3 feb. 2023

Conferinţa Securitate cibernetica – editia VII

de | postat în: Media | 0

organizator  ziarul Bursa în ziua de 31.01.2023

Prezentare in rezumat

 

Ȋn ziua de 31 ianuarie 2023 Ziarul BURSA a organizat a VII-a ediţie a conferinţei “Securitatea cibernetică”. Evenimentul a avut loc la Hilton Garden Inn Bucharest Old Town, sala Cişmigiu, din str. Doamnei nr. 12, Bucureşti.

Subiectele conferinţei au fost:

  • Provocări şi riscuri cibernetice în actualul context global generat de războiul din Ucraina şi de expansiunea tehnologică a Chinei;
  • Soluţii pentru dezamorsarea riscurilor cyber;
  • Construirea rezilienţei cibernetice pe teritoriul Uniunii Europene; importanţa Centrului european de competenţe în materie de securitate cibernetică de la Bucureşti;
  • Stabilirea arhitecturii de securitate cibernetică pentru protejarea şi apărarea împotriva atacatorilor;
  • Automatizarea securităţii, IoT, risc şi conformitate, sisteme de control industrial, securitate în cloud;
  • Managementul riscurilor în lanţul de aprovizionare în domeniul securităţii cibernetice;
  • Vulnerabilităţile ascunse de securitate şi alte provocări de securitate cibernetică la tehnologiile emergente;
  • Strategiile companiilor din domeniu pentru prevenirea atacurilor cyber.

Conferința a fost moderată de Dan Nicolaie – Redactor, ziarul BURSA, şi au luat cuvântul următorii speakeri:

  • Marius Humelnicu – Președintele Comisiei pentru comunicații, tehnologia informației și inteligență artificială, Senat

În contextul geopolitic şi strategic actual în care statele membre NATO şi UE se confruntă cu ameninţări cibernetice din partea Federaţiei Ruse şi Chinei, devine importantă implementarea programului Europa Digitală, program care în ţara noastră se va realiza şi prin intermediul strategiei naţionale de securitate cibernetică, dar şi cu ajutorul parteneriatelor publice private încheiate de instituţiile statului cu mediul de afaceri şi cu mediul academic, susţine Marius Humelnicu, preşedintele Comisiei pentru comunicaţii, tehnologia informaţiei şi inteligenţă artificială, Senat.

„Strategia de securitate cibernetică a României pentru perioada 2022-2027 are cinci obiective. Primul ar fi reţele şi sisteme informatice sigure şi reziliente, iar al doilea ar fi un cadru normativ şi instituţional consolidat. De ce? Pentru că având aceste atacuri, atunci legsilaţia trebuie îmbunătăţită. Trebuie să facem acest lucru în Senat şi Camera Deputaţilor: un parteneriat public privat pragmatic

 Nicoleta Pauliuc – Președintele Comisiei pentru apărare, ordine publică și siguranță națională, Senat

Europa şi NATO se află sub asediu în ceea ce priveşte atacurile cibernetice din partea unor entităţi ruseşti, deci implicit şi România, spune Nicoleta Pauliuc, preşedintele Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională din Senat, subliniind: „Înţelegem ce se întâmplă şi acţionăm unitar, într-un cadru euroatlantic bine definit, avem o legislaţie coerentă şi concretă, vrem şi reuşim, deocamdată, să fim vârf de lance în acest război cibernetic invizibil şi asimetric, avem personal calificat în acest sens şi instituţii performante”.
Potrivit domniei sale, „mai sunt lucruri de făcut atât la nivelul UE, cât şi al NATO”, pentru a răspunde noilor provocări, iar legislaţia pe care o avem protejează cetăţenii în faţa unor atacuri nedorite şi nu le limitează drepturile şi libertăţile

  • Maria-Manuela Catrina – Adjunct al Directorului Directoratului Național de Securitate Cibernetică

Nu ne confruntăm cu o Lebădă Neagră, ci probabil cu un stol de Lebede Negre în ceea ce priveşte securitatea cibernetică, spune Maria-Manuela Catrina, Adjunct al Directorului Directoratului Naţional de Securitate Cibernetică.

Domnia sa a afirmat: „Sunt cinci provocări, cinci lucruri pe care trebuie să le facem şi zece întrebări la care să răspundem împreună. În ceea ce priveşte provocările, în acest moment probabil că nu ne confruntăm cu o Lebădă Neagră, ci cu un stol de Lebede Negre. Iar prima este într-adevăr războiul din Ucraina şi atacurile cibernetice care se circumscriu acestui război, fără ca ele să vină neapărat din partea actorilor care iau parte la acel război (…)”.
Maria-Manuela Catrina a adăugat: „Ne uităm la atacurile cibernetice şi de multe ori spunem că războiul digital nu a început. Ne aşteptam să fie mai multe atacuri cibernetice decât sunt. În fapt sunt foarte multe, dar ne aşteptam să fie şi mai multe. Şi probabil de multe ori secretul este să generăm confuzie. În aşa fel încât adversarul să nu poată bănui adevăratele tale intenţii. Asta zice Sun Tzu (n.r. în lucrarea Arta Războiului) şi se întâmplă şi acum. De regulă, atacurile cibernetice nu pot fi văzute din satelit, dar asta un înseamnă că nu se întâmplă”

