Ostahie, Traian (2025), Operația EUFOR Althea din perspectiva dimensiunii militare a securității, Intelligence Info, 4:3, 30-47, https://www.intelligenceinfo.org/operatia-eufor-althea-din-perspectiva-dimensiunii-militare-a-securitatii/

 

Operation EUFOR Althea from the Perspective of the Military Dimension of Security

Abstract

The Balkan region has always been a territory of great ethnic and religious diversity, characterized by historical conflicts between different ethnic and national groups. After the collapse of the Ottoman Empire and the First World War, this area witnessed a constant fragility of states and a reconfiguration of borders. One of the most significant moments in the recent history of the region was the Yugoslav Wars (1991-1995), a devastating conflict that led to the end of Yugoslavia and the emergence of several independent states, including Bosnia and Herzegovina. Operation EUFOR Althea was one of the most complex international interventions of the post-Cold War period, with significant legal and ethical implications. These dimensions are essential to understand the rationale of the operation and the challenges faced by international actors in protecting stability and human rights in a post-conflict context.

Keywords: operation, security environment, military affairs, peace, riot control

Rezumat

Regiunea Balcanilor a fost întotdeauna un teritoriu cu o mare diversitate etnică și religioasă, caracterizat de conflicte istorice între diferite grupuri etnice și naționale. După prăbușirea Imperiului Otoman și Primul Război Mondial, această zonă a fost martora unei fragilități constante a statelor și a unei reconfigurări a frontierelor. Unul dintre cele mai semnificative momente din istoria recentă a regiunii l-au reprezentat Războaiele Iugoslave (1991-1995), un conflict devastator care a dus la sfârșitul Iugoslaviei și apariția mai multor state independente, inclusiv Bosnia și Herțegovina. Operațiunea EUFOR Althea a fost una dintre cele mai complexe intervenții internaționale din perioada post-Război Rece, cu implicații juridice și etice semnificative. Aceste dimensiuni sunt esențiale pentru a înțelege rațiunea operațiunii și provocările cu care se confruntă actorii internaționali în protejarea stabilității și a drepturilor omului într-un context post-conflict.

Cuvinte cheie: operațiune, mediu de securitate, afaceri militare, pace, combaterea revoltelor

 

INTELLIGENCE INFO, Volumul 4, Numărul 3, Septembrie 2025, pp. 30-47
ISSN 2821 – 8159, ISSN – L 2821 – 8159
URL: https://www.intelligenceinfo.org/operatia-eufor-althea-din-perspectiva-dimensiunii-militare-a-securitatii/
© 2025 Traian OSTAHIE. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.

 

Operația EUFOR Althea din perspectiva dimensiunii militare a securității

Traian OSTAHIE[1]
tostahie@yahoo.com

[1] Sg. drd. Ostahie Traian. Comitetul Român de Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii, Academia Română. Referenți: prof. univ. dr. (gen. Rez.) Stan Petrescu, Lect. Univ. dr. (col. rez.) Tiberiu Tănase.

 

Introducere

Scopul prezentului articol este de a evidenția rolul și importanța acestei operații militare din perspectiva securității militare. Ne propunem îndeplinirea scopului mai sus menționat al prezentei cercetări prin atingerea câtorva obiective, dintre care enumerăm:

• o succintă analiză din punct de vedere geopolitic al zonei Balcanilor. Acest fapt va duce la o solidă clarificare a motivului pentru care a luat naștere Operația EUFOR Althea.
• vom trata modul, impactul, scopurile și obiectivele apariției Operației EUFOR Althea.
• totodată nu vom omite tratarea stării tranzitoriale de la ceea ce a fost SFOR la ceea ce a devenit EUFOR Althea.

În exercitarea efortului de cercetare asupra acestui subiect nu ne-am bucurat de foarte multă literatură de specialitate. Acest fapt se datorează, înainte de toate, limitărilor impuse de cadrul securital al subiectului, dar, am descoperit noi, și unor direcții de cercetare care nu au considerat pertinentă sau de actualitate abordarea acestui subiect, ce, trebuie să recunoaștem, în opinia noastră, comportă o anumită dificultate de înțelegere.

Operațiunea EUFOR Althea a fost una dintre cele mai complexe intervenții internaționale din perioada post-Războiului Rece, cu implicații semnificative din punct de vedere juridic și etic. Aceste dimensiuni sunt esențiale pentru a înțelege fundamentul operațiunii și provocările întâmpinate de actori internaționali în protejarea stabilității și a drepturilor omului într-un context post-conflict.

Regiunea Balcanilor a fost dintotdeauna un teritoriu cu o mare diversitate etnică și religioasă, caracterizat prin conflicte istorice între diferite grupuri etnice și naționale. După destrămarea Imperiului Otoman și după Primul Război Mondial, Balcanii au fost martorii unei fragilizări constante a statelor și unei reconfigurări a frontierelor. Unul dintre cele mai semnificative momente din istoria recentă a regiunii a fost Războiul din Iugoslavia (1991-1995), un conflict devastator care a dus la sfârșitul Iugoslaviei și la apariția mai multor state independente, inclusiv Bosnia și Herțegovina.

Războiul din Iugoslavia a fost alimentat de naționalismul etnic, tensiuni interetnice și dorința de independență a diverselor grupuri etnice din cadrul Federației Iugoslave. După declararea independenței Croației și Sloveniei în 1991, a urmat o perioadă de conflicte armate, iar Bosnia și Herțegovina a fost și ea prinsă în această furtună de violențe. Conflictul din Bosnia și Herțegovina a fost marcat de violente etnice, genociduri și epurări etnice, în special în zonele populate de sârbi, croați și bosniaci musulmani^[1].

În perioada 1992-1995, Războiul din Bosnia^[2] a avut un impact major asupra stabilității regiunii Balcanilor. Intervențiile internaționale, mai întâi prin intermediul Națiunilor Unite și al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), dar și prin NATO, au încercat să stabilizeze situația și să oprească violențele. În ciuda acestor eforturi, conflictul a continuat cu intensitate, iar numărul victimelor și distrugerilor a fost considerabil. Genocidul de la Srebrenica (1995)^[3], în care mii de bosniaci musulmani au fost uciși de forțele sârbe, a fost un moment de cotitură, care a atras atenția lumii asupra atrocităților din Bosnia.

