Tănase, Tiberiu (2023), Controlul parlamentar al serviciilor de informații, Intelligence Info, 2:2, 43-55, https://www.intelligenceinfo.org/controlul-parlamentar-al-serviciilor-de-informatii/

Parliamentary control of intelligence services

Abstract

The debates regarding the establishment of forms of democratic supervision and control over the intelligence services of the Romanian state led, over time, to the identification of those that correspond to the social rationale for which they were created. The democratic development framework of Romania, configured by the Constitution and all national legislation, created the conditions for the exercise of concrete and permanent parliamentary control over the intelligence services, as well as other forms of supervision, specific to the rule of law.

Keywords: parliamentary control, intelligence services, intelligence agencies, intelligence community

Rezumat

Dezbaterile privind instituirea formelor de supraveghere şi control democratic asupra serviciilor de informaţii ale statului român au condus, în timp, la identificarea celor care corespund raţiunii sociale pentru care acestea au fost create. Cadrul democratic de dezvoltare a României, configurat de Constituţie şi ansamblul legislaţiei naţionale, a creat condiţiile exercitării controlului parlamentar concret şi permanent asupra serviciilor de informaţii, precum şi a altor forme de supraveghere, specifice statului de drept.

Cuvinte cheie: control parlamentar, servicii de informații, agenții de informații, comunitatea de informații

INTELLIGENCE INFO, Volumul 2, Numărul 2, Iunie 2023, pp. xxx
ISSN 2821 – 8159, ISSN – L 2821 – 8159
URL: https://www.intelligenceinfo.org/controlul-parlamentar-al-serviciilor-de-informatii/
© 2023 Tiberiu Tănase. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.

Controlul parlamentar al serviciilor de informații

Dr. Tănase Tiberiu

tanasetiberiu2@gmail.com

Dezbaterile privind instituirea formelor de supraveghere şi control democratic asupra serviciilor de informaţii ale statului român au condus, în timp, la identificarea celor care corespund raţiunii sociale pentru care acestea au fost create.

Cadrul democratic de dezvoltare a României, configurat de Constituţie şi ansamblul legislaţiei naţionale, a creat condiţiile exercitării controlului parlamentar concret şi permanent asupra serviciilor de informaţii, precum şi a altor forme de supraveghere, specifice statului de drept. În instituirea acestora s-a ţinut seama, pe baza experienţei acumulate şi printr-un transfer de expertiză din partea statelor cu democraţii consolidate, de marile provocăriîn domeniu:

• necesitatea asigurării transparenţei activităţii serviciilor de informaţii, concomitent cu păstrarea secretului surselor de informare, a metodelor şi tehnicilor folosite şi adoptării legislaţiei specifice;
• crearea unei culturi de securitate în I societăţii civile şi asigurarea unei : securitate, inclusiv în sfera legislativului; .
• realizarea unei cooperări eficiente cu structurile informative ale statelor democratice, în vederea cunoaşterii, prevenirii şi contracarării ameninţărilor comune la adresa democraţiei şi statului de drept.

Astfel, au fost depăşite unele mentalităţi învechite, potrivit cărora politica de securitate este sarcina exclusivă a Executivului, în virtutea faptului că acesta deţine cunoştinţele necesare şi are capacitate de reacţie rapidă, Parlamentul fiind mai puţin acceptat ca o instituţie adecvată pentru problemele de securitate. Democraţia şi statul de drept au readus Parlamentului rolul şi sarcina de a examina şi monitoriza activitatea guvernului, ca o garanţie a prevenirii instaurării oricăror forme de conducere politică autoritară sau totalitară.

Practica politico-statală a României democratice a confirmat faptul că, deşi Parlamentul şi Guvernul reprezintă puteri diferite ale statului român, ele au responsabilitate comună pentru asigurarea securităţii cetăţenilor, comunităţilor şi naţiunii. Aceeaşi idee de responsabilitate comună a fost implementată şi în relaţiile dintre liderii politici şi cei militari în procesul de tranziţie spre democraţie şi statul de drept. Controlul democratic asupra activităţii structurilor cu funcţii de cunoaştere a ameninţărilor la adresa securităţii naţionale a fost fundamentat printr-un dialog continuu între liderii politici şi societatea civilă, contribuind la consolidarea stării de securitate a României.