  • Alin Becheanu – Head of Fraud Monitoring and Prevention, ING Bank România

Una din trei persoane a fost atacată cibernetic sau a cunoscut pe cineva care a fost victima unui atac cyber, conform unui sondaj realizat de ING Bank, a spus Alin Becheanu, Head of Fraud Monitoring and Prevention în cadrul băncii.

Specialistul subliniază că patru din zece persoane nu au cunoştinţele necesare să prevină sau să soluţioneze un astfel de caz: „Cifrele sunt grăitoare şi acest fenomen are o amploare destul de mare. Noi am observat că se pune foarte mult accent pe manipularea plătitorului. Este mult mai simplu pentru atacator să manipuleze plătitorul decât să investească în soluţii avansate.

  • Laurențiu Leoreanu – Președintele Comisiei pentru apărare, ordine publică și siguranță națională, Camera Deputaților

Actualele riscuri de securitate pot fi diminuate prin măsuri pro-active şi reactive şi prin modificări legislative în acest domeniu, susţine Laurenţiu Leoreanu, preşedintele Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, Camera Deputaţilor.
„Riscurile şi provocările în materie de securitate cibernetică pot fi totuşi reduse semnificativ prin aplicarea unor serii de bune practici, puţin costisitoare, unele chiar gratuite şi uşor de aplicat. Conştientizarea riscurilor şi provocărilor de către angajaţi este o soluţie eficientă pentru a limita o mare parte din riscuri. Măsurile pro-active şi reactive pot include politici, concepte, standarde şi ghiduri de securitate, managementul riscului, activităţi de instruire şi conştientizare, implementare de soluţii tehnice de protejare a infrastructurilor cibernetice, managementul identităţii şi managementul consecinţelor.

  • Cătălin Zetu – Șeful Biroului de Investigare a infracțiunilor împotriva sistemelor informatice, Inspectoratul General al Poliției Române

În ultimii doi ani am putut vedea un răspuns mult mai coerent şi concret din partea autorităţilor în privinţa fenomenului ransomware, este de părere Cătălin Zetu, şeful Biroului de Investigare a Infracţiunilor împotriva sistemelor informatice din Inspectoratul General al Poliţiei Române (IGPR).

Domnia sa precizează: „Autorităţile au avut şi au dezvoltat tehnici investigative care permit destructurarea tot mai multor grupări implicate în distribuţia şi crearea de aplicaţii ransomware. Cel mai recent exemplu în acest sens este cel al destructurării familiei de ransomware denumită HIVE, care a avut numeroase victime şi la nivel naţional. Poliţia Română a fost parte din grupul internaţional de investigaţie a acestui grup infracţional, sprijinind anihilarea infrastructurii IT folosită de această aplicaţie maliţioasă”

  • Daniel Cuciurianu – Manager de proiect, Biroul Programului de Crimă Cibernetică al Consiliului Europei (C-PROC)

Criminalitatea informatică reprezintă o ameninţare la adresa drepturilor fundamentale ale omului, a afirmat Daniel Cuciurianu, Manager de proiect în cadrul Biroului Programului de Crimă Cibernetică al Consiliului Europei (C-PROC).

Domnia sa a spus: „Consiliul Europei, în calitate de organizaţie internaţională, are ca mandat protejarea drepturilor fundamentale ale omului, a democraţiei şi a statului de drept. Am constatat că, criminalitatea informatică reprezintă o ameninţare la adresa drepturilor fundamentale ale omului, plecând de la dreptul la viaţa privată, la demnitate, la integritate. Cauzează pierderi financiare, afectează infrastructura critică. De asemenea, ameninţă libertatea de expresie şi, în final, chiar stabilitatea democratică a statelor, interferând cu procesele electorale în numeroase cazuri”

 Andrei Niculae – Vicepreședinte, Autoritatea pentru Digitalizarea României

Întrucât ne confruntăm cu din ce în ce mai multe ameninţări în domeniul cyber, securitatea cibernetică este o necesitate din ce în ce mai mare şi mai reală, în contextul actual, în care avem inclusiv agresiuni dincolo de graniţă, este de părere Andrei Niculae, vicepreşedintele Autorităţii pentru Digitalizarea României (ADR). Specialistul atrage atenţia că războaiele nu se mai poartă doar cu soldaţi pe câmpul de luptă, ci, acum, războaiele au şi elemente IT şi de comunicaţii.
Menţionând că inclusiv instituţia pe care o reprezintă a avut ameninţări de atacuri cibernetice, domnia sa spune că este necesar să fie dezvoltate aplicaţii în acest sens şi, împreună cu partenerii instituţionali şi cu cei din mediul privat, să se poată preveni aceste ipuri de atac. Totodată, trebuie să fie făcute investiţii în educatie, întrucât statul nu a derulat multe programe pe partea de cyber security: „Trebuie să-i pregătim pe cei care administrează să înţeleagă să recunoască şi să raporteze eventualele pericole cibernetice”.
Potenţialele riscuri privitoare la atacurile cyber sunt reale şi trebuie să învăţăm să le prevenim şi să le gestionăm, a conchis domnia sa.