Acordul de la Dayton^[4], semnat pe 14 decembrie 1995, a fost cheia încheierii acestui conflict. Acordul a fost mediat de Statele Unite și a fost semnat de reprezentanții Bosniei și Herțegovinei, Croației și Serbiei, în cadrul unei negocieri care au avut loc la Wright-Patterson Air Force Base din Ohio, SUA. Acordul a creat un stat federal, Bosnia și Herțegovina, împărțit în două entități principale – entitatea Republicii Srpska și Federatia Bosnia și Herțegovina – și a stabilit o structură politică complexă, menită să asigure reprezentarea tuturor grupurilor etnice și naționale.

Acordul de la Dayton a pus capăt luptelor, dar a lăsat în urma sa o regiune profund divizată, cu tensiuni interetnice persistente și o nevoie urgentă de reconstrucție și reconciliare. În acest context de fragilitate, Bosnia și Herțegovina avea nevoie de o prezență internațională care să ajute la implementarea acordurilor de pace, să mențină securitatea și să sprijine dezvoltarea instituțională.

Contextul apariției misiunii Eufor Althea

După semnarea Acordului de la Dayton, autoritățile internaționale, în frunte cu NATO, au luat măsuri pentru a stabiliza regiunile de conflict și a implementa prevederile acordului de pace. Astfel, începând cu 1996, NATO a lansat operațiunea SFOR (Stabilization Force)^[5], având scopul de a asigura pacea și de a sprijini reconstrucția post-conflictuală. SFOR a fost principala forță internațională de menținere a păcii până la mijlocul anilor 2000.

Înainte de 2004, SFOR (Stabilization Force), condusă de NATO, era principalul organism responsabil pentru securitatea din Bosnia și Herțegovina. Mandatul SFOR a fost strict militar, având ca obiectiv principal menținerea unui climat de securitate post-conflictuală și prevenirea escaladării violențelor. Totuși, începând cu 2004, Uniunea Europeană a preluat responsabilitatea prin operațiunea EUFOR Althea, marcată de un mandat mai larg care a inclus nu doar aspecte de securitate, dar și o componentă importantă de dezvoltare instituțională.

În cadrul EUFOR, Uniunea Europeană a dorit să consolideze reforme politice și instituționale esențiale pentru reconstrucția statului, oferind un suport continuu în procesul de democratizare și formare a instituțiilor de stat. În această perioadă, reforme importante în domeniul securității au fost implementate, inclusiv restructurarea armatei bosniace și sprijinirea procesului de reformă a poliției și a sistemului judiciar, pentru a asigura respectarea statului de drept și a drepturilor fundamentale ale cetățenilor.

Totuși, în contextul în care Bosnia și Herțegovina căuta să se integreze în structuri internaționale mai largi, inclusiv Uniunea Europeană, s-a decis o tranziție a responsabilităților de securitate de la NATO către Uniunea Europeană. În acest sens, Operația EUFOR Althea a fost lansată pe 12 decembrie 2004, ca parte a angajamentului Uniunii Europene de a sprijini stabilitatea regiunii Balcanilor, în special în Bosnia și Herțegovina. EUFOR a preluat mandatul de securitate de la SFOR^[6], dar cu un rol mai amplu, care includea nu doar menținerea păcii, ci și susținerea reformelor interne în domeniul securității și a statului de drept.

Scopul operațiunii EUFOR Althea era de a asigura stabilitatea continuă în Bosnia și Herțegovina, prevenind orice riscuri de escaladare a conflictului interetnic, protejând civilii și susținând autoritățile locale în implementarea reformelor instituționale. În plus, Uniunea Europeană a dorit să arate angajamentul său față de procesul de integrare a regiunii Balcanilor în structuri europene mai largi, având în vedere că stabilitatea regiunii era un factor cheie pentru procesul de aderare a statelor balcanice la UE.

EUFOR Althea a fost un exemplu de intervenție militară europeană, în care Uniunea Europeană a demonstrat că își poate asuma un rol proactiv în gestionarea crizelor internaționale.

Spre deosebire de SFOR, care era condusă de NATO, EUFOR a avut un mandat mai clar orientat către reconstrucția post-conflict și integrarea Bosnia și Herțegovinei în structuri internaționale, în special în Uniunea Europeană. Acest lucru a marcat o schimbare importantă în abordarea Uniunii Europene față de securitatea globală, consolidând principiul ”Pacea prin cooperare” ca parte a politicii externe a UE.

Această introducere oferă un cadru clar al contextului istoric și geopolitic din Balcani și al tranziției de la SFOR la EUFOR Althea, subliniind atât complexitatea conflictului din Bosnia și Herțegovina, cât și evoluția intervenției internaționale în regiune.

Operațiunea Althea din Bosnia și Herțegovina (BiH) aparținătoare Forței Uniunii Europene (EUFOR) este o operațiune militară condusă de UE și lansată la 2 decembrie 2004. EUFOR și-a asumat responsabilitatea pentru menținerea unui mediu sigur și securizat (SASE) în BiH de la Forța de stabilizare condusă de NATO (SFOR).

Pe baza mandatului său executiv în temeiul capitolului VII al Cartei ONU, EUFOR este responsabilă de punerea în aplicare a anexelor militare ale Acordului-cadru general pentru pace (GFAP), cunoscut și sub denumirea de Acordul de pace de la Dayton (APD)^[7]. Obiectivele principale ale EUFOR rămân următoarele:

• să sprijine strategia globală a UE pentru BiH;
• sprijinirea autorităților BiH în menținerea unui SASE în țară;
• antrenament și exerciții combinate și colective cu Forțele Armate ale BiH (AFBiH).

De la începutul misiunii, responsabilitatea pentru executarea multor sarcini a fost predată autorităților locale în conformitate cu principiul „proprietății locale” și în conformitate cu calea BiH către aderarea la UE. Cu toate acestea, EUFOR promovează un mediu în care procesul de pace poate continua, dar își păstrează întreaga responsabilitate și autoritatea de a-și relua controlul, dacă este necesar.

Printre sarcinile asumate se numără sprijinirea autorităților locale în menținerea unui SASE: EUFOR monitorizează evoluțiile din BiH și menține o legătură strânsă cu furnizorii locali de securitate pentru a avea o conștientizare completă și în timp util a situației cu privire la problemele legate de securitate.

La nivel local, EUFOR este prezentă prin echipe mici de militari care locuiesc în comunități din toată țara (Echipe de Observare de Legătură – LOT-uri).

