22 mai 2025

Cercetători chinezi sub asediu. Genetica chineză pivotată de ideologia comunistă și interese geopolitice

de Alida Monica Doriana Barbu | postat în: Arhiva, Geopolitica, Numărul 3, Volumul 4 | 1

Barbu, Alida-Monica-Doriana (2025), Cercetători chinezi sub asediu. Genetica chineză pivotată de ideologia comunistă și interese geopolitice, Intelligence Info, 4:3, 66-79, https://www.intelligenceinfo.org/cercetatori-chinezi-sub-asediu-genetica-chineza-pivotata-de-ideologia-comunista-si-interese-geopolitice/

Chinese Researchers under Siege. Chinese Genetics Pivoted by Communist Ideology and Geopolitical Interests

Abstract

From Mao to Xi, the chinese scientists were caught in the whirlwind of communist ideology. They suffered either from Marxist China, barred from Western scientific knowledge and contacts, or from the West, because forced to obey the demands of the Chinese Communist Party to acquire information about Western technological innovations, they were condemned and ostracized by the international scientific world.

Keywords: China-SUA competition, Covid 19, Chinese Geneticians, Mao, Zhang Yongzhen, Li Jingzhun, Yuan Longping

Rezumat

De la Mao la Xi, oamenii de știință chinezi au fost prinși în vârtejul ideologiei comuniste. Au avut de suferit fie din cauza Chinei marxiste, exclusă de la cunoștințele și contactele științifice occidentale, fie din cauza Occidentului, deoarece forțați să se supună cerințelor Partidului Comunist Chinez de a dobândi informații despre inovațiile tehnologice occidentale, au fost condamnați și ostracizați de lumea științifică internațională.

Cuvinte cheie: Competiția China-SUA, Covid 19, geneticieni chinezi, Mao, Zhang Yongzhen, Li Jingzhun, Yuan Longping

INTELLIGENCE INFO, Volumul 4, Numărul 3, Septembrie 2025, pp. 66-79
ISSN 2821 – 8159, ISSN – L 2821 – 8159
URL: https://www.intelligenceinfo.org/cercetatori-chinezi-sub-asediu-genetica-chineza-pivotata-de-ideologia-comunista-si-interese-geopolitice/
© 2025 Alida-Monica-Doriana BARBU. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.

Cercetători chinezi sub asediu. Genetica chineză pivotată de ideologia comunistă și interese geopolitice

Alida-Monica-Doriana BARBU[1]
alida.barbu7@gmail.com

[1] Comitetul de Istorie și Filosofia Științei și Tehnicii al Academiei Române

Introducere

De la Galileo la Turing[1], cercetătorii au suferit persecuții, iar știința a fost aservită mai marilor zilei. Muhammad ibn Zakariya Razi sau Rhazes (860-932 AD), un doctor din Bagdad, a făcut cunoscute lumii arabe gândirea critică și învățăturile vestice ale lui Hippocrate și Galenus. Continens Liber, compendium-ul său celebru de medicină, i-a adus orbirea, căci l-a ofensat pe un imam care a poruncit să fie bătut peste cap cu propriul manuscris până și-a pierdut vederea și posibilitatea de a mai profesa. Michael Servetus (1511-1553), fizicianul spaniol care a descoperit circulația pulmonară, a avut îndrăzneala de a o imortaliza într-o carte alături de idei de reformă a creștinismului. Dacă Inchiziția Catolică nu i-a venit de hac, căci a fugit din Spania, nu a scăpat de mânia lui Calvin în Elveția, deși el însuși un reformator. Servetus a fost arestat, torturat și ars pe rug, alături de exemplarele sale, din ordinul Inchiziției Calvine. Galileo Galilei (1564-1642), fizician și astronom italian, a fost considerat eretic de către Biserica Catolică pentru că a susținut teoria heliocentrică a lui Copernic, în contradicție cu teoria Bisericii că Pământul se află în centrul universului. A fost judecat, lucrările i-au fost interzise și a rămas pentru restul vieții în arest la domiciliu. Henry Oldenburg (1619-1677), fondatorul Societății Regale din Londra în 1662, a suferit detenția câteva luni în Turnul Londrei, fiind pus sub acuzația de spionaj pentru corespondența cu alți oameni de știință din Țările de Jos și Italia. Gerhard Domagk (1895-1964), patolog și bacteriolog german, a descoperit primul antibiotic disponibil spre comercializare-sulfonamida, pentru care a primit Premiul Nobel în 1947, însă fără premiul în bani, căci trecuse prea mult timp de când regimul nazist îl forțase să refuze premiul în 1939, totul motivat de faptul că un critic al nazismului, Carl von Ossietzky, câștigase Premiul Nobel pentru Pace în 1935. Mai mult, Gestapo l-a arestat pentru o săptămână. Albert Einstein (1879-1955), născut la Ulm, Germania, se afla în California în 1933 când a ajuns la putere Hitler. Acesta nu doar că i-a confiscat proprietățile, dar i-a ars în public și cărțile, l-a dat afară din toate funcțiile deținute la Berlin și din cea de membru al Academiei Prusace de Științe. Teoria Relativității și vederile sale politice pacifiste i-au atras animozitatea membrilor de partid de dreapta din Germania nazistă. Einstein nu s-a mai întors niciodată în Germania. L-a alertat pe Președintele Roosevelt în privința dezvoltării bombei atomice de către nemți și i-a recomandat ca SUA să întreprindă cercetări de aceeași natură. Turing a fost persecutat pentru credințele sale profesionale și personale. S-a sinucis pe data de 7 iunie 1954 după castrarea chimică și injectarea cu estrogen care i-a provocat schimbări de dispoziție, creșterea sânilor, impotență și feminizare. Faptul că a recunoscut inclinația sa homosexuală în anii 1950 i-a atras condamnarea și a fost pus în fața alegerii detenției sau a castrării chimice. A ales castrarea chimică, în speranța că va putea continua cercetarea criptografică, însă și aceasta i-a fost refuzată prin retragerea autorizației de securitate. Deși Universitatea din Manchester crease pentru el postul de lector, și-a luat zilele în urma stresului hormonal la care a fost supus.

Nici cercetătorii chinezi nu au avut zile mai senine…

Capitolul 1. Protest în ploaie…

Primul om de știință care a publicat o secvență a virusului COVID-19 din China, Zhang Yongzhen[2], a protestat în fața laboratorului său, după ce autoritățile i-au blocat accesul în unitate – încă o dovadă a presiunii exercitate de Beijing asupra oamenilor de știință. Zhang Yongzhen și echipa sa au fost anunțați brusc de autorități că sunt evacuați din laboratorul lor, după publicarea secvenței virusului COVID-19 în ianuarie 2020 de către virusolog fără aprobarea statului. Gardienii i-au interzis lui Zhang intrarea în laborator, protestul său tăcut în fața laboratorului, stând pe un carton în ploaia torențială ajungând pe rețelele sociale chineze. „Nu voi pleca, nu voi renunța, urmăresc știința și adevărul!”[3] a postat omul de știință pe platforma chineză de socializare Weibo, postare ulterior ștearsă.

Centrul Clinic de Sănătate Publică din Shanghai a declarat online că laboratorul lui Zhang a fost renovat și închis din motive de siguranță, dar că echipei lui Zhang i s-a pus la dispoziție un alt laborator. Acest laborator însă nu îndeplinea standardele de siguranță pentru cercetări, lăsând echipa sa în incapacitatea de a lucra.

O investigație de la Associated Press a relevat că guvernul a încercat să controleze toate informațiile despre virus și a îngreunat eforturile interne și internaționale de a urmări Covid 19 încă de la debutul focarului. Și în prezent, colaborările științifice internaționale sunt periclitate, laboratoarele sunt închise, oamenii de știință străini sunt obligați să părăsească China, în timp ce cercetătorii chinezi nu mai pot să iasă în afara granițelor țării.

Când a fost contactat de către reporteri AP, Zhang a refuzat să vorbească, de teama că îi este ascultat telefonul. Accesul jurnaliștilor AP la laborator a fost blocat de gardieni. Comisia Națională de Sănătate chineză și-a declinat responsabilitatea către guvernul de la Shanghai, care a întârziat să răspundă solicitării de comentarii.

Coșmarul lui Zhang a început în 5 ianuarie 2020 când el și echipa sa au decodificat virusul și au avertizat autoritățile chineze despre potențialul său contagios, fără să facă publică secvența. În 6 ianuarie, laboratorul lui Zhang a fost închis din ordinul celui mai înalt oficial din China în domeniul sănătății, într-o perioadă în care zeci de persoane erau tratate pentru o boală respiratorie în orașul Wuhan. Cazuri ale aceleiași boli au fost raportate în Coreea de Sud, Hong Kong și Taiwan. Oamenii de știință străini au aflat curând că Zhang și alți oameni de știință chinezi au descifrat virusul și au cerut Chinei să elibereze secvența. Zhang a publicat-o pe 11 ianuarie 2020, în ciuda lipsei permisiunii guvernamentale, ceea ce a condus la concedierea sa din Centrul chinez pentru controlul și prevenirea bolilor și interzicerea colaborărilor cu foștii parteneri.[4]

În urma secvențierii unui virus, se pot dezvolta trusele de testare, vaccinurile și se pot lua măsuri de control al bolilor. Zhang și echipa sa au utilizat cea mai recentă tehnologie de secvențiere pentru ARN – blocurile genetice virale, similare cu ADN-ul uman, fapt pentru care, mai târziu, a primit premii în semn de recunoaștere pentru munca sa. În mai puțin de 40 de ore au cartografiat primul genom complet al virusului SARS-CoV-2, asemănător cu SARS în proporție de 80%, care a ucis 810.000 oameni pe tot mapamondul și a îmbolnăvit 23 de milioane.[5]

De îndată ce a obținut genomul virusului, conștient că e mai periculos decât gripa sau gripa aviară, Zhang l-a sunat pe Dr. Zhao Su, directorul departamentului de medicină respiratorie la Spitalul Central din Wuhan, pentru a solicita datele clinice ale pacientului în cauză. Apoi a contactat Ministerul Sănătății din China și a călătorit la Wuhan, unde a sugerat oficialilor de sănătate publică în 8 ianuarie luarea măsurilor publice de urgență și dezvoltarea tratamentelor antivirale pentru acel virus asemănător SARS, transmisibil prin tractul respirator.