  • Ioana Manea – Chief Innovation Officer, Arctic Stream

Atacurile cibernetice la adresa companiilor cu reţele industriale au un impact mult mai mare, care depăşeşte recompensele de natură financiară şi pierderile băneşti, afirmă Ioana Manea, Chief Innovation Officer în cadrul companiei Arctic Stream, firmă ce este un integrator IT, de sisteme IT cu focus pe securitatea cibernetică.

„Prin companii cu reţele industriale înţelegem orice companie de utilităţi – apă, gaze, electricitate – care are o reţea de distribuţie – reţea operaţională, reţea SCADA -, orice companie de manufacturing, care are o fabrică, are o reţea operaţională sau industrială, orice companie din industria alimentară. Impactul unui atac cibernetic în acest caz este mult mai important. De exemplu compania naţională de apă din statul american Florida a fost atacată, dar problema mai gravă a fost că s-a umblat la compuşii chimici din apa potabilă şi nu suma plătită atacatorilor.”

  • Vlad Stoichițescu – Head of Technology Risks Division, Otto Broker

Suntem expuşi la o serie întreagă de riscuri pe care partenerii noştrii de afaceri pot să ni le transmită fără voia lor, a spus Vlad Stoichiţescu, Head of Technology Risks Division, în cadrul Otto Broker.

Domnia sa a afirmat: „Vorbim de relaţia furnizor-client pentru că noi nu mai trăim în bule. Suntem interconectaţi aproape total. Asta înseamnă că, în fiecare zi, fie în amonte fie în aval, suntem expuşi la o serie întreagă de riscuri pe care partenerii noştri de afaceri pot să ni le transmită fără voia lor. Vedem o creştere accelerată a cerinţelor din partea companiilor, a clienţilor finali, ca furnizorii lor de servicii să aibă asigurare, iar multe sunt legate de zona de răspundere profesională şi răspundere cibernetică. Asta înseamnă că oamenii sunt conştienţi că pot apărea erori legate în ceea ce livrează furnizorii, fie că vorbim de produse fie că vorbim de servicii. Foarte mulţi dintre noi, inclusiv compania noastră, depindem de nişte furnizori de servicii care trebuie să îşi facă bine meseria şi, mai mult, trebuie să ne şi protejeze, în cazul în care cineva vrea să ne atace”.

  • Florin Dănescu – Președinte Executiv, Asociația Română a Băncilor

Industria bancară este cea mai reglementată din toate industriile, iar unul dintre domeniile puternic reglementate este cel al securităţii cibernetice, subliniază Florin Dănescu, preşedintele executiv al Asociaţiei Române a Băncilor (ARB). Printre altele, domnia sa a menţionat: „Când a apărut subiectul GDPR, toată Europa a fost foarte apropiată acestui subiect, dar resursele alocate există? Sunt cele 500.000 de IMM din România acoperite din acest punct de vedere? Putem prioritiza în România acest domeniu în mod real? (…)
Statele avansate ştiu să colecteze informaţii şi să-şi creeze parteneriate cu industrii care pot fi utile şi pot contribui la securitatea cibernetică. Probabil că aceasta este marea rămânere în urmă faţă de ţările europene.

Noi, ca industrie, avem o strategie pe bune. La pilonul de educaţie financiară, am împărţit în două componente – una de educaţie financiară şi una de educaţie digitală”.
Florin Dănescu susţine că foarte importantă în acest domeniu este încrederea între instituţii: „Avem foarte multe motive să nu avem încredere unul în altul, la nivel instituţional. Până când nu vom avem încredere unii în alţii nu vom putea să facem lucrurile aşa cum trebuie. Când vom şti să folosim fiecare industrie alături de instituţiile statului pe acest domeniu al siguranţei cibernetice vom fi mult mai cvilizaţi şi mult mai coerenţi. Este vorba despre procese care să ne conducă la un rezultat pozitiv”.

