Zărnescu, Narcis (2025), Dimitrie Gusti între utopia lui Francis Bacon, New Atlantis, și  Academia Universalis a lui Leibniz, Intelligence Info, 4:3, https://www.intelligenceinfo.org/dimitrie-gusti-intre-utopia-lui-francis-bacon-new-atlantis-si-academia-universalis-a-lui-leibniz/

 

Dimitrie Gusti Between Francis Bacon’s Utopia, New Atlantis, and Leibniz’s Academia Universalis

Abstract

Dimitrie Gusti, a prominent figure of Romanian culture in the first half of the 20th century, after in-depth studies in Germany and France, lays the foundations of Romanian sociology, militant. He initiates monographic research on villages and legislates social service, integrating sociological research with practical action. Member and president of the Romanian Academy, Dimitrie Gusti, inspired by the Baconian vision of the New Atlantis and the Leibnizian of a Academia universalis, will even suggest in his Reception Speech at the Academy (1923) a reform, more utopian, of the institution.

Keywords: Bacon, Leibniz, New Atlantis, Academia Universalis

Rezumat

Dimitrie Gusti, figură proeminentă a culturii românești din prima jumătate a veacului XX, după aprofundate studii în Germania și Franța, pune bazele sociologiei românești, militans.  Inițiază cercetarea monografică a satelor și legiferează serviciul social, integrând cercetarea sociologică cu acțiunea practică. Membru și președinte al Academiei Române, Dimitrie Gusti, inspirat de viziunea baconiană a Noii Atlantide și de cea leibniziană a unei Academia universalis, va sugera chiar în Discursul sau de recepție la Academie (1923) o reformă, mai mult utopică, a instituției.

Cuvinte cheie: Bacon, Leibniz, Noua Atlantidă, Academia Universalis

 

INTELLIGENCE INFO, Volumul 4, Numărul 3, Septembrie 2025, pp. xxx
ISSN 2821 – 8159, ISSN – L 2821 – 8159,
URL: https://www.intelligenceinfo.org/dimitrie-gusti-intre-utopia-lui-francis-bacon-new-atlantis-si-academia-universalis-a-lui-leibniz/
© 2025 Narcis ZĂRNESCU. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.

 

Dimitrie Gusti între utopia lui Francis Bacon, New Atlantis, și  Academia Universalis a lui Leibniz

Narcis ZĂRNESCU[1]
mithra.zurban@gmail.com

[1] Redactor Şef. Revista ACADEMICA, Academia Română; Cavaler al Ordinului Palmes Académiques; doctor în filologie & doctor în ştiinţe economice; Redactor Şef Adj. Revista NOESIS; membru în Colegiul de redacţie al publicaţiei STUDII ŞI COMUNICĂRI/DIS; membru al Uniunii Scriitorilor din România; membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România; membru al Academiei Româno-Germane (Mainz); membru al Institutului Român – Biblioteca Română (Freiburg im Breisgau); membru al Academiei Româno-Germane (Baden-Baden).

 

Alături de Ion Heliade Rădulescu, visătorul care elaborează planul unei „biblioteci universale” (1846 ), după modelul „Panteonului literar” al lui Aimé Martin, sau Titu Maiorescu, inegalabilul critic, care schițează un program pentru “privegherea și reforma” limbii și culturii românești^[1], Dimitrie Gusti face parte din galeria Reformatorilor.

Studiază la Universitatea „Friedrich Wilhelm” (Friedrich-Wilhelms-Universität) din Berlin (1899), apoi iar la Universitatea din Leipzig (1900), unde va avea ca profesori cele mai luminate minți ale timpului: Wilhelm Wundt, Paul Barth și Karl Bücher. Obține distincția „Doctor în filosofie” cu disertația Egoismus und Altruismus. Zur soziologischen Motivation des praktischen Wollens. În 1908, revine la Berlin, unde va studia sociologia cu o altă pleiadă de savanți, precum Georg Simmel, Ferdinand Tönnies, Leopold von Wiese și Max Weber; filosofia cu Friedrich Paulsen și jurisprudența cu Franz von Liszt și Rudolf Stammler. În același an, audiază la Paris cursurile lui Émile Durkheim, fondatorul sociologiei franceze.

Este primit membru al Academiei Române (1919); este ales președinte al Academiei Romane (1944 – 1946), Ministrul Instrucțiunii Publice, Cultelor și Artelor (1932 – 1933), profesor la Universitățile din Iași și București, Dimitrie Gusti este creatorul sociologiei românești.

