Dobrescu, Emilian M. (2026), Economia pământurilor rare. Noi evoluții, Intelligence Info, 5:3, https://www.intelligenceinfo.org/economia-pamanturilor-rare-noi-evolutii/

The Economics of Rare Earths. New Evolutions

Abstract

This study discusses the developments in recent years in the highly contested field of rare earth economics, a new scientific discipline with very few specialists and few scientific synthesis studies.

The present study illustrates the latest developments in the fields of: critical metal waste, access to rare metals, the influence of the Middle East War on the rare earth market, as well as the positions of Australia, China, Japan, Norway, Romania, the USA, the EU and the African state of Zimbabwe.

Important parts of the study are dedicated to analyzing the position of car manufacturers on the rare earth market, the demand for rare earths by the defense industries and the presentation of the countries with the largest reserves of rare earths.

Keywords: economy, rare earths, geopolitics

Rezumat

Acest studiu este despre evoluțiile din ultimii ani în domeniul atât de disputat al economiei pământurilor rare, o disciplină științifică nouă, cu foarte puțini specialiști și puține studii științifice de sinteză.

Studiul de față ilustrează ultimele evoluții din domeniile: deșeurilor de metale critice, accesului la metalele rare, influenței Războiului din Orientului Mijlociu asupra pieței metalelor rare, precum și pozițiile Australiei, Chinei, Japoniei, Norvegiei, României, SUA, UE și statului african Zimbabwe.

Părți importante ale studiului sunt dedicate analizării poziției producătorilor auto pe piața pământurilor rare, a solicitării de pământuri rare de către industriile de apărare și prezentării țărilor cu cele mai mari rezerve de pământuri rare.

Cuvinte cheie: economia, pământuri rare, geopolitica

INTELLIGENCE INFO, Volumul 5, Numărul 3, Iunie 2026, pp. xxx
ISSN 2821 – 8159, ISSN – L 2821 – 8159,
URL: https://www.intelligenceinfo.org/economia-pamanturilor-rare-noi-evolutii/
© 2026 Emilian M. DOBRESCU. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.

Economia pământurilor rare. Noi evoluții

Emilian M. DOBRESCU[1]
dobrescu@acad.ro

[1] Membru titular al Academiei Oamenilor de Știință din România

Deșeurile de metale critice

Industria prelucrătoare și energetică nu pot funcționa fără pământuri rare – grupul de 17 metale indispensabile pentru fabricarea a aproape a orice, de la bateriile auto și smartphone până la turbinele eoliene și convertizoarele catalitice. Deși pământurile rar se găsesc în general în concentrații mici alături de alte minerale, acestea nu sunt tocmai foarte rare, unele precum ceriul fiind mai abundente decât plumbul, de exemplu. Cu toate acestea, doar 1% din pământurile rare sunt reciclate la nivel mondial din cauza complexității proceselor de separare, a concentrațiilor mici, a consumurilor energetice mari și a periculozității tehnologiilor de reciclare. În schimb, metalele critice precum aluminiul și cobaltul au rate de reciclare mult mai mari, apropiindu-se de 100% în unele cazuri.

Deșeurile de aluminiu

Și deșeurile de aluminiu au devenit unul dintre cele mai valoroase minerale critice din Europa, blocul comunitar făcând eforturi pentru a se asigura că mai multe materiale reciclabile rămân pe continent. Potrivit șefului UE pentru comerț, Maros Sefcovic, peste un milion de tone de deșeuri de aluminiu pe an părăsesc în prezent Europa, mult prea mult în loc să susțină industria locală. Europa este un exportator net de deșeuri de aluminiu, exporturile ajungând la un record de 1,26 milioane de tone în 2024.

35% din deșeurile de aluminiu din UE sunt exportate către Statele Unite, în timp ce 65% – se îndreaptă către țări asiatice, precum China, India și Turcia. Președintele SUA, Donald Trump, a dublat la 50%, în iunie 2025, tarifele pentru importul de aluminiu primar și oțel, precum și pentru metalul conținut în diverse produse, dar deșeurile de aluminiu au fost exceptate de la tarifele de import.

Consultancy Project Blue estimează că exporturile UE de deșeuri de aluminiu către țări din afara UE au crescut cu o rată anuală de aproximativ 9% între 2018 și 2024.

Obiectivele UE privind reciclarea deșeurilor din aluminiu

UE nevoie de mai mult aluminiu reciclat, deoarece reciclarea este un proces mult mai puțin intensiv energetic, necesitând doar 5% din energia necesară pentru producția de aluminiu primar. Având în vedere costurile ridicate ale energiei, care obligă multe topitorii europene de aluminiu primar să se închidă, continentul se confruntă cu o lipsă de deșeuri din cauza creșterii exporturilor, ceea ce exacerbează provocarea critică a materiilor prime. Liderii Europei sunt acum îngrijorați că nu vor îndeplini acest obiectiv, European Aluminium estimând că 15% din capacitatea cuptoarelor de reciclare este în prezent inactivă din cauza lipsei de materii prime.

Dar, nu toate deșeurile de aluminiu sunt la fel: deșeurile de înaltă puritate, cum ar fi dozele de băuturi, sunt la mare căutare în UE și reprezintă un motiv important pentru care Asociația Aluminiului a solicitat o interdicție imediată de export. UE reciclează aproximativ 75% din dozele sale de aluminiu pentru băuturi, mult mai mult decât cele 43% care sunt reciclate în Statele Unite.

Goana pentru minerale critice

În adâncurile tranziției energetice se află o altă bătălie, mai discretă, dar la fel de decisivă, cea a mineralelor critice: cobalt, litiu, nichel, pământuri rare – aceste elemente, aproape invizibile în viața de zi cu zi, care au devenit combustibilul material al secolului al XXI-lea. Fără ele, promisiunea unei economii digitale și decarbonizate ar rămâne o literă moartă. Dar, pe măsură ce cererea explodează, umbra rivalităților geopolitice crește.

Pe 6 martie 2026, în fața Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite, subsecretarul general pentru afaceri politice, Rosemary DiCarlo, a descris o transformare rapidă cu consecințe de amploare: „Mineralele critice se numără printre principalii factori ai economiei secolului la XXI-lea. Nenumărate lucruri pe care le considerăm de la sine înțelese – smartphone-uri, vehicule electrice și tehnologii medicale avansate – nu ar fi posibile fără ele”, a spus ea.

Până acum un deceniu, aceste resurse ocupau un loc marginal în calculele strategice. Astăzi, se restructurează arhitectura industrială și energetică a lumii: în 2023, comerțul cu minerale brute și semi-procesate a atins aproximativ 2,5 trilioane de dolari, reprezentând peste 10% din comerțul global. Iar traiectoria rămâne ascendentă: cererea s-ar putea tripla până în 2030 și s-ar putea cvadrupla până în 2040.

Această goană după resurse este adesea prezentată ca o promisiune: locuri de muncă, diversificare economică, dezvoltare durabilă. Dar realitatea este ambivalentă. „Cererea în creștere pentru minerale critice alimentează, de asemenea, competiția geopolitică și afectează lanțurile globale de aprovizionare”, a avertizat DiCarlo. Mineritul, a adăugat ea, este frecvent asociat cu încălcări ale drepturilor omului și degradarea mediului.

Tranziția energetică, care ar trebui să deschidă calea pentru o economie mai curată, se bazează adesea pe lanțuri de aprovizionare opace și contestate. În spatele bateriilor și magneților tehnologiilor verzi se află uneori mine (exploatări) artizanale periculoase, comunități strămutate și peisaje devastate: astfel, problema depășește doar problema industrial și abordează guvernanța globală a resurselor.