 Romeo Milea – Network Development Director, Vodafone România

Reţelele de comunicaţii reprezintă un segment care asigură o infrastructură critică de funcţionare în societate, spune Romeo Milea, Network Development Director, Vodafone Romania, menţionând că, alături de segmentul energiei, având în vedere şi digitizarea către care ne îndreptăm accelerat, zona comunicaţiilor reprezintă un sector critic, iar orice sector critic are nevoie de o atenţie foarte mare şi din perspectiva securităţii cibernetice.
Domnia sa subliniază că provocările din ultimii ani – criza războiului din Ucraina, războiul economic dintre China şi SUA, şi nu numai, ne-au demonstrat că Europa nu este pregătită să fie rezilientă în condiţii dificile. „Războiul nu se mai desfăşoară doar cu tancuri şi arme, acum este unul hibrid, în care zona de cyber este foarte importantă”, subliniază Romeo Milea, precizând că securitatea cibernetică are un grad de importanţă care nu ne mai permite „să fim secretoşi între noi”, transparenţa şi lecţiile învăţate în domeniu fiind vitale.

 Concluziile de la sfârşitul conferinţei au fost următoarele:

  •  Necesitatea unei legislaţii privind securitatea cibernetică pentru fiecare sector al economiei naţionale şi introducerea în pachetul legilor educaţiei naţionale a unei curricule şcolare obligatorii privind însuşirea competenţelor digitale reprezintă două dintre soluţiile care ar reduce riscurile cu care se confruntă reţelele de comunicaţii, soluţii despre care au vorbit participanţii la cea de-a şaptea ediţie a conferinţei „Securitatea Cibernetică”, organizată, ieri, de Grupul de presă BURSA.
  • „Este nevoie să elaborăm şi să implementăm un pachet de legi extins cu incidenţă în domeniul securităţii şi apărării. Dacă în anul 2022 au fost elaborate legi şi norme pentru spaţiul cibernetic, vom continua şi anul acesta cu pachete de legi pe domenii sectoriale pentru a asigura securitatea cibernetică”, a afirmat Laurenţiu Leoreanu, preşedintele Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, Camera Deputaţilor.
  • Marius Humelnicu, preşedintele Comisiei pentru comunicaţii, tehnologia informaţiei şi inteligenţă artificială, din Senat, a subliniat că suntem pe ultimul loc în Europa în privinţa indicelui DESI: „De aceea este nevoie ca în legile educaţiei ce vor fi dezbătute în actuala sesiune parlamentară să introducem pentru generaţiile viitoare în curricula şcolară o oră, două sau trei ore de creştere a competentenţelor digitale ale elevilor. România are vârfuri şi oameni competenţi, bine pregătiţi, dar insuficienţi. De aceea instituţiile publice centrale şi locale trebuie să investească în creşterea competenţelor digitale”.
  • Nicoleta Pauliuc, preşedintele Comisiei pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională din Senat, s-a referit la noua strategie de securitate cibernetică a UE, al cărei scop este consolidarea rezilienţei Europei la ameninţările cibernetice şi asigurarea că toţi cetăţenii şi toate întreprinderile pot beneficia pe deplin de servicii şi instrumente digitale fiabile şi de încredere.
  • „Noua strategie conţine propuneri concrete de punere în aplicare a unor instrumente de reglementare, de investiţii şi de politică. Dacă adăugăm şi agresiunea rusească, avem o argumentaţie completă asupra necesităţii adoptării unei legislaii moderne privind securitatea cibernetică a României”, a declarat Nicoleta Pauliuc.
  • Securitatea cibernetică se află şi în atenţia Consiliului Europei, a precizat Daniel Cuciurianu, Manager de proiect în cadrul Biroului Programului de Crimă Cibernetică al Consiliului Europei (C-PROC).
  • „Consiliul Europei, în calitate de organizaţie internaţională, are ca mandat protejarea drepturilor fundamentale ale omului, a democraţiei şi a statului de drept. Am constatat că criminalitatea informatică reprezintă o ameninţare la adresa drepturilor fundamentale ale omului, plecând de la dreptul la viaţă privată, la demnitate, la integritate, deoarece cauzează pierderi financiare şi afectează infrastructura critică. De asemenea, ameninţă libertatea de expresie şi, în final, chiar stabilitatea democratică a statelor, interferând cu procesele electorale în numeroase cazuri. (…) Mandatul Consiliul Europei pleacă de la asigurarea unui cadru legal internaţional pentru toate statele, prin care să se asigure un răspuns clar la criminalitatea informatică”, a spus Daniel Cuciurianu.
  • El a arătat că mai multe state şi organizaţii internaţionale, inclusiv România şi Consiliul Europei, au aderat la un standard internaţional privind criminalitatea informatică – Convenţia de la Budapesta.
  • „Aici sunt prezentate atât infracţiunile informatice cât şi puterile, atribuţiile instituţiilor competente de a le combate, de a da un răsuns ferm. Separat de acest număr mare de state, de organizaţii, de instituţii internaţionale, care au aderat la standarele Convenţiei de la Budapesta, mai există şi alte state, mai puţine ca număr, relevante ca teritoriu, dar nu neapărat relevante din punctul de vedere al drepturilor omului, care consideră că Internetul şi accesul la informaţii trebuie controlat de către stat şi guverne. Evident, nu aceasta este opinia instituţiei pe care o reprezint. Noi credem că Internetul trebuie să fie liber, accesul la informaţii trebuie să fie liber, dar trebuie să luptăm pentru a nu fi abuzat, prin întărirea structurilor, prin întărirea statelor care să poată să asigure un mediu sigur online pentru cetăţeni”, a menţionat Daniel Cuciureanu.
  • Toţi participanţii la cea de-a şaptea ediţie a conferinţei Securitatea Cibernetică s-au referit în intervenţiile lor şi la situaţia generată de Federaţia Rusă după invadarea Ucrainei şi la soluţiile necesare pentru asigurarea securităţii cibernetice pentru companii, reţele, sectoare de activitate, dar şi pentru cetăţeni, informaţii pe care le găsiţi în articolele de astăzi şi care vor apărea şi în zilele următoare, ca urmare a discuţiilor din cadrul evenimentului organizat de Grupul de presă BURSA.

