Războaiele din ecrane: Ecranosfera și convergența războiului cibernetic, informațional și cognitiv în era inteligenței artificiale

Screen Wars: The Ecranosphere and the Convergence of Cyber, Information, and Cognitive Warfare in the Age of Artificial Intelligence

Dona TUDOR[1]
donatudor@gmail.com
[1] Divizia de Istoria Științei (DIS)/Comitetul Român de Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii (CRIFST) al Academiei Române

Abstract

This paper examines the transformation of the contemporary conflict environment through the convergence of cyberspace, the information environment and the cognitive dimension. It proposes, as a working hypothesis, the concept of the “screensphere” (ecranosphere), understood as the socio-technical environment generated by the continuous interaction between individuals, screens, networks, digital platforms and algorithms. Within this environment, hostile action may target not only infrastructure or information, but also perception, trust, judgement and decision-making. The study distinguishes cyber warfare, information warfare and cognitive warfare, analyses their increasing convergence under artificial intelligence, and critically discusses recent literature warning both about the expansion of the conflict domain and about the conceptual stretching of cognitive warfare. The paper argues that the screen has become more than a communication channel: it is increasingly a strategic interface connecting infrastructure, information and the human mind, requiring integrated cyber, informational and cognitive resilience.

Keywords: screensphere; cyber warfare; information warfare; cognitive warfare; artificial intelligence; disinformation; cognitive resilience

Rezumat

În acest proiect de cercetare îmi propun să examinez transformarea mediului contemporan de confruntare prin suprapunerea spațiului cibernetic, a mediului informațional și a dimensiunii cognitive. Îmi propun ca ipoteză de lucru, conceptul de „ecranosferă”, înțeles drept mediul socio-tehnic format prin interacțiunea continuă dintre individ, ecrane, rețele, platforme digitale și algoritmi.

În acest mediu, atacul nu mai urmărește exclusiv infrastructura sau informația, ci  influențarea percepției, încrederii, judecata și decizia. Lucrarea delimitează războiul cibernetic, războiul informațional și războiul cognitiv, analizează convergența lor accelerată de inteligența artificială și discută critic literatura recentă care avertizează atât asupra extinderii câmpului confruntării, cât și asupra riscului de «conceptual stretching» al noțiunii de război cognitiv.

Concluzia susține că ecranul a devenit nu doar un canal de transmitere, ci o interfață strategică între infrastructură, informație și mintea umană, ceea ce impune dezvoltarea simultană a rezilienței cibernetice, informaționale și cognitive.

Cuvinte cheie: ecranosferă, război cibernetic, război informațional, război cognitiv, inteligență artificială, dezinformare, reziliență cognitivă

 

INTELLIGENCE INFO, Volumul 5, Numărul 4, Decembrie 2026, pp. xxx
ISSN 2821 – 8159, ISSN – L 2821 – 8159
URL: https://www.intelligenceinfo.org/razboaiele-din-ecrane-ecranosfera/
© 2026 Dona TUDOR. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.
Licența CC BY 4.0

 

1. Introducere

1.1. De la atmosferă la ecranosferă

Omul a trăit milenii privind cerul pentru a citi semnele lumii.

Astăzi, o parte tot mai mare a realității este citită prin ecran. Telefonul, televizorul, calculatorul și tableta nu mai sunt simple obiecte tehnice, ci porți permanente către un mediu informațional care însoțește individul aproape fără întrerupere.

Prin ecrane se transmit știri, imagini de război, avertismente, propagandă, date, opinii și interpretări concurente. Informația devine, simultan, resursă, armă și mediu.

Pornind de la această mutație, în această comunicare propun termenul de „ecranosferă” ca instrument conceptual de lucru.

Nu este vorba despre un termen consacrat în doctrina NATO sau în literatura academică internațională, ci despre o propunere analitică menită să numească spațiul socio-tehnic în care omul, ecranul, rețeaua, platforma și algoritmul funcționează ca un ansamblu.