În dimineața zilei de 11 ianuarie, când se afla în aeroportul Shanghai Hongqiao, a primit un apel telefonic de la profesorul Edward Holmes, coleg de la Universitatea din Sydney, care i-a cerut permisiunea de a publica genomul pe site-ul web Virological.org, încunoștiințând întreaga comunitatea științifică globală.

În opinia unor jurnaliști, oficialii chinezi au dorit să elimine dovezile focarului și să îl pedepsească pe Zhang pentru publicarea genomului SARS-CoV-2, dar Zhang a negat că laboratorul său ar fi suferit vreo închidere prelungită. De la sfârșitul lunii ianuarie până în aprilie, a analizat peste 30.000 de mostre virale. În plus, Zhang a încărcat genomul în data de 5 ianuarie la Centrul Național de Informații Biotehnologice din SUA (NCBI) pe 5 ianuarie, dată la care Statele Unite ale Americii știau despre acest virus. Dar având în vedere gravitatea situației și durata de zile sau săptămâni de examinare a unei depuneri de către NCBI, Zhang a grăbit diseminarea informației, publicând-o online.[6]

Mai mulți medici chinezi care au avertizat autoritățile în privința virusului au fost reținuți la începutul pandemiei. Conform unui ordin din 3 ianuarie, Comisia Națională de Sănătate a Chinei a interzis publicarea oricăror informații referitoare la boala din Wuhan, iar laboratoarelor li s-a ordonat să distrugă sau să transfere toate mostrele virale către instituțiile de testare desemnate, raportează revistă financiară Caixin din Beijing. Și alte laboratoare au procesat secvențe de genom înainte ca Zhang să obțină proba, dar nu au publicat nimic.[7]

În ciuda dovezilor de transmitere de la om la om, a rapoartelor clinice și a datelor de sănătate publică, China a confirmat abia pe 20 ianuarie transmiterea comunitară. În 22 ianuarie, cei 11 milioane de locuitori din Wuhan au fost plasați într-un lock down de 76 de zile. Documentele interne ale OMS parcurse de Associated Press au dovedit nemulțumirea OMS legată de difuzarea încetinită a informațiilor din partea Chinei. Un studiu realizat de oameni de știință din China, SUA și Regatul Unit menționează că ar fi existat cu 95% mai puține cazuri în Republica Populară Chineză dacă măsurile de izolare ar fi fost introduse cu trei săptămâni mai devreme, cu 86% mai puține cazuri cu două săptămâni mai devreme, cu 66% mai puține cu o săptămână mai devreme. Scepticismul referitor la gravitatea bolii virale s-a bazat pe faptul că ultima pandemie globală de gripă porcină din 2009 a fost mult mai puțin letală decât se preconiza, OMS fiind criticată pentru declararea nejustificată a pandemiei. „În China, deși am avut o experiență foarte proastă cu SARS și alte boli, la început nimeni – nici măcar experții de la CDC din China și de la Ministerul Sănătății – nu a prezis că boala ar putea fi atât de gravă”, a afirmat Zhang.[8]

Unele fapte sunt de necontestat însă. Primul caz din SUA a fost confirmat pe 21 ianuarie – un bărbat în vârstă de 30 de ani care tocmai se întorsese din Wuhan. Japonia a confirmat primul său caz de coronavirus în 22 ianuarie și a raportat cel mai mare număr de infecție din lume la începutul focarului. Comunitatea științifică globală, virusologi chinezi și occidentali, a colaborat pentru înțelegerea bolii. Pentru SARS-CoV-2, după genomul inițial al lui Zhang, oamenii de știință au cartografiat aproximativ 20.000 în decurs de trei luni. Supravegherea genomică permite urmărirea caracterului și vitezei modificărilor genetice, pentru producția de antivirale și vaccinuri și ratele de infecție. Oliver Prybus, profesor de evoluție și boli infecțioase la Universitatea Oxford, afirmă că screeningul genomic poate evalua dacă au apărut mutații de rezistență și cum se răspândesc în timp.[9]

Crizele dau ocazia găsirii țapilor ispășitori. Valul de proteste cu tentă rasială au denumit SARS-CoV-2 „virusul Chinei” și „Kung Flu”. Administrația Trump a blamat China pentru declanșarea COVID, virusul reprezentând o problemă electorală pentru președintele Trump, conform declarațiilor ambasadorului Jeffrey Bader, fostul consilier șef al președintelui Obama pentru Asia, la Clubul corespondenților străini din China.^[10]

Donald Trump a învinovățit China pentru a nu fi luat măsuri urgente care ar fi putut stopa pandemia. Beijingul nu a admis greșeala guvernului chinez, doar a oficialilor locali, pedepsiți de altfel pentru erori, ceea ce a reprezentat o simplificare motivată politic. Relațiile chino-americane s-au deteriorat pe fondul acuzațiilor reciproce. Oficialii americani au declarat că COVID-19 a apărut într-un laborator din Wuhan, în timp ce chinezii au considerat responsabilă armata americană. Zhang e de părere că „Nu este un lucru bun ca China și SUA să fie implicate în această luptă. Dacă nu putem lucra împreună, nu putem rezolva nimic.”[11]

Capitolul 2. Represiunea geneticienilor chinezi în epoca președintelui Mao

2.1. Lîsenko versus Mendel

Li Jingzhun, unul dintre cei mai reprezentativi geneticieni ai secolului XX, a părăsit China via Hong Kong, ulterior SUA, împreună cu soția și fiica lor, în februarie 1950. Faptul că înainte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial absolvise doctoratul în genetica plantelor în SUA, la Universitatea Cornell, l-a transformat în dușmanul poporului. Îndată după venirea la putere a partidului comunist din 1949, lui Li Jingzhun, profesor de genetică la Universitatea și altor profesori de genetică li s-a pus în vedere de către un oficial al Partidului Comunist Chinez și noul decan al universității interzicerea predării geneticii mendeliene (trăsăturile se transmit doar prin materialul genetic din cromozomi), înlocuind-o cu teoria genetică a savantului sovietic Lîsenko Trofim (vechea teorie a moștenirii caracteristicilor dobândite, compatibilă cu filosofia marxistă datorită accentului pe acțiunea colectivă și materialism). În august 1948, Lîsenko denunțase rezultatele geneticienilor americani și europeni într-o prelegere la Academia de Științe Agricole din Leningrad, susținând că genetica mendeliană era idealistă, incompatibilă cu marxismul, prin faptul că conceptul de genă era departe de „regularitățile reale ale naturii vii.”[12]

Mao dorea să consolideze alianța cu Uniunea Sovietică la începutul anilor 1950, fapt pentru care a invitat să conferențieze la universități din China oameni de știință sovietici, s-au tradus manuale rusești în chineză, au rulat filme de propagandă sovietice, dublate în chineză, despre teoria lui Lîsenko (deși acea teorie s-a dovedit a fi falsă). Asociația Americană de Genetică a publicat în „Journal of Heredity” scrisoarea lui Li în care declara că genetica mendeliană a fost interzisă de partidul comunist la universitățile din țară și că genetica moare în China.[13] Pus în fața alegerii de preda teoria lui Lîsenko sau de a părăsi țara, Li a ales a doua alternativă. Savantul chinez și-a oferit serviciile oricărei universități sau instituții americane care crede că i-ar putea fi de folos, iar Universitatea din Pittsburgh l-a angajat pentru tot restul carierei științifice, unde a inventat noi metode statistice pentru studiul geneticii populației. Nu a mai vizitat China niciodată.

2.2. ”Lăsați să înflorească o sută de flori și o sută de școli de gândire să se afirme!”

În perioada primului cincinal (1953-1957), guvernul chinez a triplat bugetul național pentru știință, deoarece Mao nu era un inamic al științei moderne, recunoscând importanța agriculturii, industriei și științei în construirea unui stat socialist puternic. În 1959 s-a înființat Institutul de Genetică a Academiei Chineze de Științe din Beijing. Începând cu 1956, relațiile dintre Uniunea Sovietică și China au intrat în stand by, întrucât președintele chinez nu considera că rușii se dedică întru totul cauzei revoluționare mondiale. La conferința despre viitorul geneticii, un oficial al Partidului Comunist Chinez a anunțat că lîsenko-ismul nu mai reprezintă o politică de stat. Ba mai mult, a recunoscut că conceptul de genă conținea bazele materiale ale vieții și că se afilia perfect marxismului, fapt negat în timpul relațiilor cordiale cu Uniunea Sovietică.

Interesul chinezilor pentru genetica modernă era motivat de teama neputinței de a asigura hrană pentru o populație în creștere. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, au murit două milioane de chinezi din cauza foametei. Marea Foamete Chineză din 1959-1961, cauzată de politica de redirecționare către producția de oțel și fier a agriculturii, a ucis peste cincisprezece milioane de oameni. Pentru a menține adeziunea populației la valorile Partidului Comunist și a împiedica răscoale și revolte, era imperios necesară sporirea randamentului culturilor chineze și descoperirea primelor soiuri de orez hibrid.

Yuan Longping este o altă personalitate de seamă a geneticii chineze. Deși nu a studiat în străinătate, ci la Universitatea Agricolă de Sud-Vest, a fost familiarizat cu genetica mendeliană într-o perioadă în care lîsenko-ismul era la modă. Un profesor i-a înmânat un vechi manual american de popularizare a științei, tradus în chineză, manual din care a aflat de genetica mendeliană. Profesorul a fost ulterior dat afară din universitate pentru vederile sale pro-occidentale și nu a mai fost văzut niciodată.