Tensiunea este deosebit de ridicată în țările aflate în conflict sau în țările slăbite. Într-o ironie tragică, unele dintre cele mai bogate resurse minerale sunt și printre cele mai instabile: Republica Democrată Congo (RDC), de exemplu, deține peste 70% din extracția mondială de cobalt, un metal esențial pentru bateriile dispozitivelor electronice. Myanmar este unul dintre principalii furnizori mondiali de pământuri rare, esențiale pentru electronica avansată. Ucraina are rezerve mari de titan și litiu.

„În aceste contexte afectate de conflicte, mineritul, atunci când nu este gestionat responsabil, poate avea efecte devastatoare. Poate slăbi guvernarea, poate alimenta economii ilicite și finanța grupuri criminale și armate,” a mai spus DiCarlo.

În estul RDC, controlul zonelor bogate în minerale rămâne unul dintre principalii factori de conflict: conform estimărilor citate la ONU, coaliția rebelă AFC/M23, care în 2025 a cucerit mari porțiuni de teritoriu în provinciile Kivu de Nord și Sud, câștigă peste 1 milion de dolari pe lună din minerit și contrabandă cu minerale. Acest fenomen nu este nou. De două decenii, Consiliul de Securitate încearcă să oprească aceste „economii de război” prin sancțiuni, investigații și mecanisme de trasabilitate. Grupurile de experți mandatate de ONU examinează circuitele comerciale, identifică încălcări ale ordinii și încearcă să descifreze rutele clandestine prin care circulă mineralele și profiturile.

În fața acestei noi geopolitici a resurselor, ONU susține o abordare mai structurată: provocarea este dublă – să prevenim ca mineralele critice să devină un nou factor de conflict, asigurându-ne în același timp că exploatarea lor aduce cu adevărat beneficii populațiilor locale. Pentru a realiza acest lucru, apar trei priorități: 1. asigurarea unor beneficii economice echitabile pentru țările producătoare; 2. consolidarea trasabilității mineralelor pentru combaterea fluxurilor ilicite și, 3. integrarea gestionării resurselor naturale în eforturile de mediere și soluționare a conflictelor.

Diplomația resurselor devine astfel un nou domeniu de acțiune pentru negociatorii de pace. Dezvoltarea corectă și responsabilă a mineralelor critice poate ajuta sute de milioane de oameni să iasă din sărăcie. Și, poate contribui, de asemenea, la promovarea păcii… Totuși, această promisiune nu trebuie să se transforme într-o iluzie. Pentru că, sub suprafața netedă a tehnologiilor de tranziție energetică, goana pentru metalele viitorului deja redesenează liniile de fractură ale lumii…

Influența războiului din Orientul Mijlociu

Până la izbucnirea acestui război, pe 28 februarie 2026, odată cu bombardamentul SUA-Israel asupra Iranului și represaliile Teheranului asupra statelor din Golf, o gamă largă de minerale cheie și produse conexe era disponibilă, potrivit Comisiei Economice a Națiunilor Unite pentru Europa (UNECE). Însă, pe măsură ce conflictul s-a prelungit, presiunea pentru a obține aceleași materii prime a crescut, pentru a asigura continuarea producției în multe sectoare, de la semiconductori la panouri solare. Acest lucru duce la prețuri mai mari pe piețele de mărfuri și la o posibilă trecere către noi situri de producție, unde incertitudinea geopolitică este redusă.

Înainte de acest război, până la 30% din producția mondială de sulf — folosită în procesarea metalelor, inclusive a metalelor rare — trecea prin Strâmtoarea Hormuz: pe atunci, cca 140 de nave străbăteau această rută maritimă crucială. Astăzi, traficul maritim aproape că s-a oprit complet, după atacurile asupra navelor și confruntarea dintre Iran și Statele Unite privind utilizarea strâmtorii. Dacă conflictul continuă, lipsa mineralelor critice va deveni și mai evidentă, forțând industria să reducă producția de minerale critice folosite în echipamentele legate de energie regenerabilă și tehnologii digitale. Prin urmare, pe termen lung, acest lucru va avea mai întâi un impact tot mai mare asupra prețurilor, apoi, asupra disponibilității echipamentelor menționate.

În perioada martie – mai 2026, industriile care depindeau de aprovizionarea cu metale și minerale de pămînturi rare, care tranzitau Strâmtoarea Hormuz s-au bazat pe stocurile existente, și-au mobilizet rezervele și au crescut producția în alte părți ale planetei. Disponibilitatea multor state membre din întreaga lume de a asigura aprovizionarea cu minerale rare, va determina țările să dorească a avea tot mai multe stocuri strategice cu astfel de minerale, pentru a evita o perturbare similară în viitor.

Poziția Australiei

În perioada 2024-2026, China a investit masiv în industria pământurilor rare din Australia, iar Australia vrea să pună capăt acestei situații. Guvernul australian a instruit cei mai mari acționari ai companiei de pământuri rare, Northern Minerals Ltd să-și vândă participațiile. După cum relatează „Mining.com”, guvernul din Canberra invocă securitatea națională. Potrivit unei declarații a Ministerului Finanțelor, șase acționari ai Northern Minerals și-au vândut acțiunile până la începutul lunii iunie 2026, iar cinci dintre ei erau înregistrați în China sau Hong Kong, doar ultimul acționar era din Insulele Virgine Britanice.

Și în 2024, cinci acționari au fost afectați la fel de Guvernul australian și au fost nevoiți să vândă acțiuni. Ministerul chinez de externe a cerut atunci Australiei să respecte „drepturile investitorilor străini”. Apoi, investițiile directe ale Chinei în Australia au crescut din nou în 2025, conform datelor oficiale.

Compania minieră Northern Minerals Ltd dezvoltă în mai-iunie 2026 un proiect în partea de nord a statului Australia de Vest pentru exploatarea rezervelor semnificative de terbiu și disproziu: cele două materii prime aparțin pământurilor rare și sunt indispensabile pentru producția magneților deosebit de rezistenți la căldură. Acești magneți se regăsesc în diverse tehnologii de tranziție energetică – cum ar fi mașinile electrice sau turbinele eoliene. În plus, industria apărării are nevoie de cele două materii prime.

În vara lui 2026, China controla o mare parte din piața depământuri rare australiene: 60% din capacități erau în mâinile chinezilor și peste 90% în procesare. Piața vorbește despre un monopol chinezesc. Deoarece China folosește tot mai mult această dominație ca armă și limitează tactic exporturile, țările industrializate occidentale caută alternative.

Australia joacă un rol special în acest sens. Țara are una dintre cele mai mari rezerve de pământuri rare din lume – conform Serviciului Geologic al Statelor Unite, deține aproximativ 5,7 milioane de tone de pământuri rare. Doar China, Brazilia și India au rezerve mai mari. În ceea ce privește procesarea pământurilor rare, Australia se află pe locul patru.

Autorii „Documentului de Proiectare pentru Rezerva Strategică a Mineralelor Critice a Australiei” presupun că Australia va deveni un jucător mult mai puternic pe piața pământurilor rare începând cu 2028, deoarece atunci va începe să funcționeze un întreg „portofoliu” de proiecte diferite.

În vara lui 2026, piața australiană a pământurilor rare era sub presiune. Cumpărătorii plăteau sume uriașe pentru pământurile rare achiziționate, producția lor fiind oprită. China menține restricțiile. Un sfârșit al situației nu se întrevede…

Poziția Chinei

Restricțiile privind exportul de minerale critice

Îngrijorarea cu privire la controlul strict al Chinei asupra mineralelor critice a crescut pe 18 noiembrie 2025, când producători auto din întreaga lume au arătat cum restricțiile impuse de China asupra exporturilor de aliaje, amestecuri și magneți din pământuri rare ar putea provoca întârzieri în producție și opriri, dacă nu se găsește rapid o soluție. Constructorii auto germani avertizează că restricțiile de export impuse de China riscă să oprească producția și să afecteze economiile locale. O plângere similară a fost lansată și din partea unui producător indian de vehicule electrice.