 

Dr. ec. Ioana Petcu 

Cercetator Stiintific

27 ian. 2023

Securitate și informații într-o lume în schimbare

de | postat în: Arhiva, Intelligence, Numărul 1, Volumul 2 | 0

Păiuș, Ioana; Tănase, Tiberiu (2023), Securitate și informații într-o lume în schimbare, Intelligence Info, 2:1, 23-33Păiuș, Ioana; Tănase, Tiberiu (2023), Securitate și informații într-o lume în schimbare, Intelligence Info, 2:1, 23-33, https://www.intelligenceinfo.org/securitate-si-informatii-intr-o-lume-in-schimbare/

 

Security and intelligence in a changing world

Abstract

It is no secret that the use of technology has revolutionized the way we live our daily lives in recent decades. In the modern world, we are all connected to each other and to society through the use of cyberspace and information technology in various ways. This revolutionary change is also present in conflicts, within the channels for diplomacy and modern warfare. Historically, conflicts have adapted the arena of conflict through various means of innovation and invention, from land to ocean, to air, and now to cyberspace, where we see today that it has become a new arena of conflict.

This paper explores how intelligence professionals can improve collaboration, integration, and analytical capabilities to identify national security risks, interests, and opportunities. Intelligence services provide strategic intelligence, provide in-depth assessments and developments to recognize and warn of changes related to specific issues that will affect the strategic environment in the future.

The strategic early warning community must have a global impact measured by a single criterion: the extent to which its assessments actually add informational and analytical value to national decision-making. This requires qualitative, rather than quantitative, judgment on the part of political elites. Thus, the strategic intelligence community must be given the necessary authority and autonomy to fulfill its responsibilities to the best of its ability, without artificially imposed impediments created by the clumsy application of unresponsive bureaucratic rules. The policy maker may want to know the weapons capabilities of the adversaries and the location of their fighters. The amount of information that could be valuable in political, economic, diplomatic, or military decision-making is potentially vast, and collection is limited only by a nation’s resources to fund networks of surveillance satellites, reconnaissance aircraft, and listening devices .

An intelligence product is successful when it informs the decision maker, policy maker, or military leader with the information and answers needed to win on their playing field. Intelligence analysis is a vital tool in modern security, and many people may not be aware of the key role it plays. The purpose of intelligence analysis is to perform a detailed examination of the information collected in order to make informed decisions. Today, the threat landscape is changing. In an evolving world, understanding how criminals operate in increasingly complex ways is critical to making informed security decisions.

Early warning and early response will face evolving threats over the next decade. These threats will come from the combined impact of climate change on conflict and instability, the consequences of ongoing wars, the consequences of the war on terror, and the increasing criminalization of conflict. Indeed, the future relevance of the field depends heavily on the work being done now to understand and provide useful analysis on these new emerging threats.

Keywords: intelligence, information, national security, war, intelligence analysis, change, future

Rezumat

Nu este un secret pentru nimeni că utilizarea tehnologiei a revoluționat modul nostru de viață de zi cu zi în ultimele decenii. În lumea modernă, suntem, cu toții, conectați unii cu alții și cu societatea prin utilizarea spațiului cibernetic și a tehnologiei informației, în diverse moduri. Această schimbare revoluționară este prezentă și în conflicte, în cadrul canalelor pentru diplomație și război modern. Din punct de vedere istoric, conflictele au adaptat arena de conflict prin diverse mijloace de inovații și invenții, de la uscat la ocean, la aer, iar acum la spațiul cibernetic, unde vedem astăzi că a devenit o nouă arenă de conflict.

Acest document explorează modul în care profesioniștii din domeniul informațiilor pot îmbunătăți colaborarea, integrarea și capacitățile analitice pentru a identifica riscurile, interesele și oportunitățile în materie de securitate națională. Serviciile de informații furnizează informații strategice, oferă evaluări aprofundate și evoluții pentru a recunoaște și avertiza asupra schimbărilor legate de aspecte specifice care vor afecta mediul strategic în viitor.