”Ziarul Poporului” promova știința de masă, potrivit căreia tinerii educați și țăranii bătrâni trebuiau să învețe unii de la alții, astfel încât Yuan, ajuns profesor de genetică la Școala Agricolă din Anjiang, a început să le predea țăranilor noțiuni de genetică, în timp ce aceștia îi împărtășeau din cunoștințele lor. Astfel a ajuns să descopere un soi interesant de orez, ale cărui antere (organe masculine), producătoare de polen pentru carpele (organe feminine), erau sterile. Pentru că orezul este o plantă care se polenizează singură, oamenii de știință nu credeau că vor putea ajunge la orezul hibrid până atunci. Datorită mutației genetice aleatorii a plantei de orez descoperită de Yuan pe câmpurile din Hunan, acest tip de orez nu se putea poleniza singur, astfel încât organele reproducătoare feminine puteau fi polenizate de altă plantă de orez, obținându-se un hibrid superior de orez.[14]

În 1966, a apărut descoperirea lui Yuan în ”Buletinul Științific Chinezesc”, periodicul Academiei Chineze de Științe din Beijing. Un program de reproducere a orezului hibrid în China a fost inițiat de atunci, Yuan și echipa lui colectând în anii următori peste 14 000 de specimene, dintre care cinci s-au dovedit utile pentru cultivare.[15]

Cu toate acestea, Yuan a suferit și el persecuții politice în timpul Revoluției Culturale când clasa de mijloc și intelectualii erau considerați burghezi, iar studenții chinezi trebuiau să găsească și raporteze posibilii contrarevoluționari. Apetența lui Yuan pentru genetica americană și europeană l-au incriminat în ochii autorităților, directorul Școlii Agricole din Anjiang cerându-i demisia, urmată de desemnarea de a lucra într-o mină de cărbune.[16] O versiune a orezului hibrid creat de Yuan se cultivă nu doar în China, ci și în Filipine, India și Vietnam, hrănind sute de milioane de asiatici.[17]

Capitolul 3. Endless Frontier Act for U.S. Technological Innovation

Oamenii de știință chinezi observă cu îngrijorare creșterea sentimentului anti-chinez în SUA, din considerentele unui presupus furt de proprietate intelectuală. Controlul sporit asupra exportului de dispozitive științifice, introducerea restricțiilor privind vizele și investigarea din partea SUA a oamenilor de știință chinezi și chinezo-americani pot stopa progresul științific global și colaborările internaționale.

Cao Cong, specialist în politici științifice din China la Universitatea din Nottingham Ningbo China, a avertizat că guvernul chinez poate să deturneze finanțarea de la proiectele din SUA, în timp ce cercetătorii chinezi nu vor mai fi dornici de a colabora cu cercetătorii americani. A fost periclitat și proiectul internațional al Telescopului de 30 de metri (TMT) de pe un sit pe Mauna Kea din Hawaii prin punerea sub semnul întrebării a finanțării chineze și a problemei vizelor pentru oamenii de știință chinezi.[18]

Administrația Trump a intensificat retorica că Republica Populară Chineză ar profita de deschiderea comunității științifice americane, în încercarea de a obține întâietatea economică mondială, fapt susținut și de Christopher Wray, directorul Biroului Federal de Investigații (FBI), în cadrul unei audieri la Senatul SUA din 24 iulie 2019.[19]

Investigațiile la cererea FBI și a Institutului Național de Sănătate din SUA (NIH) au condus la demisia sau demiterea unui număr semnificativ de oameni de știință chinezi și chinezo-americani din universitățile și institutele de cercetare din SUA. Neurologul Rao Yi de la Universitatea Peking din Beijing, supărat de întreruperea legăturilor personale și profesionale cu colegii americani, în e-mailurile trimise oficialilor americani și șefilor de instituții, emailuri împărtășite și jurnaliștilor, considera că efortul guvernului chinez de a dobândi proprietate intelectuală este una dintre multele minciuni ale lui Trump și ale administrației lui.[20] Dar mărturisește în același timp că unii oameni de știință chinezi și-au pierdut locul de muncă în Statele Unite deoarece nu au făcut știință în mod corect. Pe site-ul chinez Weibo, afirmația unui oficial NIH conform căreia oamenii de știință chinezi au afirmat în mod neadevărat că lucrează 8 luni pe an în Statele Unite, în timp ce erau angajați într-o instituție din China, a trezit condamnarea comportamentului necinstit al oamenilor de știință chinezi din partea internauților.[21]

În 28 ianuarie 2020, Ye Yangqing, cercetător la Departamentul de Fizică, Chimie și Inginerie Biomedicală al Universității din Boston, a fost acuzat de FBI că acționează ca agent al unui stat străin, China, prin îndeplinirea unor sarcini din partea Armatei Populare de Eliberare, și anume evaluarea site-urilor armatei americane, realizarea de cercetări și transmiterea de informații și documente americane în China. Zheng Zaosong, cercetător la Medical Beth Israel Deaconess din Boston a avut parte de acuzații mai spectaculoase: tentativa de a scoate din SUA 21 de fiolii cu produse biologice pentru a le transporta în China, fiole găsite în ciorapii din valizele din aeroport ale lui Zheng. În ultimii ani, savanți chinezi sau de origine chineză au fost arestați sau acuzați că nu și-au declarat relațiile financiare și instituționale cu China. Meng Wanzhou, fiica fondatorului companiei Huawei și directoare financiară, în urma cererii de extrădare din partea SUA, a fost arestată în Canada în decembrie 2018 pentru acuzația de furt de secrete comerciale. Universitățile americane au întrerupt legăturile cu companiile chineze de tehnologie, văzute ca o amenințare pentru securitatea SUA.[22]

Comitetul de Comerț al Senatului SUA a votat interzicerea oricărui om de știință american care e parte din programul de recrutare de talente sponsorizat de China să primească sau să folosească fonduri federale, în încercarea SUA de a bloca guvernul chinez să fure sau să dobândească acces necorespunzător la cercetarea finanțată de la nivel federal. Endless Frontier Act for U.S. Technological Innovation sau Actul Frontierei fără Sfârșit (EFA)[23], numărând 340 de pagini, susținut de liderul majorității din Senat Chuck Schumer (D–NY), autorizează creșteri imense de buget pentru Fundația Națională pentru Știință, pentru cercetarea la Departamentul de Energie și pentru tehnologie avansată, precum știința informației cuantice și inteligența artificială, în vederea consolidării securității economice și naționale a SUA. China e considerată principalul concurent al SUA în inovare.

China a invitat oameni de știință de renume mondial, adesea născuți în China, dar care lucrează peste granițe, să reînnoiască sau să stabilească legături cu instituțiile chineze. Aceste programe de recrutare a talentelor oferă oamenilor de știință finanțare substanțială și funcții de conducere. Din 2018, agențiile guvernamentale americane au început să urmărească penal oamenii de știință finanțați de la nivel federal care nu au dezvăluit legăturile cu China atunci când își caută următorul grant. National Institutes of Health a identificat peste 200 de oameni de știință din aproape 100 de instituții că au omis dezvăluirea legăturilor străine, o parte dintre aceștia fiind puși sub acuzare.[24]

În temeiul EFA, oricărui cercetător implicat în programe sponsorizate de China, Rusia, Coreea de Nord sau Iran îi e interzis să fie beneficiarul unor noi granturi, să colaboreze la grantul unui coleg sau să obțină orice finanțare federală pentru instituția la care lucrează.[25]

Începând din iunie 2018, s-a scurtat durata vizelor americane de la 5 ani la 1 an pentru studenții absolvenți chinezi interesați de robotică, aviație și producție avansată, descurajând și studenții din alte domenii. În martie 2019, numărul studenților chinezi din Statele Unite a scăzut cu 2% față de 2018, conform statisticilor Departamentului pentru Securitate Internă din SUA, după ani de creștere. Ministerul chinez al Educației a raportat că 13,5% din 182 de solicitanți li s-au refuzat vize în primul trimestru al anului 2019, în timp ce doar la 3% din cei 10.313 solicitanți li s-a refuzat vizele în 2018.[26]

Neacordarea vizelor afectează și oameni de știință de renume de la laboratorare de cercetare a gripei din Hong Kong. Un număr de postdoctoranzi invitați să prezinte descoperirile recente la conferințe din Statele Unite nu au obținut vize la timp pentru a participa. Oamenii de știință din Hong Kong au avut contribuții importante la sănătatea publică globală în legătură cu bolile infecțioase emergente. Dobândirea echipamentelor experimentale specializate din Statele Unite întâmpină de asemenea probleme din cauza controalelor la export. Mulți oameni de știință chinezi însă preferă să nu se plângă deschis, pentru a atrage atenția asupra programelor lor de cercetare.[27]

Denis Simon, vice-rector executiv la Universitatea Duke Kunshan, crede că la baza acțiunilor SUA stă presupunerea învechită că descoperirile științifice ar circula doar dinspre Statele Unite către China, când de fapt schimburile au ajuns din asimetrice, la o paritate mai mare.

Concluzii

Cunoașterea istoriei globale reprezintă cheia de boltă a decriptării științei moderne. Dacă știința secolului al XV-lea a fost marcată de colonizarea Americilor, secolele al XVI-lea și al XVII-lea au fost impactate de rețelele religioase și comerciale din Asia și Africa. Știința a cunoscut o nouă expansiune odată cu imperiile europene ale secolului al XVIII-lea, iar capitalismul, războaiele industriale și naționalismul au definit secolul al XIX-lea. Progresul științei moderne a secolului XX s-a aflat sub zodia conflictelor ideologice, a revoluționarilor comuniști și a naționaliștilor anticolonialiști. Secolul XXI, prin conflictul geopolitic dintre SUA și China, influențează știința și cercetătorii din întreaga lume.

Noul Război Rece a început la sfârșitul anilor 2000 și a antrenat lupta celor două mari puteri pentru supremație politică, economică și militară. După criza financiară din 2008, China a ajuns din urmă Statele Unite ale Americii și intenționează să o depășească până în 2030 prin tehnologiile de vârf ale inteligenței artificiale.[28] În 2010 China a devenit a doua mare economie mondială, după depășirea Japoniei. Noul Drum al Mătăsii, lansat în 2013, pentru asigurarea accesului la energie și resurse naturale, nu a construit doar poduri, aeroporturi, căi ferate din Sri Lanka până în Africa, Orientul Mijlociu, Europa și America de Sud, dar a adus și populație chineză, Armata de Eliberare a Poporului, sub masca trupelor private de securitate (peste 4,3 milioane de antreprenori privați instruiți în prezent care răspund doar în fața guvernului chinez) și îndatorarea țărilor respective, practicând o dobândă de 4%, în comparație cu cea de 1% folosită de SUA.[29]

Noul Război Rece este global, asemenea Războiului Rece din secolul XX, influențând nu doar viitorul politicii, dar și al științei. În lumea actuală, aflată sub imperiul naționalismului și a globalizării, s-a micșorat decalajul economic dintre SUA și China, dar au crescut inechitățile în plan intern. Cei mai bogați 10% dintre americani câștigă mult mai mult decât în anii 1990, iar China deține cei mai mulți miliardari după Statele Unite[30], în timp ce clasa de mijloc aproape a dispărut, ducând la revirimentul naționalismului și sporirea potențialului revoltelor populației de rând. Liderii de dreapta din America Latină au ajuns la putere, naționalismul hindus s-a reaprins în India, Marea Britanie a ieșit din Uniunea Europeană, iar Donald Trump candidează din nou la președinția SUA.