Ecranosfera nu substituie noțiunile de cyberspace, information environment sau cognitive domain; ecranosfera încearcă să surprindă locul în care acestea devin perceptibile și operative pentru individ: interfața ecranului.

Întrebarea centrală este în ce măsură ecranul a devenit o interfață strategică prin care confruntarea cibernetică, informațională și cognitivă se poate manifesta simultan asupra societății și individului.

Ipoteza este că, odată cu generalizarea platformelor digitale și cu accelerarea inteligenței artificiale, cele trei tipuri de confruntare tind să se suprapună, iar vulnerabilitatea tehnică se poate transforma în vulnerabilitate informațională și, în cele din urmă, cognitivă.

1.2-  Stadiul actual al cercetării și dezbaterii internaționale

Literatura de securitate din ultimii ani indică o deplasare a atenției de la atacul exclusiv asupra infrastructurilor către lupta pentru percepție, interpretare și decizie.

Raportul NATO Science & Technology Organization dedicat războiului cognitiv, publicat în 2025, tratează mediul cognitiv ca pe o componentă în creștere a războiului modern și analizează efectele asupra comportamentului, deciziei și rezilienței.

NATO Allied Command Transformation menține, la rândul său, Cognitive Warfare (războiul cognitiv) ca domeniu de dezvoltare conceptuală, asociat degradării raționalității și exploatării vulnerabilităților cognitive (NATO STO, Organizația NATO pentru știință și tehnologie) 2025; NATO ACT (Comandamentul Aliat pentru Transformare a NATO, Norfolk, Virginia), 2025–2026).^[2]

În 2026, cercetarea CCDCOE (Centrul de Excelență NATO pentru Apărare Cibernetică Cooperativă, Tallinn) a făcut un pas suplimentar. Korobeynikov, Davydiuk și Mokhor propun o abordare «structure-centric», mutând analiza de la instrumentele și efectele vizibile către vulnerabilitățile structurale ale sistemelor socio-tehnice.

Autorii disting războiul cognitiv de războiul informațional și introduc ideea de «cognitive decoherence», adică pierderea capacității unui sistem de a menține o percepție coerentă, o identitate strategică și o capacitate de adaptare (Korobeynikov, Davydiuk & Mokhor, 2026).^[3]

Câmpul este însă contestat.

Deppe și Schaal atrag atenția asupra riscului de «conceptual stretching»: dacă aproape orice influență asupra percepției este numită război cognitiv, conceptul devine dificil de delimitat de propagandă, război informațional, amenințări hibride sau Foreign Information Manipulation and Interference – FIMI. Critica lor obligă la o folosire prudentă a termenilor și la diferențierea între atacul asupra datelor, manipularea conținutului și intervenția asupra mecanismelor de interpretare și decizie (Deppe & Schaal, 2024).^[4]

O a doua dezbatere recentă privește inteligența artificială.

NATO StratCom COE (Centrul de Excelență NATO pentru Comunicare Strategică, Riga ) arată în 2026 că dezinformarea automatizată evoluează de la spam și boți simpli către sisteme capabile să imite comportamentul uman, să adopte identități credibile și să participe în conversații, ceea ce permite fabricarea unui fals consens și amplificarea manipulării la scară.^[5]

În paralel, mediul academic discută trecerea de la «AI pe câmpul de luptă» la «AI în camera de decizie»: sisteme care nu doar identifică ținte, ci pot influența evaluarea amenințărilor și chiar deliberarea privind recurgerea la forță (Bergmanis-Korāts & Chia Tee Hiang, 2026; Erskine, 2025).^[6]

A treia direcție de cercetare privește chiar actul de a vedea războiul. Huelss arată că integrarea inteligenței artificiale în sistemele militare de observare, comandă și control schimbă raportul dintre vedere, cunoaștere și decizie.^[7]

Pe măsură ce percepția este mediată de senzori, fuziune de date și algoritmi, omul riscă să primească o realitate deja procesată. Această problemă poate fi extinsă și în spațiul civil: utilizatorul nu privește pur și simplu lumea prin ecran; el privește o lume selectată, ordonată și uneori generată algoritmic (Huelss, 2025).

