Bogdăneanu, Magda Elena (2024), Conflictele înghețate. Studiu de caz: Transnistria, Intelligence Info, 3:4, https://www.intelligenceinfo.org/conflictele-inghetate-studiu-de-caz-transnistria/

 

Frozen Conflicts. Case Study: Transnistria

Abstract

The theme of „frozen conflicts” is relevant for regional security in the Extended Black Sea Area, but also for Romania’s national security. On the ZEMN axis, the issue considers Russia’s political-diplomatic influence and the projection of force in the region; on the separatist area of Transnistria – the political and economic pressures imposed by Russia on the Republic of Moldova, but also the issues related to autonomy/federalization for the separatist region. At the level of Romania’s national security, secession/federalization may become a precedent in Romania’s relations with states in the region. The subject has relevance for the approach to the security environment, in the sense that reporting to the security environment of frozen conflicts insists on the manifestation of non-military, asymmetric, hybrid threats, risks, vulnerabilities faced by security and intelligence structures in support of good governance.

Keywords: conflicts, Black Sea, Transnistria, the Republic of Moldova, Romania

Rezumat

Tema ”conflicte înghețate” este relevantă pentru securitatea regională în Zona Extinsă a Mării Negre, dar și pentru securitatea națională a României. Pe axa ZEMN , problematica are în vedere influența Rusiei în plan politico–diplomatic și proiectarea forței în regiune; pe zona separatistă Transnistria –  presiunile politice și economice  impuse de Rusia către RM, dar și aspectele care țin de autonomie/federalizare pentru regiunea separatistă. La nivelul securității naționale a României, secesiunea/ federalizarea poate deveni un precedent în relațiile României cu state din regiune.  Subiectul are relevanță pentru abordarea mediului de securitate, în sensul că raportarea la mediul de securitate a conflictelor înghețate insistă pe manifestarea amenințărilor, riscurilor, vulnerabilităților non-militare, asimetrice, hibride cu care se confruntă structurile de securitate și de intelligence în sprijinul unei bune guvernări.

Cuvinte cheie: conflicte, Marea Neagră, Transnistria, Republica Moldova, România

 

INTELLIGENCE INFO, Volumul 3, Numărul 4, Decembrie 2024, pp.
ISSN 2821 – 8159, ISSN – L 2821 – 8159,
URL: https://www.intelligenceinfo.org/conflictele-inghetate-studiu-de-caz-transnistria/
© 2024 Magda Elena BOGDĂNEANU. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.

 

Conflictele înghețate. Studiu de caz: Transnistria

Magda Elena BOGDĂNEANU[1]

magda.bogdaneanu12@gmail.com

[1] Universitatea Romano-Americană, Departamentul de Formare Continuă și Învățământ cu Frecvență Redusă, Programul de studii postuniversitare: Managementul informațiilor

 

INTRODUCERE

Tema ”conflicte înghețate” este relevantă pentru securitatea regională în Zona Extinsă a Mării Negre, dar și pentru securitatea națională a României. Pe axa ZEMN[1], problematica are în vedere influența Rusiei în plan politico–diplomatic și proiectarea forței în regiune; pe zona separatistă Transnistria –  presiunile politice și economice  impuse de Rusia către RM, dar și aspectele care țin de autonomie/federalizare pentru regiunea separatistă. La nivelul securității naționale a României, secesiunea/ federalizarea poate deveni un precedent în relațiile României cu state din regiune.  Subiectul are relevanță pentru abordarea mediului de securitate, în sensul că raportarea la mediul de securitate a conflictelor înghețate insistă pe manifestarea amenințărilor, riscurilor, vulnerabilităților non-militare, asimetrice, hibride cu care se confruntă structurile de securitate și de intelligence în sprijinul unei bune guvernări. Schimbarea de paradigmă la nivelul mediului de securitate internațional în secolul XXI–secol postmodern a angrenat modificări în structurile de intelligence și de securitate, în contextul în care există surse de instabilitate accentuate de revoluția tehnologică, informațională, comunicațională în contextul globalizării, care relativizează granițe, forme de conflict, modalități de gestionare a tensiunilor, creând interdependențe și formule integrate în materie de confruntare între aceeași actori regionali, globali.

