea de recunoaștere a statutului de refugiat trebuie raportată la persecuție și la motivele prevăzute de Convenția din 1951. Persoana palestiniană poate invoca, de exemplu, o persecuție legată de opiniile sale politice, dacă faptele și absența protecției efective o confirmă. Identitatea autorului persecuției se stabilește din probe; dreptul european permite examinarea faptelor unor actori nestatali[16]. Proveniența din Gaza nu dovedește, singură, toate condițiile definiției generale.

Dacă nu sunt îndeplinite condițiile statutului de refugiat, trebuie examinată protecția subsidiară. Articolul 15 din Regulamentul (UE) 2024/1347 distinge pedeapsa cu moartea sau execuția, tortura ori tratamentele inumane sau degradante și amenințarea gravă, individuală, la adresa unui civil, determinată de violența nediscriminată în conflict armat. Articolul 26 din Legea nr. 122/2006[17] cuprinde categoriile corespunzătoare. Simpla preferință a autorității pentru una dintre formele de protecție nu poate înlocui verificarea temeiului legal pertinent.

În Elgafaji, Curtea a explicat că un nivel excepțional de ridicat al violenței nediscriminate poate expune un civil unui risc real prin simpla prezență în zona respectivă. Atunci când factorii personali agravează expunerea, nivelul de violență generală necesar pentru recunoaștere poate fi mai redus. Aplicarea acestei interpretări la Gaza[18] presupune informații actuale despre locul concret al eventualei întoarceri. Hotărârea oferă metoda de evaluare; ea nu stabilește anticipat intensitatea riscului pentru orice cerere ulterioară.

6. Terorismul și răspunderea individuală

Prevenirea folosirii azilului pentru protejarea autorilor terorismului are un temei expres în instrumentele internaționale. Rezoluția 1373 (2001)[19] solicită statelor măsuri, conforme cu dreptul internațional și cu standardele drepturilor omului, pentru a verifica înaintea acordării statutului dacă solicitantul a planificat, facilitat sau participat la acte teroriste. Această cerință susține o cercetare serioasă a faptelor și cooperarea autorităților, fără a transforma procedura de azil într-o sancțiune bazată pe origine.

Hamas, inclusiv Hamas-Izz al-Din al-Qassem, figurează în lista europeană relevantă pentru măsurile restrictive împotriva terorismului, prevăzută de anexa II la Regulamentul (UE) 2026/456[20]. Înscrierea organizației are o semnificație juridică precisă pentru regimul sancțiunilor și reprezintă un element pertinent atunci când sunt cercetate legăturile unui solicitant cu aceasta. Pentru excluderea persoanei este însă necesară stabilirea faptelor care îi sunt atribuibile și a încadrării lor în clauza aplicabilă.

În B și D, CJUE a respins excluderea automată întemeiată exclusiv pe apartenența la o organizație înscrisă pe o listă teroristă. Sunt relevante rolul efectiv, cunoașterea activităților, contribuția la fapte și împrejurările participării. Curtea a precizat totodată că excluderea pentru fapte anterioare nu presupune demonstrarea unui pericol actual[21]. Odată stabilite condițiile clauzei, nu se adaugă un nou test de proporționalitate între gravitatea faptelor și temerea de persecuție. Posibilitatea îndepărtării rămâne o problemă distinctă.

Lounani împiedică reducerea răspunderii relevante la autorul material al unui atentat. Recrutarea, organizarea deplasării unor combatanți sau facilitarea activităților teroriste pot justifica excluderea în condițiile unei examinări individuale. Curtea nu a impus existența unei condamnări pentru o anumită infracțiune teroristă ca premisă universală a clauzei privind actele contrare scopurilor ONU[22]. Autoritatea trebuie totuși să demonstreze contribuția concretă, nu să deducă sprijinul terorist din relații familiale ori din locul de reședință.

