Tănase, Tiberiu (2023), Contracararea de către SSI a activităților informative și acțiunilor Serviciilor Germane și Sovietice de Informații implicate în evenimentele din 21 – 23 ianuarie 1941, Intelligence Info, 2:1, 56-64, https://www.intelligenceinfo.org/contracararea-de-catre-ssi-a-activitatilor-informative-si-actiunilor-serviciilor-germane-si-sovietice-de-informatii-implicate-in-evenimentele-din-21-23-ianuarie-1941/

Countering by the SSI of the informational activities and actions of the German and Soviet Intelligence Services involved in the events of January 21-23, 1941

Abstract

A series of documents from the archives highlighted the internal and external political context in which the Events of January 21-23, 1941 took place, and proved on the basis of indisputable documents the involvement of the German secret services Gestapo, SS, and SD, but it was passed under silence the involvement of agents of the Soviet secret services involved either directly through the actions of the secret services or through their agents from the Communist Party of Romania (PCdR).

Keywords: countering, SSI, intelligence activities, intelligence services, events, 21 – 23 January 1941

Rezumat

O serie de documente din arhive au subliniat contextul politic intern și  extern în care s-a desfășurat Evenimentele din 21-23 ianuarie 1941 și s-a demonstrat în baza unor documente incontestabile amestecul serviciilor secrete germane Gestapo, SS, și SD, dar s-a trecut sub tăcere amestecul agenților serviciilor secrete sovietice implicate fie direct prin acțiunile serviciilor secrete fie prin agenții din Partidul Comunist din .România (PCdR) , ai acestora.

Cuvinte cheie: contracarare, SSI, activități informative, servicii de informații, evenimente, 21 – 23 ianuarie 1941

INTELLIGENCE INFO, Volumul 2, Numărul 1, Martie 2023, pp. 56-64
ISSN 2821 – 8159, ISSN – L 2821 – 8159
URL: https://www.intelligenceinfo.org/contracararea-de-catre-ssi-a-activitatilor-informative-si-actiunilor-serviciilor-germane-si-sovietice-de-informatii-implicate-in-evenimentele-din-21-23-ianuarie-1941/
© 2022 Tiberiu Tănase. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.

Contracararea de către SSI a activităților informative și acțiunilor Serviciilor Germane și Sovietice de Informații implicate în evenimentele din 21 – 23 ianuarie 1941

Dr. Ist. Tiberiu Tănase

tanasetiberiu2@gmail.com

Raporturile Mişcării Legionare cu serviciile secrete germane

O serie de documente din arhive au subliniat contextul politic intern şi  extern în care s-a desfăşurat Evenimentele din 21-23 ianuarie 1941[1] şi s-a demonstrat în baza unor documente incontestabile amestecul serviciilor secrete germane Gestapo, SS, şi SD[2], dar s-a trecut sub tăcere amestecul agenţilor serviciilor secrete [3]sovietice implicate fie direct prin acțiunile serviciilor secrete, fie prin agenţii din Partidul Comunist din .România (PCdR)[4].

După crearea „statului naţional-legionar”, pe lângă reprezentanţii diplomatici obişnuiţi, îşi mai aveau reprezentanţi speciali: Partidul Naţional­Socialist (NSDAP), Hitler Jugend, „Studentenverein Arbeitsamst”, SD (Sicherheists Diensţ), Gestapo’ (Geheime Stats Polizei), Waffen SS, Abwehr (Serviciul Militar de Contraspionaj) şi, după octombrie 1940, Misiunea Militară Germană. Toate aceste instituţii erau reprezentate la secretariatul Mişcării Legionare, oferind consultaţii în specialitatea respectivă.

Mişcarea Legionară era sprijinită de agenţii germani care lucrau direct cu Manfred von Killinger[5] şi cu reprezentanţii serviciilor de informaţii de la Legaţia Germană. Agenţii germani aveau legături cu legionarii şi aveau misiunea de a susţine prin toate mijloacele revenirea la conducerea statului a Mişcării·Legionare.