Un rol decisiv în realizarea controlului democratic asupra serviciilor de informaţii ale statului îl au puterile statului (Legislativul, Executivul şi Puterea judecătorească), precum şi societatea civiîă^heltjslvrnass-med ia. care contribuie permanent, prin informarea publicului, te. susţinerea largă a unui asemenea demers. La acestea se adaugă doi actori instituţionali cu rol deosebit în controlul aplicării politicii naţionale de securitate şi al bugetului corespunzător: Avocatul Poporului şi Curtea de Conturi.

Controlul democratic şi parlamentar asupra activităţii de informaţii a fost fundamentat, prin voinţă politică, pe baza următoarelor principii:

• Parlamentul – este suveran în ceea ce priveşte elaborarea legislaţiei în materie de securitate naţională şi în ceea ce priveşte controlulactivităţii informative a statului român. Acesta are un rol constituţional unic în autorizarea şi controlul cheltuielilorde securitate;
• Serviciile de informaţii răspund numai în faţa autorităţilor naţionale abilitate prin lege, sunt neutre din punct de vedere politic, iar personalul specializat este răspunzător în mod individual în faţa justiţiei pentru încălcarea legilor naţionale sau internaţionale.

Parlamentul a devenit, potrivit prevederilor Constituţiei, instituţia fundamentală a statului român, capabilă să asigure elaborarea unei legislaţii conforme cu valo­rile, interesele şi necesităţile de securitate, în concordanţă cu legislaţia internaţională privind drepturile omului, în special Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi Convenţia Internaţională privind Drepturile Civile şi Politice.

Modalitățile de control asupra activităţii serviciilor de informaţii au fost influenţate de tradiţiile legislative atestatului, darşide experienţa în materie a statelor democratice, fiind evidente tendinţele de a acorda Parlamentului o libertate cât mai mare de acţiuneîn acest domeniu,în cadrul legal instituitîn procesul de legiferare. Astfel, a fost instituit cadrul democratic şi juridic necesar;

• Asugurarii unei legislaţii care să prevadă statutul, funcţionarea, cooperarea, sarcinile şi controlul serviciilor de informaţii, folosirea metodelor specifice de obţinere a informaţiilor şi de păstrare a informaţiilor clasificate;
• menţinerii neutralităţii politice a serviciilor de informaţii şi funcţionării acestora conform codului etic profesional, ce include respectarea normelordemocratice. k.funcţionării comisiilor parlamentare de control al activităţii serviciilor de informaţii în conformitate cu legislaţia în materie.

Aria de cuprindere a controlului parlamentar

Potrivit Legii Siguranţei Naţionale, serviciile de informaţii ale statului român sunt incluse în categoria organelor de stat cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale şi cuprind:

• organe de stat autonome: Serviciul Român de Informaţii (S.R.I.) – organul de stat specializat în materia informaţiilor din interiorul ţării; Serviciul de Informaţii Externe (S.I.E.) – organul de stat specializat în obţinerea din străinătate a datelor referitoare la siguranţa naţională şi Serviciul de Protecţie şi Pază (S.P.P.) – organul de stat specializat în asigurarea protecţiei demnitarilor români şi a demnitarilor străini pe timpul prezenţei lor în România, precum şi în asigurarea pazei sediilor de lucru şi reşedinţelor destinate. Aceste organe de stat funcţionează potrivit legii şi sunt finanţate de la bugetul de stat. Serviciul Român de Informaţii şi Serviciul de Informaţii Externe sunt controlate de către Parlament prin comisii comune permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, iar Serviciul de Protecţie şi Pază este controlat de către Parlament prin comisiile de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. Ulterior, pe baza Hotărârii de Guvern nr. 229/1993 a fost înfiinţat Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, care funcţionează în baza Legii nr. 92/1996. Activitatea sa este controlată de către Parlamentul României, prin comisiile pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.
• structuri departamentale, în cadrul unor ministere, cu atribuţii specifice domeniilor lor de activitate: în cadrul Ministerului Apărării Naţionale (Direcţia Generală de Informaţii a Apărării); în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor (Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă), în cadrul Ministerului Justiţiei (Direcţia Generală de Protecţie şi Anticorupţie). Activitatea de informaţii a acestor organe se desfăşoară în conformitate cu prevederile Legii nr. 51/1991, ale legilor de organizare şi funcţionare, fiind controlată de Parlament, prin comisiile de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. Activitatea pentru realizarea siguranţei naţionale este organizată şi coordonată de către Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, al cărui preşedinte este preşedintele României.