Comunitatea de avertizare strategică timpurie trebuie să aibă un impact global măsurat printr-un singur criteriu: măsura în care evaluările sale adaugă efectiv valoare informațională și analitică procesului decizional național. Acest lucru necesită o judecată calitativă, mai degrabă decât cantitativă, din partea elitelor politice. Astfel, comunității de informații strategice trebuie să i se acorde autoritatea și autonomia necesare pentru a-și îndeplini cât mai bine responsabilitățile, fără impedimente impuse în mod artificial, create de aplicarea stângace a unor norme birocratice lipsite de reacție. Responsabilul politic poate dori să cunoască capacitățile de armament ale adversarilor și locația luptătorilor lor. Cantitatea de informații care ar putea fi valoroase în luarea deciziilor politice, economice, diplomatice sau militare este potențial vastă, iar colectarea este limitată doar de resursele de care dispune o națiune pentru a finanța rețele de sateliți de supraveghere, avioane de recunoaștere și dispozitive de ascultare.

Un produs de informații este de succes atunci când informează decidentul, responsabilul politic sau liderul militar cu informațiile și răspunsurile necesare pentru a câștiga pe terenul de joc al acestora. Analiza de informații este un instrument vital al securității moderne și este posibil ca mulți oameni să nu fie conștienți de rolul-cheie pe care îl joacă. Scopul analizei de informații este de a efectua o examinare detaliată a informațiilor colectate pentru a lua decizii în cunoștință de cauză. În prezent, peisajul amenințărilor este în schimbare. Într-o lume în evoluție, înțelegerea modului în care infractorii operează în moduri din ce în ce mai complexe este esențială pentru a lua decizii în cunoștință de cauză în materie de securitate.

Avertizarea timpurie și răspunsul timpuriu se vor confrunta cu o evoluție a amenințărilor în următorul deceniu. Aceste amenințări vor proveni din impactul combinat al schimbărilor climatice asupra conflictelor și instabilității, din consecințele războaielor în curs de desfășurare, din consecințele războiului împotriva terorii și din criminalizarea crescândă a conflictelor. Într-adevăr, viitoarea relevanță a domeniului depinde în mare măsură de activitatea desfășurată acum pentru a înțelege și a furniza analize utile cu privire la aceste noi amenințări emergente.

Cuvinte cheie: intelligence, informații, securitate națională, război, analiza informațiilor, schimbare, viitor

 

INTELLIGENCE INFO, Volumul 2, Numărul 1, Martie 2023, pp. 23-33
ISSN 2821 – 8159, ISSN – L 2821 – 8159
URL: https://www.intelligenceinfo.org/securitate-si-informatii-intr-o-lume-in-schimbare/
© 2023 Ioana Păiuș, Tiberiu Tănase. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.

 

Securitate și informații într-o lume în schimbare

Ioana Păiuș[1], Tiberiu Tănase[2]

 

[1]PhD Master Student, International Relations and Intelligence Studies, “Mihai Viteazul” National Intelligence Academy, Romania, email: grancea.ioana@animv.eu.

[2]PhD Researcher, Division of the History of Science of the Romanian Committee for History and Philosophy of Science and Technology – CRIFST of the Romanian Academy, Romania, email: tiberiu_tanase@yahoo.com.

 

Motto:

„Numai conducătorul luminat și generalul înțelept sunt cei care vor folosi cea mai înaltă inteligență a armatei în scopuri de spionaj, și astfel obțin rezultate mărețe.”

– Sun Tzu

Introducere

Mediul informațiilor de securitate națională trece prin schimbări profunde. Noile tehnologii puternice permit colectarea, comunicarea și analiza datelor de securitate națională la o scară fără precedent și au acum un rol central în practica serviciilor de informații. Utilizarea din ce în ce mai frecventă a algoritmilor în operațiunile de informații ridică, de asemenea, o gamă largă de probleme privind relația om-mașină în aceste operațiuni, capacitatea de a exploata astfel de tehnologii pentru a perturba alegerile și alte procese politice, precum și stabilitatea culturii tradiționale a analiștilor în cadrul comunității de informații. Este aproape inevitabil ca, în acest context de profeții ale schimbării, să apară o dezbatere despre adaptabilitatea și refrenul sistemelor de informații într-o varietate de țări.

Două trăsături sunt remarcabile în legătură cu aceste reflecții de sfârșit de secol asupra serviciilor de informații. Prima este că ele prezintă adesea așteptări pronunțate de schimbare, în ciuda faptului că serviciile de informații sunt considerate în mod obișnuit instituții extrem de conservatoare, în special în regimurile autoritare. Mai mult, aceste așteptări sunt investite într-o instituție politică care este ea însăși un produs decrepit al secolului XX și care a suferit deja o evoluție masivă începând cu 1900.