Articolul 12 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2024/1347[23] acoperă crimele împotriva păcii, crimele de război și împotriva umanității, infracțiunile grave de drept comun comise în afara țării de refugiu înaintea acordării statutului de refugiat și actele contrare scopurilor și principiilor ONU. Regulamentul cere evaluarea responsabilității individuale, a gravității actelor și a împrejurărilor relevante. Pentru minori contează vârsta răspunderii penale; constrângerea și circumstanțele implicării trebuie examinate în aprecierea responsabilității. Protecția subsidiară are propriile clauze de excludere, inclusiv pericolul pentru comunitate sau pentru securitatea statului. Respingerea statutului de refugiat nu conduce automat la acordarea protecției subsidiare.

Evaluarea probelor trebuie să păstreze sensul pragului legal al motivelor serioase. Acesta nu este identic cu standardul unei condamnări penale, dar nici nu permite ca bănuiala neverificată să devină probă suficientă. Lipsa documentelor nu dovedește singură frauda sau implicarea în terorism. Solicitantul trebuie să coopereze, iar autoritatea să examineze explicațiile lipsei actelor, coerența declarațiilor și informațiile verificabile. Articolul 4 alineatul (5) al regulamentului[24] stabilește condițiile în care anumite afirmații pot fi acceptate fără confirmare documentară.

Informațiile clasificate nu pot transforma avizul unui serviciu de securitate într-o decizie obligatorie și nemotivată privind protecția. În GM, Curtea a cerut garanții care să permită cunoașterea substanței motivelor și exercitarea apărării și a respins dependența sistematică a autorității de un aviz nemotivat. Soluția, pronunțată sub directivele anterioare, trebuie raportată în cadrul actual la articolul 47 din Cartă și la garanțiile regulamentului procedural[25]. Protejarea surselor de informații trebuie organizată împreună cu posibilitatea unui control jurisdicțional efectiv.

Excluderea pentru fapte grave se deosebește de retragerea statutului pentru motive de securitate. Articolul 14 din Regulamentul (UE) 2024/1347 prevede retragerea în cazurile sale legale, inclusiv pericolul pentru securitatea statului, și păstrează anumite drepturi convenționale. Pentru ipoteza unei condamnări definitive pentru o infracțiune deosebit de gravă, norma cere și existența pericolului pentru comunitate. În M și alții, CJUE[26] a stabilit că retragerea sau refuzul statutului pentru asemenea motive nu elimină, prin ea însăși, calitatea convențională de refugiat a persoanei care continuă să îndeplinească condițiile materiale.

7. Nereturnarea și țările terțe sigure

Interdicția returnării către tortură are un caracter absolut. În Chahal, CEDO a afirmat că riscul tratamentelor contrare articolului 3[27] nu poate fi pus în balanță cu amenințarea pe care persoana ar reprezenta-o pentru securitatea națională. Convenția împotriva torturii interzice expulzarea, returnarea și extrădarea când există motive serioase privind riscul de tortură. Aceste garanții privesc persoana aflată sub jurisdicția statului, inclusiv atunci când aceasta nu beneficiază de protecție internațională.

Excepția de la nereturnare prevăzută de articolul 33 alineatul (2) din Convenția din 1951 nu înlătură obligațiile rezultate din dreptul european privind tortura și tratamentele inumane sau degradante. În dreptul român, articolul 6 alineatul (3) permite anumite măsuri pentru motive de securitate fără a prejudicia garanția alineatului (2)[28]. Așadar, constatarea excluderii nu autorizează automat returnarea în Gaza sau într-un alt teritoriu. Statul poate utiliza instrumentele penale și măsurile de securitate permise de lege, dar trebuie să justifice separat legalitatea destinației.

Conceptul de țară terță sigură reclamă mai mult decât vecinătatea geografică. Regulamentul (UE) 2026/463 a modificat articolul 59 din Regulamentul (UE) 2024/1348[29]: legătura cu țara terță nu mai constituie singura situație relevantă, fiind prevăzute și tranzitul ori un acord care impune examinarea pe fond a cererilor de protecție efectivă. Pentru minorii neînsoțiți, acordul nu poate reprezenta singur baza aplicării conceptului. Condițiile materiale privind siguranța, nereturnarea și accesul la protecție efectivă trebuie verificate în continuare, împreună cu posibilitatea reală a admiterii în țara respectivă.