Decizia Chinei din aprilie 2025, de a suspenda exportul unei game largi de minerale critice și magneți a perturbat lanțurile de aprovizionare esențiale pentru constructorii auto, producătorii din industria aerospațială, companiile de semiconductori și contractanții militari din întreaga lume. Măsura subliniază dominația Chinei asupra industriei mineralelor critice și este privită ca o pârghie utilizată de China în războiul comercial în curs cu președintele american Donald Trump.

Președintele Donald Trump a încercat să redefinească relația comercială cu principalul rival economic al SUA, China, impunând tarife vamale ridicate pentru bunuri importate în valoare de miliarde de dolari, în speranța de a reduce deficitul comercial larg și de a readuce producția pierdută în SUA. Trump a impus tarife vamale de până la 145% împotriva Chinei, doar pentru a le reduce ulterior, după ce piețele de acțiuni, obligațiuni și valute au reacționat negativ față de amploarea acestor măsuri. China a răspuns cu propriile tarife și își folosește dominația în lanțurile de aprovizionare esențiale pentru a-l convinge pe Trump să cedeze.

SUA observă și analizează ritmul lent al Chinei în relaxarea interdicției privind exportul de minerale critice. Livrările de magneți — esențiali pentru asamblarea unor produse care variază de la mașini și drone la roboți și rachete — au fost oprite în multe porturi chineze, în timp ce cererile de licență trec prin sistemul birocratic de reglementare al Chinei. Această suspendare a declanșat anxietate în consiliile de administrație ale companiilor și în capitalele unor națiuni – de la Tokyo la Washington – în timp ce oficialii se străduiesc să identifice opțiuni alternative limitate, pe fondul temerilor că producția de automobile noi și alte articole ar putea fi oprită complet până la sfârșitul verii lui 2026.

„Dacă situația nu se schimbă rapid, întârzierile și chiar oprirea producției nu mai pot fi excluse,” a declarat Hildegard Mueller, șefa asociației industriei auto din Germania. Frank Fannon, consultant în industria mineralelor și fost secretar adjunct de stat american pentru resurse energetice în primul mandat al lui Trump, a spus că aceste perturbări globale nu ar trebui să-i surprindă pe cei care au urmărit situația. Ne confruntăm cu probleme de producție în SUA și trebuie să avem o abordare guvernamentală integrată pentru a asigura resursele și a accelera capacitatea internă cât mai repede. Termenul pentru a face asta era ieri,” a spus Fannon.

Strategia Chinei din ultimul sfert de secol

China a pus în mod deliberat presiune pe lanțul de aprovizionare cu pământuri rare: de la exploatarea la sursă până la rafinare și producția magneților ca bază pentru tehnologiile moderne.

În prezent, peste 85% din rafinarea pământurilor rare din lume este realizată de firme chinez. Această poziție quasi-monopolistă a permis Beijingului să exercite o influență semnificativă asupra economiei globale, a capacităților de apărare și a trecerii către energie curată – oferind țării o armă strategică care nu necesită să tragă nici un foc.

Dar, această supremație a fost, în sfârșit, pusă sub semnul întrebării de SUA, începând din 2025…

Poziția Japoniei

Nodulii polimetalici exploatați

Japonia a lansat pe 11 ianuarie 2026 prima încercare din lume de a exploata pământuri rare în largul mării, la o adâncime de 6.000 m, în speranţa că astfel va reuşi să-şi reducă dependenţa de China pentru aprovizionarea cu aceste materiale cruciale. O navă japoneză de foraj ştiinţific în adâncuri, Chikyu, se pregăteşte să plece spre insula îndepărtată Minami Torishima din Oceanul Pacific, ale cărei ape înconjurătoare se estimează că ar fi bogate în minerale preţioase. Această expediţie de probă are loc în contextul în care China, de departe cel mai mare furnizor mondial de minerale rare, îşi intensifică presiunea asupra Japoniei în urma comentariilor făcute de prim-ministrul Sanae Takaichi, care a sugerat în noiembrie 2025, că Tokyo ar putea răspunde militar unui atac asupra Taiwanului, revendicat de Beijing.

Misiunea navei Chikyu reprezintă „un prim pas către industrializarea internă a elementelor de pământuri rare” de către Japonia, a declarat Agenţia japoneză pentru Știinţă şi Tehnologie Mrină şi Terestră (JAMSTEC), într-un comunicat publicat în decembrie 2025: JAMSTEC descrie aceste teste drept o premieră mondială pentru forajul fundului mării la astfel de adâncimi.

Se estimează că zona din jurul Minami Torishima, o insulă situată în zona economică exclusivă a Japoniei, conţine peste 16 milioane de tone de elemente de pământuri rare, ceea ce, face din aceasta al treilea cel mai mare zăcământ din lume. Aceste zăcăminte bogate conţin echivalentul a 730 de ani de consum global actual de disprosiu, utilizat în magneţi de înaltă performanţă pentru telefoane şi maşini electrice, şi 780 de ani de ytriu, utilizat în lasere: „Dacă Japonia ar putea extrage continuu pământuri rare în jurul Minami Torishima, ar asigura lanţul naţional de aprovizionare pentru sectoarele cheie”, a declarat Takahiro Kamisuna, cercetător asociat la Institutul Internaţional pentru Studii Strategice (IISS). „În mod similar, ar fi un atu strategic major pentru Guvernul Takaichi să-şi reducă semnificativ dependenţa de China pentru aprovizionare”, a mai subliniat Kamisuna.

Până în 2025, Japonia a depins de China pentru 70% din importurile sale de pământuri rare, în ciuda eforturilor de diversificare a surselor de aprovizionare depuse de la disputa anterioară din 2010, timp în care Beijingul şi-a suspendat exporturile timp de mai mulți ani. În timpul misiunii sale, Chikyu va scufunda o conductă care va permite unui utilaj de extracţie ataşat la capătul conductei să ajungă la fundul mării şi să colecteze nodule metalici bogați în pământuri rare, a explicat JAMSTEC. Expediţia este programată să dureze până pe 14 februarie 2026. Mineritul în adâncime a devenit un motiv de tensiuni geopolitice, existând o îngrijorare crescândă cu privire la accelerarea forajului de acest gen în apele internaţionale. Ecologiştii au avertizat cu privire la ameninţările pe care le reprezintă această practică pentru ecosistemele marine şi la perturbările pe care le provoacă fundului oceanului.

Autoritatea Internaţională pentru Fundul Mării (ISA), care are jurisdicţie în afara apelor naţionale, face presiuni pentru adoptarea unui cod global care să reglementeze mineritul în adâncime.

Poziția Norvegiei

În proiectul minier Fen din Telemark – cel mai mare zăcământ de pământuri rare din Europa – statul norvegian a preluat controlul operațiunilor pentru a grăbi lucrurile: a avut loc o reevaluare spectaculoasă a resurselor, care a indicat o prezență de aproximativ 15,9 milioane de tone de oxizi de pământuri rare, cifră care reprezintă o creștere de 81% față de estimările prezentate la începutul anului 2024.

Autoritățile au dat asigurări că proiectul nu se blochează în discuții nesfârșite cu activiștii de mediu sau cu fermierii, așa că Guvernul joacă acum rolul de arbitru pentru a împăca pe toată lumea și a menține lucrurile în mișcare. Potrivit estimărilor oferite de dezvoltatorul Rare Earths Norway, primele activități de producție sunt programate să înceapă la finalul anului 2031. Se preconizează că, până în 2032, mina va putea furniza anual circa 800 de tone de neodium și praseodium, volume care ar acoperi aproximativ 5% din cererea actuală a Uniunii Europene.