Motivația scrierii acestui articol constă în faptul că statele lumii privesc implicarea lor în lumea globalizată a științei ca o modalitate de a-și proclama autoritatea națională, regională și mondială, motiv pentru care Statele Unite acordă o atenție sporită influenței chineze din universitățile americane, iar China investește sume uriașe în educația studenților săi în SUA și perpetuarea relaționărilor științifice cu Europa, Asia, Africa, America de Sud. Limitele articolului constau în faptul că sunt prezentați doar o parte dintre cercetătorii chinezi pe care regimul comunist i-a nedreptățit și reprimat, iar sistemul vestic i-a pedepsit, însă am ales cazuri-simbol pentru epoca lui Mao și Xi. O limitare mai mare aparține regilor lumii, care consideră oamenii de știință doar pioni pe tabla de șah, când de fapt, știința pune regii pe hartă…

Bibliografie

Volume de referință. Monografii

Poskett, James, Orizonturi: originile globale ale științei moderne, București, Editura Trei, 2023.
Schmalzer, Sigrid, Red Revolution, Green Revolution: Scientific Farming in Socialist China, The University of Chicago Press, Chicago, 2016.
Xiangzi, Deng; Yingru, Deng, The Man Who Puts an End to Hunger: Yuan Longping, ‘Father of Hybrid Rice’, Foreign Languages Press, 2007.

Documente oficiale

Endless Frontier Act FINAL 117th.pdf, 117TH CONGRESS, 1ST SESSION, 1 mai 2024, https://www.democrats.senate.gov/imo/media/doc/Endless%20Frontier%20Act%20FINAL%20117th.pdf.
Resurse mass media online
Campbell, Charlie, „Exclusive: The Chinese Scientist Who Sequenced the First COVID-19 Genome Speaks Out About the Controversies Surrounding His Work”, Time, August 24, 2020 10:07 PM EDT, https://time.com/5882918/zhang-yongzhen-interview-china-coronavirus-genome/
Kang, Dake, ”Chinese scientist who first published COVID sequence stages protest after being locked out of lab”, Euronews with AP, Published on 01/05/2024 – 11:35 GMT+2, Updated 12:35 AM GMT+3, May 1, 2024, https://www.euronews.com/health/2024/05/01/chinese-scientist-allowed-back-in-his-lab-after-sit-in-protest
Mervis, Jeffrey, „Senate panel backs funding ban on U.S. researchers in Chinese talent programs. Provision in Endless Frontier Act would tighten U.S. oversight of foreign sources of funding”, Science, 13 May 2021, https://www.science.org/content/article/senate-panel-backs-funding-ban-us-researchers-chinese-talent-programs
Normile, Dennis, ”China’s scientists alarmed, bewildered by growing anti-Chinese sentiment in the United States. Many academics dismiss conspiracy claims but worry about impacts on research”, Science, 31 Jul 2019, https://www.science.org/content/article/china-s-scientists-alarmed-bewildered-growing-anti-chinese-sentiment-united-states
Solon, Olivia, ”Galileo to Turing: The Historical Persecution of Scientists”, Wired UK, Jun 22, 2012, 11:30 AM, https://www.wired.com/2012/06/famous-persecuted-scientists/
Tucker, Andrew, „China’s Secret Mercenary Army Exposed”, Task&Purpose, 1 sept. 2022, https://www.youtube.com/watch?v=T7SziUoeVpk

Note

[1] Olivia Solon, ”Galileo to Turing: The Historical Persecution of Scientists”, Wired UK, Jun 22, 2012, 11:30 AM, https://www.wired.com/2012/06/famous-persecuted-scientists/

[2] Dake Kang, Chinese scientist who first published COVID sequence stages protest after being locked out of lab, Euronews with AP, Published on 01/05/2024 – 11:35 GMT+2, Updated 12:35 AM GMT+3, May 1, 2024, https://www.euronews.com/health/2024/05/01/chinese-scientist-allowed-back-in-his-lab-after-sit-in-protest

[3] Dake Kang, op. cit.

[4] Dake Kang, op. cit.

[5] Charlie Campbell, Exclusive: The Chinese Scientist Who Sequenced the First COVID-19 Genome Speaks Out About the Controversies Surrounding His Work, Time, August 24, 2020 10:07 PM EDT, https://time.com/5882918/zhang-yongzhen-interview-china-coronavirus-genome/

[6] Charlie Campbell, op.cit.

[7] Ibidem.

[8] Charlie Campbell, Exclusive: The Chinese Scientist Who Sequenced the First COVID-19 Genome Speaks Out About the Controversies Surrounding His Work, Time, August 24, 2020 10:07 PM EDT, https://time.com/5882918/zhang-yongzhen-interview-china-coronavirus-genome/

[9] Charlie Campbell, op. cit.

[10] Ibidem.

[11] Charlie Campbell, op. cit.

[12] James Poskett, Orizonturi: originile globale ale științei moderne, București, Editura Trei, 2023, pp. 330-331.

[13] James Poskett, op.cit., p. 332.

[14] Sigrid Schmalzer, Red Revolution, Green Revolution: Scientific Farming in Socialist China, The University of Chicago Press, Chicago, 2016, p. 75.

[15] Deng Xiangzi, Deng Yingru, The Man Who Puts an End to Hunger: Yuan Longping, ‘Father of Hybrid Rice’, Foreign Languages Press, 2007, pp. 60-61.

[16] Sigrid Schmalzer, op. cit., p. 76.

[17] Ibidem., p. 4.

[18] Dennis Normile, China’s scientists alarmed, bewildered by growing anti-Chinese sentiment in the United States. Many academics dismiss conspiracy claims but worry about impacts on research, Science,

31 Jul 2019, https://www.science.org/content/article/china-s-scientists-alarmed-bewildered-growing-anti-chinese-sentiment-united-states

[19] Ibidem.

[20]Dennis Normile, op. cit.

[21] Ibidem.

[22] James Poskett, Orizonturi: originile globale ale științei moderne, București, Editura Trei, 2023, pp. 351-352.

[23] Endless Frontier Act FINAL 117th.pdf, 117TH CONGRESS, 1ST SESSION, 1 mai 2024, https://www.democrats.senate.gov/imo/media/doc/Endless%20Frontier%20Act%20FINAL%20117th.pdf.

[24] Jeffrey Mervis, „Senate panel backs funding ban on U.S. researchers in Chinese talent programs. Provision in Endless Frontier Act would tighten U.S. oversight of foreign sources of funding”, Science, 13 May 2021, https://www.science.org/content/article/senate-panel-backs-funding-ban-us-researchers-chinese-talent-programs

[25] Jeffrey Mervis, op. cit.

[26] Dennis Normile, op. cit.

[27] Ibidem.

[28] James Poskett, op. cit., p. 354.

[29] Andrew Tucker, „China’s Secret Mercenary Army Exposed”, Task&Purpose, 1 sept. 2022, https://www.youtube.com/watch?v=T7SziUoeVpk

[30] James Poskett, op. cit., p. 353.

15 mai 2025

Parteneriatul Strategic cu SUA – agenda strategică bilaterală

de George V. Scripcariu | postat în: Media | 0

În temeiul și în considerarea cadrului general aferent Parteneriatului Strategic cu SUA, în data de 13 mai 2025, sub auspiciile reprezentate de acordul mutual al institutiilor și agențiilor romane și americane de resort implicate, părțile au stabilit o agendă strategică bilaterală, în care au participat cei mai buni experti și specialiști în materie și în sectoarele de referință: military, defence, security, special construcions infrastructure, critical infrastructures, energy security etc.

În contextul descris, partea americana a fost reprezentata de Rob Evans [ Deasura US – TurnBull Services LLX ] și John Dawkins [ Construction USACORP 77. ], toate entitati militare cu expertiza în zona de dezvoltare economică, aflate sub autoritatea Guvernului American și care operează selectiv pe plan internațional, la o dimensiune de expertiză avansată și exclusivă.

Expertiza românească a fost recomandata și susținută de prezenta Gen. Dr. Sorin Dobircianu, Sr. Lead Expert NATO, alături de reprezentanții unor directorate ale entitatilor din sistemul national de aparare [ Carfil, IAR Ghimbav, AIBG, U.M. Zărnești etc ] și reprezentanții selectați de partenerii americani, din cadrul mediului privat de afaceri: firmele romanești Inteldrones, Bracoma, INTERVENȚII ACTIVE ÎN ATMOSFERĂ S.A., FIRESE etc.

Strategia comuna se înscrie în linia asumată, la cel mai înalt nivel de autoritate a părților și incumbă dorința și interesele ferme ca partea română să beneficieze de supportul noii înființate agenții a Guvernului SUA, respectiv DEVELOPMENT FINANCE CORPORATION WASHINGTON D.C., în masura sa sprijine proiectele investiționale bilaterale româno-americane, în România și în spațiile extinse europene, zona Marea Neagră – Marea Caspică etc.

Formula de lucru bilaterală se bazează, în continuare, pe transparență, consultare și bună credință, iar orice decizie majoră privind postura militară aliată se ia în spiritul cooperării și al atașamentului față de valorile promovate de Tratatul de la Washington.

Facilități strategice găzduite în bazele militare de pe teritoriul României, precum forțele americane staționate în sistem rotațional în Baza 57 Aeriană de la Mihail Kogălniceanu sau sistemele antigrindină și antirachetă Aegis Ashore, ultimul instalat în Baza 99 Deveselu, care este integrat în sistemul antirachetă al NATO, reprezintă dovezi clare ale angajamentului comun româno-american pentru securitatea colectivă aliată.

Modernizarea și extinderea Bazei 57 Aeriană de la Mihail Kogălniceanu, cu o investiție a Guvernului României de peste 2,5 miliarde de euro, va transforma această locație într-un hub strategic pentru NATO în regiune, capabil să găzduiască până la 10.000 de militari români și aliați. Investiția României este structurată pe 20 de ani, cu aplicare în patru etape.

Exercițiile militare comune, precum “Sea Shield 25”, planificat & desfășurat, cu succes, în Marea Neagră și pe teritoriul României, exercițiu la care au participat și SUA, cu echipamente de supraveghere aeriană și ofițeri de stat major, reprezintă un exemplu al cooperării extinse a României cu aliații. De altfel, în orizontul următor sunt planificate mai multe exerciții pe teritoriul României la care participă militari americani, de genul și importanta strategica SABER GUARDIAN 25 – planificat de USEUCOM etc.