Distincția dintre țara de origine sigură și țara terță sigură este deosebit de relevantă pentru Egipt. Regulamentul (UE) 2026/464 include Egiptul în lista europeană a țărilor de origine sigure[30]. Această calificare privește cererile pentru care Egiptul este țară de origine în sensul legal aplicabil, inclusiv reședința obișnuită anterioară a unui apatrid. Ea nu dovedește automat că Egiptul oferă unei persoane provenite din Gaza acces, ședere și protecție efectivă ca țară terță. Soluția unui asemenea dosar presupune examinarea condițiilor specifice, nu transferul calificării între două instituții juridice.

8. Aplicarea în România și motivarea deciziei

Legea nr. 122/2006 conține dispoziții explicite despre persoanele asistate de organisme ale ONU. Articolul 25 alineatele (4)–(7)[31] cere examinarea individuală a beneficiului asistenței, a încetării acesteia și a eventualelor alte motive de excludere. Părăsirea voluntară nu creează, singură, un drept la recunoaștere. Aplicarea acestei reguli trebuie să respecte jurisprudența care include încetarea pentru motive independente de voința persoanei și care admite relevanța insecurității rezultate din condițiile generale.

Ordinul MAI nr. 89/2026 stabilește atribuțiile privind datele Eurodac și metodologia cooperării pentru aplicarea regulamentelor europene[32]. Inspectoratul General pentru Imigrări gestionează datele, iar atribuțiile de prelevare sunt distribuite potrivit ordinului. Actul privește cooperarea și infrastructura administrativă; el nu introduce un temei nou de recunoaștere sau de excludere. Rezultatele verificărilor trebuie integrate în examinarea juridică a cererii, cu respectarea competenței autorității decizionale.

Ca propunere de motivare, o decizie privind un solicitant din Gaza ar trebui să arate succesiv regimul procedural aplicabil, faptele relevante pentru protecție, analiza responsabilității individuale și concluzia privind riscul la destinația eventualei returnări. Fiecare concluzie trebuie să indice probele și norma utilizată. Informațiile despre țara de origine trebuie să fie actualizate la data examinării, iar solicitantul trebuie să poată contesta efectiv raționamentul decisiv[33]. Această organizare permite instanței să verifice dacă o problemă de securitate a fost demonstrată și încadrată corect sau doar invocată.

9. Concluzii

Accesul la azil al persoanelor palestiniene din Gaza trebuie soluționat prin norme aplicate persoanei și prin probe actuale. Regimul UNRWA poate conduce la recunoașterea de drept atunci când sunt îndeplinite condițiile încetării asistenței, inclusiv în situații de insecuritate gravă determinate de contextul general. El nu înlătură examinarea faptelor de excludere. În lipsa aplicabilității acestui regim, statutul de refugiat și protecția subsidiară păstrează condiții și temeiuri distincte.

Considerarea fermă a securității Israelului își găsește expresia juridică în cercetarea participării la terorism și în aplicarea clauzelor de excludere, atunci când faptele o justifică. Precizia acestei examinări protejează atât comunitatea statului de primire, cât și credibilitatea sistemului de azil. Răspunderea nu poate fi dedusă din identitatea palestiniană sau din beneficierea de asistență UNRWA; în schimb, contribuția demonstrată la fapte grave trebuie să producă efectele prevăzute de lege.

Pentru practica română, prioritatea constă în motivarea separată a eligibilității, a excluderii și a returnării, în cadrul legislativ aplicabil fiecărui dosar. Autoritatea trebuie să utilizeze normele europene în forma actuală, să conserve garanțiile apărării și să verifice protecția efectivă oferită de o eventuală țară terță. O decizie solidă nu se limitează la eticheta de refugiat sau la invocarea securității; ea explică de ce faptele individuale satisfac condițiile normei și ce consecințe juridice pot fi executate legal.