Conflictele înghețate sunt prezentate prin raportare la mediul de securitate pentru: a observa implicațiile lor pentru securitatea națională/regională/internațională; a identifica zonele de continuitate/discontinuitate la nivel geopolitic/  geostrategic în plan zonal, național, regional, internațional; a identifica soluțiile aplicate în înghețul/dezghețul conflictului transnistrean. Mediul de securitate este structurat ca un ansamblu de condiții de natură politică/diplomatică/economică/socială/culturală/militară/informațională/ecologică; condiționările internaționale se aplică la protecția actorilor statali/individuali angrenați în promovarea intereselor și la apărarea valorilor și principiilor comunității internaționale pentru a se asigura securitatea regiunii/statului/individului.

I. CONFLICTELE ÎNGHEȚATE

I.1. Mediul de securitate

I.1.1. Mediul de securitate în perioada Războiului Rece

Mediul de securitate în perioada de după al II-lea Război Mondial este marcat de bipolaritatea SUA – URSS, competiția strategică și balanța de putere dintre cele două superputeri. La nivel de intelligence, politica internațională vizează echilibrul de putere concretizat în puterea națională, balanța capabilităților militare și interacțiunile militare. Inamicii sunt simetrici, în sensul că sunt statici, predictibili, omogeni, cu organizare ierarhică, rigizi și rezistenți la schimbare. Amenințările: sunt de natură strategică[2], de tip hard targets;  vizează cele două superputeri; impun o cultură strategică concentrată pe: balanța de putere, strategia de îndiguire, securitatea națională (pentru SUA și URSS);  securitatea trebuie să asigure paritatea puterii militare și a competiției strategice, precum și estimarea puterii adversarului pentru elaborarea politicilor de balansare și contrabalansare. În cultura strategică, amenințarea maximă pentru o superputere constă în: expansiunea blocului advers / controlul global pe rațiuni ideologice și istorice, și este contracarată prin îndiguire[3]. Referitor la serviciile de informații,  acestea sunt structurate pe: model birocratic de comandă – control; un model liniar bazat pe misiuni și pe munca de agenție cu stocare, colectare, procesare, exploatare, diseminare a informațiilor; model cu structură ierarhică, pe verticală; model piramidal în materie de funcționare a agențiilor de intelligence; cu activități de intelligence ce vizează forțele militare ale adversarului[4].

I.1.2. Mediul de securitate post – Război Rece

Mediul de securitate post-Război Rece are o dinamică: imprevizibilă; influențată de revoluțiile tehnologice, informaționale, comunicaționale;  în continuă schimbare, impune adaptarea la noile riscuri/amenințări de securitate și anticiparea amenințărilor viitoare pentru a asigura un răspuns optim și oportun necesar bunei guvernări. Mediul de securitate este un sistem unipolar în perioada post-RR, sec. XX, imediat după prăbușirea URSS, cu SUA unic centru de putere și sistem multipolar, policentrist, în perioada post-modernă, sec. XXI, cu apariția de noi poli de putere la nivel internațional: 2 poli economici importanți[5] generatori de dezordini globale și Rusia[6], India.