Batalionul multinațional EUFOR (MNBN), cu sediul în tabăra Butmir, poate fi dislocat pe uscat și pe aer, echipat și instruit pentru a răspunde la diferite tipuri de situații, dacă este necesar.

Personalul EUFOR din teatru poate fi mărit în scurt timp de către Forțele de rezervă Over the Horizon din UE și în coordonare cu NATO, în conformitate cu aranjamentele „Berlin Plus”. O altă activitate este instruirea combinată și colectivă cu AFBiH: EUFOR continuă să planifice, să organizeze, să coordoneze și să desfășoare cursuri colective cu AFBiH pentru a îmbunătăți interoperabilitatea în operațiunile de sprijinire a păcii și pentru viitoarea cooperare internațională.

Sprijinirea contraproliferării, demilitarizării și deminarii are loc prin: BiH are încă stocuri mari de arme, muniții și mine rămase din război (1992-1995), multe dintre ele devin mai periculoase în timp. EUFOR oferă expertiză esențială, sprijin, monitorizare și îndrumare pentru „Masterplanul pentru muniții, arme și explozivi (AWE)” care vizează eliminarea și depozitarea în siguranță a AWE.

EUFOR este un contributor cheie la Strategia de acțiune împotriva minelor din BiH. Oferă expertiză în materie, sprijină Batalionul de deminare al AFBiH și educă peste 15.000 de adulți și copii vulnerabili pe an cu privire la riscurile prezentate de mine. EUFOR își asumă un rol important în controlul armelor prin efectuarea de verificări și inspecții. Controlul politic și direcția strategică EUFOR este marcată prin prezența militară a UE în BiH. Din punct de vedere politic, UE este reprezentată de Reprezentantul Special al UE (RSUE) și șeful Delegației UE în BiH (EUD), ambasadorul Luigi Soreca.

Un factor important din acest punct de Vedere îl reprezintă dezideratul BiH de a deveni membru al UE. În octombrie 2020, Consiliul UE și-a reiterat angajamentul față de perspectiva UE a BiH, ca țară unică, unită și suverană. În urma deciziei din decembrie 2022 de a acorda statutul de țară candidată Bosniei și Herțegovinei, Consiliul European a decis să deschidă negocierile de aderare cu BiH în martie 2024. Operațiunea se desfășoară în conformitate cu acordurile Berlin Plus cu Cartierul General Suprem al NATO.

Conducerea este asigurată de Allied Powers Europe (SHAPE) care acționează ca sediul operațional al UE (OHQ) și de Adjunctul șefului de stat major (VCOS) SHAPE, generalul locotenent Hubert Cottereau (FR), care este comandantul operațiunii UE (OpCdr).

Dimensiunea militară a securității în cadrul operațiunii

Conform articolului 1 alineatul (1) din Acțiunea comună de înființare a EUFOR Althea, obiectivul strategic al UE este de a „contribui la un mediu sigur și securizat în Bosnia și Herțegovina”. Acest lucru este în conformitate cu al doilea obiectiv strategic al Strategiei europene de securitate (SES), care este de a consolida securitatea în vecinătatea UE^[8].

Operațiunea EUFOR Althea a folosit o serie de strategii și tactici pentru a preveni violențele și a menține securitatea în Bosnia și Herțegovina. Printre principalele metode de descurajare și control, se numără patrulele constante, acțiunile de securizare a zonelor sensibile, precum și implementarea unor măsuri preventive de control al armamentului.

Minele terestre și armele neexplodate au rămas încă din războiul din 1992-1995. Deși zonele dens populate și rutele principale sunt în mare parte curate, riscurile rămân în zonele mai puțin populate și în zonele rurale. Deși zonele afectate se micșorează continuu (de la 4000 km² în 1995 la aproximativ 850 km² în 2024), se estimează că Bosnia și Herțegovina are nevoie de cel puțin încă 15-20 de ani pentru a fi complet curățată de mine. UE sprijină deminarea prin intermediul Fondului European pentru Pace.

În 2023, Forțele Armate ale Bosniei și Herțegovinei au achiziționat 150 de detectoare de metale și 68 de vehicule speciale. Începând cu 2025, Bosnia și Herțegovina a primit asistență suplimentară din partea Fondului European pentru Pace, în valoare totală de 20 de milioane de euro, furnizând echipamente avansate de teren, instrumente de inginerie militară și protecție împotriva amenințărilor chimice, biologice, radiologice și nucleare (CBRN). Forțele Armate ale Bosniei și Herțegovinei beneficiază de asistență în valoare de 20 de milioane de euro din partea Fondului European pentru Pace (FEP), batalionul lor de deminare fiind esențial pentru o Bosnie și Herțegovina fără mine. Celula de Coordonare a Informațiilor privind Minele (MICC) asistă EUFOR și oferă cursuri educaționale în Bosnia și Herțegovina pentru a reduce numărul de victime ale minelor. În 2024, peste 16.000 de cetățeni ai Bosniei și Herțegovinei, în principal elevi de școală, au participat la programul MICC.

După faza de stabilizare din perioada imediat următoare negocierilor de la Dayton, UE a dorit să îmbunătățească securitatea vecinătății sale printr-o integrare sporită. Astfel, a fost înființată EUFOR Althea pentru a sprijini politica cuprinzătoare a UE față de Bosnia și Herțegovina. Această abordare cuprinzătoare a fost transcrisă în obiective strategice concrete pe termen scurt, mediu și lung, ale căror realizări urmau să fie sprijinite de EUFOR Althea. Principalele obiective strategice pe termen scurt au fost „tranziția fără probleme de la SFOR la ​​Forța UE (EUFOR) pentru a contribui la menținerea unui mediu sigur pentru implementarea GFAP” și primele negocieri privind un posibil „Acord de stabilizare și asociere” (ASA).

Obiectivul strategic pe termen mediu ulterior a fost semnarea unui astfel de ASA. În cele din urmă, pe termen lung, s-a avut în vedere o „Bosnie și Herțegovina stabilă, viabilă, pașnică și multietnică, care cooperează pașnic cu vecinii săi și este ireversibil pe calea cea bună spre aderarea la UE”.

Prin urmare, principala provocare pe teren a fost mai puțin soluționarea conflictelor directe și violente dintre grupurile etnice, cât mai degrabă diminuarea factorilor care amenințau securitatea și împiedicau stabilizarea și integrarea ulterioară a Bosniei și Herțegovinei. Printre acești factori de rang înalt s-au numărat, printre altele, deținerea pe scară largă de arme, contaminarea la nivel național cu mine terestre rămase și întrebările deschise privind soarta persoanelor strămutate și a refugiaților.