BIBLIOGRAFIE

I. Tratate și alte acte internaționale

1. Organizația Națiunilor Unite, Carta Organizației Națiunilor Unite, San Francisco, 26 iunie 1945.Disponibilă la: https://legal.un.org/repertory/art51.shtml;
2. Consiliul Europei, Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Roma, 4 noiembrie 1950,

Disponibilă la: https://www.echr.coe.int/documents/d/echr/convention_ENG;

3. Organizația Națiunilor Unite, Convenția privind statutul refugiaților, Geneva, 28 iulie 1951; traducerea publicată în Monitorul Oficial nr. 148 din 17 iulie 1991.
   Disponibilă la: https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/30115;
4. Organizația Națiunilor Unite, Protocolul privind statutul refugiaților, New York, 31 ianuarie 1967; traducerea publicată în Monitorul Oficial nr. 148 din 17 iulie 1991.
   Disponibil la: https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/30116;
5. Organizația Națiunilor Unite, Convenția împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, 10 decembrie 1984; traducerea publicată în Monitorul Oficial nr. 112 din 10 octombrie 1990.

Disponibilă la:

https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/41179?isFormaDeBaza=True&rep=True;

6. Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, Rezoluția 1373 (2001), adoptată la 28 septembrie 2001, S/RES/1373 (2001).

Disponibilă la: https://docs.un.org/en/S/RES/1373(2001).

II. Dreptul Uniunii Europene

7. Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, C 326, 26 octombrie 2012.

Disponibilă la: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:12012P/TXT;

8. Regulamentul (CE) nr. 2580/2001 al Consiliului din 27 decembrie 2001 privind măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L 344, 28 decembrie 2001, cu modificările ulterioare. Disponibil la: https://eur-lex.europa.eu/eli/reg/2001/2580/oj/ron;
9. Directiva 2004/83/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind standardele minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecție internațională și referitoare la conținutul protecției acordate, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L 304, 30 septembrie 2004.

Disponibilă la: https://eur-lex.europa.eu/eli/dir/2004/83/oj/ron;

10. Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate (reformare), Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L 337, 20 decembrie 2011.
    Disponibilă la: https://eur-lex.europa.eu/eli/dir/2011/95/oj/ron;
11. Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale (reformare), Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L 180, 29 iunie 2013.

Disponibilă la: https://eur-lex.europa.eu/eli/dir/2013/32/oj/ron;

12. Regulamentul (UE) 2024/1347 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 mai 2024 privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate, de modificare a Directivei 2003/109/CE a Consiliului și de abrogare a Directivei 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L, 2024/1347, 22 mai 2024.

Disponibil la: https://eur-lex.europa.eu/eli/reg/2024/1347/oj/ron;

13. Regulamentul (UE) 2024/1348 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 mai 2024 de stabilire a unei proceduri comune în materie de protecție internațională în Uniune și de abrogare a Directivei 2013/32/UE, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L, 2024/1348, 22 mai 2024, cu modificările ulterioare.

Disponibil la: https://eur-lex.europa.eu/eli/reg/2024/1348/oj/ron;

14. Regulamentul (UE) 2024/1356 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 mai 2024 de introducere a screeningului resortisanților țărilor terțe la frontierele externe și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 767/2008, (UE) 2017/2226, (UE) 2018/1240 și (UE) 2019/817, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L, 2024/1356, 22 mai 2024.

Disponibil la: https://eur-lex.europa.eu/eli/reg/2024/1356/oj/ron;

15. Rectificare la Regulamentul (UE) 2024/1347 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 mai 2024, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L, 2025/90926, 25 noiembrie 2025.
    Disponibilă la: https://eur-lex.europa.eu/eli/reg/2024/1347/corrigendum/2025-11-25/oj/ron;
16. Regulamentul (UE) 2026/463 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 februarie 2026 de modificare a Regulamentului (UE) 2024/1348 în ceea ce privește aplicarea conceptului de țară terță sigură, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L, 2026/463, 26 februarie 2026.
    Disponibil la: https://eur-lex.europa.eu/eli/reg/2026/463/oj/ron;
17. Regulamentul (UE) 2026/464 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 februarie 2026 de modificare a Regulamentului (UE) 2024/1348 în ceea ce privește întocmirea unei liste a țărilor de origine sigure la nivelul Uniunii, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L, 2026/464, 26 februarie 2026.

Disponibil la: https://eur-lex.europa.eu/eli/reg/2026/464/oj/ron;

18. Regulamentul (UE) 2026/456 al Consiliului din 26 februarie 2026 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2580/2001 privind măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului și de abrogare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2025/1578 și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2026/420, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L, 2026/456, 26 februarie 2026.