A inițiat și îndrumat acțiunea de cercetare monografică a satelor din România (1925 – 1948). A obținut legiferarea serviciului social (1939), prin care se instituționaliza, pentru prima oară în lume, cercetarea sociologică, îmbinată cu acțiunea socială practică și cu pedagogia socială. A fondat și condus Asociația pentru Știința și Reforma Socială (1919 – 1921), Institutul Social Român (1921 – 1939, 1944-1948), Institutul de Științe Sociale al României (1939 – 1944), Consiliul Național de Cercetări Științifice (1947 – 1948). A creat, împreună cu Victor Ion Popa, H. H. Stahl și G. Focșa, Muzeul Satului (1936). În domeniul literar-științific, Gusti a înființat și a condus revistele „Arhiva pentru știința și reforma socială” (1919 – 1943) și „Sociologie românească” (1936 – 1944).

O dată cu instaurarea comunismului în România, Dimitrie Gusti va fi dat afară de la Universitate, iar sociologia va fi scoasă din planul de învățământ. În 1948, regimul comunist avea să iniţieze o epurare politică a membrilor Academiei Române. Printre cei 113 academicieni, eliminați în iunie, reprezentând peste două treimi din numărul total de membri, se va afla şi Dimitrie Gusti.

Opera științifică a lui Dimitrie Gusti este esențialmente renascentistă, prin amploare, diversitate, erudiție, deschidere și generativitate. Comunicarea mea circumscrie o încercare de cartografiere, secvențială și fragmentară, a acestui univers mental, spiritual și rațional ce pare în continuă expansiune.

Am ales ca poartă de intrare în universul gustian Discursul de recepție, intitulat Ființa și menirea academiilor, rostit la 10 iunie 1923, în ședință solemnă sub președinția A.S.R. Principelui moștenitor […], cu răspunsul D-lui Vasile Pârvan, Secretar General al Academiei Române”^[2].

Discursul de recepție impresionează prin viziune, erudiție și îndrăzneala. Nucleul dur, ceea ce se numește hard core, al acestui Discurs este despre cum ar trebui să fie Academia ideală. Modelul acestei Academia Universalis este căutat de Gusti în romanul neterminat al lui Francis Bacon Noua Atlantidă (New Atlantis), publicat postum, în 1626, dar și în scrierile lui Leibniz, cu privire la Academia universalis sau Academia Internațională, concept care se înscrie în preocupările sale de formalizare și codificare a unei limbi universale^[3]. Astfel, în Dissertatio de arte combinatoria sau mai simplu, De arte combinatoria (1666), savantul german definea caracteristica universală sau characteristica universalis ca fiind un limbaj universal și formal, capabil să exprime concepte matematice, științifice sau metafizice. O parte din aceste idei vor fi preluate de Gottlob Frege, filosof, logician şi matematician german, unanim recunoscut a fi cel mai important logician de după Aristotel.

Așadar, Bacon își plasează Academia ideală, numită și Casa lui Solomon, în Noua Atlantidă, o reminiscență a Atlantidei menționată de Platon în dialogurile Critias și Timeu. Dimitrie Gusti urmează sugestiile lui Bacon și propune chiar din primul Discurs o listă de modificări și mini-reforme pentru Academie. Unele fanteziste! Scopul Institutului Solomon, pe care Gusti îl copiază este „descoperirea cauzelor și cunoașterea naturii intime a forțelor și principiilor primordiale ale lucrurilor pentru a extinde limitele imperiului omului asupra naturii”. Nu departe de acest Institut, sunt clădiri amenajate pentru reproducerea fenomenelor care apar în aer, zăpadă, grindină, tunete. Gusti preia ideea și propune construirea de săli și laboratoare pentru experiențe și cercetări. Bacon compară Colegiul lui Salomon cu Academia din Basilia, numele codificat al Parisului. De altfel, apariția marilor academii în întreaga Europă este una dintre profețiile lui Bacon, aflate în proces de împlinire sau chiar împlinite. Prin îndemnurile sale elocvente adresate tuturor savanților lumii de a se constitui în comunități științifice, Bacon este considerat a fi adevăratul părinte și precursor al academiilor moderne. Multe din aceste sugestii, propuneri, proiecte și viziuni, se regăsesc în Discursul de recepție al lui Dimitrie Gusti.