Al doilea aspect demn de remarcat caracteristic acestor gânduri futuriste este faptul că ele sunt frecvent destul de optimiste, în contrast puternic cu unele dintre declarațiile apocaliptice care au apărut în urma dezbaterilor despre războiul de gen, degradarea economică și colapsul ecologic. Într-o anumită măsură, imaginarea unui viitor pentru comunitatea internațională de informații a devenit un exercițiu de urmărire a căilor și limitelor schimbării politice în sine. Schimbarea modului de funcționare a serviciilor de informații este văzută de mulți ca un semn vital de sănătate în noul sistem de securitate de după Războiul Rece relațiile internaționale. Capacitatea serviciilor de informații de a face schimbări radicale în obiceiurile lor tradiționale de secretizare, în modul în care se gândesc la amenințările la adresa securității naționale și de a lua decizii cu privire la țintele prioritare pentru colectarea și analiza de informații este, de asemenea, văzută ca un simbol cheie un simbol vizibil al voinței stăpânilor lor guvernamentali de a se adapta la noile realități și pericole ale politicii internaționale în secolul XXI.

Faptul că agențiile de informații vor trebui să se ocupe de probleme precum traficul internațional de droguri, poluarea mediului, terorismul, transferurile ilegale de tehnologie, schimbările rapide ale mediului și mișcările de populație este acum acceptat atât de profesioniștii din domeniul informațiilor, cât și de comentatorii publici. Dar cum se poate evalua gradul probabil de schimbare care va avea loc în perioada următoare? Practica serviciilor de informații pe măsură ce un secol lasă loc următorului? Trei instrumente pot fi de ajutor: cunoașterea evoluției istorice a serviciilor de informații pe parcursul secolului al XX-lea și, poate cel mai important, o perspectivă națională asupra determinării legate de cultură ai agențiilor de informații, precum și o perspectivă internațională asupra „punctelor comune” ale serviciilor de informații. O astfel de perspectivă internațională poate servi, de asemenea, la indicarea gradului de convergență sau de divergență care afectează comunitățile naționale de informații într-un sistem global și poate servi ca modalitate de sintetizare a dovezilor din anchetele istorice și studiile comparative.

Informațiile strategice au două semnificații: în primul rând, colectarea, analiza și diseminarea de informații despre condițiile globale, în special despre amenințările potențiale la adresa securității unei națiuni; și în al doilea rând, pe baza acestor informații, utilizarea agențiilor secrete de informații pentru a ajuta la protejarea națiunii de prejudicii și la promovarea intereselor sale în străinătate. Informațiile strategice sunt, în esență, informații și răspuns, legătura pe care o oferă în procesul de luare a deciziilor este una critică în fața armelor apocaliptice moderne și a dependențelor economice fragile.

S-au depus eforturi considerabile pentru a defini termenul general de „informații”, care include cu siguranță analiza ca parte a unui proces cu multiple fațete, obținând informații specifice, adesea secrete, pentru uz guvernamental. Analiza este partea de gândire a procesului de informații sau, după cum spun analiștii de carieră, ”Intelligence is a profession of knowledge” (Informațiile sunt o profesie a cunoașterii). Este vorba despre monitorizarea țărilor, a tendințelor și a persoanelor importante, a evenimentelor și a altor fenomene pentru a identifica modele sau anomalii de comportament și relații cauză-efect între factorii-cheie care explică rezultatele din trecut și care ar putea indica evoluții viitoare cu implicații politice pentru țări. Un alt fondator cheie al practicilor și principiilor analitice ale CIA a formulat această idee mai succint: ”Misiunea analiștilor de informații este de a aplica în profunzime și în profunzime o expertiză substanțială, informații din toate sursele și o operațiune comercială dură pentru a produce evaluări care să ofere o valoare adăugată distinctă clienților politici”.

Analistul de informații joacă un rol cheie în a le permite strategilor de securitate națională să îndeplinească obiectivele critice. Deși analistul nu ar trebui să definească o strategie de securitate națională, el trebuie să fie conștient de ceea ce este acea strategie de securitate națională, de modul în care setul actual de factori de decizie definește interesele naționale și, prin urmare, amenințările și oportunitățile la adresa acestora, precum și de obiectivele politice cheie ale acestor factori de decizie. În prezent, analistul are avantajul, dar și provocarea de a înțelege o listă lungă de strategii explicite de securitate, de apărare internă, de contraterorism și de informații.

Un analist care a studiat gândirea strategică a principalilor factori de decizie politică se află într-o poziție mai bună pentru a le permite acestor strategi să își îmbunătățească performanța în fiecare etapă a procesului de luare a deciziilor și de executare a politicilor. Privită în acest context, practic toate analizele de informații sunt strategice, deoarece urmăresc să le permită factorilor de decizie politică să își atingă obiectivele cu mijloacele necesare. Ceea ce înseamnă că, indiferent dacă analistul descrie mediul strategic general sau oferă avertizări cu privire la un anumit atac, descrie pur și simplu detaliile militare ale unui potențial adversar sau ale infrastructurii unui adversar, sau oferă informații extrem de tactice despre ținte, abordarea analistului în sine vine în sprijinul unei strategii generale pentru a atinge obiective specifice, scopuri specifice.