Informaţiile care necesită adoptarea unor măsuri urgente pot fi comunicate şi înlocuitorilor delegaţi ai beneficiarilor, în măsura în care au autorizarea de acces, potrivit Legii privind protecţia informaţiilor clasificate. Comunicarea informaţiilor şi conţinutul documentelor de informare se aprobă de directorii serviciilor de informaţii. După luarea la cunoştinţă, acestea se restituie emitenţilor.

Beneficiarii şi utilizatorii legali de informaţii pentru securitate pot solicita în scris informaţiile pe care le consideră necesare bunei desfăşurări a activităţii lor,în cazulîn care acestea nu pot fi obţinute din alte surse şi fac obiectul activităţii serviciilor de informaţii pentru securitate. Beneficiarii şi utilizatorii legali, cărora le-au fost comunicate informaţii din domeniul securităţii naţionale, vor dispune oportun şi în cadrul competenţelor pe care le au, măsuri de prevenire şi înlăturare a ameninţărilor la adresa securităţii naţionale evidenţiate de informaţiile primite. Beneficiarii şi utilizatorii informaţiilor din domeniul securităţii naţionale vor asigura confidenţialitatea şi protecţia sursei de informare.

În momentul de faţă, cele patru structuri autonome şi cele trei structuri departamentale desfăşoară, potrivit competenţelor, activităţi de culegere şi valorificare a informaţiilor care privesc siguranţa naţională a României, activitatea lor fiind controlată de Parlamentul României. Pentru realizarea prerogativelor şi competenţelor conferite de lege, instituţiile cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale au fost supuse controlului civil democratic, care se realizează printr-un sistem complex, specific mecanismelorstatului de drept, pe mai multe dimensiuni. Modalităţile cele mai adecvate de realizare a controlului democratic sunt informările, rapoartele şi analizele periodice înaintate de acestea Parlamentului, controalele şi vizitele de lucru ale membrilor comisiilor parlamen­tare în unităţile de profil, precum şi informarea societăţii civile prin mass- media,în limitele determinate de specificul muncii şi de legislaţia în vigoare, cu date şi informaţii de interes public.

În scopul realizării siguranţei naţionale, ministerele, toate celelalte organe ale statului, organizaţiile din sectoarele public sau privat au, potrivit legii în vigoare, următoarele îndatoriri:

• să acorde sprijinul necesar la cererea organelor cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale în îndeplinirea atribuţiilor ce le revin şi să permită accesul acestora la datele det¹ pot furniza .uiormaţii privitoare la ranţa naţională;
• să ia măsurile necesare pentru aplicarea legii privind  siguranța naționață în domeniile în care îşi desfăşoară activitatea sau în problemele de care se ocupă;
• să solicite sprijinul organelor cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale pentru realizarea măsurilor necesare înfăptuirii siguranţei naţionale în domeniul lor de activitate.

Comisiile Senatului

Comisiile Senatului sunt organe de lucru, constituite pentru pregătirea activităţii de legiferare, precum şi pentru realizarea funcţiei de control parlamentar. Senatul îşi constituie comisii permanente, comisii de mediere sau alte comisii comune cu Camera Deputaţilor, sau poate institui comisii de anchetă sau alte comisii speciale. Numărul, denumirea şi compe­tenţa fiecărei comisii, precum şi numărul membrilor acestora se hotărăsc de către Senat, la propunerea Biroului permanent.

Componenţa comisiilor se stabileşte potrivit configuraţiei politice a Senatului rezultată din constituirea iniţială a grupurilor parlamentare sau prin negocieri între reprezentanţii grupurilor parlamen­tare. Senatul aprobă componenţa nomi­nală a fiecărei comisii cu votul deschis al majorităţii senatorilor prezenţi. Comisiile adoptă propriul regulament de organizare şi funcţionare, care se supune aprobării Biroului permanent. Comisiile lucrează legalîn prezenţa majorităţii membrilorlor.

Şedinţele comisiilor nu sunt publice. în interesul desfăşurării lucrărilor, comisiile pot invita să participe la dezbateri specialişti sau reprezentanţi ai autorităţilor publice şi ai unor organizaţii neguverna­mentale. Reprezentanţii Guvernului au acces la lucrările comisiilor. Comisiile pot solicita participarea la lucrările lor a unor membri ai Guvernului sau a conducătorilor unor instituţii publice, situaţie în care prezenţa acestora este obligatorie; data la care are loc şedinţa comisiei va fi adusă la cunoştinţa invitaţilor cu cel puţin 3 zile înainte. La şedinţele comisiilor pot participa și senatori din alte comisii, făra a avea drept de vot.