Revoluția informațională și comunicațională aduce o schimbare care se referă la: costul redus al comunicațiilor și existența de computere performante cu mare viteză de procesare; modificări în modul de operare și de activitate la nivelul comunităților de intelligence, comunității de securitate, societății civile, modificări dependente de mai mulți factori. Acești factori sunt: problematicile, precum, strategia soft – power a Chinei, și obiectivele serviciilor de informații axate pe probleme de mediu, demografice, financiare, pandemice; schimbările în tehnologia informațiilor și modul de utilizare a informațiilor de către oameni; schimbări în planul culturii politice și în modul de raportare al opiniei publice la activitatea de intelligence prin discuții și stabilire a eticii în materie de operațiuni acceptate / neacceptate. Revoluția tehnologică datorată evoluțiilor din știință și tehnică, alimentează amenințările de tip nou, asimetrice și hibride, dar, creează și instrumente de contracarare de către partea adversă, totul pe fondul globalizării, cu efectele ei pozitive și negative. Globalizarea devine factor major în realizarea securității naționale și regionale, dar și vector al amenințărilor de securitate, generând dificultăți pentru comunitatea internațională în dificultate în gestionarea/rezolvarea crizelor, diferendelor, conflictelor, războaielor. Este un mediu de securitate instabil, impredictibil, cu surse de insecuritate preponderent non-militare – asimetrice, hibride, difuze, la limita dintre război și pace, ambigue, complexe, cu impact asupra relațiilor dintre state. Evoluțiile geopolitice și geostrategice se intersectează: cu revoluția tehnologică prin diversificarea riscurilor, vulnerabilităților, amenințărilor la adresa securității naționale și internaționale, cu implicații non-militare, mai puțin, militare; cu revoluția informațională care regândește intelligence-ul prin: regândirea/monitorizarea/supravegherea țintelor; proliferarea tehnologiilor informaționale în modul  de comunicare și de folosire a informațiilor de către oamenii care au obișnuința de a primi instant informațiile solicitate, de a cunoaște modul de procurare pentru a-i verifica acuratețea;  cu reconsiderarea neîncrederii  oamenilor în autorități privind evaluarea și analiza informațiilor.

În mediul de securitate al secolului XXI cu o dinamică accentuată, intelligence-ul postmodern devine: flexibil în identificare, anticipare, evaluare, prevenire; sprijin pentru Puterea politică în timp real; ghid în elaborarea politicilor de securitate națională. Intelligence-ul devine adaptabil, prin treceri: de la nevoia de ști la nevoia de colaborare/partajare a informațiilor;  de la păstrarea secretului la cooperare și deschidere prin crearea comunităților de informații și a parteneriatelor între serviciile de intelligence pentru eficientizare în abordarea  noilor riscuri și amenințări transversale, hibride, emergente, transfrontaliere; de la atenția pe nivelul tactic la atenția pe nivelul strategic, în vederea asumării unui rol pro-activ de anticipare și prevenire a amenințărilor de securitate, și nu rol reactiv în combaterea amenințărilor. Dinamica accentuată a mediului de securitate internațional determină conștientizarea cauzelor schimbării: actori globali descentralizați, celule slab conectate, ”state virtuale”, grupuri de descurajare la nivel internațional pe fondul dispariției URSS, tehnologii militare ușor de procurat, amenințări instant.

Lumea secolului XXI este rețea interconectată, cu inamici, amenințări și riscuri asimetrice, cu state în interdependență. Ca rețea interconectată are o organizare internă de tip rețea – dinamică și flexibilă;  cu multiplicarea actorilor, a surselor de conflict și a mijloacelor de luptă; confruntată cu riscuri și amenințări transfrontaliere, transnaționale. Inamicii asimetrici sunt dinamici, impredictibili, fluizi, autoorganizați, interesați de o continuă dezvoltare a forțelor convenționale, adaptabili. Amenințările și riscurile noi sunt: asimetrice, transnaționale, greu de anticipat, cu implicații globale, emergente, neliniare, impredictibile, dependente de globalizare, de dezvoltările tehnologice și științifice; complexe, adică multifațetate, multidimensionale[7]; problematice fără soluții simple și clare în materie de contracarare și combatere. Interdependența dintre state implică diviziunea globală a muncii și noi oportunități spre cooperare.

În domeniul intelligence, schimbările survenite în sec. XXI se referă la: activitatea de intelligence, o nouă paradigmă, problematici noi. Activitatea de intelligence adaugă la analiza situației curente analiza prospectivă a viitorului: identificarea inamicului presupus, a metodelor de contraatac inovative; interpretările de anticipare a amenințărilor, riscurilor, vulnerabilităților invizibile și cu implicații asupra securității în domeniile mediu, globalizare, tehnologie, schimbări climatice; asumarea unui rol pro-activ în implementarea măsurilor de promovare a unui mediu de securitate stabil. Noua paradigmă de intelligence presupune 4 domenii de cunoaștere: lecții învățate; modelul integrat și colaborativ în funcționarea în rețea a agențiilor; modelul bazat pe misiuni, care este adaptabil, flexibil, capabil de culegere a informațiilor, colaborare în timp real, extinderea strategiilor de parteneriat global; modelul operațional integrat cu acțiuni interconectate și cu analize în buclă[8]. Problematicile intelligence-ului sunt: inamicii ca entități non-statale (organizații teroriste; extremiști religioși, ideologici, etnici; organizații mafiote / de crimă organizată[9]) și problematicile de tip structural și societal[10] .