Combinate cu crima (organizată) și tensiunile etnice subliminale persistente, acești factori au constituit o amenințare la adresa stabilității și securității durabile în Bosnia și Herțegovina. Și, în ciuda situației de securitate deja în mare parte stabilizate, aceste provocări au necesitat și au justificat într-adevăr o implicare militară, și nu doar una civilă, din partea UE.

În cadrul operațiunii EUFOR Althea, au existat mai multe exemple de intervenții directe, unele dintre ele fiind esențiale pentru prevenirea escaladării conflictelor interetnice sau pentru a opri activitățile ilegale care ar fi putut pune în pericol stabilitatea regiunii.

Incidentul din 2007 – Operațiunea ”Avax”: În 2007, EUFOR a desfășurat o operațiune majoră de securitate împotriva unor grupuri paramilitare care încercau să provoace tulburări în Republica Srpska. Această operațiune a fost una dintre cele mai semnificative intervenții directe ale EUFOR, care a dus la capturarea unor indivizi implicați în activități ilegale și a demonstrat angajamentul operațiunii de a preveni reapariția violențelor.

Intervenții în cazul violențelor etnice: În mai multe rânduri, EUFOR a fost nevoită să intervină rapid pentru a preveni confruntările între diverse grupuri etnice. De exemplu, în unele momente critice ale procesului de reconstrucție a statului, în zone precum Mostar sau Sarajevo, forțele EUFOR au fost solicitate să restabilească ordinea în fața unor provocări majore legate de conflictele interetnice sau de incitarea la violență de către grupuri marginale.

Sechestrarea armamentului ilegal: În mai multe cazuri, EUFOR a intervenit pentru a descoperi și a confisca armament ilegal. Aceste acțiuni erau esențiale pentru a preveni reînarmarea unor grupuri care ar fi putut destabiliza situația și pentru a respecta angajamentele din Acordul de la Dayton referitoare la controlul armamentului.

Importanța unei astfel de evaluări și a unei posibile adaptări a operațiunii EUFOR Althea este demonstrată de faptul că, deși numărul trupelor de pe teren este redus continuu și a atins un nivel care ar putea să nu mai garanteze operabilitatea deplină și continuarea corespunzătoare a operațiunii, experți proeminenți precum Paddy Ashdown reamintesc încontinuu comunității internaționale că situația actuală din Bosnia nu permite o retragere completă a prezenței sale militare și că o astfel de măsură ar putea duce la o reapariție a luptelor. Faptul că ciocnirile violente dintre diferitele comunități etnice din această regiune sunt încă posibile a fost ilustrat de incidentul din iulie 2011 de la punctul de control din Jarinje, Kosovo.

A treia fază se întinde de la începutul anului 2010 până în prezent. A început cu decizia Consiliului din 25 ianuarie 2010 care a stabilit „sprijin neexecutiv pentru consolidarea capacităților și instruire” pentru autoritățile Bosniei și Herțegovinei. Unii experți și națiuni au susținut anterior îndeplinirea de către EUFOR a sarcinilor militare și au cerut retragerea mandatului executiv. Cu toate acestea, această nouă dimensiune neexecutivă de reformă a sectorului de securitate al EUFOR a fost adăugată la sarcinile militare cheie executive persistente și a constituit cea mai importantă schimbare în sarcinile operațiunii de la desfășurarea acesteia^[9].

Provocări și lecții învățate

Una dintre cele mai mari provocări a fost diferența de viziune și de mandate între Uniunea Europeană, NATO și alte organizații internaționale (ONU, OSCE). Deși EUFOR avea un mandat clar pentru stabilizarea regiunii, diferențele de viziune între actori au dus la unele dificultăți de coordonare.

Prima mare provocare a fost promptitudinea. Termenul de răspuns al UE în cazul EUFOR Althea nu a fost o chestiune critică în cazul Bosniei și Herțegovinei. Problema militară încetase în mare măsură să existe în momentul în care EUFOR Althea și-a preluat sarcinile de la SFOR. Prin urmare, nu s-a considerat necesară nicio desfășurare rapidă, iar generarea de forțe nu a reprezentat o provocare pentru Uniune.

În plus, operațiunea nu a fost foarte solicitantă din punct de vedere al planificării, deoarece a fost desfășurată cu ajutorul resurselor și capabilităților NATO în cadrul acordurilor Berlin Plus. Pe de altă parte, chiar dacă desfășurarea și planificarea inițială au fost acțiuni reușite, UE nu a reușit să definească și să convină asupra stării finale pentru strategia de ieșire.

Criteriile de evaluare pentru sarcinile operaționale au fost discutate și elaborate la nivelul cartierului general din 2005, dar operațiunea PSAC încă nu dispune de condiții oficiale limitate în timp. Lipsa coordonării sau a îndrumării în planificare exercitate de la nivel strategic/politic către nivel operațional este o inadecvare clară menționată de mai multe persoane intervievate.

În ceea ce privește activitatea de consolidare a capacităților și de instruire, așa cum s-a menționat anterior, EUFOR Althea a ajuns recent la o înțelegere cu NATO și AFBiH privind coordonarea eforturilor și resurselor în vederea atingerii unui set specific de capabilități ale AFBiH.

Ceea ce este încă necesar este un plan complet finanțat pentru achiziționarea de active și echipamente cheie și un acord privind obiectivele în raport cu care dezvoltarea AFBiH ar putea fi evaluată ulterior.

O altă provocare poate fi și eficiența asociată cu capabilitățile și implementarea acesteia, aspect mai puțin clar de evaluat. Echipele de legătură și observare (LOT) care trăiesc în rândul populației locale din Bosnia și Herțegovina par să fi fost un instrument excelent pentru colectarea de informații, aducerea vizibilității operațiunii și interacțiunea cu un public larg, dar, așa cum am menționat deja, operațiunea a avut o bună capacitate de planificare de la început, deși cu anumite lacune și slăbiciuni, care se manifestă în capacitatea operațională și au fost identificate în cursul procesului de cercetare. În primul rând, lipsa capacității de informații umane (HUMINT) este o lacună care împiedică colectarea eficientă și efectivă de informații.