Poziția României

Minerale critice, precum uraniu, aur, cobalt, nichel, plumb sau zinc, au fost identificate în perimetrul de minereu polimetalic Bihor Sud, de către compania canadiană Leading Edge Materials, proprietara uneia dintre cele mai mari mine de grafit din lume. Compania – care a primit în mai 2022 licență de exploatare pentru perimetrul polimetalic menționat – a publicat la începutul anului 2026 un raport de progres privind explorările din România, unde activitatea din 2025 a identificat semne consistente de mineralizare subterană: datele geologice și mostrele prelevate arată mineralizare extinsă cu sulfuri polimetalice (cupru, cobalt, nichel, plumb și zinc) și prezențe de oxid de uraniu asociate cu roci silicifiate, precum și zone îmbogățite natural.

Analizele preliminare arată porțiuni largi de mineralizare de grade variabile, cu potențial economic, iar resursele par a fi „deschise” în multe direcții, însemnând că s-ar putea extinde cu explorări ulterioare; compania canadiană consideră aceste rezultate încurajatoare pentru potențialul de resurse și pregătește pași suplimentari, cum ar fi rapoarte tehnice calificate și planuri de forare mai detaliate. “Dovezile se acumulează în favoarea unei mineralizări de mare amploare între Valea Leucii, Dibarț și Avram Iancu, oferind o bază solidă pentru explorări suplimentare și pentru potențialul de resurse.

La prospectele realizate în Valea Leucii, Dibarz și Avram Iancu, mineralizarea este substanțială și există indicii că zonele ar putea fi conectate, creând un sistem mineralizat cu lungimea de până la 6 km pe direcția nord-sud și similar est-vest. “Strategia noastră se concentrează pe identificarea unor filoane mineralizate mai groase și mai continue, precum și pe vizarea structurilor de alimentare prioritare, care ar putea găzdui resurse semnificative. Potențialul geologic al regiunii este susținut de mai multe zăcăminte similare, cum sunt cele de la Cavnic, Șuior și Roșia Montană. Odată cu recenta modernizare a uzinei de procesare Feldioara, asigurarea unor noi surse interne de uraniu a devenit strategic importantă pentru obiectivele de independență energetică ale României – istoria arată cum această zonă poate să producă din nou și să servească acestei priorități naționale și mondiale”, mai precizează Kurt Budge în raport.

”România deține 16 din cele 32 de materii prime critice desemnate la nivel UE”

Declarația îi aparține ministrului energiei, Bogdan Ivan, care a susținut pe 13 fenruarie 2026, că țara noastră ocupă primul loc în UE în ceea ce privește resursele subterane pentru pământuri rare și minerale strategice: „România are astăzi 16 dintre cele 32 de elemente critice considerate critice la nivel european, care se găsesc doar în țara noastră și cel mult într-un alt stat membru al UE. Acest lucru ne poziționează pe primul loc în ceea ce privește resursele subsolului, pământurile rare și materialele rare. Așadar, avem jumătate din ceea ce are nevoie Europa aici”.

Tot el a mai anunțat că România colaborează deja cu o companie americană, „extrem de importantă”, în încercarea de a-și reduce dependența de mineralele critice din China, cel mai probabil Critical Metals Corp, ce atre același investitor-cheie în spate ca și Rosia Montana Gold Corporation: Frank Timis. Bogdan Ivan a recunoscut că România nu are încă un lanț integrat de procesare, rafinare și utilizare pentru aceste minerale. Odată dezvoltat, a spus el, un astfel de lanț ar fi primul de acest fel în emisfera vestică și ar putea aproviziona industrii strategice, inclusiv SpaceX al lui Elon Musk. Ivan a făcut referire și la discuțiile care implică compania americană Critical Metals Corp, susținută de omul de afaceri Frank Timiș, privind un posibil acord cu producătorul nuclear controlat de stat, Nuclearelectrica. Planul ar presupune dezvoltarea facilității de procesare a uraniului de la Feldioara, localitate lângă Brașov, în centrul României, într-o fabrică capabilă de procesare și rafinare a elementelor de pământuri rare extrase din Groenlanda de către Critical Metals Corp.

Ministrul Bogdan Ivan a mai menționat trei proiecte românești incluse în Legea privind materiile prime critice a UE, pe care le-a descris ca fiind „câștigate la Comisia Europeană” și în valoare totală de 600 de milioane euro. Conform datelor Comisiei Europene, cele trei proiecte – evaluate la aproximativ 615 milioane euro – sunt dezvoltate de Euro Sun Mining (Canada, cupru), compania de stat Salrom (grafit) și Verde Magnesium (susținută de investitorul american de private equity Amerocap, magnesium). Unul dintre proiecte, dezvoltarea cuprului a Euro Sun Mining, nu are în prezent un permis valabil de mediu. Declarațiile vin în contextul în care UE încearcă să-și reducă dependența față de furnizorii externi de materii prime critice, pe fondul tensiunilor geopolitice tot mai mari și al cererii tot mai mari din sectorul tranziției energetice și al apărării.

Poziția SUA

Parteneriatul MP Materials cu Departamentul Apărării

Firma americană MP Materials operează în prezent a doua cea mai mare mină de pământuri rare din lume, situată în Mountain Pass, California, unde extrage, rafinează și separă materialele de pământuri rare. Compania pune în funcțiune o facilitate de obținere a magneților în Texas, cunoscută sub numele de Independence, care îi ancorează capacitățile deja demonstrate. Grație acestei experiențe în exploatarea pământurilor rare, MP Materiales a încheiat pe 7 octombrie 2025, un angajament de miliarde de dolari cu Departamentului Apărării al SUA (DoD) pentru a cataliza producția internă de pământuri rare, iar DoD este poziționat să devină cel mai mare acționar al companiei

Bazându-se pe capacitățile existente ale MP Materials la operațiunile Mountain Pass și Magnetics din Texas, compania trebuie să construiască rapid o facilitate de producție a magneților 10X pentru a reduce dependența firmelor americane de furnizorii străini. Cu un pachet de investiții de miliarde de dolari și angajamente pe termen lung din partea DoD, MP Materials trebuie să stabilească locul în care care urmează să fie construită Facilitatea 10X, pentru a deservi atât clienții din domeniul Apărării, cât și pe cei comerciali. Odată ce noua facilitate va fi finalizată și pusă în funcțiune în 2028, capacitatea totală de producție a magneților de pământuri rare a MP Materials în SUA va ajunge la aproximativ 10.000 de tone metrice!

Compania se așteaptă, de asemenea, să adauge capabilități suplimentare de separare a pământurilor rare grele la facilitățile sale din Mountain Pass, California, consolidându-și statutul de activ strategic național care extrage, separă și rafinează pământuri rare de înaltă puritate, toate într-un singur loc.

„Această inițiativă marchează o acțiune decisivă a administrației Trump de a accelera independența lanțului de aprovizionare american”, a declarat James Litinsky, fondator, președinte și CEO al MP Materials, care a mai spus: „Suntem mândri să intrăm în acest parteneriat transformator public-privat și suntem profund recunoscători președintelui Trump, partenerilor noștri de la Pentagon, precum și angajaților, clienților și părților interesate pentru sprijinul și dedicarea lor neclintită”.