În dezbaterea internațională din 2025–2026 se conturează astfel patru teme majore:

-delimitarea conceptuală a războiului cognitiv;

-reziliența sistemelor socio-tehnice;

– folosirea inteligenței artificiale în operațiile de influență;

-rolul AI în percepția și decizia strategică.

Institutul Națiunilor Unite pentru Cercetare în Domeniul Dezarmării (UNIDIR – United Nations Institute for Disarmament Research) și Institutul Internațional de Cercetare pentru Pace de la Stockholm (SIPRI – Stockholm International Peace Research Institute) adaugă dimensiunea normativă, insistând asupra guvernanței, responsabilității, riscurilor de escaladare și efectelor AI asupra păcii și securității internaționale (UNIDIR, 2025–2026; SIPRI, 2025–2026).^[8]

1.3. Trei războaie, trei obiecte ale atacului

Pentru claritatea analizei, comunicarea diferențiază cele trei forme de confruntare după obiectul principal al atacului.

Războiul cibernetic atacă în primul rând sistemele: rețele, baze de date, servicii, aplicații și infrastructuri digitale. Un atac poate bloca instituții, cripta registre, întrerupe servicii și produce efecte directe în viața socială fără traversarea fizică a frontierei.

Războiul informațional atacă în primul rând conținutul și mediul de circulație al informației. El poate selecta, distorsiona, combina adevărul cu falsul, amplifica anumite narațiuni și satura spațiul public până când verificarea devine dificilă. Obiectivul nu este întotdeauna convingerea publicului de un singur adevăr alternativ; poate fi suficientă erodarea încrederii în orice sursă, instituție sau criteriu de verificare.

Războiul cognitiv, în sensul restrâns folosit în această lucrare, vizează mecanismele prin care individul și grupul interpretează informația și iau decizii. Ținta devine judecata: atenția, memoria, percepția, predispozițiile, frica, furia, oboseala, reflexele de grup și încrederea. Nu orice persuasiune este război cognitiv. Termenul devine justificat atunci când influența este sistematică, strategică și urmărește obținerea unui avantaj prin degradarea capacității adversarului de a interpreta coerent și de a decide autonom.

În ecranosferă, aceste trei niveluri se pot succeda sau suprapune. Un atac asupra unei infrastructuri produce indisponibilitate; indisponibilitatea produce narațiuni și zvonuri; narațiunile produc teamă, neîncredere sau reacții colective.

Invers, o operație informațională poate pregăti un atac cibernetic prin inginerie socială, iar efectul cognitiv poate determina utilizatorul să deschidă chiar poarta tehnică a sistemului.

2. Ecranosfera

2.1. Ecranosfera ca mediu de convergență

Ecranosfera este definită aici drept mediul socio-tehnic rezultat din interacțiunea continuă dintre oameni, dispozitive de afișare, infrastructuri digitale, platforme, fluxuri de date și algoritmi de selecție sau generare a conținutului.

Conceptul pune accentul pe interfață și pe experiența umană a rețelei.

Cyberspace-ul poate exista fără ca utilizatorul să îi perceapă arhitectura; ecranosfera este partea în care această arhitectură devine experiență, imagine, text, notificare și decizie.

Caracteristica esențială a ecranosferei nu este simpla prezență a ecranului, ci continuitatea medierii.

Utilizatorul primește realitatea printr-un flux în care editorialul clasic coexistă cu recomandarea algoritmică, mesajul unui prieten cu propaganda, imaginile autentice cu conținutul sintetic, iar informația verificată cu manipularea.

Frontiera dintre emitent, intermediar și receptor devine mai greu de observat.

Inteligența artificială amplifică această transformare prin trei capacități: producția rapidă de text, imagine, voce și video; personalizarea mesajului pentru audiențe și contexte; și accelerarea multiplicării și testării mesajelor.