Hotărârile comisiilor se adoptă cu votul majorității membrilor prezenți. În caz de paritate, votul președintelui sau, după caz, al înlocuitorului acestuia este hotărâtor. Votul în comisie este deschis. Comisia poate decide ca anumite hotărâri să fie luate prin vot secret. Lucrările comisiilor se consemnează în procese- verbale și pot fi stenografiate.

După încheierea dezbaterilor sau a efectuării lucrării aflate în examinare, comisia desemnează dintre membrii săi, la propunerea preşedintelui, unul sau mai mulţi raportori. Raportorii se vor îngriji de întocmirea raportului sau avizului comisiei, care va fi supus aprobării acesteia prin vot. Rapoartele şi avizele vorcuprinde, pe lângă opinia majorităţii membrilor comisiei, şi părerile contrare, motivate, ale celorlalţi senatori din comisie, la cererea expresă a acestora.

Comisiile Camerei

Comisiile Camerei Deputaţilor sunt organe de lucru ale Camerei Deputaţilor, înfiinţate cu scopul de aîndepliniînsărcinările care le sunt încredinţate în vederea pregătirii lucrărilor Camerei. Camera Deputaţilor îşi constituie comisii permanente şi poate institui comisii de anchetă, comisii de mediere, comisii speciale sau alte comisii comune cu Senatul.

Pentru fiecare comisie, numărul de locuri care revine fiecărui grup parlamentar sau deputaţilor independenţi se stabileşte de Camera Deputaţilor, la propunerea Biroului permanent. Membrii comisiilor sunt desemnaţi prin acordul liderilor grupurilor parlamentare, cu respectarea configuraţiei politice a Camerei.

Comisiile permanente sunt formate dintr- un număr de 13 – 40 deputaţi, stabilit, pentru fiecare în parte, de Camera Deputaţilor. Numărul membrilor şi componenţa nominală a comisiilor de anchetă sau speciale se aprobă o dată cu constituirea acestora. Un deputat face parte obligatoriu dintr-o singură comisie permanentă, cu excepţia membrilor Biroului permanent.

Comisia este condusă de un birou ales, compus dintr un preşedinte, 2 vicepreşe­dinţi şi 2 secretari, componenţa sa fiind : Hotărârile comisiilor se adoptă cu votul stabilită prin negocieri între liderii grupurilor parlamentare. Revocarea unui membru din biroul comisiei se hotărăşte cu votul majorităţii deputaţilor din comisie, la cererea grupului parlamentar care t-a propus sau a unei treimi din numărul membrilor comisiei. Participarea deputaților la ședințețe comisiilor este obligatorie.

Şedinţele comisiilor nu sunt publice. In mod excepţional, comisiile pot hotărî invitarea la dezbateri a reprezentanţilor presei, precum şi condiţiile în care lucrările pot fi transmise la radio sau televiziune, dacă acest lucru nu aduce atingere unor interese de stat care recomandă păstrarea secretului acestor dezbateri. Miniştrii au acces la lucrările comisiilor. Dacă li se solicită participarea, prezenţa lor devine obligatorie. Guvernul trebuieînştiinţat, prin preşedintele Camerei, de data la care au loc şedinţele acestora.

La şedinţele comisiilor au dreptul să participe deputaţii care au făcut propuneri care stau la baza lucrărilor acestora (autori de propuneri legislative, de amendamente etc.), precum şi, la cererea preşedintelui comisiei, specialişti ai Consiliului Legislativ.

Comisiile pot invita să participe la şedinţe persoane interesate, reprezentanţi ai unor organizaţii neguvernamentale şi specialişti din partea unor autorităţi publice sau a altor instituţii specializate. Persoanele interesate şi reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale pot solicita partici­parea la lucrările comisiei printr-o cerere care se aprobă de membrii acesteia.