De asemenea, se pune întrebarea în ce măsură cele 17 echipe LOT pot menține și produce conștientizare situațională, în special în contextul actual în care EUFOR are o capacitate mobilă mai mică decât a avut anterior. Alte probleme cu LOT-urile constau în defalcarea personalului (în special, o proporție scăzută de ofițeri de sex feminin și personal mai în vârstă) și ciclul scurt de rotație menționat mai sus, care împiedică dezvoltarea relațiilor de încredere cu localnicii și urmărirea politicilor implementate.

Compoziția forței în ceea ce privește personalul reprezintă o slăbiciune și într-un sens mai larg; națiunile participante nu oferă personalului seturile de pregătire și competențe necesare. Ciclul scurt de rotație, la rândul său, subminează memoria instituțională și are un efect negativ asupra procesului de învățare a lecțiilor. De asemenea, se pare că instruirea națională premergătoare desfășurării ar putea fi mai armonizată și adaptată sarcinilor cu care se confruntă.

În plus, lipsa comunicării strategice poate fi o provocare care afectează atât eficiența instituțională, cât și vizibilitatea politică a operațiunii PSAC – dacă UE nu are o strategie de informare pro activă și coerentă, politicienii locali vor folosi platforma, care va fi, de asemenea, afectată de jocurile de putere geopolitice.

În altă ordine de idei, lipsa resurselor din cadrul AFBiH pentru achiziționarea de echipamente adecvate reprezintă o barieră externă semnificativă în calea eficacității. Mecanismul Althea nu poate fi utilizat pentru a finanța echipamentele AFBiH. Din acest motiv, instruirea este frecvent anulată. Chiar și atunci când instruirea este efectuată cu ajutorul activelor și echipamentelor UE, rezultatul nu este sustenabil, deoarece AFBiH poate să fi dobândit competențele, dar încă nu are mijloacele necesare pentru a le furniza. Lipsa echipamentului comun reduce capacitatea de instruire încrucișată și, prin urmare, impune ca instruirea să fie efectuată de fiecare națiune furnizoare de echipamente.

Alte provocări majore includ structura politică, o cultură afectată de corupție și lipsa meritocrației în Bosnia și Herțegovina, precum și jocurile de putere extinse din regiune.

Operațiunea EUFOR Althea este în mod clar cea mai populară în rândul populației bosniace și de partea Federației (FBiH), în timp ce Republica Srpska (RS) nu este cu adevărat angajată în cooperarea cu actorii UE. Cooperarea cu toate grupurile etnice necesită un act de echilibru și consumă mult timp din cauza structurilor instituționale inflexibile. Pentru a atinge obiectivele operaționale legate de consolidarea capacităților și instruire, EUFOR Althea va trebui, de asemenea, să își consolideze cooperarea și coordonarea cu NATO, care conduce reforma apărării la nivel strategic.

Principalele provocări instituționale interne ale misiunii EUFOR Althea, în ceea ce privește eficiența, sunt legate în mare măsură de voința politică și de caracterul cuprinzător. În primul rând, viitorul EUFOR Althea poate fi dezbătut între cei care sunt în favoarea întreruperii operațiunii și cei care doresc să rămână în Bosnia și Herțegovina, dar atâta timp cât operațiunea continuă, ar trebui să existe o voință politică mai puternică de a furniza resursele umane și de altă natură necesare mandatului său.

Ca și în cazul altor operațiuni PSAC, costurile operaționale comune sunt acoperite în comun prin mecanismul Althea. Întrucât definiția costurilor comune este relativ restrânsă, majoritatea costurilor revin țărilor care contribuie cu trupe. Cu toate acestea, costul EUFOR Althea pentru națiunile participante, atât în ​​ceea ce privește costurile comune, cât și costurile suportate la nivel național, este relativ scăzut.

Per total, operațiunea menține steagul UE fluturând și, cu un buget anual de aproximativ 10 milioane de euro, reprezintă o prezență minimă în materie de costuri pentru a se asigura că nu se produce nicio deteriorare a situației de securitate. Din perspectiva cost-eficienței, operațiunea poate fi considerată, prin urmare, un succes. Pe de altă parte, se poate argumenta că UE își riscă reputația și credibilitatea, deoarece menține un mandat în temeiul Capitolului VII, fără a avea o capacitate reală de a îndeplini pe deplin sarcina de securitate. În cel mai rău caz, cu configurația și contribuțiile actuale, costurile politice ar putea fi semnificative, atât din perspectiva statelor membre individuale, cât și din perspectiva restului lumii. Ca urmare a provocărilor menționate mai sus, operațiunea poate fi văzută doar ca un succes parțial în ceea ce privește eficiența și cost-eficiența.

Pentru UE, stabilizarea și reconstrucția unei comunități multiculturale și multietnice în Bosnia și Herțegovina a devenit un test decisiv pentru angajamentul Uniunii de a deveni un actor politic și de securitate care proiectează pace și stabilitate pe întregul continent. Prin urmare, viitorul Bosniei și Herțegovinei conta nu doar pentru cetățenii țării, ci și pentru percepțiile UE despre sine ca actor de politică externă și securitate. Desfășurarea EUFOR Althea a însemnat proiectarea aspirațiilor sale pentru regiune într-un mediu relativ sigur, fără riscuri, cu costuri reduse.

În ceea ce privește succesul EUFOR Althea raportat la eficacitatea internă, așa cum a arătat analiza factorilor de succes, EUFOR Althea a fost un succes în ceea ce privește atingerea obiectivelor interne, deoarece nu a avut loc nicio recurență a violenței pe criterii etnice de la prezența sa în Bosnia și Herțegovina, menținându-se în același timp un mediu sigur și securizat. Aici este important de menționat că menținerea unui mediu sigur și securizat nu poate fi atribuită exclusiv operațiunii, deoarece nu pot fi excluși diferiți factori interni și externi. Este dificil de măsurat cât de mult din descurajare poate fi atribuită exclusiv operațiunii. EUFOR Althea are, de asemenea, performanțe bune în ceea ce privește consolidarea capacităților și instruirea AfBiH, deoarece forțele au participat la operațiuni de sprijinire a păcii în cadrul NATO și ONU, în timp ce PSOTC a instruit până în prezent cu succes un consistent număr de persoane pentru misiunile în străinătate.

Pe de altă parte, nu au fost stabilite niveluri de referință care să ne permită să măsurăm succesul Althea în consolidarea capacităților AfBiH. În ceea ce privește obiectivele politico-strategice de integrare euro-atlantică a Bosniei și Herțegovinei, nu s-a atins calitatea de membru al UE sau NATO.