Magneții din pământuri rare sunt una dintre cele mai importante componente strategice în sistemele tehnologice avansate care acoperă aplicații de apărare și comerciale. Totuși, astăzi, SUA se bazează aproape în totalitate pe surse străine de pământuri rare; acest parteneriat strategic se bazează pe baza operațională a MP Materials pentru a cataliza producția internă, a consolida reziliența industrială și a asigura lanțurile critice de aprovizionare pentru industriile cu creștere rapidă și aplicațiile viitoare cu dublă utilizare.

Acordurile includ un pachet cuprinzător, pe termen lung – incluzând capital preferențial convertibil, warranturi, împrumuturi și angajamente minime de preț și de prelungire – care se întind pe mai mult de un deceniu.

DoD a încheiat un acord pe 10 ani care stabilește un angajament minim de preț de 110 dolari pe kilogram pentru produsele din Neodium și Prasedium ale MP Materials, stocate sau vândute, reducând vulnerabilitatea la forțele non-piață și asigurând un flux de numerar stabil și previzibil, cu potențial comun de creștere.

Pe o perioadă de 10 ani după construcția Facilității 10X, DoD a fost de acord să asigure că 100% din magneții produși la Facilitățile 10X vor fi achiziționați de clienți din domeniul apărării și comerciali, cu potențial comun de câștig. MP Materials a obținut o scrisoare de angajament de la JPMorgan Chase Funding Inc. și Goldman Sachs Bank USA pentru a oferi finanțare de 1,0 miliard de dolari pentru costurile de construcție și dezvoltare a facilității 10X, sub rezerva termenilor și condițiilor obișnuite prevăzute în aceasta. În plus, în termen de 30 de zile, MP Materials a primit un împrumut de 150 de milioane de dolari de la DoD în legătură cu planul său de extindere a capacităților grele de separare a pământurilor rare la Mountain Pass.

Ca parte a acordului, DoD a fost de acord să cumpere 400 de milioane de dolari dintr-o serie nou creată de acțiuni preferențiale ale MP Materials, convertibile în acțiuni ordinare, precum și un mandat care să permită DoD să cumpere acțiuni ordinare suplimentare ale aceleiași companii. Prețul inițial de conversie și prețul de exercițiu sunt de 30,03 dolari pe acțiune ordinară. Achiziția s-a finalizat pe 11 iulie 2025. MP Materials a folosit veniturile obținute din această investiție pentru a-și extinde capacitățile existente de separare și procesare a pământurilor rare, precum și capacitatea de producție a magneților.

Ca urmare a investiției strategice menționate mai sus, DoD a devenit cel mai mare acționar al companiei MP Materials.

Ruperea dominației chineze în domeniul pământurilor rare

Washingtonul a dezvoltat o strategie de tip „one-stand-shop” pentru mineralele critice, investind miliarde în proiecte noi, garantând prețuri minime, accelerând procesele de autorizare și încheind acorduri de retragere pe termen lung cu producătorii americani. Pentru investitori, aceasta a fost o oportunitate unică de a se poziționa înainte ca, cursa pentru mineralele critice să necesite următorul nivel de jucători strategici.

Pe 9 iulie 2025, Washingtonul a reacționat în sfârșit la dominația de 20 de ani a Chinei asupra celor mai importante metale din lume; pentru prima dată, SUA a acordat o atenție oficială privind unificarea achiziționării și producerii de metale critice, iar piața a reacționat imediat: urmarea a fost că acțiunile firmelor din domeniu au crescut la niveluri record. Guvernul SUA a alocat 400 de milioane de dolari pentru a susține producția a două pământuri rare importante — și chiar a mers un pas mai departe garantând achiziționarea producției la aproape dublul prețului de piață. Președintele SUA a invocate puteri de urgență pentru a sprijini extracția mineralelor critice chiar în SUA. Aceste materiale formează baza pentru practic orice – sisteme de ghidare a rachetelor, motoare de drone, vehicule electrice, turbine eoliene, semiconductori și infrastructură în domeniul inteligenței artificiale. Aceste materii prime fac posibilă tehnologia militară modernă, excelența tehnologică și trecerea la energii curate. Washingtonul s-a mișcat rapid, investind miliarde de dolari SUA în noi surse de metale critice, accelerând procesele de autorizare și sprijinind proiecte americane prin granturi, împrumuturi și acorduri de achiziție pe termen lung. Scopul este clar: asigurarea aprovizionării, eliminarea dependențelor și recâștigarea conducerii tehnologice în domeniul materialelor critice.

Firme și proiecte din SUA pentru minerale critice

Astfel, a fost acordat un cec de 500 de milioane de dolari și s-a încheiat un acord de retragere pe termen lung cu MP Materials. Datorită atenției mari acordate, acțiunile MP au crescut de la 30 de dolari la peste 76 de dolari într-o singură lună. Ulterior, NioCorp a intrat în lumina reflectoarelor: Departamentul Apărării a acordat un grant de 10 milioane de dolari pentru a sprijini Proiectul Nebraska, iar prețurile acțiunilor NioCorp au crescut cu 51% într-o săptămână – și aproape s-au triplat de la începutul valului de suport american. NioCorp a demonstrat că Elk Creek este unul dintre cele mai mari zăcăminte de pământuri rare din SUA, care va fi exploatat cu sprijinul Departamentului Apărării, care l-a evaluat la peste 670 de milioane de dolari. Dar, o zonă și mai mare din același sistem geologic din Elk Creek este controlată de firma Apex, care a cumpărat a doua jumătate a unuia dintre cele mai strategice și importante depozite de pământuri rare din cele două Americi.

Proiectul Elk Creek Rift vizează pământurile rare de care SUA are cea mai mare nevoie, chiar în momentul în care interesele de securitate națională și cererea corporativă se ciocnesc în acest domeniu: Cu o capitalizare de piață mai mică de o sutime din capitalizarea MP Materials, Apex oferă investitorilor o oportunitate timpurie de a valorifica o tendință care permite primilor jucători să obțină profituri peste medie.

În plus, Complexul de Carbonatit Elk Creek ar putea avea un beneficiu și mai valoros despre care aproape nimeni nu vorbește: valoarea reală a zăcământului nu se află în pământurile rare „ușoare” comune, ci într-o clasă mult mai rară – pământurile rare grele. Acestea includ disprosiul și terbiul, metale care asigură funcționarea corectă a magneților în condiții de căldură și stres extrem. Sunt indispensabile pentru sistemele moderne de apărare, în domeniile aerospațial și semiconductori; iar prețurile lor vorbesc de la sine: disprosiu: aproximativ 200 de dolari pentru o livră (329 grame), iar la terbiu: aproximativ 900 de dolari pe livră15

Aceasta înseamnă că valoarea lor este de o sută de ori mai mare decât cea a metalelor vrac precum cuprul (care se vinde 5 dolari americani/livră) sau nichelul (7 dolari americani/livră); disprosiul și terbiul sunt printre cele mai rare dintre pământurile rare – metale fără de care lanțurile globale de aprovizionare nu se pot descurca.

În SUA, pînă în 2025, nici o producție a acestor pământuri rare grele nu are loc. Chiar și MP Materials nu are cantități suficiente din aceste minerale. Proiectul de carbonatit Elk Creek, pe de altă parte, exact pentru pământurile rare grele ar putea fi făcut. Noi date de la NioCorp indică o apariție în zăcământ a exact acestor metale strategice, iar Apex Critical Metals deține terenuri în imediata apropiere. Acest lucru îl plasează pe Apex într-o poziție unică: la o fracțiune din dimensiunea companiilor mari precum MP Materials și NioCorp, Apex oferă investitorilor săi acces direct la resursele atât de necesare armatei americane, giganților tehnologici și guvernului. De aceea, Guvernul de la Washington a investit miliarde de dolari în securizarea metalelor critice, acum, când securitatea națională este de o importanță capital: Apex are acum oportunitatea de a urma pașii NioCorp direct la o fracțiune din valoarea sa și de a deschide următorul capitol major al independenței pământurilor rare deținute de SUA.