I.2. Conflictele înghețate

Conflictele înghețate sunt realități inevitabile survenite în urma prăbușirii URSS și a apariției statelor ex-sovietice ca state independente, dar aflate în sfera de interese a Federației Ruse[11]. Într-un mediu de securitate impredictibil și modelat de geopolitica /geostrategia puterilor cu interese în regiune, cu reconfigurări violente ale frontierelor[12], conflictele înghețate sunt tipice pentru țările ex-sovietice, și nu numai, alimentate și folosite de Puterea regională (Rusia în cazul Transnistriei separatiste) pentru a-și menține supremația, influența, controlul și trupele militare în zonele ei de interes strategic. Conflictele înghețate au la bază conflicte identitare, etnice, dar și etnico-politice,  și sunt urmarea unor confruntări armate violente între forțele armate ale statului independent/suveran/de jure și forțele armate ale teritoriului secesionist/separatist/de facto  susținute/alimentate din umbră de Puterea regională. Conflictul militar dintre forțele naționale și forțele separatiste rămas în stare latentă,  nesoluționat, deschis, mocnit devine un conflict înghețat, cu potențial de activare cu și mai mare violență în momentul considerat oportun de către statul artizan al conflictului înghețat, stat interesat în tergiversarea conflictului și în reimpunerea intereselor strategice în zona de interes, dar și ca reacție la influențele UE sau NATO în zonă. Înghețul urmărește complicarea unei situații în viitor și susținerea regimurilor separatiste din statele cu independență proclamată unilateral și nerecunoscută la nivel internațional decât de statele cu interese în regiune. Astfel de regiuni sunt zona extinsă a Mării Negre, zona Caucazului, unde Rusia este artizanul înghețului, iar UE girant al dezghețului. Înghețul este fabricat de Rusia pentru teritoriul separatist prin soluții de încheiere a conflictelor neacceptabile pentru statul de jure, concretizate în cereri de autonomie pentru statul de facto în cadrul statului de jure, sau federalizare spre alipire la Rusia, soluții acceptate de statul de facto și Rusia, dar neacceptate de statul de jure. Menținerea conflictelor înghețate, deschise în zona de interes strategic a Rusiei determină: alocarea de bugete mai mari pentru Apărare de către statele cu interese în arhitectura de securitate regională. Intervenția Rusiei, în favoarea separatismului, autonomiei de facto, federalizării, este concretizată în: folosirea strategiei limbajului dublu al Rusiei de invocare a intervenției umanitare pentru protejarea populației rusofone din teritoriul separatist – Transnistria; negocieri/bune oficii oferite de Rusia cu excluderea României sau UE de la negocieri, considerate părtinitoare statului de jure, Republica Moldova, dat fiind apropierea RM și a României de structurile NATO și UE; apelul la conflicte asimetrice, hibride, neconvenționale, non-cinetice, convenționale sporadice și de joasă intensitate pentru a tensiona situația din teritoriul separatist și a declanșa intervenția salvatoare a Rusiei; presiuni diplomatice, economice la adresa statului de jure; prezență militară staționată pe teritoriul secesionist[13]. Înghețul provocat și impus  de Rusia: este urmarea refuzului soluțiilor de pacificare din partea statului de jure; este sub formă de tensiuni politice, diplomatice, economice, sociale vizând statul de jure;  dezghețul ia forme de mediere, bune oficii, negocieri, parteneriate de cooperare politico – economice pentru rezolvarea/soluționarea conflictului și sunt propuse de OSCE, UE.