Disponibil la: https://eur-lex.europa.eu/eli/reg/2026/456/oj/ron;

III. Legislația României

19. Constituția României, republicată în Monitorul Oficial nr. 767 din 31 octombrie 2003.
    Disponibilă la: https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/47355;
20. Legea nr. 46 din 4 iulie 1991 pentru aderarea României la Convenția privind statutul refugiaților, precum și la Protocolul privind statutul refugiaților, Monitorul Oficial nr. 148 din 17 iulie 1991.

Disponibilă la: https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/1511;

21. Legea nr. 122 din 4 mai 2006 privind azilul în România, Monitorul Oficial nr. 428 din 18 mai 2006, forma consolidată. Disponibilă la:

https://legislatie.just.ro/Public/FormaPrintabila/00000G141WDE84CWKHA2HLTGCSZG9VIO

22. Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 89 din 12 iunie 2026 pentru stabilirea atribuțiilor autorităților responsabile cu implementarea datelor în sistemul Eurodac și pentru stabilirea metodologiei practice de cooperare în vederea aplicării regulamentelor europene în domeniu, Monitorul Oficial nr. 493 din 15 iunie 2026. Disponibil la:

https://legislatie.just.ro/Public/FormaPrintabila/00000G2647XKBZ86YBH28N2IM44QFN27.

IV. Jurisprudență

A. Curtea de Justiție a Uniunii Europene

23. Curtea de Justiție a Uniunii Europene (Marea Cameră), Elgafaji, cauza C-465/07, hotărârea din 17 februarie 2009, ECLI:EU:C:2009:94.

Disponibilă la: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:62007CJ0465;

24. Curtea de Justiție a Uniunii Europene (Marea Cameră), Bolbol, cauza C-31/09, hotărârea din 17 iunie 2010, ECLI:EU:C:2010:351.

Disponibilă la: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:62009CJ0031;

25. Curtea de Justiție a Uniunii Europene (Marea Cameră), Bundesrepublik Deutschland împotriva B și D, cauzele conexate C-57/09 și C-101/09, hotărârea din 9 noiembrie 2010, ECLI:EU:C:2010:661. Disponibilă la:

https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:62009CJ0057;

26. Curtea de Justiție a Uniunii Europene (Marea Cameră), El Kott și alții, cauza C-364/11, hotărârea din 19 decembrie 2012, ECLI:EU:C:2012:826. Disponibilă la:

https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:62011CJ0364;

27. Curtea de Justiție a Uniunii Europene (Marea Cameră), Commissaire général aux réfugiés et aux apatrides împotriva lui Mostafa Lounani, cauza C-573/14, hotărârea din 31 ianuarie 2017, ECLI:EU:C:2017:71. Disponibilă la:

https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:62014CJ0573;

28. Curtea de Justiție a Uniunii Europene (Marea Cameră), M și alții, cauzele conexate C-391/16, C-77/17 și C-78/17, hotărârea din 14 mai 2019, ECLI:EU:C:2019:403. Disponibilă la:

https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:62016CJ0391;

29. Curtea de Justiție a Uniunii Europene (Camera a treia), Bundesrepublik Deutschland împotriva XT, cauza C-507/19, hotărârea din 13 ianuarie 2021, ECLI:EU:C:2021:3. Disponibilă la:

https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:62019CJ0507;

30. Curtea de Justiție a Uniunii Europene (Camera întâi), GM, cauza C-159/21, hotărârea din 22 septembrie 2022, ECLI:EU:C:2022:708. Disponibilă la:

https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:62021CJ0159;

31. Curtea de Justiție a Uniunii Europene (Camera a patra), SN și LN, cauza C-563/22, hotărârea din 13 iunie 2024, ECLI:EU:C:2024:494. Disponibilă la:

https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:62022CJ0563.

B. Curtea Europeană a Drepturilor Omului

32. Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Marea Cameră), Chahal împotriva Regatului Unit, cererea nr. 22414/93, hotărârea din 15 noiembrie 1996. Disponibilă la:

https://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-58004.