Într-o sinteză din 12 noiembrie 1941 a Serviciului Special de Informaţii sunt prezentate 27 de cazuri ale unor legionari care furnizau informaţii germanilor.[6]

Secţia specială pentru problemele legionare din cadrul Gestapo-ului şi conducătorul acesteia aveau numeroase întrevederi cu comandanţii legionari din Capitală.

În noiembrie 1943, Killinger transmitea o dispoziţie consilierului Legaţiei germane, W. Rantyzau, prin care toţi conducătorii Gepatpo-ului erau puşi în legătură cu membrii Oficiului său diplomatic” în vederea unei vaste colaborări”. Toate măsurile secrete întreprinse de germani vizau destabilizarea situaţiei intel1îe româneşti şi şantajarea guvel1îului cu readucerea pe scena politică a legionarilor. [7]

Referindu-se la situaţia politică din România de după Evenimentele din 21-23 ianuarie 1941, Legaţia germană din România raporta[8] ministrului de externe al Germaniei următoarele:

• Legiunea a primit în sânul său numeroase elemente comuniste, Mulţi pretinşi legionari au primit mijloace mari băneşti din partea bolşevicilor. Legionarii Grozea şi Pătraşcu nu sunt arestaţi, ci se găsesc probabil adăpostiţi la Legaţia sovietică, Sigur este că acolo se află unii membri ai Gărzii muncitoreşti cu concepţii comuniste şi că şi alte organizaţii teroriste ţin legătura cu Legaţia.
• Există dovezi că Intelligence Service exercită acum o influenţă puternică asupra legionarilor. Unii legionari au fost văzuţi la familii engleze care au legături cu Intelligence Service. Ministrul plenipotenţiar american a oferit de curând un dejun, la care, lângă membrii legatiei engleze, au luat parte şi legionari.

În legătură cu declanşarea rebeliunii, greşelile legionarilor şi amestecul german, Killinger informa, printr-o telegramă[9], pe ministrul de externe german că răsturnarea lui Antonescu a fost plănuită, probabil, de elementele ruseşti (care prin aceasta au vrut să creeze o punte de legătură cu Bulgaria, peste România) şi de agenţii Serviciului Secret Englez. Sovieticii şi britanicii- continua el- şi-au dat imediat seama de situaţie şi au exploatat-o în folosul lor. Cine cunoaşte metodele lor vede clar că ei sunt amestecati.

Anturajul lui Horia Sima care acţiona pentru îndepărtarea lui Antonescu, şi mai ales elementele influenţate de sovietici (îndeosebi conducătorul muncitorilor, Dumitru Grozea, şi conducătorul studenţilor, Viorel Trifa) îl întări seră această părere. Cea mai mare parte a legionarilor n-ar fi cunoscut adevăratele motive. Toţi legionarii cu care Killinger au avut ulterior convorbiri susţineau că de fapt generalul Antonescu i-ar fi împins să declanşeze revolta, afirmaţie cu care diplomatul german nu era de acord.

Referindu-se la greşelile comise de legionari, Manfred von Killinger ambasadorul german,în România [10]considera că:

• „Legionarii au primit în legiune pe toţi acei care s-au îmbulzit să intre, printre alţii şi vagabonzii şi infractorii, fără a-i verifica măcar”;
• „Horia Sima, un slăbănog, s-a lăsat capturat şi influenţat de către elemente plătite de ruşi şi englezi, astfel că n-a venit la Salzburg”;
• „În loc să desăvârşească partidul pe linia doctrinei legionare, legionarii au râvnit, cu toate mijloacele, la putere în stat, fără a dispune de forțele necesare.”
• „Legiunea n-a folosit marea şansă care i s-a oferit prin revoluţia din septembrie, cu ajutorul lui Antonescu. Ea n-a înţeles că revoluţia trebuie urmată de evoluţie, ci a revoluţionat mai departe urmărind ideologia ei mistică exaltată”;