Pe baza faptelor menționate mai sus, operațiunea poate fi considerată parțial reușită în ceea ce privește atingerea obiectivelor interne. Din perspectiva adecvării interne, unde măsurăm dacă EUFOR Althea a fost implementată conform planurilor UE, operațiunea poate fi considerată din nou un succes parțial.

În primul rând, în ceea ce privește promptitudinea, operațiunea poate fi considerată un succes, dar trebuie să ținem cont de faptul că, la momentul desfășurării, nu era nevoie de un răspuns rapid, deoarece pericolul militar se prefigura deja. Operațiunea a preluat, de asemenea, activele și capacitățile NATO, astfel încât planificarea a fost destul de simplă. Un aspect pe care nu l-au abordat în timpul planificării a fost starea finală a strategiei de ieșire, ceea ce duce, în consecință, la lipsa unor linii directoare clare.

În al doilea rând, în ceea ce privește eficiența, operațiunea are mai multe puncte slabe. În ciuda bunei capacități de planificare, care a fost subliniată în timpul cercetării, operațiunea duce lipsă de Inteligență Umană, o parte din personal poate fi considerată o slăbiciune, deoarece nu posedă suficiente cunoștințe profesionale și abilități necesare pentru posturile lor, în timp ce ciclurile scurte de rotație împiedică dezvoltarea unei încrederi de lungă durată cu populația locală. În plus, AfBiH nu are resurse pentru achiziționarea de echipamente adecvate, ceea ce înseamnă că sunt instruiți cu echipamente împrumutate pe care nu le vor mai folosi niciodată. Alte provocări pentru eficiență includ structura politică, corupția și jocurile de putere din regiune, în timp ce țara și statele membre ale UE nu au voință politică și exhaustivitate. Și în al treilea rând, când vine vorba de eficiența costurilor, operațiunea este condusă la un cost relativ scăzut, astfel încât se poate concluziona că este un succes în ceea ce privește eficiența costurilor.

Având în vedere eficacitatea externă și vorbind în primul rând despre atingerea obiectivelor externe, putem concluziona că operațiunea a avut succes în a ajuta la prevenirea conflictului. Nu au existat acte de violență de când EUFOR Althea este prezentă pe teren, deși este important de observat că nu există dovezi ale unei relații cauzale directe. În plus, operațiunea este un instrument militar și a fost incapabilă să se adapteze la cauzele actuale ale insecurității din Bosnia și Herțegovina, care sunt în mare parte de natură economică și medicală. În ciuda faptului că operațiunea a sporit egalitatea de gen și drepturile omului, EUFOR Althea nu a reușit să abordeze încălcările structurale ale drepturilor minorităților, lucru demonstrat de cazul Sejdić-Finci.

În ceea ce privește caracterul extern adecvat, se poate concluziona că misiunea acționează proporțional în măsurile sale preventive și că până acum s-au făcut mai multe lucruri bune decât rele. Althea a contribuit pozitiv la sentimentul de securitate în rândul populației, la profesionalizarea AfBiH, reușind să integreze toate grupurile etnice într-o singură organizație, promovând schimbări durabile și realizând o bună cooperare în domeniul drepturilor omului și al egalității de gen. Pe de altă parte, EUFOR Althea a contribuit într-o oarecare măsură la dependența de ajutor în ceea ce privește schimbările instituționale, unde ar trebui să impună mai multe condiții cheltuielilor sale. Putem concluziona că, ținând cont de criteriile de eficacitate externă, EUFOR Althea a obținut un succes parțial.

Cu toate acestea, o operațiune PSAC face întotdeauna parte dintr-un set de instrumente cuprinzător și, de asemenea, dintr-o gamă largă de activități desfășurate de comunitatea internațională în ansamblu, astfel încât rezultatul nu poate fi contribuit exclusiv la misiune. UE poate aduce valoare adăugată, mai presus de toate, prin expertiză specială, în loc de un număr mare de personal. În plus, operațiunile PSAC în curs și finalizate au demonstrat deja provocările cu care se confruntă Uniunea în ceea ce privește detașarea de experți civili și plasarea de personal pe teren. Respectarea unui mandat relativ limitat ar trebui, de asemenea, să ajute UE să evite repetarea greșelilor care au fost făcute în cazul Bosniei și Herțegovinei – legate de lipsa unei strategii de ieșire și de lipsa voinței politice după doisprezece ani de operațiuni. De fapt, UE ar beneficia de o dezbatere introspectivă aprofundată cu privire la instrumentele sale de gestionare a crizelor și alte capacități de prevenire a conflictelor. Definirea unei strategii de ieșire clare, a unor indicatori adecvați și a unor etape legate de ieșire înainte sau imediat după lansarea unei operațiuni PSAC ar trebui să fie obligatorie pentru a împiedica PSAC să fie un instrument politic pur deschis.

Concluzii

Operațiunea EUFOR Althea poate fi considerată, în linii mari, un succes în ceea ce privește stabilizarea regiunii Bosniei și Herțegovinei, însă cu o serie de provocări și limitări.

EUFOR a reușit să mențină o pătrundere semnificativă a forțelor internaționale în Bosnia și Herțegovina, garantând că, cel puțin pe termen scurt și mediu, nu au existat noi escaladări de violență între grupurile etnice majore.

În acest sens, EUFOR a avut un impact semnificativ asupra stabilității regionale și a menținerii ordinii. În plus, reducerea violenței și prevenirea conflictelelor armate majore au fost realizate, iar numărul incidentelor violente și al atacurilor interetnice a scăzut considerabil pe parcursul misiunii. Astfel, EUFOR a jucat un rol important în prevenirea unui nou război în Balcani.

Totuși, succesul operațiunii nu poate fi atribuit doar menținerii păcii, ci și sprijinului acordat în implementarea reformelor politice și economice. Cu toate acestea, reconcilierea interetnică și construirea încrederii între grupurile etnice rămân provocări majore, iar progresul nu a fost complet. În pofida eforturilor depuse de EUFOR și de alte instituții internaționale, diferențele etnice și politice continuă să afecteze Bosnia și Herțegovina.

În ceea ce privește sustenabilitatea pe termen lung a păcii, succesul rămâne un subiect de discuție. În timp ce prezența militară a asigurat o pătrundere a păcii, procesul de reconstrucție politică și instituțională este unul lung și dificil. Securitatea a fost menținută, dar nu s-au atins în totalitate obiectivele de reconciliere și integrare socială între diferitele grupuri etnice.