V. Documente instituționale

33. Organizația Națiunilor Unite, Note to correspondents – on the OIOS investigation of UNRWA, 5 august 2024, comunicat reprodus de UNRWA. Disponibil la:

https://www.unrwa.org/newsroom/official-statements/note-correspondents-%E2%80%93-oios-investigation-unrwa.

Note

[3] Carta Organizației Națiunilor Unite, art. 51. Referirea privește cadrul juridic al autoapărării, fără a stabili legalitatea unei operațiuni militare concrete, https://legal.un.org/repertory/art51.shtml, accesat la data de 20 septembrie 2026;

[4] Convenția privind statutul refugiaților, 28 iulie 1951, art. 1A, 1D și 1F; Protocolul privind statutul refugiaților, 31 ianuarie 1967, art. I; Legea nr. 46/1991, Geneva, traducerea publicată în Monitorul Oficial nr. 148 din 17 iulie 1991. Inițial sunt citate art. 1A, 1D și 1F; ulterior, art. 33 alin. (2),

https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/30115, accesat la data de 20 septembrie 2026;

[5] Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 4, 18, 19 și 47; Convenția europeană a drepturilor omului, art. 3; Convenția împotriva torturii, art. 3, New York, 31 ianuarie 1967, art. I; publicat în Monitorul Oficial nr. 148 din 17 iulie 1991, https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/30116, accesat la data de 20 septembrie 2026;

[6] Regulamentul (UE) 2024/1347, art. 41–42, în forma rectificată. Rectificarea publicată în JO L, 2025/90926, 25 noiembrie 2025, înlocuiește data de 1 iulie 2026 cu 12 iunie 2026;

[7] Regulamentul (UE) 2024/1348, art. 79 alin. (2)–(3); Directiva 2013/32/UE. Criteriul tranzitoriu relevant privește depunerea cererii, nu orice manifestare preliminară a intenției de a solicita protecție, https://eur-lex.europa.eu/eli/reg/2024/1348/oj/ron, accesat la data de 20 septembrie 2026;

[8] Constituția României, republicată în 2003, art. 18 alin. (2), art. 20 și art. 148 alin. (2); Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, forma consolidată consultată, https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/47355, accesat la data de 20 septembrie 2026;

[9] Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, art. 4 și art. 36 alin. (2), forma consolidată; Regulamentul (UE) 2024/1348, art. 26–28, https://eur-lex.europa.eu/eli/reg/2024/1348/oj/ron, accesat la data de 21 septembrie 2026;

[10] Regulamentul (UE) 2024/1356 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 mai 2024, art. 14–18, în special art. 15 privind verificările de securitate și art. 18 privind încheierea screeningului, disponibil la: https://eur-lex.europa.eu/eli/reg/2024/1356/oj/ron, boe.es, accesat la data de 21 septembrie 2026;

[11] CJUE (Marea Cameră), Bolbol, C-31/09, hotărârea din 17 iunie 2010, ECLI:EU:C:2010:351, pct. 51–54, disponibilă la: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:62009CJ0031, accesat la data de 21 septembrie 2026;

[12] CJUE (Marea Cameră), El Kott și alții, C-364/11, hotărârea din 19 decembrie 2012, ECLI:EU:C:2012:826, pct. 63 și 81, precum și dispozitivul, disponibilă la: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:62011CJ0364, Regulamentul (UE) 2024/1347, art. 12 alin. (1) lit. (a), disponibil la: https://eur-lex.europa.eu/eli/reg/2024/1347/oj/ron, accesat la data de 21 septembrie 2026;

[13] CJUE (Camera a treia), Bundesrepublik Deutschland împotriva XT, C-507/19, hotărârea din 13 ianuarie 2021, ECLI:EU:C:2021:3, dispozitivul, pct. 1, disponibilă la: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:62019CJ0507, accesat la data de 21 septembrie 2026;

[14] CJUE (Camera a patra), SN și LN, C-563/22, hotărârea din 13 iunie 2024, ECLI:EU:C:2024:494, pct. 72–78 și 83–87, disponibilă la: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:62022CJ0563, accesat la data de 21 septembrie 2026;