În consecință, volumul nu mai este singurul avantaj; devine importantă capacitatea de a crea aparența unei conversații umane, a unei comunități sau a unui consens.

Ecranul poate oferi individului impresia accesului direct la realitate, deși accesul este mediat de sisteme opace de selecție.

Această asimetrie dintre impresia de autonomie și existența unei medieri algoritmice constituie una dintre vulnerabilitățile ecranosferei.

2.2. Software malițios  și efectul social

Malware-ul (malicious software) utilizat pentru compromiterea, perturbarea sau exploatarea neautorizată a sistemelor și rețelelor informatice, inclusiv viermii informatici, reprezintă expresia cea mai vizibilă a faptului că lumea digitală poate produce consecințe materiale. Codul nu are trup, dar poate opri servicii, altera sau indisponibiliza date și afecta activități economice, administrative sau personale.

O bază de date blocată nu înseamnă doar un calculator oprit; poate însemna o tranzacție amânată, o instituție paralizată, un document inaccesibil sau un drept imposibil de exercitat temporar  iar efectul poate fi multiplicat în funcție de solicitare, programare, misiune

Important nu este un caz particular, ci lanțul efectelor. Vulnerabilitatea tehnică se propagă în plan social, iar efectul social produce la rândul său un efect informațional și cognitiv.

Încrederea publicului într-o instituție poate fi deteriorată chiar dacă atacul inițial a fost strict tehnic.

Din această cauză, reziliența nu mai poate fi concepută exclusiv ca securitate a rețelei.

3. Inteligența artificială: armă, intermediar și consilier

Dezbaterea academică recentă extinde problematica dincolo de dezinformare.

Inteligența artificială începe să fie analizată ca infrastructură de putere și ca participant în procesul de decizie strategică.

Erskine atrage atenția asupra posibilității ca sistemele de sprijin decizional să influențeze evaluări privind recurgerea la forță, iar discuția se deplasează de la automatizarea armelor către automatizarea deliberării. Apar astfel probleme de opacitate, responsabilitate, automation bias (biasul automatizării este tendința operatorului uman de a acorda o încredere excesivă rezultatelor furnizate de sistemele automatizate, diminuând verificarea critica și judecata proprie) și pierdere treptată a competenței umane.^[9]

Huelss discută transformarea «viziunii» militare: ceea ce comandantul percepe poate fi rezultatul fuziunii algoritmice a unor cantități uriașe de date.^[10]

În acest punct, ecranul nu mai este doar locul unde se arată războiul, ci locul unde războiul este interpretat înainte de a fi văzut de om. Dacă sistemul selectează, clasifică și recomandă, granița dintre informare și orientarea deciziei devine critică.

În plan civil, aceeași problemă apare într-o formă mai difuză. Fluxurile personalizate, recomandările automate și conținutul generativ nu decid formal în locul cetățeanului, dar pot organiza terenul pe care acesta decide.

De aici rezultă una dintre întrebările majore ale cercetării viitoare: cine controlează arhitectura atenției într-o societate în care percepția publică este tot mai mult intermediată de platforme și algoritmi?

4. Limite și referințe critice

Conceptul de ecranosferă are limite care trebuie asumate.

În primul rând, el este o propunere de interpretare, nu o categorie doctrinară validată.

În al doilea rând, există riscul ca, printr-o definiție prea largă, să devină un sinonim metaforic pentru internet sau pentru mediul informațional.

Pentru a evita această diluare, lucrarea îl restrânge la relația dintre utilizator și mediul digital mediat prin interfețe vizuale și algoritmice, acolo unde infrastructura, conținutul și cogniția se întâlnesc.

Relația dintre expunerea la conținut și schimbarea comportamentului nu este liniară.

Influența depinde de context, identitate, sursă, încredere, predispoziții și structura socială. De aceea, nu trebuie presupus că orice mesaj manipulator produce efectul dorit. O comunicare științifică trebuie să diferențieze între capacitatea de a transmite, posibilitatea de a influența și demonstrarea empirică a unui efect.