Pentru ca şedinţele comisiilor să aibă loc în mod legal, este necesară participarea majorităţii membrilor care le compun. Hotărârile comisiilor se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi. Votul în comisie este, de regulă, deschis. în anumite situaţii, hotărâte prin vot de membrii acesteia, se poate recurge şi la vot secret. La sfârşitul fiecărei şedinţe se încheie un proces-verbal, care poate fi consultat de deputaţi şi se redactează un comunicat de presă. Sinteza lucrărilor fiecărei comisii se publică săptămânal în Monitorul Oficial al României, partea a ll-a, specificându-se problemele dezbătute, rezultatul votului asupra articolelor şi a proiectelor de legi, numele şi prenumele celor absenţi. în cazuri justificate, Comisia va putea hotărî stenografierea dezbaterilor acesteia.

Atribuţii specifice ale comisiilor permanente

Comisia de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a Camerei Deputaţilor se alege pentru întreaga durata a legislaturii, având ca atribuţii examinarea proiectelor de legi, propuneri legislative şi amendamente în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale, în vederea elaborării rapoartelor sau avizelor. De asemenea, poate efectua anchete parlamentare, în cadrul competenţei sale, cu încuviinţarea Camerei Deputaţilor, privitoare la activitatea desfăşurată de instituţiile cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale.

În situaţia în care se consideră competentă cu privire la un proiect de lege, o propunere legislativă sau un amendament, trimis de Biroul permanent altei comisii, Comisia poate solicita Biroului permanent să îi fie transmise spre avizare. în caz de refuz din partea Biroului permanent, Senatul hotărăşte asupra solicitării comisiei prin votul majorităţii senatorilorprezenţi.

Comisia are dreptul să desfăşoare şedinţe comune cu alte comisii permanente, situaţie în care raportul sau avizul este comun, precum şi să iniţieze o anchetă parlamentară, în limitele competenţelor sale materiale, privitoare la activitatea desfăşurată de autorităţile publice cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale. Persoanele invitate pentru audiere trebuie înştiinţate despre aceasta cu cel puţin 5 zile înainte, cheltuielile de deplasare şi de cazare urmând a fi suportate din bugetul Senatului. Prezenţa la audieri este obligatorie, iar procedura audierii este cea prevăzută în regulamentul comisiei.

Camera Deputaţilor şi Comisia de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională pot cere Guvernului şi celorlalte organe ale administraţiei publice informaţii şi documente, în cadrul controlului parlamentar al activităţii acestora. în cazul în care informaţiile sau documentele solicitate privesc, potrivit legii, secrete de stat, Guvernul informează Camera Deputaţilor despre aceasta, iar Camera decide în şedinţă secretă. Documentele se restituie după consultare.

Comisia de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a Senatului face parte din categoria comisiilor permanente şi îşi desfăşoară activitatea pe perioada unei legislaturi (4 ani), pe baza hotărârilor privind regulamentul Senatului. Comisia funcţionează pe baza unui regulament propriu, aprobat de Biroul permanent ai Senatului, având următoarele atribuţii:

• examinează proiecte şi propuneri legislative, în vederea elaborării rapoartelor sau avizelor;
• solicită rapoarte, informaţii şi documente de la autorităţile publice cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale:
• controlează modul în care autorităţile publice cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale îndeplinesc sarcinile specifice domeniilor de activitate ;
• dezbate și hotărăște asupra altor probleme transmise de Biroul permanent;
• rezolvă şi alte sarcini potrivit regulamentului propriu.

Orice membru al Comisiei poate solicita de la instituţiile cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale, printr-o cerere adresată preşedintelui Camerei Deputaţilor sau preşedintelui Comisiei, orice informaţii sau documente, în copie certificată, utile pentru desfăşurarea activităţii sale; cererea poate fi refuzată în cazul în care aceasta priveşte secrete de stat de importanţă deosebită, iar refuzul se aduce la cunoştinţa Camerei Deputaţilor care va decideîn şedinţă secretă.

CONTROLUL PARLAMENTAR AL SERVICIULUI ROMÂN DE INFORMAȚII

Baza juridică a controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii este de natură constituţională, rezultând din Constituţia României, art. 62 alin. 2, lit. „g”, care prevede: „Camerele se întrunesc în şedinţă comună pentru numirea, la propunerea Preşedintelui României, a directorului Serviciului Român de Informaţii şi exercitarea controlului asupra activitătii acestui serviciu”.

La rândul său, cadrul legislativ special al activităţii de realizare a siguranţei naţionale stipulează următoarele:

Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României, în art. 8 alin. 1, stabileşte că activitatea de informaţii pentru realizarea siguranţei naţionale se desfăşoară de către Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe şi Serviciul de Protecţie şi Pază, iar în alin. 3 prevede că „Activitatea organelor de stat prevăzute la alin. 1 este controlată de către Parlament”.