În concluziile din Darea de seamă a legaţiei germane din România către Ministerul de Extrene al Reich-ului, Killinger susţinea că „o bună parte din germani sunt coautorii morali, prin aceea că le-au dat impuls legionarilor să atace pe Antonescu. Judecând după încercările de mijlocire, care au început imediat, mi-am dat seama că aceste cercuri sunt reprezentanţii de agenţi ai serviciului de siguranţă, o parte dintre ei cetăţeni germani, care aparţin organizaţiei din străinătate, şi probabil unii care aparţin Legaţiei, fiind apropiaţi de Siguranţă, reprezentanţii SD.-ului, conducatorii SS-isti von Bolschwing, Kriminalrat SS Geissler, liderii SS-işti Koenen şi Waschinowiski” şef serviciu în cadrul SD .. , conducătorii SS-işti, , precum şi ataşatul pentru problemele agricole, conducătorul SS-ist de la Departamentul Economic al Legației Wenzel…”[11]

În plus, Killinger considera ca fiind implicaţi şi câţiva membri al A.O. (Auslanddsorganisation- organizaţie naţional-socialistă a germanilor de peste hotare), precum Cristoph Gerharh, Steriter, cât şi reprezentantul D.N. B.-ului (Deutsches Nachrichten Biiro- Agenţia de presă germană, dependentă de ministerul Propagandei), Klaus Schickert.

Serviciile secrete ale Kremlinului actionaseră în România încă din, perioada interbelică, fiind preocupaţi de o multitudine de probleme, inclusiv de situaţia Mişcării Legionare.

În ceea ce priveşte aspectele legate de amestecul sovieticilor prin filiera PCd.R, la acţiunile din timpul rebeliunii a fost publicat un număr redus de documente. Din documentele studiate de noi în Arhive (DANIC, ASRI şi ale MAPN) a reieşit implicarea în Evenimentele din 21-23 ianuarie 1941 atât a unor comunişti români, cât şi ai altor agenţi ai serviciilor secrete sovietice. În acest sens în unele documenete se menţiona că: „Cu ocazia manifestaţiilor din ziua de 21 ianuarie, la care au luat parte şi un grup de muncitori ceferişti, s-a auzit strigând TRĂIASCĂ RUSIA SOVIETICĂ. Adevărații legionari au părăsit pe manifestanţi, văzând singuri greşeala ce au făcut-o când au primit pe aceşti muncitori în sânul Mişcării Legionare. Persoanele care au strigat şi manifestat pentru URSS nu s-au putut identifica, majoritatea dintre ei fiind înarmaţi cu revolvere.[12]

Amestecul unor comunişti în timpul evenimentelor din 21-23 ianuarie 1941, este reluat şi analizat pe o bază informaţională mai largă de către S SI în Darea de seamă asupra rebeliunii, întocmită la sfărşitul lunii februarie din acelaşi an. Se argumentează prin aprobarea dată de Horia Sima ca reorganizarea Corpului Muncitoresc Legionar (CML) să fie făcută sub conducerea lui Dumitru Groza, „militant comunist de notorietate”. Aşa după cum demonstrează documentele din Arhiva SSI., comuniştii se înscriseseră masiv în CML. Deşi, comandantul Mişcării legionare observase acest fenomen şi hotărâse o epurare, primirea de noi membri muncitori cu simpatii comuniste a continuat.

Comuniştii s-ar fi înscris în cuiburile legionare pentru a-şi satisface interesele importante: ascunderea scopului lor real, adică schimbarea orientării partidelor naţionaliste, falsificarea rezultatelor, obţinerea informaţiilor din diferite compartimente ale vieţii sociale şi schimbarea în direcţii favorabile intereselor URSS. Comuniştii ar ‘fi exploatat slăbiciunile lui Horia Sima. Între comandantul Mişcării Legionare şi conducătorii Partidului Comunist ar fi existat relaţii mult mai vechi.