Elk Creek Carbonatite devine astfel o piatră de temelie potențială a lanțului național de aprovizionare al SUA: un studiu de fezabilitate realizat de NioCorp în mai 2022 a confirmat că zăcământul are un grad total de 632.900 tone metrice de pământuri rare (TREO). Acest lucru face ca acest zăcământ să fie a doua cea mai mare sursă de pământuri rare din SUA, după Mountain Pass.

Similar cu Mountain Pass, zăcământul Elk Creek conține cantități semnificative de neodiu (98.900 tone metrice) și praseodimiu (26.900 tone metrice): acestea sunt componente indispensabile ale magneților pentru fabricarea: a) dronelor și sistemelor de ghidare a rachetelor; b) smartphone-uri și roboți; c) turbinelor eoliene; d) vehiculelor electrice. Ceea ce-l face pe Elk Creek unic, însă, este apariția strategică favorabilă a pământurilor rare grele: 9.100 de tone metrice de disprosiu și 2.300 de tone metrice de terbiu, metale de înaltă calitate, esențiale pentru producția de echipament militar avansat, semiccconductori și tehnologii aerospațiale

Elk Creek este unul dintre cele trei cele mai mari depozite de pământuri rare din țară: datele publicate privind compoziția sa indică un conținut ridicat de niobiu, precum și un conținut total ridicat de pământuri rare, făcând din acest zăcământ unul dintre cele mai valoroase sisteme pentru minerale critice din America de Nord. Firma Apex exploatează aici pământurile foarte rare care sunt cele mai necesare în SUA – și anume, niodiu și praseodiu – pentru vehiculele electrice și sistemele de apărare, precum și metale și mai rare și extrem de valoroase – disprosiu și terbium – fără de care lanțurile globale de aprovizionare nu pot funcționa.

În apropierea proiectului Elk Creek al NioCorp și al Apex Critical Metals avansează proiectul Elk Creek Rift, care include extensiile estice și vestice ale aceluiași zăcământ de pământuri rare. Acesta este a doua jumătate a unuia dintre cele mai strategice depozite de pământuri rare nedezvoltate din America. Acest sistem de carbonatit de pământuri rare este cunoscut din 2010, dar a revenit în centrul atenției doar din cauza urgenței securității naționale…

În strategiile lor, actualizate pentru 2025, Departamentul Apărării al SUA și Serviciul Geologic al SUA au plasat niobiul, disprosul și terbiul la cel mai înalt nivel de prioritate metalele cu depozite globale scăzute, care prezintă riscuri economice semnificative în cazul unei întreruperi a aprovizionării.

În 2025, firma Apex era evaluată la doar 130 de milioane de dolari, ceea ce reprezintă doar 10 cenți pe dolar, comparativ cu NioCorp, deși ambele companii se află în același sistem de pământuri rare, pe același teritoriu american. Dar, portofoliul Apex oferă și mai mult – proiectul CAP din Columbia Britanică – cea mai vestică provincie a Canadei, cunoscută pentru frumusețea și bogățiile sale naturale, care ar putea debloca un potențial și mai mare pentru niobiu și alte pământuri rare, potențial care ar putea concura cu alte descoperiri de zăcăminte similar cu valoarea de miliarde de dolari, descoperite în Australia.

Proiectul CAP este situat la doar 85 km nord-est de Prince George, Columbia Britanică, și acoperă o suprafață extinsă de 25 kmp, într-un coridor accesibil pe tot parcursul anului, aproape de depozitele de pământuri rare deja cunoscute. În 25 de ani de activitate de proiect, a fost construită o bază de date, care sugerează acum existența unor rezerve de minereuri mult mai mare decât se presupunea anterior. Cifrele sunt impresionante: forajele anterioare au returnat 0,35% niobiu, ceea ce este deja o valoare foarte ridicată după standardele globale. Eșantionarea recentă a arătat 3,33% niobiu la suprafață. Mai multe alte probe au dat valori între 0,16% și 0,50% niobiu. Două blocuri mari de carbonatit au returnat valori de niobiu de 1,79% și 1,45%. Aceste rezultate nu sunt izolate, ci acoperă o anomalie lungă de 1,8 km, cu probe de sol și concentrate de râu care confirmă continuitatea carbonatitului mineralizat. Unele probe au arătat chiar o concentrație totală de 1,21% pământuri rare, precum și un conținut ridicat de niobiu.

Niobiul este unul dintre cele mai rare și strategice importante metale din lume. Există doar câțiva producători la nivel mondial, iar piața este fragilă. Prețurile cresc pe măsură ce cererea crește în domeniul apărării, aerospațial și energiei curate. Niobiul este necesar pentru toate motoarele moderne cu reacție, sistemele de rachete și vehiculele electrice. Niobiul are una dintre cele mai mari piețe de creștere pentru metale critice, al cărui volum este estimat la 6,5 miliarde dolari până în 2035, datorită cererii tot mai mari pentru apărare, energie curată și infrastuctură.

Prin intermediul proiectului CAP, Apex este una dintre primele companii din America de Nord cu un interes direct în realizarea unui sistem de producție de clasă mondială a niobiului. Dacă forajele confirmă ceea ce deja indică explorarea inițială, Apex ar putea construi primul centru de aprovizionare cu niobiu din America de Nord.

În aces domeniu, al exploatării și producerii de niobium, compania australiană WA1 a trecut de la un nume necunoscut la o companie cu o evaluare de miliarde de dolari datorită unei singure descoperiri. Apex, cu o capitalizare de piață de aproximativ 130 de milioane de dolari, ar putea reprezenta una dintre cele mai subevaluate oportunități de investiții în niobiu în prezent. Proiectul CAP face parte dintr-o alianță de lungă durată a Canadei cu SUA. Acest lucru oferă companiei Apex un avantaj strategic pe măsură ce Washingtonul și Ottawa își intensifică investițiile în minerale critice.

Poziția UE

Hub-ul european de materii prime critice

Planul UE din decembrie 2025 se concentrează pe crearea unui hub european pentru materiale critice, care să reunească comenzile companiilor și să constituie stocuri comune pentru proiecte importante, inclusiv programe urgente din domeniul apărării, un efort coordonat de comisarul european pentru industrie, Stéphane Séjourné.

Discuțiile au avut loc în contextul vizitei președintelui francez Emmanuel Macron în China din 3-5 decembrie 2025, țară care a amenințat că își va extinde controalele asupra exporturilor de pământuri rare, inclusiv magneți utilizați pentru orice, de la uși de mașini și frigidere până la aparate RMN.

Ca parte a noii strategii, UE a spus că își va intensifica eforturile de reciclare a aluminiului, cu noi restricții privind exporturile de deșeuri metalice începând din 2026, inclusiv pentru cuprul reciclat, dacă va fi necesar… UE a anunțat că va crea o platformă de tranzacționare a materiilor prime care să „agregheze cererea” și achizițiile la nivelul blocului și va lansa un proiect-pilot de creare de stocuri în 2026. UE va analiza și mecanisme financiare pentru a acoperi diferența de cost la achizițiile din locații alternative, mai scumpe.