Legea nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii, art. 2, alin. 2-4 stipulează „Activitatea Serviciului Român de Informaţii este controlată de către Parlament”. Anual sau când Parlamentul hotărăşte, directorul Serviciului Român de Informaţii prezintă acestuia rapoarte referitoare la îndeplinirea atribuţiilor ce revin Serviciului Român de Informaţii. În vederea exercitării controlului concret şi permanent, în temeiul art. 61 alin. 4 şi al art. 64 din Constituţia României, al art. 8 alin. 3 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României şi al art. 1 alin. 2-4 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii, prin Hotărârea nr. 30 din 23 iunie 1993, a fost constituită Comisia comună permanentă a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii; primul preşedinte al acesteia a fost senatorul Vasile Văcaru. Comisia îşi exercită mandatul pe durata legislaturii în care a fost desemnată. Controlul parlamentarvizează cu prioritate:

• legalitatea actelor normative cu caracter intern;
• modul de utilizare a fondurilor repartizate de la bugetul de stat;
• corectitudinea cu care unităţile Serviciului Român de Informaţii au aplicat prevederile legale în ceea ce priveşte desfăşurarea de activităţi care presupun restrângerea temporară a exercitării unor drepturi şi libertăţi constituţionale,
• modul de organizare a arhivelor instituţiei, regulile de acces, consultare şi documentare, precum şi măsurile destinate depozitării, păstrării şi protecţiei fondurilor arhivistice existente.

Constituirea şi componenţa comisiei

Comisia este alcătuită din 9 membri, aleşi în şedinţa comună a celordouă Camere, la propunerea birourilor permanente ale acestora, prin consultarea liderilor grupurilor parlamentare, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor. Preşedintele, vicepreşedintele şi secretarul comisiei sunt aleşi, în aceeaşi şedinţă, la propunerea birourilor permanente, prin consultări cu liderii grupurilor parlamentare, cu majoritate de voturi. Vicepreşedintele Comisiei este ales dintre parlamentarii principalului partid de opoziţie. Membrii comisiei nu pot face parte, în acelaşi timp, din alte comisii parlamentare şi nici din Guvern. După alegere, membrii comisiei depun în faţa celor două Camere următorul jurământ: „Eu  jur să păstrez secretul asupra documentelor, datelor şi informaţiilor de care voi lua cunoştinţă în exercitarea atribuţiilor, atât pe timpul mandatului, câtşi dupăîncetarea acestuia. Jur pe propria răspundere că nu am făcut parte din structurile fostei securităţi şi că nu fac parte din cadrele Serviciului Român de Informaţii sau ale altor servicii secrete de informaţii”.

Serviciul Român de Informații:

• Este serviciul naţional de informaţii şi securitate internă, cu statut autonom (nefiind plasat în structura vreunui minister sau a altei autorităţi executive) şt competenţe generale, trans-sectoriale, pe întreg teritoriul ţării;
• Este pus sub autoritatea şi controlul Parlamentului României;
• Este coordonat, în pianul funcţionării curente, de către Consiliul Suprem de ApârareaTăriî(CSAŢ):
• Este condus de un Director, cu rangde ministru;
• Furnizează informaţii tuturor instituţiilor statului, aflate sub autoritatea puterilor legislativă, executivă ţi judecătorească;
• Cooperează – prin schimburi de informaţii şi prin alte modalităţi – cu toate structurile ce compun sistemul de securitate naţională.

Atribuţiile Comisiei de control asupra activităţii SRI

Comisia exercită controlul concret şi permanent asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii şi are următoarele atribuţii:

• verifică dacă în exercitarea atribuţiilor care revin Serviciului Român de Informaţii în cadrul siguranţei naţionale sunt respectate prevederile actelor normative în vigoare;
• examinează cazurile în care s-au semnalat încălcări ale prevederilor constituţionale şi ale altor dispoziţii legale în activitatea Serviciului Român de Informaţii şi se pronunţă asupra măsurilorce se impun pentru restabilirea legalităţii;
• analizează şi cercetează, la cererea oricăreia dintre Comisiile permanente pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională ale celor două Camere, sesizările cetăţenilor care se consideră lezaţi în drepturile şi libertăţile lor prin mijloacele de obţinere a informaţiilor privind siguranţa naţională; examinează şi soluţionează celelalte plângeri şi sesizări ce-i sunt adresate în legătură cu încălcarea legii de către Serviciul Român de Informaţii;
• audiază persoana propusă de Preşedintele României pentru funcţia de director al Serviciului Român de Informaţii,în legătură cu care prezintă un raport în faţa celor două Camere ale Parlamentului;
• examinează rapoartele prezentate Parlamentului, potrivit legii, de către directorul Serviciului Român de Informaţii şi întocmeşte un raport propriu asupra acestora, pe care îl înaintează Birourilor permanente ale celordouă Camere;
• examinează proiectele de buget pentru Serviciul Român de Informaţii şi prezintă comisiilor parlamentare de specialitate observaţiile şi propunerile sale cu privire la alocaţiile bugetare;
• controlează modul de utilizare a fondurilor băneşti destinate prin bugetul de stat, precum şi constituirea şi folosirea mijloacelor extrabugetare pentru Serviciul Român de Informaţii;
• verifică modul de respectare a dispoziţiilor legale privind funcţionarea regiei autonome, societăţilor comerciale de producţie, instituţiilor sanitare şi societăţilor cu caracter cultural-sportiv din cadrul Serviciului Român de Informaţii.

În exercitarea atribuţiilor, Comisia poate solicita Serviciului Român de Informaţii rapoarte, informări şi explicaţii scrise, documente, date şi informaţii şi poate audia persoane în legătură cu problemele analizate.

Serviciul Român de Informaţii este obligat să pună la dispoziţia Comisiei, în termen util, rapoartele, informările, explicaţiile, documentele, datele şi informaţiile solicitate, precum şi să permită audierea persoanelor indicate de Comisie. Fac excepţie de la aceste obligaţii acţiunile informative aflate în curs de executare, alte activităţi operative privind siguranţa naţională, apreciate ca atare de Comisie, la recomandarea Biroului Executiv al Consiliului Directoral Serviciului Român de Informaţii, precum şi mijloacele şi metodele concrete folosite în munca de informaţii, în măsura în care nu contravin Constituţiei şi legilorîn vigoare.

 Îndatoririle membrilor Comisiei de control asupra SRI

Anual, în şedinţă comună a celor două Camere, Comisia prezintă un raport referitor la activitatea desfăşurată. La cererea birourilor permanente ale celor două Camere, sau când consideră, Comisia întocmeşte şi prezintă acestora rapoarte cu privire la constatările şi concluziile rezultate în exercitarea atribuţiilor care îi revin.

Dat fiind caracterul secret al informaţiilor care-i sunt furnizate, Comisia are obligaţia să garanteze protecţia acestor informaţii. Membrii Comisiei depun un jurământ prin care se obligă la păstrarea secretului, chiar şi după părăsirea funcţiei, având obligaţia de a respecta legislaţia privind apărarea secretului de stat. Comisia are un program propriu de prevenire a scurgerii de informaţii. Documentele sunt păstrate în arhiva proprie, iar la finalul legislaturii arhiva se predă Comisiei constituite de noul Parlament. De asemenea, unele şedinţe ale Parlamentului potfi declarate secrete dacă sunt în discuţie probleme ale acestei Comisii. Toate lucrările şi documentele emise de această Comisie au caracter secret de stat. Nerespectarea obligaţiilor menţionate mai sus atrage ridicarea imunităţii parlamentare în vederea cercetării şi sancţionării, chiar penale, conform prevederilor legale.

Procedura de lucru a Comisiei de control asupra SRI

Solicitarea datelorşi informaţiilor necesare Comisiei, precum şi orice alt demers în relaţiile acesteia cu Serviciul Român de Informaţii, se realizează prin intermediul preşedintelui Comisiei. Oricare alt membru al Comisiei poate solicita date şi informaţii numai dacă există acordul Comisiei în plenul său. Solicitările se adresează numai directorului Serviciului Român de Informaţii şi, după caz, înlocuitorului legal al acestuia. Comisia adoptă decizii cu votul majorităţii membrilor săi. La şedinţele Comisiei potfi invitaţi preşedinţii Birourilor permanente ale celor două Camere, preşedinţii Comisiilor pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi membri ai Consiliului Suprem de Apărare aŢării.