Tot în darea de seamă asupra rebeliunii întocmită de SSI se oferă şi alte câteva exemple. Astfel, serviciile de Siguranţă şi ale SSI se implicaseră în arestarea lui Boris Niconov din Basarabia, trimis de Soviete cu „misiunea de a se introduce la legionari”.

Un alt exemplu făcea referire la cismarul Moga, un alt comunist notoriu din Cernăuţi, care primise suma de 200 000 lei de la Ajutorul legionar spre a se instala ca refugiat la Suceava. Alţi comunişti legionari percheziţionaseră sediul Centrului informaţiv Suceava al SSI, iar executanţii au fost Krevinski, Cervinski ŞI Viskeron Alois, de asemenea, identificaţi ca notorii comunişti infiltraţi în Mişcarea legionară.[13]

Concluzia se impunea de la sine: „Sovietele – cărora orice complicaţii de ordin politic intern din România le foloseau -au căutat şi reuşit prin elementele ce se infiltraseră în rândurile Mişcării Legionare, pe de o parte, să fie informate asupra activităţii interioare a Mişcării legionare, iar pe de altă parte de a provoca tot prin aceleaşi elemente mişcări şi acţiuni anarhice conform cu interesele sovietice.[14]

De altfel, şi Legaţia Sovietică din Bucureşti, ” era de acord cu faptul că în Mişcarea Legionară se aflau foarte multe elemente comuniste, foarte bine aprecia te, iar mulţi dintre aceştia, cu ocazia rebeliunii, au aţâţat spiritele provocând dezordini şi chiar participând la jafui[15]. Mai mult, se preciza că în unele documente informative ale SSI şi GDPcă „Sovietele ar fi trimis în România mari sume de bani pentru a fi întrebuinţate în propaganda legionară. Cu împărtirea lor s-ar fi ocupat conducatorii muncitorilor legionari „.[16]

Interesul sporit al serviciilor secrete ale „Moscovei” faţă de situaţia din România, este demonstrat şi de un raport documentat transmis de PCR la 9 februaire 1941, Internaţionalei a III- a, cu privire la „statistica devastărilor, numărul victimelor, pagubele estimate la circa zece miliarde lei”. Raportul era însoţit de un reportaj filmat „asupra modului în care s-a desfăşurat rebeliunea în Capitală şi cele mai importante centre din ţară. În concluzie, PCR raporta că acţiunea de penetraţie comunistă în cadrele mişcării legionare a dat rezultate neaşteptate şi că ea reprezintă cea mai eficace încercare de revoluţie în România.[17]

Desfăşurarea acţiunilor din timpul şi după EVENIMENTELE DIN 21 -23 IANUARIE 1941 au dovedit că legionarismul nu a reuşit să depisteze să elimine sau să asimileze elementele comuniste, care s-au infiltrat din ordinul Internaţionalei a III-a şi serviciilor de informaţii sovietice.

Mai mult comuniştii au reuşit să imprime Mişcării Legionare acele directive ale Internationalei a III -a, care vizau socoaterea de sub influenta ideologiei legionare a cât mai mulţi muncitori, chiar şi a celor ce activaseră sau

activau în CML. Aceştia urmau să fie folosiţi de PCR ca „o forţă de şoc” conform cu principiile broşurii „Revolta armată şi războiul de stradă”, curs predat la şcoala de propagandă a Internaţionalei Comuniste de la Moscova (aceleşi principii fuseseră adoptate şi de legionari, în acţiunile 10r)[18], demonstrând că „Ideologia, tehnica şi tactica propagandei comuniste, ordonată de Internaţionalei a III-a s-au dovedit mai puternice decât ideologia legionară.[19]

În acest sens menţionăm şi Nota informativă a DGP din 21 februaire 1943, privind acţinile PCR, ·care preciza faptul că” muncitorii foşti sub influenţa ML, sau chiar foşti legionari, vor fi încadraţi în formaţiuni, încât să poată fi controlaţi şi pregătiţi pentru acţiuni mai importante ,,[20]