Următoarea agendă comună romano-americană este planificată la Washington D.C., în a doua jumătate a anului în curs, fiind consacrată, în integralitate, accesului părții române la formula de cooperare bilaterală economică, prin aport investițional american, la cote substanțiale.

10 mai 2025

Rolul AI în transformarea jocului electoral: DeepFake și Fake News ca factori cheie

de Roxana Mihaly | postat în: Arhiva, Numărul 3, Știința informațiilor, Volumul 4 | 0

Mihaly, Roxana (2025), Rolul AI în transformarea jocului electoral: DeepFake și Fake News ca factori cheie, Intelligence Info, 4:3, 133-145, https://www.intelligenceinfo.org/rolul-ai-in-transformarea-jocului-electoral-deepfake-si-fake-news-ca-factori-cheie/

The Role of AI in Shaping Electoral Processes: Deepfake and Fake News as Key Factors

Abstract

Artificial Intelligence (AI) has radically reshaped the landscape of modern electoral processes, introducing both opportunities and challenges in political communication. The emergence of DeepFake technology and the proliferation of Fake News have raised significant concerns regarding the integrity of democratic systems, particularly in the realm of voter influence and public opinion manipulation. These AI-driven tools have the potential to amplify misinformation, distort political narratives, and undermine trust in electoral institutions. Through a critical analysis of key events, such as the Cambridge Analytica scandal, and recent cases of DeepFake content, this study examines the mechanisms through which these technologies have been used to influence political campaigns. Additionally, the research explores the legislative responses aimed at curbing the malicious use of DeepFake and Fake News, seeking to understand the effectiveness and limitations of current legal frameworks in addressing the growing threat to democratic processes.

Keywords: Fake News, DeepFake, algorithmic manipulation, Big Data, IA

Rezumat

Inteligența Artificială (IA) a remodelat radical peisajul proceselor electorale moderne, aducând atât oportunități, cât și provocări în comunicarea politică. Apariția tehnologiei Deepfake și proliferarea Fake News au ridicat preocupări semnificative privind integritatea sistemelor democratice, în special în ceea ce privește influențarea voturilor și manipularea opiniei publice. Aceste instrumente bazate pe IA au potențialul de a amplifica dezinformarea, de a distorsiona narațiunile politice și de a submina încrederea în instituțiile electorale. Printr-o analiză critică a unor evenimente cheie, precum scandalul Cambridge Analytica, și a unor cazuri recente de conținut DeepFake, acest studiu examinează mecanismele prin care aceste tehnologii au fost utilizate pentru a influența campaniile electorale. În plus, cercetarea explorează răspunsurile legislative menite să combată utilizarea malițioasă a DeepFake și Fake News, încercând să înțeleagă eficiența și limitele cadrelor legale actuale în fața amenințărilor în continuă creștere la adresa proceselor democratice.

Cuvinte cheie: Fake News, DeepFake, manipulare algoritmică, Big Data, IA

INTELLIGENCE INFO, Volumul 4, Numărul 3, Septembrie 2025, pp. 133-145
ISSN 2821 – 8159, ISSN – L 2821 – 8159
URL: https://www.intelligenceinfo.org/rolul-ai-in-transformarea-jocului-electoral-deepfake-si-fake-news-ca-factori-cheie/
© 2025 Roxana MIHALY. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.

Rolul AI în transformarea jocului electoral: DeepFake și Fake News ca factori cheie

Roxana MIHALY[1]
roxanamihaly@gmail.com

[1] Doctor în Științe Politice (Sapienza – Università di Roma)

Introducere

Revoluția digitală din ultimul deceniu a redimensionat fundamental modul de desfășurare a competițiile electorale, aducând inevitabil în prim-plan inteligența artificială (IA) ca instrument de manipulare. Alegerile electorale nu mai sunt mediate exclusiv de mass-media tradițională și de campanii la firul ierbii, ci tot mai mult de algoritmi din social media, sisteme de micro-targetare a alegătorilor, la toate acestea având o contribuție importantă și conținutul generat mai nou de IA. De cele mai multe ori folosirea acestor mecanisme au potențialul de a optimiza comunicarea politică – de pildă, prin analizarea rapidă a opiniei publice sau personalizarea mesajelor către diferite segmente de alegători – însă ele deschid inevitabil și ușa unor forme subtile de manipulare și dezinformare cu impact profund asupra proceselor democratice. În tot acest context securitatea informațiilor devine o problemă majoră cu care ne confruntăm, „indiferent de dimensiunea organizației odată cu creșterea explozivă a fluxului informațional.”^[1]

Manipularea reprezintă un fenomen omniprezent în societatea contemporană, având un impact semnificativ asupra indivizilor, dintre care mulți nu conștientizează faptul că sunt supuși acestui proces. Una dintre cauzele principale ale vulnerabilității populației la manipulare este lipsa unei atitudini critice față de informațiile prezentate în mass-media. De cele mai multe ori, publicul tinde să accepte în mod implicit veridicitatea mesajelor vehiculate în spațiul public, fără a verifica sursele sau a analiza conținutul acestora. În plus, reacțiile emoționale accentuate ale opiniei publice contribuie la perpetuarea și amplificarea fenomenului.

Astfel, putem spune că, un factor de risc și mai semnificativ este reprezentat de dezinformarea din mediul digital, facilitată de rețelele de socializare, care permit propagarea rapidă a unor informații fie false, fie scoase din context, având un impact major asupra formării opiniilor colective.

Evoluția tehnologică a redefinit în mod aproape radical procesul de comunicare politică și în România, rețelele de socializare deschizând oportunități pentru o generație de actori politici care și-au adaptat mesajele la stilul de comunicare al tinerelor generații, care sunt din ce în ce mai conectate la mediul digital. Totodată, aceste noi forme de comunicare au adus cu sine și riscuri, precum manipularea opiniei publice prin mesaje personalizate, dezinformare sau manipularea percepției alegătorilor.

Manipularea Digitală în Alegeri

Odată cu apariția internetului în anul 1983^[2] și evoluția ulterioară a mediului virtual, comunicarea a suferit o transformare constantă. Această explozie de accesibilitate la informații poate fi comparată cu revoluția provocată de inventarea tiparului cu litere mobile de către Johann Gutenberg.^[3] Progresul tehnologic accelerat, în special dezvoltarea internetului și a dispozitivelor mobile, a transformat radical modul în care oamenii comunică și interacționează. Accesul la informație și participarea la dezbateri politice au devenit semnificativ mai accesibile datorită expansiunii internetului și a rețelelor sociale. Frontierele geografice și barierele de comunicare au fost reduse considerabil, creând astfel un context favorabil pentru actorii politici, care se pot conecta direct cu cetățenii și își pot promova mesajele fără intermediari tradiționali, precum mass-media clasică.

Cu toate acestea, digitalizarea accelerată a mediului politic a generat și provocări majore, dintre care una dintre cele mai relevante este proliferarea fake news – informații false sau înșelătoare menite să influențeze opinia publică. Spre deosebire de DeepFake, care presupune o analiză riguroasă și aprofundată a evenimentelor, știrile false sunt concepute pentru a apela la emoțiile audienței și pentru a favoriza anumite agende politice. În tot acest context IA joacă un rol din ce în ce mai important în acest ecosistem informațional, având atât efecte pozitive, cât și riscuri considerabile. Pe de o parte, IA facilitează detectarea manipulării prin algoritmi de fact-checking și identificarea conținutului înșelător. Pe de altă parte, tehnologiile precum DeepFake contribuie la fabricarea unor materiale media greu de deosebit de realitate, permițând actorilor politici și altor actori să manipuleze percepția publică.

Scandalul Cambridge Analytica

Unul dintre primele și poate cele mai notabile exemple de manipulare digitală a fost scandalul legat de Cambridge Analytica, o companie de consultanță politică ce a exploatat printr-o aplicație creată de Aleksandr Kogan, datele personale a peste 87 de milioane de utilizatori Facebook^[4] pentru a construi profile psihologice și a influența votul în alegerile prezidențiale din SUA (2016) și în referendumul pentru Brexit.^[5] Acest caz a evidențiat riscurile majore asociate cu exploatarea IA și a datelor personale în campaniile politice și a demonstrat modul în care rețelele sociale pot deveni instrumente de manipulare la scară largă.^[6] Aplicație creată de Aleksandr Kogan sub pretextul unei cercetări academice create sub cupola Cambridge Analytica a avut rolul de a colecta datele utilizatorilor Facebook și a prietenilor acestora. Informații colectate fiind mai apoi procesate pentru a construi profile psihologice precise, permițând direcționarea de mesaje personalizate către grupuri țintă. Aplicația s-a bazat pe trei mecanisme esențiale:

Monitorizarea comportamentului online – analiza interacțiunilor digitale (like-uri, comentarii, distribuiri) pentru a înțelege interesele și emoțiile utilizatorilor.
Utilizarea algoritmilor de profilare – clasificarea indivizilor pe baza preferințelor și a tendințelor comportamentale pentru personalizarea mesajelor politice.
Exploatarea AI și a datelor masive (Big Data) – generarea de conținut targetat emoțional, menit să declanșeze reacții specifice și să influențeze subconștientul electoral.^[7]

Această strategie avansată de microtargeting a permis livrarea unor mesaje diferite pentru segmente distincte ale electoratului, accentuând diviziunile sociale și polarizând dezbaterile politice. Similar tehnicilor de propagandă utilizate de regimurile totalitare, metoda Cambridge Analytica a reușit să ocolească filtrele raționale ale indivizilor, exploatându-le vulnerabilitățile emoționale pentru a le influența percepția asupra realității politice.^[8]

Pornind de la acest episod observăm că, chiar dacă Cambridge Analytica și-a încetat activitatea în 2018 fenomenul s-a dezvoltat și mai mult în anii următori, iar noua platformă de socializare chinezească TikTok ridicând preocupări similare. Lipsa transparenței în algoritmii săi sugerează un potențial risc de manipulare la scară globală, subliniind necesitatea unor reglementări mai stricte privind protecția datelor și utilizarea AI în social media.^[9]

Sub același principiu în contextul alegerilor prezidențiale din România din 2024, au existat acuzații conform cărora TikTok ar fi fost utilizat pentru a sprijini un candidat pro-rus prin intermediul unei campanii sofisticate pe rețelele sociale, implicând influenceri și activități coordonate.^[10] Dacă în cazul Cambridge Analytica, profilarea a fost utilizată pentru microtargeting electoral, în cazul TikTok, preocuparea principală este capacitatea algoritmilor săi de a modela comportamente, filtra conținutul accesibil și favoriza anumite curente politice, fără transparență, platformele de socializare transformându-se astfel într-un instrument puternic de manipulare globală.^[11]

Fake news vs. Deep news: redefinirea consumului de informație

Scandalul Cambridge Analytica a demonstrat că diferența dintre știri autentice și știri fabricate devine din ce în ce mai dificil de realizat. Un exemplu relevant în acest sens îl constituie știrea falsă conform căreia Papa Francisc l-ar fi susținut pe Donald Trump în campania prezidențială din Statele Unite ale Americii din 2016.^[12] Acest caz evidențiază modul în care informațiile eronate pot fi amplificate și percepute ca adevăruri incontestabile atunci când sunt distribuite strategic către un public predispus să le accepte. Propagarea unor astfel de narative reflectă tendința opiniei publice de a reacționa la conținut care corespunde așteptărilor și convingerilor deja existente.