Dar nu numai Dimitrie Gusti a fost fascinant de modelul baconian, ci și, spre exemplu, Humphry Davy, unul dintre cei mai iluștri președinți al Societății regale de științe din Londra (1820). De asemenea, contele Marsigli, membru asociat al Academiei pariziene de Științe, care construiește și își organizează Institutul din Bologna după descrierile lui Francis Bacon.

Dacă Bacon a fost promotorul asociațiilor și academiilor științifice din lumea civilizată, Leibniz a reușit chiar să cucerească acest teritoriu imaginar până atunci, pe care marele cancelar englez doar îl întrezărise și îl prezisese. Nu a fost doar precursor și promotor, ci și fondator. Ne amintim că Leibniz l-a convins pe electorul de Brandenburg, Frederic III, să înființeze, la 1700, die Preußische Akademie der Wissenschaften, Academia de Științe a Statului Prusac. În calitate de cel dintâi președinte al acestrei Academii, utopice până mai ieri, Leibniz a introdus modelul de organizare copiat din Nouă Atlantidă.

Ne punem întrebarea retorică de ce oare Dimitrie Gusti nu-l menționează pe… Dimitrie Cantemir, în contextul leibnizian al Academiei prusace? Pe de  altă parte, nici Cantemir nu își semnează manuscrisele cu titulatura de „membru al Academiei din Berlin”, ci numai cu titlul de Principe sau  Cneaz.

Întâmplător, am descoperit și sursa de inspirație a Discursului de recepție. Este vorba de un studiu publicat de Francisque Bouillier în Revue des Deux Mondes (1878) și intitulat „Une parfaite Académie, selon Bacon et Leibniz”^[4]. Se pare că viitorul academician Dimitrie Gusti se va fi înfruptat copios din cele douăzeci de pagini ale uitatului filosof francez. Este un plagiat scuzabil, pentru atingerea unor scopuri nobile.

Două decenii mai târziu, în 1947, urmărit încă de fantasma universalității culturale și a internaţionalismului științific, Dimitrie Gusti se întoarce dintr-o lungă vizită în Statele Unite. În şedinţa din 11 iulie, le expune colegilor din Academia Română activitatea sa de peste Ocean. O nuanţă aproape suspectă de entuziasm încă se poate distinge în vocea profesorului de sociologie. Planurile sale iniţiale în SUA vizau cooptarea Consiliului Economic şi Social al recent înfiinţatei Organizaţii a Naţiunilor Unite în extinderea „ştiinţei naţiunilor“^[5], formula prin care sociologul român îşi rezuma sistemul de gândire, la scară globală. Ce începuse în România interbelică ar fi fost replicat într-un studiu gigantic al tuturor naţiunilor din lume, iar ştiinţa, credea Gusti, ar fi putut fundamenta politica noii lumi postbelice, deschizând calea către o epocă de ameliorare a umanităţii, de pace socială şi internaţională.

Vor rămâne pentru totdeauna în patrimoniul național, monografiile sociologice realizate de Școala de sociologie de la București, întemeiată de Dimitrie Gusti, care nu își propun doar cunoașterea amănunțită a unităților și a fenomenelor sociale, ci și „reforma socială și acțiunea culturală”. Ele vor „forma în teorie și în practică o unitate organică, alcătuită din idei, din realitate și ideal”^[6]. Înfăptuirea unui ideal social și a unui destin propriu al națiunii nu poate avea loc fără cunoașterea în profunzime a realității sociale specifice națiunii, de la formele concrete și particulare până la cele mai abstracte și universale, și a posibilităților de dezvoltare a acestei realități specifice, fiindcă idealul social își are izvorul în aceste posibilități, iar reforma socială este posibilă pornind de la această cunoaștere aprofundată. Monografiile au menirea de a contribui la dezvoltarea culturii naționale și la renașterea vieții spirituale naționale, ceea ce necesită „un contact viu și permanent cu unitățile de viață socială păstrate în formele lor etnice, cum sunt la noi satele. Din cunoașterea aprofundată a literaturii populare, a artei țărănești, a vieții spirituale de la sat, singurele încă neinfluențate de forme străine de cultură, cultura națională poate primi un nou imbold și o îndrumare mai sigură spre forme proprii de creație”^[7].

Totodată, monografiile sociologice sunt necesare în misiunea de reformă a învățământului, deoarece „Școala nu poate fi o instituție cu totul străină de mediul înconjurător, întrucât ea se adresează unei realități precise, pregătind, prin mijloacele locale care-i stau la îndemână, pentru o viață concretă”. Învățământul trebuie să țină seama de „împrejurarile locale, de regiunea istorică și economică și de unitatea de viață socială din care face parte”^[8].