Considerăm, că formatiunile la care se fac referiri în document sunt cele care vor constitui „Formaţiunile de Luptă Patriotice „(FLP), deoarece prezenţa legionarilor în FLP, este semnalată şi de istoricul Dennis Deletant, în lucrarea Teroarea Comunistă în România, Gheorghiu Dej şi statul poliţienesc, 1948­1965, şi care referindu-se la structura Gărzilor Patriotice (FLP) arată că „printre ei se aflau foşti deţinuţi şi legionari ,,[21]

În concluzie în pregătirea şi declanşarea evenimentelor din 21 -23 ianuarie un rol important a revenit unor servicii de informatii germane în special SS- ului şi Gestapo-ului (Geheime Stats Polizei), iar în ceea ce priveşte derularea evenimentelor o puternică activitate au avut-o Partidul Comunist din România sub coordonarea Internaţionalei a III- a şi serviciile secrete sovietice interesate în destabilizarea situatiei din România.

Arhivele Nationale ale României

Notă a DGS, din martie 1941, A. N. B, fond DGP, Dosar 1/1941, f. 2. Ordinul nr.87/1941 A. N. B., fond DGP, D.2/1941, f. ll.şi f. 97.

Nota DGP din 9 februarie 1941, ANB, fond, DGP, 1941, f l.

Notă a PPC, A. N. B., Fond Prefectura Poliţiei Capitalei, D. nr.50 1/1943, f. 15.

ASRI, Dosar 7910, f. 66-67.

Documente publicate

Evenimentele din ianuarie 1941 în Arhivele Germane şi Române, vo1.2 doc.55, p.157.

Cristian Troncotă , Florin Pintilie, Alin Spânu, Documente SSI despre poziţia şi activităţile politice din Romiinia- 6 septembrie 1940- 23 august 1944- voI 1, p.l05, Ed. INST 2005.

Pe marginea prăpastiei”, Ed. Scripta, Bucureşti, 1992, voI. 2, p. 43.

INMER, Mişcarea Legionară în ţară şi exil, editura Pro Historia, Bucureşti, 2005, pp. 109- 110.

Lucrări generale

INMER, Mişcarea Legionară în ţară şi exil, editura Pro Historia, Bucureşti, 2005 Cristian Troncotă, România şi frontul secret, Editura Elion, Bucureşti

Pentru detalii vezi, Buzatu Gheorghe, „Din istoria secretă a celui de-al doilea război mondial”, ed. a II-a, Bucureşti, Editura Enciclopedică 1995, pp. 73-89 şi Gheorghe Buzatu.

Aurică Simion, Regimul politic din România în perioada septembrie 1940- ianuarie 1941 şi Istoria peR, sinteză, documentar, voI. V.

Rolf Push, Gerhard Stelzer, „Diplomaţi germani la Bucureşti, 1937-1944”, din memorile dr. Rolf Push ataşat de legaţie şi dr. Gerhard Stelzer, consilier de legaţie, Editura All, 2001, p. 90.

Articole

Gheorghe Buzatu, Serviciile secerte ale celui de-al treilea Reich, în evenimentele din 21-23 ianuarie 1941 din România, în Dosarele Istoriei nr. 7/2000.

Note

[1] Evenimentele din ianuarie 1941 În Arhivele Germane şi Române, vol.l şi 2 .