„Minciuna face jumătate din înconjurul lumii, înainte ca Adevărul să apuce să-și tragă pantalonii.”, afirma Winston Churchill, această expresie surprinde perfect un fenomen aflat într-o continuă expansiune: fake news. Deși conceptul este cunoscut de multă vreme, chiar și înainte de apariția internetului, în prezent acesta a căpătat o expunere crescută în spațiul public, politic, social și mediatic.^[13]

Știrile false sau „Fake News” pot fi definite ca informații care pretind a fi știri, dar nu sunt rezultatul unui proces autentic de raportare a informațiilor către public.^[14] O știre reală este rezultatul unui proces în care informațiile sunt colectate și utilizate pentru a crea un raport veridic, în timp ce o știre falsă are aspectul unei știri autentice, dar nu are substanța acesteia.^[15] Ceea ce o face falsă este modul în care informațiile sunt raportate, putând fi eronat, părtinitor sau neglijent. Suntem adesea tentați de a crede știrile false atunci când acestea se aliniază cu propriile opinii. În schimb, când acestea contrazic credințele personale, apare scepticismul. Prin urmare, dezinformarea are un efect de polarizare asupra societății.^[16] În perioada Războiului Rece, americanii au formulat și ei câteva definiții relevante. Potrivit lor, propaganda este o tactică de diseminare prin intermediul mass-mediei a zvonurilor, a jumătăților de adevăr sau chiar a minciunilor, în timp ce dezinformarea reprezintă strategia unui stat adversar de a induce în eroare indivizii, guvernele sau elitele, cu scopul de a influența opinia publică străină.^[17] În perioada respectivă, propaganda a reprezentat o metodă prin care statul exercita un control absolut asupra societății, inclusiv asupra educației, informării și a tuturor activităților cotidiene. Aceasta se realiza prin intermediul unei supravegheri stricte și prin promovarea anumitor idei, oameni și partide. Există și o asociere între propaganda și publicitate, întrucât publicitatea poate fi considerată „forma plătită de difuzare a informațiilor cu caracter politic”.^[18] Odată cu apariția și evoluția Internetului, acesta devine un important canal de informare, oferind o mai mare libertate de exprimare decât mass-media tradițională. Cu toate acestea, odată cu această libertate vine și un potențial crescut pentru răspândirea informațiilor false și manipularea opiniei publice.^[19] Fake news se referă la informații false sau manipulative care sunt prezentate ca fiind adevărate. Ele pot fi create intenționat pentru a influența opinia publică, pentru a dezinforma sau chiar pentru a destabiliza procesele politice. În mediul digital, fake news se răspândesc rapid și cu ușurință, având potențialul de a ajunge la un număr mare de persoane într-un timp scurt.^[20] Pentru a combate fake news și dezinformarea în mediul digital, este necesară o abordare multidimensională. Educația și dezvoltarea abilităților de evaluare critică a informațiilor sunt esențiale pentru cetățeni, astfel încât să poată recunoaște și filtra informațiile false.^[21]

DeepFake și Manipularea Vizuală

Datorită progresului rapid al noilor tehnologii și al AI, avem astăzi posibilitatea de a genera imagini și videoclipuri extrem de realiste, atât de convingătoare încât pot părea autentice.^[22] Totuși, acestea nu sunt altceva decât reproduceri create de la zero: imagini hiperrealiste care nu au un model de referință (precum fotografii generate de inteligența artificială ale unor persoane inexistente) sau care pornesc de la imagini reale, dar sunt complet modificate în mod artificial. Acest fenomen este cunoscut sub denumirea de „DeepFake”. Putem să facem un exercițiu de imaginație și să ne gândim la un videoclip în care președintele Statelor Unite declară război unei alte națiuni sau insultă public un alt președinte. Sau să ne imaginăm orice persoană publică cunoscută și influentă rostind cuvinte periculos de interpretabile. Cum ar reacționa opinia publică la o astfel de declarație falsă într-o lume tot mai dependentă de mediul digital?

Termenul DeepFake a apărut pentru prima dată în 2017, atunci când un utilizator anonim de pe Reddit, sub pseudonimul „DeepFake”, a postat mai multe videoclipuri pornografice cu celebrități. Aceste videoclipuri au stârnit un scandal imens la momentul respectiv, dar au fost rapid dezvăluite ca fiind falsuri create de inteligența artificială.^[23] După acest incident, tehnologia a continuat să se îmbunătățească, iar acest tip de produs multimedia au devenit din ce în ce mai realiste și mai greu de distins de cele autentice: fotografiile celebrităților fiind folosite pentru a îmbunătăți performanțele inteligenței artificiale.

În acest context, se pot evidenția câteva dintre primele producții DeepFake care au atras atenția globală. În luna mai 2018, au fost realizate noi exemple de videoclipuri false utilizând aceeași tehnologie. Un astfel de videoclip îl prezenta pe Donald Trump oferind Belgia un acord referitor la „schimbările climatice”. Inițial, videoclipul a fost distribuit pe platformele de socializare, precum Twitter și Facebook, stârnind numeroase comentarii de indignare față de afirmațiile președintelui privind politica climatică a Belgiei. Ulterior, s-a descoperit că materialul video fusese creat de un partid socialist belgian și a fost recunoscut ca fiind fals, creatorii acestuia justificând falsitatea prin calitatea slabă a producției.^[24] În aprilie 2018, regizorul Jordan Peele a colaborat cu BuzzFeed pentru a realizat un alt videoclip conceput pentru a provoca scandal: un fals anunț public în care Barack Obama îl insulta pe Donald Trump, etichetându-l drept „un imbecil total și complet”. Scopul acestei producții a fost de a sublinia pericolele tehnologiilor de manipulare a imaginii, dar și riscurile ce derivă din utilizarea acestora, demonstrând cât de ușor se pot altera filmele pentru a răspândi mesaje false. La început, videoclipul părea un mesaj autentic din partea unui președinte, dar spre final s-a dezvăluit că totul era o înșelătorie. Totuși, atenția s-a concentrat asupra verosimilismului videoclipului, iar regizorul, care a oferit și vocea personajului, a lansat un mesaj public prin care sublinia importanța reglementării legislative pentru prevenirea răspândirii de informații false periculoase.^[25]

Fenomenul DeepFake a pătruns rapid și în România prin intermediul rețelelor de socializare. Un exemplu relevant în acest sens a avut loc în 2020, având în prim-plan un personaj politic, respectiv președintele Klaus Iohannis. În clipul respectiv, președintele Iohannis părea să facă declarații controversate despre măsuri economice, inclusiv planuri de închidere a anumitor industrii din România, afirmații care nu au fost niciodată făcute public de acesta. Videoclipul a fost creat utilizând tehnologia DeepFake, manipulând atât imagini, cât și sunet, pentru a crea iluzia că președintele ar fi făcut afirmații periculoase, de această dată creatorii „operei” au fost ajutați și de contextul pandemiei de COVID-19, președintele apărând în clip purtând mască. Clipul a circulat rapid pe rețelele sociale, provocând confuzie și neliniște în rândul cetățenilor, mai ales în contextul crizei economice și pandemiei de COVID-19. Deși autoritățile române, împreună cu organizații de verificare a faptelor, precum AFP România și Reuters, au demontat rapid videoclipul ca fiind fals, efectul asupra publicului a fost semnificativ.

Reglementare și Protecție împotriva manipulării digitale

În România, mai multe acte legislative existente pot fi aplicate în cazurile de manipulare a imaginii și defăimare folosind tehnologia DeepFake. Acestea includ:

Legea nr. 190/2018 privind protecția datelor cu caracter personal (Legea GDPR) – Această lege reglementează protecția datelor personale și confidențialitatea acestora. În cazul în care DeepFake este utilizat pentru a manipula imagini sau informații care privesc persoane fizice, aceasta poate încălca drepturile lor la viață privată și confidențialitate.^[26]
Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe – Legea protejează drepturile de autor, inclusiv drepturile asupra imaginii și conținutului audiovizual. Crearea de videoclipuri DeepFake fără consimțământul persoanelor implicate poate constitui o încălcare a dreptului de autor și a dreptului la imagine.^[27]
Codul penal al României – În cazurile de defăimare, înșelăciune sau instigare la violență, care pot apărea în urma utilizării DeepFake, se pot aplica sancțiuni prevăzute de Codul penal.^[28]
Inițiative legislative europene – La nivel european, inițiative precum Regulamentul privind Serviciile Digitale (DSA) și Regulamentul privind Piața Digitală (DMA) stabilesc obligații pentru platformele online de a preveni răspândirea dezinformării și a conținutului manipulat, inclusiv DeepFake.^[29]

Amenințările legate de manipularea informațiilor prin tehnologia DeepFake au generat o preocupare crescută în rândul autorităților. În acest context, a apărut Proiectul de lege PL-x 471/2023,^[30] privind combaterea utilizării malițioase a tehnologiei de tip DeepFake, fiind adoptat de Senat în iunie 2023,^[31] apoi amendat drastic în Camera Deputaților (introducând-se pedepse cu închisoarea),^[32] ceea ce a provocat dezbatere publică intensă și critici din partea ONG-urilor privind posibile atingeri aduse libertății de exprimare.^[33] După toate aceste dezbateri, în februarie 2024, votul final în Camera Deputaților a fost amânat și proiectul a fost retrimis la comisii.^[34] Până la începutul anului 2025, Camera Deputaților nu a mai supus la vot inițiativa, aceasta rămânând blocată și neadoptată.^[35]

Practic, reglementarea fenomenului DeepFake în România a rămas în stand-by, neexistând încă prevederi legale în vigoare care să sancționeze distribuirea de DeepFake-uri nemarcate – aspect evidențiat și de presa de specialitate, care nota că „regulile care să împiedice folosirea în scopuri malițioase au rămas ca la început: zero.”^[36]

Concluzii

Evoluția inteligenței artificiale a generat schimbări majore în sfera electorală, transformând atât modul în care candidații interacționează cu alegătorii, cât și vulnerabilitățile procesului democratic. Manipularea digitală a devenit un instrument puternic, capabil să influențeze percepțiile colective și să creeze realități alternative prin tehnici avansate de micro-targeting, algoritmi de personalizare a conținutului și DeepFake-uri sofisticate. Dacă în trecut, propagarea dezinformării depindea de mijloace tradiționale, în prezent, IA oferă posibilități fără precedent de amplificare a mesajelor false, exploatând emoțiile și preferințele utilizatorilor cu o precizie matematică.