Bibliografie :

Primară:

[1] Gusti, Dimitrie (1923). Ființa și menirea academiilor. Discurs rostit la 10 iunie 1923 în ședință solemnă sub președinția A.S.R. Principelui moștenitor de Dimitrie Gusti. Cu răspunsul D-lui Vasile Pârvan, Secretar General al Academiei Române. București: Cultura Națională [https://bibliotecadesociologie.ro/en/download/gusti-dimitrie-1923-fiinta-si-menirea-academiilor/]; accesat la 28.01.2025.

[2] Gusti, Dimitrie (1937). Știința națiunii. Enciclopedia României, vol. I, Statul. Bucureşti: Imprimeria Naţională.

[3] Gusti, Dimitrie (1968). Opere, vol. 1, texte stabilite, comentarii, note și postf. de Ovidiu Bădina și Octavian Neamțu, Bucuresti, Ed. Academiei. Apud. Ilie Bădescu și Ozana Cucu-Oancea, Dicţionar de sociologie rurală, Editura Mica Valahie, Bucureşti, 2004,

[4] Leibniz (1666). Dissertatio de arte combinatoria. Dissertatio de arte combinatoria, in qua ex arithmeticae fundamentis complicationum ac transpositionum doctrina nouis praeceptis exstruitur … noua etiam Artis meditandis, seu Logicae inuentionis semina sparguntur. Praefixa est synopsis totius tractatus, & additamenti loco demonstratio existentiae Dei, ad mathematicam certitudinem exacta autore Gottfredo Guilielmo Leibnüzio…[ https://dn721706.ca.archive.org/0/items/ita-bnc-mag-00000844-001/ita-bnc-mag-00000844-001.pdf].

[5] Leibniz’ De arte combinatoria. Department of Philosophy University of Cincinnati Cincinnati, OH 45221. [https://homepages.uc.edu/~martinj/Rationalism/Leibniz/Leibniz%20-%20Art%20of%20Combinations%201666.pdf], accesat 19.04.2025.

[6] Leibniz: Dissertation on Combinatorial Art. Translated with introduction and commentary by Massimo Mugnai, Han van Ruler, and Martin Wilson. Oxford Univ.Press. 2020.

[https://api.pageplace.de/preview/DT0400.9780192575104_A39950502/preview-9780192575104_A39950502.pdf]; accesat 20.04.2025.

Secundară:

[7] Bouillier, Francisque (1878). „Une parfaite Académie, selon Bacon et Leibniz”^[1]. Revue des Deux Mondes, 3e période, tome 29, (p. 673-697).

[https://fr.wikisource.org/wiki/Une_parfaite_Acad%C3%A9mie,_selon_Bacon_et_Leibniz]; accesat 11.11205.

[8] Bădescu, Ilie, Ozana Cucu-Oancea (2004). Dicţionar de sociologie rurală, Bucureşti, Editura Mica Valahie.

[9] Martin, John N. (2003). De arte combinatoria. [https://homepages.uc.edu/~martinj/Rationalism/Leibniz/Martin%20-%20Notes%20on%20Leibniz’%20De%20arte%20combinatoria.pdf], accesat la 23.02.2025.

[10] Zărnescu, Narcis (2025). Titu Maiorescu, „de veghe în lanul de secară” al limbii românești.[în curs de apariţie].

Surse internet:

[11] [https://bibliotecadesociologie.ro/en/download/gusti-dimitrie-1923-fiinta-si-menirea-academiilor/]; accesat la 28.01.2025.

[12] [https://dn721706.ca.archive.org/0/items/ita-bnc-mag-00000844-001/ita-bnc-mag-00000844-001.pdf], accesat la 25.02.2025.

[13] [https://homepages.uc.edu/~martinj/Rationalism/Leibniz/Leibniz%20-%20Art%20of%20Combinations%201666.pdf], accesat 19.04.2025.

[14] [https://homepages.uc.edu/~martinj/Rationalism/Leibniz/Martin%20-%20Notes%20on%20Leibniz’%20De%20arte%20combinatoria.pdf], accesat la 23.02.2025.

[15] [https://fr.wikisource.org/wiki/Une_parfaite_Acad%C3%A9mie,_selon_Bacon_et_Leibniz]; accesat 11.11205.

Note

[1] [10].

[2] [1].

[3] [4], [5], [6].

[4] [7].

[5] [2].

[6] [3], p. 485; [8] p.327.

[7] [3], p.327..

[8] [3], p. 326.