Formulări precum «Al Treilea Război Mondial a început deja pe ecrane» au valoare metaforică și jurnalistică, dar nu pot fi prezentate ca rezultat științific demonstrat.

În cadrul academic, ele pot fi păstrate numai ca întrebare de avertizare: dacă frontierele dintre pace, competiție, influență și conflict devin tot mai poroase, mai putem identifica un moment unic în care începe războiul?

Întrebarea este legitimă; răspunsul rămâne deschis.

Concluzii

Războiul contemporan nu dispare din spațiul fizic.

Tancul, racheta, drona, nava și soldatul rămân realități ale confruntării.

Dar alături de ele s-a consolidat un spațiu în care distanța geografică contează mai puțin, iar accesul la om se face prin infrastructuri digitale, platforme și ecrane.

În acest spațiu, războiul cibernetic poate ataca sistemul, războiul informațional poate ataca adevărul sau încrederea în adevăr, iar războiul cognitiv poate ataca felul în care realitatea este interpretată.

Inteligența artificială poate lega și accelera aceste dimensiuni, transformând producția, selecția și personalizarea informației și participând tot mai mult la procesele de decizie.

Conceptul de ecranosferă propus aici nu pretinde să înlocuiască terminologia consacrată, ci să indice locul de convergență: interfața prin care lumea digitală ajunge la individ și prin care individul reacționează la lumea digitală.

Din această perspectivă, securitatea viitorului nu va depinde numai de firewall-uri (mecanisme hardware și/sau software de securitate cibernetică destinate monitorizării și filtrării traficului de rețea, în scopul prevenirii accesului neautorizat și al limitarii amenințărilor informatice),  sisteme de apărare și platforme reziliente, ci și de capacitatea omului de a verifica, de a păstra distanță critică și de a decide fără a confunda viteza fluxului informațional cu adevărul.

Omul și-a ridicat în jur un cer de ecrane.

Știința și strategia trebuie să afle nu doar câtă lumină produc aceste ecrane, ci și cine o filtrează, cine o direcționează și, în ce moment,  lumina destinată să informeze poate deveni suficient de puternică pentru a  orbi omul.

Bibliografie selectivă

1. Bergmanis-Korāts, G.; Chia Tee Hiang, J. (2026), Beyond Spam Bots: The Rise of AI-Powered Disinformation Machines and the Imperative for Strategic Response, NATO Strategic Communications Centre of Excellence, Riga.
2. Deppe, C.; Schaal, G. S. (2024), „Cognitive warfare: a conceptual analysis of the NATO ACT cognitive warfare exploratory concept”, Frontiers in Big Data, 7, 1452129.
3. Erskine, T.; Miller, S. E. (2025), „Computer says, ‘war’: AI and resort-to-force decision making in a context of rapid change and global uncertainty”, Cambridge Forum on AI: Law and Governance, 1, e47; publicat online 26 ianuarie 2026.
4. Hammond-Errey, M. (2025), „Architectures of AI: Tech power broking war?”, Cambridge Forum on AI: Law and Governance.
5. Huelss, H. (2025), „Transcending the fog of war? US military ‘AI’, vision, and the emergent post-scopic regime”, European Journal of International Security, 10(2), pp. 190–210.
6. Korobeynikov, F.; Davydiuk, A.; Mokhor, V. (2026), Ontological Foundations of Cognitive Warfare, NATO Cooperative Cyber Defence Centre of Excellence, Tallinn.
7. NATO Allied Command Transformation (2025–2026), Cognitive Warfare, Allied Command Transformation, Norfolk.
8. NATO Science & Technology Organization (2025), Cognitive Warfare, NATO Chief Scientist Research Report.
9. Persi Paoli, G.; Afina, Y. (2025), AI in the Military Domain: A Briefing Note for States, UNIDIR, Geneva.
10. UNIDIR (2025), Artificial Intelligence in the Military Domain and its Implications for International Peace and Security: An Evidence-Based Road Map for Future Policy Action, Geneva.
11. Afina, Y. (2026), The Global Prism of Military AI Governance: Reflections from the 2025 Regional Consultations on Responsible AI in the Military Domain, UNIDIR, Geneva.
12. SIPRI (2025), SIPRI Yearbook 2025: Armaments, Disarmament and International Security, Oxford University Press, capitolele privind inteligența artificială și amenințările cibernetice/digitale.
13. SIPRI (2026), SIPRI Yearbook 2026: Armaments, Disarmament and International Security, secțiunile privind inteligența artificială, tehnologiile cibernetice și digitale.
14. RAND Corporation (2024), The Future of Indo-Pacific Information Warfare: Challenges and Prospects from the Rise of AI, RAND Research Report.
15. Marcellino, W. et al. (2025), Acquiring Generative Artificial Intelligence to Improve U.S. Department of Defense Influence Activities, RAND Corporation.