Analiza fenomenului Cambridge Analytica demonstrează cum exploatarea datelor personale și a profilării psihologice poate modifica radical rezultatul unor alegeri democratice. Strategiile avansate de influențare prin Big Data și IA au evidențiat un model de manipulare în masă, ale cărui efecte continuă să fie studiate și în prezent. Similar, suspiciunile legate de utilizarea algoritmilor TikTok pentru favorizarea unor candidați în alegerile din România din 2024 subliniază dimensiunea globală a acestui fenomen. Rețelele sociale, inițial concepute ca spații de liber schimb de idei, s-au transformat treptat în câmpuri de luptă digitală, unde adevărul și falsul coexistă într-un echilibru precar. DeepFake-urile au accentuat și mai mult această problemă, generând o incertitudine fără precedent asupra veridicității informațiilor. Exemplele analizate demonstrează rapiditatea cu care astfel de conținuturi se pot răspândi și impactul lor asupra opiniei publice. Capacitatea tehnologiilor AI de a crea imagini și înregistrări audio-video aproape imposibil de distins de realitate ridică întrebări fundamentale despre viitorul democrației și despre modul în care alegătorii pot lua decizii informate.

În acest context, lipsa unor reglementări clare reprezintă un risc major. Proiectul de lege PL-x 471/2023, privind combaterea utilizării malițioase a tehnologiei DeepFake, deși propus și amendat, rămâne blocat în Parlamentul României, ceea ce evidențiază dificultatea autorităților în gestionarea acestei provocări emergente. Absența unor sancțiuni clare și a unor măsuri eficiente de combatere a dezinformării lasă un vid legislativ periculos, în care actori politici și non-statali pot exploata tehnologiile IA fără consecințe imediate. IA va continua să fie folosită ca armă digitală, iar manipularea electorală va deveni o normă, nu o excepție. Viitorul democrației depinde de capacitatea noastră de a impune măsuri ferme și de a educa publicul pentru a recunoaște și combate dezinformarea. În lipsa acestora, riscăm ca procesul electoral să devină o iluzie controlată algoritmic, unde adevărul este doar o variabilă manipulabilă în funcție de interesele celor care dețin puterea tehnologiei.

Bibliografie

Surse principale

Burch Joann Johansen, Fine print: a story about Johann Gutenberg. Editura Millbrook Press, Minneapolis, USA, 1991;
Carser AR. What Is Fake News? BrightPoint Press, San Diego, CA, 2023;
Cooke Nicole A. Posttruth, Truthiness, and Alternative Facts: Information Behavior and Critical Information Consumption for a New Age. The Library Quarterly, 87:3, 2017;
Herjeu Radu, Oglinda mișcătoare: Tehnici de propagandă, manipulare și persuasiune în televiziune. Editura Fundației România de Mâine, 2000;
Porshnev A Miltsov A Lokot T Koltsova O., Effects of conspiracy thinking style, framing and political interest on accuracy of fake news recognition by social media users: evidence from Russia, Kazakhstan and Ukraine. International Conference on Human-Computer Interaction, Springer, Cham, 2021;
Stoiciu Andrei, Comunicarea Politică. Cum se vând idei şi oameni. Editura Libra, Bucureşti, 2000;
Tănase Tiberiu (coord.) Ioana Hermina Păiuș Ionuț Vasile Nicoraș Adrian Ioan Farcău Petru Ștetcu, Inteligența artificială în informații. Editura Concordia, București, 2024;
Voicu Marian, Matrioska mincinoșilor: fake news, manipulare, populism. Editura Humanitas, București, 2018.
Surse web
Arab News, Cambridge Analytica and Facebook: The Scandal That Rocked the World, Arab News, 22 aprilie 2018, https://www.arabnews.com/node/1290706/amp;
Autoritatea Electorală Permanentă, Ghid pentru prevenirea și combaterea acțiunilor dezinformare în alegeri, 2024, https://www.roaep.ro/prezentare/wp-content/uploads/2024/04/Ghid_prevenire_combatere_actiuni_dezinformare_alegator.pdf;
Britannica Encyclopaedia. DeepFake, n.d., https://www.britannica.com/technology/deepfake;
Cadwalladr Carole Graham-Harrison Emma, Revealed: 50 million Facebook profiles harvested for Cambridge Analytica in major data breach, The Guardian, 17 martie 2018. https://www.theguardian.com/news/2018/mar/17/cambridge-analytica-facebook-influence-us-election;
Christopher Wylie, Cambridge Analytica and the Manipulation of Voters, The Guardian, 17 martie 2018, https://www.theguardian.com/news/2018/mar/17/cambridge-analytica-facebook-influence-us-election;
Context.ro, Cum TikTok aproape a câștigat președinția pentru candidatul extremei drepte din România, https://context.ro/cum-tiktok-aproape-a-castigat-presedintia-pentru-candidatul-extremei-drepte-din-romania/;
FactCheck.org, Did the Pope Endorse Trump?, 24 octombrie 2016. https://www.factcheck.org/2016/10/did-the-pope-endorse-trump/;
Gershgorn Dave, TikTok might be a Chinese Cambridge Analytica-scale privacy threat, Quartz, 8 mai 2019, https://qz.com/1613020/tiktok-might-be-a-chinese-cambridge-analytica-scale-privacy-threat;
Investopedia. Cambridge Analytica, https://www.investopedia.com/terms/c/cambridge-analytica.asp;
New America, Countering AI-Generated Fake Video in the Age of Disinformation, 5 aprilie 2022, https://www.newamerica.org/cybersecurity-initiative/articles/countering-ai-generated-fake-video-age-disinformation/;
New Money, Algoritmul TikTok: un instrument de manipulare pe scară largă sau o matematică infailibilă a ceea ce nu știm despre noi?, https://newmoney.ro/algoritmul-tiktok-un-instrument-de-manipulare-pe-scara-larga-sau-o-matematica-infailibila-a-ceea-ce-nu-stim-despre-noi/;
Schwartz Oscar, You thought fake news was bad? Deep Fakes are where truth goes to die, The Guardian, 12 noiembrie 2018;
Shevelyov Alexandr. January 1, 1983: The Day the Internet Came Alive with TCP/IP, DEV Community, 1 ianuarie 2021, https://dev.to/ashevelyov/january-1-1983-the-day-the-internet-came-alive-with-tcpip-21b5.

Legislație

Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei. Rezoluția 2212 (2018) și Rezoluția 2217 (2018);
Comisia Europeană, Pachetul privind Actul Serviciilor Digitale (DSA), 2020. https://digital-strategy.ec.europa.eu/ro/policies/digital-services-act-package;
Ministerul Justiției, Codul penal al României, 2023, https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/38070;
Ministerul Justiției, Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, 2023, https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/7816;
Ministerul Justiției, Legea nr. 190/2018 privind protecția datelor cu caracter personal, 2023, https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/203151;
Senatul României, Avizul Consiliului Legislativ: 463/08.02.2023., https://www.senat.ro/Legis/Lista.aspx?cod=25311;

Note

[1] Tănase Tiberiu (coord.), Ioana Hermina Păiuș, Ionuț Vasile Nicoraș, Adrian Ioan Farcău, Petru Ștetcu, Inteligența artificială în informații, Editura Concordia, București, 2024, p. 239.

[2] Alexandr Shevelyov, January 1, 1983: The Day the Internet Came Alive with TCP/IP, DEV Community, 1 ianuarie 2021, https://dev.to/ashevelyov/january-1-1983-the-day-the-internet-came-alive-with-tcpip-21b5, (accesat 03.03.2025).

[3] Burch Joann Johansen, Fine print: a story about Johann Gutenberg. Editura Millbrook Press, Minneapolis, USA, 1991, p. 41.

[4] Arab News, Cambridge Analytica and Facebook: The Scandal That Rocked the World, Arab News, 22 aprilie 2018, https://www.arabnews.com/node/1290706/amp, (accesat 03.03.2025).

[5] Christopher Wylie, Cambridge Analytica and the Manipulation of Voters, The Guardian, 17 martie 2018, https://www.theguardian.com/news/2018/mar/17/cambridge-analytica-facebook-influence-us-election, (accesat 03.03.2025).

[6] Carole Cadwalladr, Emma Graham-Harrison, Revealed: 50 million Facebook profiles harvested for Cambridge Analytica in major data breach, The Guardian, 17 martie 2018, https://www.theguardian.com/news/2018/mar/17/cambridge-analytica-facebook-influence-us-election, (accesat 03.03.2025).

[7] Investopedia, Cambridge Analytica, Investopedia, https://www.investopedia.com/terms/c/cambridge-analytica.asp, (accesat 03.03.2025).

[8] Dave Gershgorn, TikTok might be a Chinese Cambridge Analytica-scale privacy threat, Quartz, 8 mai 2019, https://qz.com/1613020/tiktok-might-be-a-chinese-cambridge-analytica-scale-privacy-threat,

[9] Idem.

[10] Cum TikTok aproape a câștigat președinția pentru candidatul extremei drepte din România, Context.ro, https://context.ro/cum-tiktok-aproape-a-castigat-presedintia-pentru-candidatul-extremei-drepte-din-romania/](https://context.ro/cum-tiktok-aproape-a-castigat-presedintia-pentru-candidatul-extremei-drepte-din-romania/), (accesat 03.03.2025).