[2] După crearea „statului naţional-legionar”, pe lângă reprezentanţii diplomatici obişnuiţi, îşi mai aveau reprezentanţi speciali: Partidul Naţional-Socialist (NSDAP), Hitler Jugend, „Studentenverein Arbeitsamst”, SD (Sicherheists Dienst), Gestapo (Geheime Stats Polizei), Waffen SS, Abwehr (Serviciul Militar de Contraspionaj) şi, după octombrie 1940, Misiunea Militară Germană. Toate aceste instituţii erau reprezentate la secretariatul Mişcării Legionare, oferind consultaţii în specialitatea respectivă, c[ INMER, Mişcarea Legionară În ţară şi exil, editura Pro Historia, Bucureşti, 2005, pp. 109- 110. Pentru detalii vezi, Buzatu Gheorghe, „Din istoria secretă a celui de-al doilea război mondial”, ed. a II-a, Bucureşti, Editura Enciclopedică 1995, pp. 73-89 şi Gheorghe Buzatu, Serviciile secerte ale celui de-al treilea Reich, În evenimentele din 21-23 ianuarie 1941 din România, în Dosarele Istoriei nr. 7/2000, pp. 15-21.

[3] Serviciile secrete ale Kremlinului acţionaseră în România încă din perioada interbelică, fiind preocupaţi de o multitudine de probleme, inclusiv de situatia Mişcării Legionare.(n.n.)

[4] ASRI, Dosar 7910, [ 66-67.

[5] Manfred von Killinger-1886-l944, om politic şi diplomat german la 24.01.1941, vine în România, unde preia preogativele diplomatice de la Wilhem Fabricius, vezi – Rolf Push, Gerhard Stelzer, „Diplomaţi germani la Bucureşti, 1937-1944”, din memorile dr. Rolf Push ataşat de legaţie şi dr. Gerhard Stelzer, consilier de legaţie, Editura AH, 2001, p. 90.

[6] Arh. Naţ. Buc., fond D.G.P., Dosar 80/1941, f. .90.

[7] Legaţia germană din România către Ministerul de Exteme al Germaniei, Arhiva ISISP (Biblioteca Academiei), Fondul 10, dosarul 9, filele 40-42

[8] Ibidem, dosarul 96, filele 33-36.

[9] Telegrama, reprodusă din Documents of German Foreign Policy, 1918- 1945.

[10] Vezi – Rolf Push, Gerhard Stelzer, ap.cit. p. 90.

[11] Vezi, Evenimentele din ianuarie 1941 în Arhivele Germane şi Române, va1.2 dac.55, p. 157.

[12] Vezi, Aurică Simion, Regimul politic din România În perioada septembrie 1940-ianuarie 1941 şi Istoria PCR , sinteză, documentar, voI. V

[13] Februarie 1941 Dare de seamă asupra Rebeliunii de la 21- 22 ianuarie 1941 întocmită de SSI în Documente SSI despre poziţia şi activităţile politice din România- 6 septembrie 1940- 23 august 1944- voI 1, p.105, Ed. INST 2005.

[14] Cristian Troncotă, România şi Fontul secret, Editura Elion, Bucureşti, 2008, p. 286. 15 Notă a DGS, din martie 1941, A. N. B, fond DGP, Dosar 1/1941, f. 2.

[15] Notă a DGS, din martie 1941, A.N.B., fond DGP, Dosar 1/1941, f.2.

[16] Ordinul m.87/194l A. N. B., fond DGP, D.2/194l, f. ll.şi f. 97. 17 Nota DGP din 9 februarie 1941, ANB, fond, DGP, 1941, f l.

[17] Nota DGP din 9 februarie 1941, ANB, fond, DGP, 1941,f1.

[18] Pe marginea prăpastiei”, Ed. Scripta, Bucureşti, 1992, voI. 2, p. 43.

[19] Notă a PPC, A. N. B., Fond Prefectura Poliţiei Capitalei, D. m.50l/l943, f. 15.

[20] Notă Informativă, ANB, fond PPC, D7/l943, f. 10.

[21] Den. N. is. Deletant,Teroarea Comunistă în România, Gheorghiu De} şi statul poliţienesc, 1948-1965, .p.55 şi 64, autorul menţionat mai citează şi alte lucrări din care menţionăm, Claudiu Secaşiu, Serviciul de Inform([jii al PCR, în 6 martie 1945, Inceputurile comunizării României, editura Enciclopedică, Bucureşti, 1995, pp.146-157.