Comisia dispune de un aparat tehnic şi, de asemenea, poate folosi serviciile unor specialişti în domeniu, angajaţi ai autorităţilor publice de profil. Aceştia sunt obligaţi să respecte dispoziţiile legale cu privire la apărarea secretului de stat, să protejeze datele şi informaţiile de care iau cunoştinţă. încălcarea dispoziţiilor legale atrage răspunderea materială, discipli­nară, contravenţională sau penală, după caz. Lucrările şi actele Comisiei fac parte din categoria secretelorde stat, cu excepţia concluziilor cuprinse în rapoartele Comisiei care sunt autorizate de a fi făcute publice de către Birourile permanente ale celor două Camere. Membrii Comisiei au obligaţia să respecte reglementările legale privind apărarea secretului de stat. Nerespectarea acestor obligaţii poate atrage, potrivit Regulamentului celor două Camere, ridicarea imunităţii parlamentare în vederea aplicării sancţiunilor prevăzute del ege.

Comisia are un program propriu de prevenire a scurgerii de informaţii. Cazurile de încălcare a prevederilor legale sunt cercetate de către Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor şi Comisia juridică de numiri, disciplină, imunităţi şi validări a Senatului.

Acestea prezintă birourilor permanente ale celor două Camere concluziile şi propunerile care se impun. Preşedintele care conduce lucrările şedinţelor comune ale celor două Camere in care se dezbat probleme ce intră în competenţa comisiei poate cere, din oficiu, la solicitarea unui grup parlamentar, a preşedintelui comisiei sau a directorului Serviciului Român de Informaţii, ca lucrările respective să se desfăşoare în şedinţă secretă. Hotărârea se ia cu votul majorităţii parlamentarilor prezenţi.

În practică, controlul este mai amplu decât rezultă din Hotărârea Parlamentului, deoarece supravegherea exercitată de Comisie se integrează într-un sistem complex, care cuprinde:

• controlul general – realizat prin dezbateri şi interpelări în parlament cu ocazia adoptării bugetului şi prin activităţile celorlalte comisii parlamentare, îndeosebi ale celor care anchetează abuzurile, examinează şi soluţionează petiţiile;
• controlul parlamentar special – realizat de Comisia comună permanentă a Senatului şi Camerei Deputaţilor;
• controlul autorităţilor judecătoreşti – exercitat prin procedura de autorizare a obţinerii de informaţii prin operaţiuni ce implică restrângerea temporară a exerciţiului unor drepturi şi libertăţi fundamentale;
• controlul Executivului – care, deşi nu rezultă expres din Constituţie sau alte legi, se realizează în mod indirect în procesul valorificării informaţiilor puse la dispoziţie prin confirmarea sau infirmarea acestora, precum şi prin cererile de informaţii care, în fond, vizează unele aspecte ce ţin de conţinutul şi eficienţa activităţii desfăşurate de Serviciu. Totodată, Executivul realizează controlul execuţiei bugetare;
• controlul public – care se realizează, în principal, pe două căi: prin informaţii şi petiţii provenite de la cetăţeni şi prin mass-media;
• controlul judiciar – care se realizează în situaţii particulare, în care cadre ale Serviciului Român de Informaţii au utilizat mijloace specifice de obţinere a informaţiilor şi au lezat drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, viaţa particulară, onoarea sau reputaţia acestora, şi urmează să fie trimise în instanţă pentru faptele săvârşite;
• controlul realizat de către Consiliul Suprem de Apărare a Ţării – în virtutea atribuţiilor sale privind organizarea şi coordonarea activităţii de realizare a siguranţei naţionale, prin analiza şi evaluarea stării de siguranţă naţională, stabilirea principalelor direcţii de activitate şi a modalităţilor de valorificare a informaţiilor, analiza rapoartelor şi informărilor, aprobarea structurilor, efectivelor, regulamentelor de funcţionare şi a cheltuielilor operative.

Pe scurt

Controiul parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de informaţii se realizează, pe fond. prin mai multe mijloace decât cele stipulate explicit în Legea Siguranţei Naţionale şi în Legea de Organizare şl funcţionare a Instituţiei. Reamintim principalele căi de control parlamentar asupra activităţii SRI:

• comisiile parlamentare;
• dări de seamă, rapoarte, programe prezentate parlamentului;
• interpelări adresate Directorului SRI în Parlament;
• rezolva rea petiţiitorcetăţenilor;
• numirea sau eliberarea din funcţie a Directorului SRI.