UE vrea să importe 20 de mii de tone de magneți, dintre care 18 mii tone din China

Strategia este concepută pentru a relansa Legea privind materiile prime critice din 2024, care stabilește obiective pentru 2030, inclusiv capacitatea de a extrage 10% din necesarul blocului la nivel local, de a procesa 40% și de a recicla 25%. Pentru a ilustra amploarea dependenței de Beijing, oficialii UE au dezvăluit că blocul cumpăra anual până în 2024 aproximativ 20.000 de tone de magneți, utilizați în orice, de la uși de mașini și frigidere până la aparate RMN. Dintre aceștia, „17.000–18.000” de tone proveneau din China, 1.000 tone erau produse în UE, iar restul proveneau din alte țări.

Până la 3 miliarde de euro vor fi mobilizați în 2026, iar Banca Europeană de Investiții va pune la dispoziție 2 miliarde de euro anual sub formă de împrumuturi, datorii de risc și datorii private, inclusiv finanțări precum împrumutul deja acordat proiectului finlandez de extracție a litiului Keliber. Această sumă depășește cu mult cele 50 de milioane de lire sterline anunțate în noimebrie 2025 de Keir Starmer pentru o inițiativă similară în Marea Britanie.

Există temeri răspândite în industrie că Europa ar putea rămâne în urma SUA, Japoniei, Canadei și Australiei, marile companii auto americane colaborând deja cu conglomerate miniere pentru a reduce dependența de Beijing. Eforturile SUA, ale UE și ale Marii Britanii de a reduce dependența de China în aprovizionare au căpătat un nou impuls în octombrie 2025, când China a amenințat că va introduce controale extinse asupra exporturilor globale de pământuri rare începând din decembrie 2025.

Poziția statului Zimbabwe

Acest stat african riscă să-și piardă poziția pe piața globală a litiului, în ciuda creșterii cererii pentru acest mineral critic, un nou raport publicat în aprilie 2026, proiectând că ponderea țării în producția globală va scădea de la aproximativ 9% la 6% până în 2040. Această perspectivă vine într-un moment în care cererea de litiu este așteptată să crească de aproape șase ori până în 2040, impulsionată de creșterile numărului de vehicule electrice și sisteme de stocare a energiei în baterii. Republica Zimbabwe se confruntă cu o concurență tot mai mare pe piața litiului, capacitate limitată de procesare și constrângeri de infrastructură, care ar putea-o împiedica să valorifice pe deplin tranziția energetică globală.

Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), în Nota sa Regională din aprilie 2026, privind Mineralele Critice din Africa, afirmă că oferta globală de litiu va atinge un vârf în jurul anului 2030, înainte de a scădea, chiar dacă cererea continuă să crească brusc. Se așteaptă ca acest decalaj tot mai mare să intensifice competiția dintre producători și să remodeleze fluxurile de investiții. OECD prognozează că, contribuția Africii la producția de litiu va rămâne modestă, ponderea Zimbabwe-ului scăzând de la 9,3% în 2024 la 6% până în 2040. Tot OECD adaugă că, nici o țară africană nu este așteptată să joace un rol semnificativ în rafinarea globală a litiului.

Zimbabwe a introdus o interdicție asupra exporturilor de litiu brut în februarie 2026 pentru a promova valoarea sa adăugată pe piața internă. Totuși, politica se confruntă cu provocări structurale, inclusiv capacitate limitată de rafinare și infrastructură slabă, care, probabil, vor întârzia impactul asupra veniturilor.

În prezent, majoritatea litiului este încă exportată sub formă brută, la o valoare mică brută, țara câștigând aproximativ 375 dolari SUA pe tonă, comparativ cu până la 20.000 dolari SUA pe tonă dacă este procesat complet în carbonat de litiu — un intrant cheie în producția bateriilor litiu-ion.

„Cererea de litiu va crește de aproape șase ori până în 2040: oferta proiectelor actuale de conducte va atinge un vârf în jurul anului 2030 și apoi va începe să scadă,” a declarat OECD în nota sa regională. „Deși rafinarea litiului are loc în Zimbabwe, nici o țară africană nu va contribui semnificativ la rafinarea globală”.

Zhejiang Huayou Cobalt Company Ltd din China, care deține mina Arcadia din Zimbabwe, a anunțat în aprilie 2026 primul său transport de sulfat de litiu, marcând un pas spre procesarea intermediară. Sulfatul de litiu necesită preluat de China din Zimbabwe necesită rafinare suplimentară în materiale de calitate pentru baterii, ceea ce înseamnă că o mare parte din valoare continuă să fie realizată în larg.

Organizația pentru Dreptul Mediului din Zimbabwe afirmă că Zimbabwe devine un furnizor cheie de litiu, dar subliniază că stabilitatea investițiilor și dezvoltarea infrastructurii rămân critice. „Zimbabwe se situează acum printre principalii producători africani de litiu, reprezentând 9,3% din producția globală în 2024 și atrăgând parteneri internaționali diverși”, a spus Organizația pentru Dreptul Mediului, care a adăugat că centrele regionale de procesare din cadrul Zonei Continentale Africane de Liber Schimb ar putea îmbunătăți competitivitatea și reduce costurile.

Principalele zăcăminte de litiu ale Zimbabwe-ului din Bikita, Goromonzi și Buhera, care continuă să atragă investiții internaționale, dar analiștii avertizează că, fără beneficii mai mari, țara riscă să rămână blocată la capătul inferior al lanțului valoric global, în ciuda cererii în plină expansiune.

* * *

Producători auto din India, Japonia și Europa au solicitat întâlniri cu oficiali de la Beijing, pentru a grăbi aprobarea exporturilor de magneți din pământuri rare

Diplomați și producători auto din India, Japonia și Europa au solicitat urgent în toamna anului 2025, întâlniri cu oficiali chinezi la Beijing, în încercarea de a grăbi aprobarea exporturilor de magneți din pământuri rare. Criza de aprovizionare riscă să blocheze lanțurile globale de producție.

O delegație de afaceri din Japonia a vizitat Beijingul la începutul lunii iunie 2026 pentru a purta discuții la Ministerul Comerțului în legătură cu restricțiile, iar diplomați europeni din țări cu industrii auto mari au solicitat, de asemenea, întâlniri „de urgență” cu oficiali chinezi în ultimele săptămâni.

India – unde Bajaj Auto a avertizat că orice alte întârzieri în obținerea magneților din pământuri rare din China ar putea „afecta grav” producția de vehicule electrice – a organizat, de asemenea, o deplasare în China pentru executivi din industria auto, în decembrie 2025.

Setea de pământuri rare a industriilor de apărare

În pofida armistiţiului comercial de un an între SUA şi China, Beijingul menţine controale stricte asupra livrărilor de pământuri rare şi interzice vânzările către companiile care produc arme. Acest lucru a făcut ca stocurile deja existente în afara Chinei să fie şi mai preţioase iar aprovizionarea europeană cu pământuri rare ar putea să se reducă în câteva luni, conform unor estimări – ceea ce a stimulat companiile de apărare să fie rapide şi nemiloase în asigurarea acestora. Până acum, companiile americane s-au descurcat mult mai bine decât omologii europeni în a face faţă acestui context dificil.

Pământurile rare sunt necesare pentru componente de apărare, cum ar fi senzorii avansaţi şi motoare de precizie, utilizate în orice, de la fregate la avioane de vânătoare şi drone militare. Producătorii de componente simt deja presiunea. Stocurile în scădere din Europa pot fi consummate în câteva luni înainte ca producţia să fie afectată, potrivit unei surse de la o companie europeană de apărare.