În concluzie, EUFOR a reușit să creeze un cadru de securitate necesar pentru dezvoltarea economică și socială a Bosniei și Herțegovinei, dar misiunea sa nu a garantat o pace definitivă și o reconciliere totală între populațiile etnice. Privind viitorul securității în Balcani, regiunea continuă să reprezinte o zonă de interes geopolitic, cu multiple provocări și perspective contradictorii. Unul dintre principalele obiective ale Bosniei și Herțegovinei este integrarea în Uniunea Europeană. EUFOR a jucat un rol important în sprijinirea acestui proces, contribuind la stabilitatea regiunii și sprijinind reforme interne. Totuși, integrările politice și economice ale regiunii rămân un proces complex și anevoios, iar Bosnia și Herțegovina încă se confruntă cu obstacole majore în calea aderării, inclusiv cu probleme interne de guvernare și de reconciliere între etnii.

UE își continuă angajamentul de a susține procesul de integrare, însă dinamica geopolitică a regiunii se modifică, cu o creștere a influenței Rusiei și turismului geopolitic din partea altor actori internaționali. Acest lucru poate crea noi tensiuni în regiunile sensibile. Risc geopolitic există și în privința influenței externe, precum și a conflictelor înghețate din regiunile învecinate, cum ar fi Kosovo sau Macedonia de Nord. Întărirea prezenței NATO și a Uniunii Europene în aceste zone rămâne esențială pentru menținerea unui climat stabil, dar Balcanii continuă să fie o regiune vulnerabilă, în fața divergențelor interetnice și ideologice. După retragerile treptate ale forțelor EUFOR, Bosnia și Herțegovina va trebui să depindă din ce în ce mai mult de măsurile interne și de colaborarea regională pentru a menține securitatea pe termen lung.

În acest sens, integrarea completă a armatei naționale și crearea unor instituții locale eficiente de securitate internă sunt pași esențiali pentru independența și sustenabilitatea regiunii.

În concluzie, viitorul securității în Balcani este complex și incert, iar EUFOR Althea a avut un rol crucial în crearea unui cadru stabil și în facilitarea integrării Bosniei și Herțegovinei în structuri internaționale precum Uniunea Europeană. Cu toate acestea, viitorul regiunii depinde de o continuare a eforturilor de reconciliere și reforme interne și de o cooperare internațională activă pentru a preveni noi conflicte și instabilitate.

Bibliografie

• Đurić-Milovanović Alexandra, Veković Marko, Religion and Forced Displacement in Serbia, The Foreign Policy Centre, 2020, https://fpc.org.uk/religion-and-forced displacement-in-serbia/.
• Rudenko Angelica, Dmitri Evchin, Alexandra Şevcenko, 10 Ukrainian military intelligence facts about the Russian occupation of Crimea in 2014. Crimea Realities, 2020, https://ru-krymr-com.translate.goog/a/ukrainskaya-razvedka-10-faktov-okkupatsii kryma-russia/31118902.html?_x_tr_sl=auto&_x_tr_tl=ro&_x_tr_hl=ro&_x_tr_pto=wapp.
• Krieg Andreas, Jean-Marc Rickli,  Surrogate Warfare: The Transformation of War in the Twenty-First Century, Georgetown University Press, 2019.
• Agenția Europeană pentru cooperarea reglementatorilor în domeniul energiei, (14 iulie ACER Market Monitoring Report 2020 – Gas Wholesale Market. https://extranet.acer.europa.eu//Official_documents/Acts_of_the_Agency/Publication/ACER% 20Market%20Monitoring%20Report%202020%20%20Gas%20Wholesale%20Markets%20Volume.pdf.
• Agenția Europeană pentru cooperarea reglementatorilor în domeniul energiei. (8 februarie 2022). North Macedonia, Bosnia and Moldova most dependent on Russian gas. https://www.intellinews.com/north-macedonia-bosnia-and-moldova-most-dependent-on russian-gas-234239/.
• Barrie, D., Ben Barry, Henry Boyd, Marie-Louise Chagnaud, Nick Childs, Bastian Giegerich, Christian Mölling, Torben Schütz, Protecting Europe. Meeting the EU’s military level of ambition in the context of Brexit, International Institute for Strategic Studies and German Council on Foreign Relations, 2018.
• Biscop, Sven, All or nothing? The EU Global Strategy and defence policy after the Brexit, Journal of Contemporary Security Policy Vol. 37, 2016.
• Bogoviz, A., Lobova, S., Ragulina, Y., Alekseev, A, Russia’s energy security doctrine: Addressing emerging challenges and opportunities, International Journal of Energy Economics and Policy, Vol. 8, no. 5, 2018.
• Consiliul Uniunii Europene. (20 iunie 2019). A New Strategic Agenda 2019 – 2024. https://www.consilium.europa.eu/media/39914/a-new-strategic-agenda-2019-2024.pdf.
• Cristea Oana, The impact of the war in Ukraine on the Western Balkans region, Analele Universităţii „Ovidius” din Constanţa – Seria Ştiinţe Politice Annals of the „Ovidius”, University of Constanţa – Political Science Series, Vol. 11 / 2022. Ovidius University Press Constanța.

Note

[1] Războiul civil din Bosnia-Herţegovina a fost unul dintre cele mai tumultoase conflicte desfăşurate la finalul secolului al XX-lea, perioadă în care nimeni nu s-ar fi aşteptat să se mai confrunte cu un război, având în ve dere experienţele trecute. Acest război s-a declanşat pe fondul nemulţumirilor grupurilor etnice faţă de regimul impus de Miloşevici, precum şi a dorinţei Republicilor, unite sub conducerea lui Iosip Broz Tito, de a-şi obţine indepen denţa, Ionela-Sorina Apetrei, Războiul civil din Bosnia-Herțegovina. Managementul post-conflict și drumul spre integrarea europeană, în Acta Terrae Fogarasiensis, nr. 6, 2017, pp. 546-556.