Note

^[2] NATO Allied Command Transformation, “Cognitive Warfare”, Allied Command Transformation, Norfolk; vezi și “Cognitive Warfare: Beyond Military Information Support Operations”, 9 mai 2023. Sursa oficială NATO descrie războiul cognitiv ca vizând degradarea raționalității, exploatarea vulnerabilităților și slăbirea sistemică.

^[3] F. Korobeynikov, A. Davydiuk, V. Mokhor, Ontological Foundations of Cognitive Warfare, NATO Cooperative Cyber Defence Centre of Excellence (CCDCOE), Tallinn, 2026. Studiul propune o abordare structure-centric și conceptul de cognitive decoherence.

^[4] Christoph Deppe, Gary S. Schaal, “Cognitive warfare: a conceptual analysis of the NATO ACT cognitive warfare exploratory concept”, Frontiers in Big Data, vol. 7, 2024, art. 1452129, DOI 10.3389/fdata.2024.1452129. Publicat la 1 noiembrie 2024.

^[5] Joshua Chia Tee Hiang, Gundars Bergmanis-Korāts, Beyond Spam Bots: The Rise of AI-Powered Disinformation Machines and the Imperative for Strategic Response, NATO Strategic Communications Centre of Excellence, Riga, 2026, 18 p., ISBN 978-9934-619-82-3.

^[6] Toni Erskine, Steven E. Miller, “Computer says, ‘war’: AI and resort-to-force decision making in a context of rapid change and global uncertainty”, Cambridge Forum on AI: Law and Governance, vol. 1 (2025), e47, publicat online de Cambridge University Press la 26 ianuarie 2026. Autorii descriu mutarea analizei de la AI on the battlefield la AI in the war-room.

^[7] Hendrik Huelss, “Transcending the fog of war? US military ‘AI’, vision, and the emergent post-scopic regime”, European Journal of International Security, vol. 10, nr. 2, mai 2025, pp. 190–210, DOI 10.1017/eis.2024.21.

^[8] Giacomo Persi Paoli, Yasmin Afina, AI in the Military Domain: A Briefing Note for States, UNIDIR, Geneva, 2025, 13 p.; UNIDIR, Artificial Intelligence in the Military Domain and Its Implications for International Peace and Security: An Evidence-Based Road Map for Future Policy Action, Geneva, 2025; SIPRI Yearbook 2025: Armaments, Disarmament and International Security, Oxford University Press, 2025.

^[9] Erskine, T.; Miller, S. E., op. cit., Cambridge Forum on AI: Law and Governance, vol. 1 (2025), e47, publicat online 26 ianuarie 2026.

^[10] Huelss, H., op. cit., European Journal of International Security, vol. 10, nr. 2, 2025, pp. 190–210.

 

Tudor, Dona (2026), Războaiele din ecrane: Ecranosfera și convergența războiului cibernetic, informațional și cognitiv în era inteligenței artificiale, Intelligence Info, 5:4, https://www.intelligenceinfo.org/razboaiele-din-ecrane-ecranosfera/