[11] Algoritmul TikTok: un instrument de manipulare pe scară largă sau o matematică infailibilă a ceea ce nu știm despre noi?, New Money, https://newmoney.ro/algoritmul-tiktok-un-instrument-de-manipulare-pe-scara-larga-sau-o-matematica-infailibila-a-ceea-ce-nu-stim-despre-noi/, (accesat 03.03.2025).

[12] Did the Pope Endorse Trump?, FactCheck.org, 24 octombrie 2016, https://www.factcheck.org/2016/10/did-the-pope-endorse-trump/, (accesat 03.03.2025).

[13] Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, Rezoluția 2212 (2018), recunoaște că fake news, propaganda și dezinformarea sunt forme de manipulare, iar Rezoluția 2217 (2018) declară campaniile de dezinformare în masă prin fake news drept o tehnică specifică războiului hibrid, subliniind astfel impactul lor asupra securității și stabilității statelor membre ale Consiliului Europei.

[14] Porshnev A., Miltsov, A., Lokot, T. and Koltsova, O., 2021, July. Effects of conspiracy thinking style, framing and political interest on accuracy of fake news recognition by social media users: evidence from Russia, Kazakhstan and Ukraine. In International Conference on Human-Computer Interaction Springer, Cham. pp. 341-357.

[15] Nicole A. Cooke, Posttruth, Truthiness, and Alternative Facts: Information Behavior and Critical Information Consumption for a New Age în The Library Quarterly 87:3, 2017, pp. 211-221.

[16] Marian Voicu, Matrioska mincinosilor: fake news, manipulare, populism, Editura Humanitas, București, 2018, p. 367-368.

[17] Marian Voicu, op. cit., pp. 71- 72.

[18] Andrei Stoiciu, Comunicarea Politică. Cum se vând idei şi oameni, Editura Libra, Bucureşti, 2000, p. 14.

[19] Radu Herjeu, Oglinda mișcătoare: Tehnici de propagandă, manipulare și persuasiune în televiziune, Editura Fundației România de Mâine, 2000, pp. 11-12.

[20] Carser AR. What Is Fake News? San Diego CA: BrightPoint Press; San Diego, CA, 2023, pp. 29-24.

[21] Autoritatea Electorală Permanentă. (2024). Ghid pentru prevenirea și combaterea acțiunilor dezinformare în alegeri. Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat la https://www.roaep.ro/prezentare/wp-content/uploads/2024/04/Ghid_prevenire_combatere_actiuni_dezinformare_alegator.pdf

[22] Vezi: Autoritatea Națională pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal (2024). Ghid de prevenire și combatere a fenomenului DeepFake. Direcția Națională de Securitate Cibernetică. Accesat la https://dnsc.ro/vezi/document/ghid-deepfake.

[23] Encyclopaedia Britannica. (n.d.). DeepFake, https://www.britannica.com/technology/deepfake, (accesat 03.03.2025).

[24] Oscar Schwartz, You thought fake news was bad? Deep Fakes are where truth goes to

die, in The Guardian, 12 November 2018, (accesat 03.03.2025).

[25]New America. (2022, 5 aprilie). Countering AI-Generated Fake Video in the Age of Disinformation. https://www.newamerica.org/cybersecurity-initiative/articles/countering-ai-generated-fake-video-age-disinformation/, (accesat 03.03.2025).

[26]Ministerul Justiției. (2023). Legea nr. 190/2018 privind protecția datelor cu caracter personal, https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/203151, (accesat 03.03.2025).

[27]Ministerul Justiției (2023). Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/7816, (accesat 03.03.2025).

[28]Ministerul Justiției. (2023). Codul penal al României, https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/38070, (accesat 04.03.2025).

[29] Comisia Europeană. (2020). Pachetul privind Actul Serviciilor Digitale (DSA), https://digital-strategy.ec.europa.eu/ro/policies/digital-services-act-package, (accesat 04.03.2025).

[30]Senatul României. (2023). Avizul Consiliului Legislativ: 463/08.02.2023. https://www.senat.ro/Legis/Lista.aspx?cod=25311, (accesat 04.03.2025).

[31] G4Media. (2023, 26 iunie). Senatul a adoptat un proiect de lege privind interzicerea utilizării malițioase a tehnologiei și limitarea fenomenului deepfake: Falsul sever, amenzi de la 10.000 la 200.000 de lei, https://www.g4media.ro/senatul-a-adoptat-un-proiect-de-lege-privind-interzicerea-utilizarii-malitioase-a-tehnologiei-si-limitarea-fenomenului-deepfake-falsul-sever-amenzi-de-la-10-000-la-200-000-de-lei.html, (accesat 04.03.2025).

[32] Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI). (2024, 7 februarie). Nu votați o variantă chinezească a legii deepfake, https://cji.ro/nu-votati-o-varianta-chinezeasca-a-legii-deepfake/#:~:text=Proiectul%20de%20lege%20a%20fost,artistic%20a%20con%C5%A3inutului%20de%20tip, (accesat 04.03.2025).

[33] Idem

[34] Euractiv. (2024, 7 februarie). Legea deepfake retrimisă la comisie pentru două săptămâni. Accesat la https://www.euractiv.ro/facts-not-fake/legea-deepfake-retrimisa-la-comisie-pentru-doua-saptamani-65690#:~:text=UPDATE, (accesat 04.03.2025).

[35] Europa Liberă România. (2024, 7 februarie). Videoclipurile cu imagini false excelează. Legea care ar reglementa fenomenul trenă, de ce nu ar produce efecte și dacă ar fi votată, https://romania.europalibera.org/a/videoclipurile-cu-imagini-false-exceleaza-legea-care-ar-reglementa-fenomenul-treneaza-de-ce-nu-ar-produce-efecte-si-daca-ar-fi-votata/33105760.html, (accesat 04.03.2025).

[36] Idem.

6 mai 2025

Implicații strategice: parteneriatul România-SpaceX – un catalizator pentru transformarea ecosistemelor

de George V. Scripcariu | postat în: Media | 0

Credit: Starlink Mission, licența CC0 1.0

Într-o mișcare fără precedent, Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (ANCOM) din România, în colaborare cu Ministerul Apărării Naționale și SpaceX, a realizat primul experiment autorizat din lume de relaxare a limitelor EPFD (Densitatea Echivalentă de Flux de Putere) pentru sateliții de pe orbită non-geostaționară (NGSO).Reglementările EPFD, stabilite în urmă cu aproximativ 25 de ani de către Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor (ITU), limitează puterea de transmisie a sateliților NGSO, cum sunt cei din constelația Starlink a SpaceX, pentru a preveni interferențele cu sateliții geostaționari.

Aceste standarde vechi de decenii au fost din ce în ce mai mult considerate excesiv de conservative de către industria modernă de sateliți.

Experimentul românesc a demonstrat în mod decisiv că aceste limite pot fi crescute în siguranță—permițând sateliților Starlink să transmită la niveluri de putere de până la opt ori mai mari decât cele anterioare, fără a cauza interferențe dăunătoare operațiunilor sateliților geostaționari.

Această realizare tehnică a fost recunoscută ca primul test din lumea reală aprobat de ITU.

Impactul asupra ecosistemului tehnologic

Relaxarea limitelor EPFD creează oportunități fără precedent pentru sectorul tech din România.

Cu conexiuni de viteză gigabit disponibile în întreaga țară, companiile de tehnologie nu vor mai fi constrânse să opereze doar în centrele urbane. Această democratizare a conectivității permite modele de lucru distribuit autentice și ar putea transforma zonele rurale din România într-o rețea de hub-uri tehnologice.

Startup-urile locale concentrate pe tehnologii cloud, edge computing și sisteme distribuite vor beneficia semnificativ de posibilitatea de a implementa și testa soluții în zone anterior nedeservite. Parteneriatul poziționează România ca potențial lider în tehnologiile de comunicații prin satelit, atrăgând investiții internaționale în acest sector în creștere.

Implicații pentru apărare și inteligență

Pentru sectoarele de apărare și informații din România, această descoperire are implicații profunde. Infrastructura îmbunătățită de comunicații prin satelit oferă canale de comunicare robuste și redundante, critice pentru securitatea națională. Aceste conexiuni de mare capacitate și latență redusă permit sisteme avansate de management al câmpului de luptă, partajarea securizată a informațiilor în timp real și o coordonare îmbunătățită în cadrul infrastructurii alianței NATO.

Parteneriatul consolidează, de asemenea, poziția strategică a României în cadrul flancului estic al NATO, asigurând comunicații fiabile în terenuri dificile. Această acoperire prin satelit oferă reziliență împotriva potențialelor întreruperi ale infrastructurii fizice în timpul crizelor.

Revoluționarea agriculturii de precizie

Sectorul agricol din România va experimenta o transformare deosebit de dramatică. Ecosistemul AgriTech, care s-a dezvoltat prin inițiative precum AgriTech Hackathon, va beneficia de conectivitate revoluționară pentru aplicațiile de agricultură de precizie. Colectarea de date în timp real de la senzori dispersați în câmp, echipamente agricole autonome și sisteme de monitorizare cu drone devine practică chiar și în regiunile agricole îndepărtate.

Companii precum Holde Agri Invest, care țintește deja îmbunătățiri semnificative ale performanței financiare în 2025, vor avea acces la tehnologii bazate pe date care ar putea accelera și mai mult creșterile de productivitate. Capacitatea de a implementa senzori IoT în vaste peisaje agricole și de a primi feedback instantaneu creează oportunități pentru abordări complet noi în agricultură.

Crearea unui ecosistem de inovație integrată

Poate cel mai semnificativ, parteneriatul cu SpaceX permite integrarea ecosistemelor de inovație anterior izolate. Conectivitatea rurală de înaltă performanță permite operațiunilor agricole să beneficieze direct de tehnologiile de detectare de nivel militar. Cercetarea din domeniul apărării poate fi aplicată agriculturii de precizie. Startup-urile tehnologice pot dezvolta soluții cu aplicații directe în multiple sectoare.

Poziția României ca prima țară care a testat cu succes aceste modificări de reglementare o plasează într-o poziție privilegiată pentru a dezvolta aplicații intersectoriale înaintea concurenților. Acest avantaj de pionierat ar putea stabili companiile românești ca lideri în tehnologii care valorifică comunicațiile prin satelit de bandă largă și latență redusă în medii dificile.

« 1 … 28 29 30 31 32 33 34 … 94 »

Blog Full