II. TRANSNISTRIA – STUDIU DE CAZ

II.1. Preliminarii la conflictul transnistrean

Conflictele înghețate au la bază complicații etnice create de Stalin pentru a nu pierde teritoriile obținute după al II-lea Război Mondial folosind politica de combinare a teritoriilor și a populațiilor[14]. Această politică se referă la teritoriile achiziționate treptat și cu fundamentare istorică diferită, precum și la redesenarea frontierelor statelor unionale. Este o politică aplicată și în Basarabia, provincie care a fost ruptă de România, cu Nordul și Sudul incluse în Ucraina, cu Transnistria care a fost Republica Sovietică Socialistă Moldovenească Autonomă creată pe teritoriul Ucrainei în 1924 și transferată R.S.S. Moldovenească.

Demersul lui Stalin de a interschimba grupuri etnice din teritorii de origine viza uniformizarea populațiilor și prevenirea intensificării naționalismului, și a constituit premisa în izbucnirea conflictelor violente armate în statele ex-sovietice marcate de absența conștiinței civice datorată maximei complicațiilor etnice. Cele 2 efecte ale mixului etnic sunt: impunerea cetățeniei ca relație formală între indivizi/grup și stat; eliminarea naționalismului bazat pe apartenența etnică.

Războiul transnistrean din 1992 dintre forțele armate ale RM și forțele armate transnistrene a evidențiat raporturile de putere dintre cele două părți beligerante, sistemele de alianțe/ de sprijin, competiția pentru Putere între puterile regionale implicate în conflict. Rusia este implicată ca forță unilaterală de menținere a păcii, artizan al instabilității și al formei de manifestare/rezolvare a conflictului printr-o politică de Putere sprijinită pe forțele armate și o politică de Mare Putere pentru a impune sfere de influență/interese privilegiate.

Conflictele înghețate au 2 elemente specifice: elementul etnic, identitar; și problematica granițelor. Astfel se explică frontierele instabile din Estul Ucrainei și conflictul între Republica Moldova și Transnistria separatistă. Granițele au valoare simbolică în conflictele identitare și devin catalizator pentru mobilizările sociale și pentru accentuarea faliilor identitare, aspecte concretizate în: opoziția regimul Statului /vs/ regim separatist; fracturi de tip extindere.

Referitor la spațiul rusesc, 2 aspecte sunt majore: implozia URSS generată de Perestroika[15] și Glasnost[16] inițiate de Mihail Gorbaciov, care au fisurat regimul comunist prin deschiderea operată, deschidere care a contribuit la redeșteptarea conștiinței naționale în statele unionale[17]; Federația Rusă este confruntată cu: naționalismul din statele ex-sovietice recent autonome activat de conștiința națională, de libertatea și identitatea națională – problematici vizând identitatea etnică și identitatea culturală și care definesc apartenența/afilierea la un grup etnic și la o cultură națională resimțite ca rupturi, de ex. între România – RM, RM – Transnistria.

Înghețarea / dezghețarea conflictelor: soluții și strategii

Conflictele înghețate sunt: rezultatul soluțiilor propuse pentru stingerea conflictelor armate violente, în cazul Transnistriei, neacceptat de una dintre părți; tergiversările voite sunt alimentate de raportarea elementului identitar la factori politici, economici, situaționali, individuali; terminarea lor cu instaurarea unui regim de facto în interiorul entității statale de jure este acceptată doar de separatiști, iar declararea autonomiei unilaterale este nerecunoscută de către statul de origine și comunitatea internațională.

Strategii de înghețare a conflictelor

Acestea reprezintă instrumentul de politică internă și externă al Rusiei: în perioada RR[18], pentru uniformizarea posesiei asupra națiunilor; post -RR, pentru a securiza influența Rusiei în teritoriul secesionist, pentru a redefini direcția de politică externă a Rusiei, pentru a respinge ceea ce este considerat de către Rusia ca fiind primejdios la adresa intereselor naționale rusești, precum, extinderile UE și NATO.