[15] ONU, Note to correspondents – on the OIOS investigation of UNRWA, 5 august 2024, comunicat reprodus de UNRWA, disponibil la: https://www.unrwa.org/newsroom/official-statements/note-correspondents-%E2%80%93-oios-investigation-unrwa. Comunicatul diferențiază lipsa probelor, insuficiența probelor și indiciile de posibilă implicare; prezintă rezultatele unei investigații administrative și nu constituie o hotărâre penală, accesat la data de 21 septembrie 2026;

[16] Convenția privind statutul refugiaților, Geneva, 28 iulie 1951, art. 1 secțiunea A alin. (2), disponibilă la: https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/30115; Regulamentul (UE) 2024/1347, art. 3, 6, 9 și 10, disponibil la: https://eur-lex.europa.eu/eli/reg/2024/1347/oj/ron; Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, art. 23, forma consolidată, disponibilă la:

https://legislatie.just.ro/Public/FormaPrintabila/00000G141WDE84CWKHA2HLTGCSZG9VIO, accesate la data de 21 septembrie 2026;

[17] Regulamentul (UE) 2024/1347, art. 15, disponibil la: https://eur-lex.europa.eu/eli/reg/2024/1347/oj/ron; Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, art. 26, forma consolidată, disponibilă la: https://legislatie.just.ro/Public/FormaPrintabila/00000G141WDE84CWKHA2HLTGCSZG9VIO.

Protecția subsidiară presupune și verificarea clauzelor proprii de excludere, prevăzute la art. 17 din regulament și art. 28 din lege, accesate la data de 21 septembrie 2026;

[18] CJUE (Marea Cameră), Elgafaji, C-465/07, hotărârea din 17 februarie 2009, ECLI:EU:C:2009:94, pct. 35–40, disponibilă la: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:62007CJ0465; hotărârea interpretează Directiva 2004/83/CE, disponibilă la: https://eur-lex.europa.eu/eli/dir/2004/83/oj/ron, accesate la data de 21 septembrie 2026;

[19] Consiliul de Securitate al ONU, Rezoluția 1373 (2001), 28 septembrie 2001, S/RES/1373 (2001), par. 3 lit. (f)–(g), disponibilă la: https://docs.un.org/en/S/RES/1373(2001). Aceste dispoziții solicită măsuri conforme cu dreptul internațional, lit. (f) menționând expres standardele internaționale privind drepturile omului, accesat la data de 21 septembrie 2026;

[20] Regulamentul (UE) 2026/456 al Consiliului din 26 februarie 2026, anexa II, partea B, pct. 10 („Hamas”, inclusiv „Hamas-Izz al-Din al-Qassem”), disponibil la: https://eur-lex.europa.eu/eli/reg/2026/456/oj/ron; Regulamentul (CE) nr. 2580/2001 al Consiliului din 27 decembrie 2001, astfel cum a fost modificat, disponibil la: https://eur-lex.europa.eu/eli/reg/2001/2580/oj/ron, accesate la data de 22 septembrie 2026;

[21] Ibidem;

[22] Ibidem;

[23] Regulamentul (UE) 2024/1347 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 mai 2024, art. 12 alin. (2)–(5), privind excluderea de la recunoașterea statutului de refugiat, art. 17, privind excluderea de la protecția subsidiară, și art. 18, privind acordarea acesteia, disponibil la: https://eur-lex.europa.eu/eli/reg/2024/1347/oj/ron, accesat la data de 22 septembrie 2026;

[24] Ibidem;

[25] CJUE (Camera întâi), GM, C-159/21, hotărârea din 22 septembrie 2022, ECLI:EU:C:2022:708, dispozitivul, pct. 1–2, disponibilă la: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:62021CJ0159; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47, disponibilă la: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:12012P047; Regulamentul (UE) 2024/1348, art. 18 alin. (1)–(2), privind accesul la informațiile din dosar și garantarea dreptului la apărare, și art. 67 alin. (1) și (3), privind calea de atac efectivă și examinarea completă și ex nunc a faptelor și a chestiunilor de drept, disponibil la: https://eur-lex.europa.eu/eli/reg/2024/1348/oj/ron, accesate la data de 22 septembrie 2026;

[26] Ibidem;