[2] Războiul de purificare etnică din Bosnia – Herţegovina (1992-1995) a implicat 3 părţi beligerante: iniţial au luptat sârbii (în 1991, sârbii reprezentau 31% din populaţia Bosniei) împotriva bosniacilor musulmani şi croaţilor – aliaţi; ulterior s-au aliat sârbii şi croaţii împotriva bosniacilor musulmani; oraşul Sarajevo a fost supus unui îndelungat asediu din partea sârbilor bosniaci – 1425 de zile – între anii 1992-1996; cifrele cu privire la victime variază: peste 100.000 de victime şi 2 milioane de refugiaţi. În data de 11.07.1995, s-a consumat masacrul de la Srebrenica; oraşul – proclamat zonă protejată, prin Rezoluţia 819/16.04.1993 a Consiliului de Securitate al ONU, a fost ocupat de forţele sârbilor bosniaci, sub comanda generalului Ratko Mladić, aflat sub autoritatea preşedintelui Republicii Srpska, Radovan Karadžić; după căderea oraşului au urmat o serie de masacre, în oraş şi în împrejurimi, peste 8.000 bărbaţi şi băieţi bosniaci musulmani, care se refugiaseră pe acest teritoriu protejat de Forţa de protecţie a ONU – UNPROFOR – au fost asasinaţi/executaţi; 30.000 de femei, copii, vârstnici, au fost expulzaţi forţat.

[3] Beniamin Pargan, Adevărul insuportabil de la Srebrenica. 11.07.2015. https://www. dw.com/ro/comentariu-adevărul-insuportabil-de-la-srebrenica/a-18578792 (accesat la data de 13.07.2024); Schwarz Schilling Christian, Dreptate pentru Bosnia-Herţegovina. 21.11.2020. https://www.dw.com/ro/dreptate-pentru-bosnia-herţegovina/a-55683932 (accesat la data de 13.07.2024).

[4] Acordul de la Dayton (Acordul Cadru General pentru Pace în Bosnia și Herțegovina) este tratatul semnat la data de 14 decembrie 1995, care a consemnat încheirea războiului din Bosnia din 1991-1995. Acordul a fost negociat la baza aeriană Wright-Patterson, Dayton, Ohio, și a fost semnat oficial la Paris de către președinții Bosniei Herțegovina (Alija Izetbegovici), Croației (Franjo Tudjman) și Republicii Federale Iugoslavia (Slobodan Miloșevici) precum și de către reprezentanți ai Uniunii Europene, Franței, Germaniei, Marii Britanii, Federației Ruse și ai Statelor Unite ale Americii.

[5] Forța de Stabilizare (SFOR) va descuraja ostilitățile și va stabiliza pacea, va contribui la un mediu sigur prin asigurarea unei prezențe militare continue în Zona de Responsabilitate (AOR), va viza și va coordona sprijinul SFOR în domenii cheie, inclusiv organizațiile primare de implementare civilă și va progresa către o consolidare durabilă a păcii, fără a mai fi nevoie de forțe conduse de NATO în Bosnia și Herțegovina. Numărul total de militari angajați la SFOR a fost de aproximativ 7.000. Aceasta include aproximativ 50 în Croația. Aproximativ 100 de angajați sunt în Elementele Naționale de Sprijin (ENS) cf. https://www.nato.int/sfor/, accesat în 21.04.2025.

[6] În conformitate cu Rezoluția 1088 a Consiliului de Securitate al ONU din 12 decembrie 1996, SFOR a fost autorizată să implementeze aspectele militare ale Acordului de Pace în calitate de succesor legal al IFOR. La fel ca IFOR, SFOR operează în conformitate cu Capitolul VII al Cartei ONU (impunerea păcii). SFOR are aceleași reguli robuste de angajare pentru utilizarea forței, în cazul în care este necesar pentru a-și îndeplini misiunea și pentru a se proteja. Misiunea principală a SFOR este de a contribui la mediul sigur și securizat necesar pentru consolidarea păcii. Sarcinile sale specifice sunt: ​​să descurajeze sau să prevină reluarea ostilităților sau noi amenințări la adresa păcii; promovarea unui climat în care procesul de pace poate continua să avanseze; oferirea unui sprijin selectiv organizațiilor civile în limita capacităților sale. Inițial, dimensiunea SFOR era de aproximativ 32.000 de soldați în Bosnia și Herțegovina – aproximativ jumătate din cea a IFOR. Pe baza respectării generale a termenilor Acordului de Pace, SFOR de dimensiuni mai mici s-a putut concentra pe punerea în aplicare a tuturor prevederilor Anexei 1A din Acordul de Pace, și anume Stabilizarea actualului mediu sigur în care autoritățile locale și naționale și alte organizații internaționale pot lucra. Acordarea de sprijin altor agenții (pe o bază selectivă și țintită, având în vedere dimensiunea redusă a forțelor disponibile), cf. https://www.nato.int/sfor/docu/d981116a.htm, accesat în 21.04.2025.

[7] La 1 noiembrie 1995, președinții Croației, Serbiei și Bosniei Herțegovina încep convorbirile de pace la baza militară de la Dayton-Ohio, SUA, urmând ca la 14 decembrie să se semneze oficial Acordul de la Dayton la Paris. În linii mari, tratatul de pace de la Dayton stabilește că Bosnia rămâne un stat independent, între granițele actuale, cu un teritoriu împărțit între Federația croato-musulmană (51%) și sârbii bosniaci din Republica Srpska (49%). De asemenea, statul va avea o conducere unitară, cu un parlament bicameral, președinție unică, curte constituțională și un guvern central cu atribuții în politica externă, comerț exterior, politică monetară și probleme de cetățenie. Capitala a rămas la Sarajevo, declarat oraș deschis, dar împărțit în 10 districte aflate sub control musulman14. Odată cu semnarea acestui acord au încetat ostilitățile din întreaga regiune, urmând să se evidențieze problemele de ordin economic, de infrastructură, precum și cele sociale. Încetarea ostilităților s-a realizat doar la nivel teoretic, noile state formate confruntându-se cu dezastrele cauzate de război, cf. Ionela-Sorina Apetrei, op. cit., p. 550.

[8] Council of the European Union, A Secure Europe in a Better World (European Security Strategy), Bruxelles, 12 decembrie 2003, p. 7.

[9] Council of the European Union, Press Release – 2992nd Council meeting – Foreign Affairs, Council Doc. 5686/10 (Presse 10), Bruxelles, 25 ianuarie 2010, p. 12; G. Gya, J. Herz, F. Mauri, ESDP and EU mission updates, iulie 2009, în ISIS European Security Review, nr. 45, 2009, p. 15; K. Soder, Multilateral Peace Operations, în Europe, 2009, Solna, SIPRI Fact Sheet, iulie 2010, p. 3.