Jan Giese, manager pentru pământuri rare la compania de tranzacţionare a metalelor Tradium GmbH, cu sediul la Frankfurt, a declarat că, companiile americane de apărare îşi folosesc mărimea şi puterea financiară pentru a-şi asigura aprovizionarea şi a o canaliza cât mai departe posibil către furnizorii de componente. Acest lucru ar putea însemna o verificare mai redusă a tranzacţiei şi ascunde o parte a lanţului de aprovizionare, o protecţie împotriva restricţiilor mai dure din partea Chinei. Companiile europene de apărare încearcă să cumpere pământuri rare direct, fără a se coordona cu furnizorii. Clienţii lor din domeniul apărării adesea nu cunosc cantitatea şi calitatea pământurilor rare de care au nevoie şi când au nevoie de ele, ceea ce conduce la achiziţii de ultim moment care nu îndeplinesc cerinţele.

O sursă de la o companie germană de apărare a spus că omologii lor americani au fost mult mai agresivi pe piaţa europeană. Viteza americanilor în a găsi şi cumpăra pământuri rare a lăsat compania cu doar cantităţi mici disponibile la preţuri ridicate, a spus persoana respectivă. În UE nu există restricţii cu privire la locul în care pământurile rare din Europa pot fi vândute sau expediate, ceea ce deschide calea cumpărărilor de pământuri rare de către alte continente.

Aliaţii europeni ar trebui să colaboreze pentru a face ca lanţurile de aprovizionare cu pământuri rare să fie mai puţin dependente de China, a declarat Thorsten Benner, cofondator şi director al Institutului Global de Politici Publice din Berlin.

Țările cu cele mai mari rezerve de pământuri rare

Africa de Sud deșine cca 948 mii tone de pământuri rare. Țara este renumită pentru mina Steenkampskraal, cunoscută pentru faptul că are unele dintre cele mai mari concentrații de elemente de pământuri rare descoperite vreodată. Această mină este administrată de Steenkampskraal Holdings în parteneriat cu Bora Mining, pentru a readuce site-ul la producție completă. Proiectul a primit sprijin financiar de la Industrial Development Corporation, o bancă de stat din Africa de Sud. Există și alte proiecte în desfășurare, cum ar fi proiectul Phalaborwa, care își propune să recupereze minerale din depozitele de deșeuri existente. Aceste eforturi fac parte din planul Africii de Sud de a-și valorifica resursele naturale pentru a deveni un lider în tranziția globală către energia verde.

Australia deține aproximativ 6,3 milioane tone de minerale rare, situându-se pe locul patru la nivel global. De asemenea, este un producător important, extrăgând aproximativ 14.300 de tone în 2024. O companie de frunte în acest domeniu este Lynas Rare Earths, care este în prezent cel mai mare furnizor de minerale rare în afara Chinei. Lynas este o companie australiană care operează o mină importantă la Mount Weld, în Australia de Vest. O altă companie, Hastings Technology Metals, se pregătește să deschidă o nouă mină care ar putea produce 40.800 de tone de concentrat de minerale annual, începând cu 2026. Hastings este o companie de explorare minieră care se concentrează în mod special pe elementele necesare pentru magneți permanenți.

Brazilia posedă a doua cea mai mare rezervă de minerale rare din lume: deține 23,1 milioane de tone în depozite. Nu a fost un producător de top în trecut, dar, în present, are loc o schimbare majoră – a început producția comercială la zăcământul Pela Ema din statul Goiás – acest sit specific este unul dintre puținele locuri din afara Chinei, care produce toate cele patru minerale magnetice cele mai critice: terbiu, disprosiu, neodiu și praseodiu. Până în 2026, țara speră să producă annual 5.500 tone oxizi de pământuri rare.

China este lider de necontestat pe piața globală a mineralelor rare. Cu aproximativ 48,5 milioane de tone în subsol, deține aproape jumătate din rezervele cunoscute ale lumii. În 2024, a produs 297.600 de tone din aceste minerale, depășind cu mult orice altă națiune. Pentru a-și proteja dominația, guvernul chinez a lucrat pentru a opri exploatarea minieră ilegală și a impus limite stricte la exporturi. În timp ce China și-a înăsprit propriile reguli de mediu, a început să importe mai multe minerale din apropiatul Myanmar pentru a face față cererii. Această schimbare a cauzat daune semnificative mediului în munții de-a lungul graniței lor comune.

Groenlanda deține 1,65 milioane de tone de minerale rare, pe care în prezent nu le exploatează comercial. Insula are două situri – Tanbreez și Kvanefjeld – care prezintă un mare potențial. În 2024, o companie numită Critical Metals a început să preia controlul asupra proiectului Tanbreez pentru a începe forajul și cartografierea zonei. Între timp, proiectul Kvanefjeld a întâmpinat întârzieri juridice majore deoarece guvernul local este îngrijorat de exploatarea uraniului ca produs secundar; cu aceste provocări, insula rămâne o țintă importantă pentru investitorii globali datorită bogățiilor sale neexploatate.

India deține 7,6 milioane tone rezerve de pământuri rare, iar multe dintre acestea se regăsesc în depozitele de minerale din nisip ale țării. În 2024, a produs 3.200 tone din aceste materiale: Guvernul indian promovează acum mai multe cercetări și dezvoltări pentru a optimiza extracția și purificarea mineralelor rare. India se bazează în prezent pe importuri masive pentru a-și satisface cererea: în anul financiar 2024-2025, a procesat 58.500 tone de magneți din elemente de pământ rar, utilizați în electronice și în sistemele de apărare.

Rusia deține 4,2 milioane tone de pământuri rare. În 2024, a produs 2.750 tone americane din aceste minerale. Nivelurile de producție au rămas aproape neschimbate de-a lungul anilor; în 2020, guvernul rus a anunțat un plan pentru a cheltui 1,5 miliarde de dolari ca să-și dezvolte propria piață a mineralelor rare. Rusia își propune să devină unul dintre cei mai importanți producători la nivel mondial, cu 12% din piață până în 2030; în prezent, se află în proces de modernizare a tehnologiei și a procesării depășite.

Statele Unite dețin 2,1 milioane de tone rezerve de pământuri rare, care le plasează pe locul al șaptelea pe lista rezervelor. Chiar dacă nu are cele mai mari rezerve, SAU este un producător foarte activ, extrăgând aproximativ 49.600 de tone în 2024. În prezent, singura mină activă de minerale rare din țară se află la Mountain Pass în California, care este deținută de MP Materials, o companie care se concentrează pe restaurarea întregului lanț de aprovizionare pentru mineralele rare în Statele Unite. Guvernul SUA a oferit în august 2025, 17,5 milioane de dolari americani pentru a finanța noi metode de extracție a acestor minerale din deșeurile de cărbune, proiect care face parte dintr-un efort mai amplu de a face industria tehnologică americană mai puțin dependentă de furnizori străini.

Tanzania deține rezerve de aproximativ 981.000 de tone și dezvoltă proiectul Ngualla, considerat unul dintre depozitele neexploatate de cea mai înaltă calitate din lume. Acest sit are unul dintre cele mai mari depozite de neodiu (Nd) și praseodiu (Pr) – minerale rare folosite la fabricarea magneților puternici utilizați în vehicule electrice, sticlă colorată și lasere. Proiectul vizează, de asemenea, crearea a sute de locuri de muncă și aducerea de noi venituri fiscale pentru guvern. Deoarece mineralele de la Ngualla sunt ușor de procesat și au niveluri scăzute de radiație, ele sunt foarte atractive pentru cumpărătorii internaționali.

Vietnam – posedă rezerve apreciate la 3,9 milioane de tone; multe depozite se află lângă granița cu China și de-a lungul coastei sale estice. Deși țara are un potențial uriaș, în 2024 a produs doar aproximativ 330 de tone. Guvernul vietnamez și-a stabilit un obiectiv foarte ambițios de a produce peste 2 milioane tone până în 2030. Unele dintre situri au depozite considerabile de neodiu și praseodiu; au fost raportate și depozite de ceriu și lantaniu, catalizatori în fabricarea aliajelor.