II.2. Dezghețarea conflictelor de către Rusia

Activitățile Rusiei  în acest sens în teritoriile separatiste sau în regiune au la bază politica externă și considerente geostrategice rusești privind o rebalansare de putere în contextul trecerii țării de jure din sfera de influență rusă spre cea democratică. Această viziune rusă încurajează separatismul, prin menținerea tensiunilor la un nivel slab de violență și amânarea rezolvării, în vederea exercitării controlului reciproc Statul de jure /Statul de facto sub influența invizibilă a Rusiei.

Soluțiile de rezolvare a conflictului transnistrean propuse de Rusia au fost: Planul Primakov, Planul deputatului Ghiorghi Tihonov 1-2, Planul generalului rus Vladimir Isakov, Planul Kozak.

Toate aceste soluții de terminare a conflictului armat transnistrean vizau: fie federalizarea regiunii separatiste Transnistria, fie autonomie regiunii secesioniste în Parlamentul RM cu drept de veto în probleme de politică externă/ internă, fie staționarea  de trupe militare rusești în Transnistria pentru a apăra populația rusofonă, fie alipirea la Federația Rusă.

Sunt soluții propuse de Rusia: fără acceptarea la negocieri a părții române sau occidentale, pe considerentele că sunt părtinitoare RM; cu avantajarea Transnistriei; cu avantajarea intereselor rusești în teritoriul separatist și în REMN[19]; cu posibilitatea de reactivare a conflictelor militare/ non-militare de intensitate și mai mare în cazul în care Rusia consideră că pierde teren în regiune și în statul de facto.

II.3.  Soluțiile pentru dezghețarea conflictelor venite dinspre partea democratică, euro-atlantică

Sunt demersuri care vizează înlocuirea confruntării armate cu strategii de parteneriat sub formă de cooperare economică și politică sub monitorizarea organizațiilor internaționale și regionale  cu competențe în gestionarea a crizelor și a conflictelor.

Concentrarea actorilor statali și non-statali  în conflicte/ alianțe, coaliții, organizații internaționale sau regionale are ca scop: obținerea unei poziții geostrategice avantajoase; accesul la resurse și la piețe de desfacere; accesul la sisteme de securitate regională, continentală, planetară; reducerea vulnerabilităților; dezvoltarea capabilităților de acțiune și de reacție în caz de criză și de conflict. UE s-a implicat în soluționarea conflictului transnistrean prin Instrumente și priorități. Instrumentele UE sunt: Acordul de Parteneriat și Cooperare; Politica Europeană de Vecinătate – PEV; Parteneriatul Estic. Prioritățile sunt: dezvoltarea economică și politică a RM prin consolidarea relațiilor și a încrederii mutuale între RM și Transnistria; EUBAM – Misiunea de Asistență la Graniță – cu dezvoltarea capacităților de gestionare a granițelor și a vămilor axată pe lupta împotriva crimei organizate transfrontaliere și apropierea de standardele UE.

Problemele persistente au fost: vizele – cetățenii moldoveni primesc vize ale RM, cetățenii transnistreni primesc vize moldovenești, ucrainene, rusești; tensiuni militare la granița cu Ucraina aflată în plină criză concretizate în dublarea forțelor armate ucrainene și săparea de tranșee în lungul graniței cu RM pentru a împiedica contrabanda și incursiunile armatei ruse în Transnistria, deși trecerea graniței este deschisă. Abordarea UE se înscrie în interrelaționarea: soluționarea conflictului transnistrean – integrarea europeană a RM.

CONCLUZII

Conflictele înghețate sunt forme de manifestare a secesiunii în interiorul unui stat de jure, în care lupta dintre cele 2 părți beligerante se duce între păstrarea autonomiei, suveranității și integrității teritoriale / obținerea autonomiei de către separatiști în stat de facto în interiorul statului de jure, sau cu alipire la un Stat cu interese de securitate, politice, economice în regiune, sau federalizare.

Gestionarea conflictelor înghețate trebuie să urmeze aplicarea regulilor de Drept Internațional pentru soluționare progresivă de la detensionarea situației spre rezolvarea concretă a conflictului.

Transnistria este teritoriul separatist din interiorul Republicii Moldova 1)văzut de Rusia – Putere Regională în ZEMN ca pârghie pentru a impune RM presiuni economice, politice care să afecteze apropierea RM de structurile democratice euro – atlantice și alipirea RM la România, 2) văzut de UE ca zonă de siguranță economică, politică, securitară.