[27] CEDO, Chahal împotriva Regatului Unit [Marea Cameră], cererea nr. 22414/93, hotărârea din 15 noiembrie 1996, par. 79–81, disponibilă la: https://hudoc.echr.coe.int/eng#{%22itemid%22:[%22001-58004%22]}; Convenția împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, din 10 decembrie 1984, art. 3, disponibilă la: https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/41179?isFormaDeBaza=True&rep=True, accesate la data de 22 septembrie 2026;

[28] Convenția privind statutul refugiaților, Geneva, 28 iulie 1951, art. 33 alin. (2), disponibilă la: https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/30115; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 4 și art. 19 alin. (2), disponibilă la: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:12012P%2FTXT; Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, art. 6 alin. (2)–(3), forma consolidată, disponibilă la: https://legislatie.just.ro/Public/FormaPrintabila/00000G141WDE84CWKHA2HLTGCSZG9VIO, accesate la data de 22 septembrie 2026;

[29] Regulamentul (UE) 2024/1348, art. 57 și 59, disponibil la: https://eur-lex.europa.eu/eli/reg/2024/1348/oj/ron; Regulamentul (UE) 2026/463 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 februarie 2026, art. 1, în special pct. 1 lit. (a)–(b), care modifică art. 59 alin. (5)–(6) din Regulamentul (UE) 2024/1348, disponibil la: https://eur-lex.europa.eu/eli/reg/2026/463/oj/ron, accesate la data de 22 septembrie 2026;

[30] Regulamentul (UE) 2026/464 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 februarie 2026, art. 1 pct. 9 și anexa, prin care se introduce anexa II în Regulamentul (UE) 2024/1348, incluzând Egiptul între țările de origine sigure, disponibil la: https://eur-lex.europa.eu/eli/reg/2026/464/oj/ron; Regulamentul (UE) 2024/1348, art. 59 și 61, în special art. 61 alin. (5) lit. (a), privind cetățenia solicitantului sau reședința obișnuită anterioară a apatridului, disponibil la: https://eur-lex.europa.eu/eli/reg/2024/1348/oj/ron, accesate la data de 22 septembrie 2026;

[31] Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, art. 25 alin. (4)–(7), forma consolidată, disponibilă la: https://legislatie.just.ro/Public/FormaPrintabila/00000G141WDE84CWKHA2HLTGCSZG9VIO; Regulamentul (UE) 2024/1347, art. 12 alin. (1) lit. (a), disponibil la: https://eur-lex.europa.eu/eli/reg/2024/1347/oj/ron; CJUE, El Kott și alții, C-364/11, hotărârea din 19 decembrie 2012, ECLI:EU:C:2012:826, pct. 59–65 și 81, disponibilă la: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:62011CJ0364; CJUE, SN și LN, C-563/22, hotărârea din 13 iunie 2024, ECLI:EU:C:2024:494, pct. 72–78 și 83–87, disponibilă la: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:62022CJ0563, accesate la data de 22 septembrie 2026;

[32] Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. 89 din 12 iunie 2026 pentru stabilirea atribuțiilor autorităților responsabile cu implementarea datelor în sistemul Eurodac și pentru stabilirea metodologiei practice de cooperare în vederea aplicării regulamentelor europene în domeniu, publicat în Monitorul Oficial nr. 493 din 15 iunie 2026, art. 1–4, disponibil la: https://legislatie.just.ro/Public/FormaPrintabila/00000G2647XKBZ86YBH28N2IM44QFN27, accesat la data de 22 septembrie 2026;

[33] Regulamentul (UE) 2024/1348, art. 34 alin. (2), privind examinarea obiectivă, imparțială și individuală, art. 36 alin. (2), privind motivarea în fapt și în drept a respingerii cererii, și art. 67 alin. (1) și (3), privind calea de atac efectivă, disponibil la: https://eur-lex.europa.eu/eli/reg/2024/1348/oj/ron, accesat la data de 22 septembrie 2026;

 

Ciocoveanu, Bogdan Nicolae; Golea, Daniela Georgiana (2026), Accesul la azil al persoanelor palestiniene din Fâșia Gaza: Protecția internațională și exigențele de securitate în dreptul internațional, european și român, Intelligence Info, 5:4, https://www.intelligenceinfo.org/accesul-la-azil-al-persoanelor-palestiniene-din-fasia-gaza/