Pledoarie pentru mutarea capitalei țării în inima vetrei neamului

postat în: Media 0

Înțelepții neamului românesc, deosebiți fundamental de diriguitorii politici răsăriți de prin cotloanele întunecate ale pământului, percep suferințele care s-au abătut peste semenii lor ca pe o apă mare, învolburată și murdară, revărsată cu furie peste trupuri și suflete, în fața căreia supraviețuirea neamului, vetrei și credinței va fi posibilă numai dacă semenii lor vor lucra cu credință, cumpătare, înțelepciune, răbdare și speranță. Națiunea română va depăși cu trudă și suferință acest flagel necunoscut, reluându-și misiunea de organizare umană perenă, care încorporează organizații sociale cu funcții productive și reproductive, gestionare și integratoare. Ca nativ român și cetățean al statului creat de națiunea română – stat național, suveran, unitar, independent și indivizibil -, cred că în noul orizont de ființare și afirmare este necesară, în mod prioritar mutarea capitalei țării (centrului politico-administrativ) în inima vetrei neamului. 

Iubirea de neam și țară – Virtute eminesciană cu valențe de perenitate

„Neam” și „țară” sunt două noțiuni ancestrale, deci vechi de când e lumea, al căror sens și semnificație nu pot fi înțelese decât dacă se abordează într-o conexiune etno-spirituală și socială. Aceasta este imperios necesară pentru că de-a lungul istoriei au fost cazuri când neamuri slabe sau vitregite de soartă și-au pierdut vatra de viețuire sau părţi din aceasta, fiind înglobate prin violență extremă în imperii sau feude.

Articolele fără specificarea altei licențe CC au licența CC BY-NC-ND.