BIBLIOGRAFIE

Acte normative

Carta Albă a Apărării, 2021, https://sgg.gov.ro/1/wp-content/uploads/2021/03/CARTA-ALBA-A-APARARII-.pdf

Strategia de Apărare a României, 2020 – 2024,  https://www.presidency.ro /files/userfiles/ Documente/Strategia_Nationala_de_Aparare_a_Tarii_2020_2024.pdf

Lucrări de autor

Borca, Iosif, Ștețcu, Petru, Puterea informației, Ed. Concordia, Arad, 2022

Istrate, Cristian, Introducere în studii de intelligence, Ghid pentru societatea civilă, Ed. Top Form, București, 2021

Tănase, Tiberiu (coordonator), Puterea. De la puterea informațiilor la puterea în intelligence, Ed. Concordia, Arad, 2024

Bogzeanu, Cristina, Rolul UE în gestionarea conflictelor înghețate din vecinătatea granițelor sale, Editura Universității Naționale de Apărare ”Carol I”, București, 2015, https://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/rolul_UE_in_gestionarea_conflictelor_inghetate_din_vecinatate.pdf

Dinu, Mihai, Ștefan, Componenta etnico-religioasă a conflictelor, Ed. Universității Naționale de Apărare ”Carol I”, București, 2005, https://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/ componenta_etnico-religioasa_a_conflictelor.pdf

Dinu, Mihai, Ștefan, Alexandrescu, Grigore, Surse de instabilitate, https://cssas.unap.ro /ro/pdf_studii/surse_de_instabilitate.pdf

Hlihor, Constntin, Geopolitica și geostrategia în analiza Relațiilor Internaționale contemporane, Ed. Universității Naționale de Apărare ”Carol I”, București, 2005, http://file.ucdc.ro/cursuri/I_Geopolitica_Hlihor_Constantin..pdf

Articole

Bîzu, Cristian, Matei, Gheorghe, Conflictele înghețate: instrument de Putere al Kremlinului în Regiunea Extinsă a Mării Negre, în Infosfera, Nr.1/2020, https://www.mapn.ro/publicatii_militare/arhiva_infosfera/documente/2020.pdf

Note

[1] Zona Extinsă a Mării Negre

[2] Amenințări convenționale, militare

[3] Combinarea măsurilor militare, politice, economice

[4] Adversarii sunt cele 2 superputeri adverse; activitățile de intelligence naționale sunt plasate sub umbrela uneia dintre cele 2 superputeri

[5] Spațiul euro-atlantic și spațiul asiatic cu Asia de Est (Coreea de Sud și Japonia) și cu Asia de Sud-Est (Indonezia, Hong-Kong, Malaiezia, Singapore, Taiwan, Thailanda)

[6] Cu economie de producție instabilă, contrabalansată de valorificarea rezervelor de hidrocarburi prin exporturi energetice în UE

[7] Conflicte, violență, sărăcie ca părți ale extremismului sau radicalismului

[8] Analiza este orientată spre țintă și implică specialiști din domeniul țintei

[9] Beneficiari : ai noilor tehnologii, liberei circulații, exploatării discrepanțelor societale; cu acțiuni camuflate, din umbră – greu de identificat, localizat, eliminat

[10] Lipsa de acces la resurse, lipsa apei potabile, degradarea mediului înconjurător, pandemii, migrațiune, explozia demografică, atacuri cibernetice)

[11] Conflictele înghețate apar pe teritoriul statelor ex-sovietice, unde apar mișcări secesioniste gestionate din umbră de Rusia

[12] Prin mijloace violente de tip crize sau acțiuni unilaterale fără soluții finale sau de compromis în rezolvarea conflictelor

[13] Militarizarea zonei

[14] Exploatarea identitară pentru a bloca desprinderea din cadrul statului multinațional

[15] Politica de transparență

[16] Politicile economice de redresare

[17] Componente ale URSS

[18] Războiul Rece

[19] Regiunea Extinsă a Mării Negre