Rolul fundamental al comunității de informații în războiul informațional

O diferență importantă între război și serviciile de informații este că, în cazul primului, există o distincție clară între dreptul de a intra în război, jus ad bellum, și justiția acțiunilor în război, jus in bello. Această distincție nu funcționează atunci când ne gândim la colectarea de informații cibernetice. Nu există aceeași diviziune între evaluarea și sancționarea actului general de culegere de informații și efectuarea diferitelor acte în temeiul acestei autorizații, care se observă în cazul războiului. Nu există o distincție „timp de război/timp de pace” pentru serviciile de informații, ci mai degrabă operațiunile se desfășoară în mod continuu. Astfel, în cazul serviciilor de informații, evaluarea trebuie să se facă în mod continuu, prin care fiecare operațiune trebuie să îndeplinească toate condițiile corecte principiile de spionaj cibernetic descrise ulterior, o operațiune fiind sancționată în funcție de cine este vizat, ținând cont de existența sau nu a unei cauze specifice pentru operațiune, asigurându-se că există o intenție corectă și că metoda aleasă este proporțională cu câștigurile propuse.

Una dintre principalele provocări pentru state în ceea ce privește asigurarea securității cibernetice este viteza cu care se materializează noile amenințări și riscuri, adesea cu un pas înaintea legislației și a procedurilor instituționale menite să țină la distanță amenințările cibernetice. Într-o națiune precum România, unde legislația trebuie să fie coordonată prin procesul UE, statele se pot trezi lucrând deosebit de greu pentru a ține pasul cu noile riscuri și provocări. La nivelul UE, în afară de Regulamentul general privind protecția datelor (care se referă la confidențialitatea utilizatorilor și la protecția datelor cu caracter personal), cel mai important act legislativ în materie de securitate cibernetică este Directiva NIS privind securitatea rețelelor și a sistemelor informatice, care reprezintă o parte importantă a strategiei UE în materie de securitate cibernetică. În calitate de membră a UE din 2007, România este obligată să transpună toată legislația UE la nivel național și să facă modificările corespunzătoare.

Securitatea cibernetică nu face excepție din acest punct de vedere, deoarece, spre deosebire de amenințările clasice, care necesită mecanisme de apărare deja stabilite, amenințările de natură cibernetică necesită o adaptare constantă a mecanismelor de răspuns, precum și inovație tehnologică, alocarea unor sume mari de bani și o legislație clară pentru a aborda amenințarea în cauză și, în cele din urmă, pentru a o neutraliza la sursă. Deși amenințările cibernetice există încă de când procese precum cele bancare, de transport, de apă, de sănătate și infrastructura industrială au devenit puternic conectate la internetul dependent, capacitatea de securitate cibernetică a României ar putea fi descrisă cu ușurință ca fiind o „lucrare în curs de desfășurare” pe termen lung. Astfel, o investigație a eforturilor României în domeniul securității cibernetice se concentrează pe următoarele aspecte: legislația și cadrul instituțional, amenințările și eforturile de contracarare a acestor amenințări.

Cum se vor schimba serviciile de informații după războiul ruso-ucrainean

Când vorbim despre ordinea internațională, ne referim uneori la echilibrul de putere dintre state și alteori la setul de reguli și norme care afectează relațiile dintre acestea. Invazia lui Putin a adus daune grave ordinii normative, dar interdicția ONU privind utilizarea forței pentru a schimba frontierele a fost deja încălcată de SUA în Kosovo în 2009 și de Rusia în Crimeea în 2014. Rămâne de văzut dacă această normă importantă poate fi restabilită sau nu, dar majoritatea statelor ONU au un interes puternic în a-și păstra suveranitatea.

Dacă invazia semnalează o schimbare a raportului de forțe este mai îndoielnic. După criza financiară din 2008, Rusia și China au început să sugereze că SUA se află în declin, însă ponderea SUA în economia mondială a rămas surprinzător de constantă timp de decenii. Chiar dacă dimensiunea economiei chineze (măsurată în funcție de ratele de schimb) depășește SUA în următorul deceniu, iar China își strânge alianța cu Rusia (care are o economie de mărimea Italiei), cele două împreună nu se vor apropia de puterea economică combinată a SUA, Europei și Japoniei.

Războiul se poartă acum prin intermediul telefoanelor mobile, al rețelelor de socializare și al sateliților privați de supraveghere. Informația a fost întotdeauna o parte importantă a doctrinei sovietice și rusești, dar acum accesul la informații este mai larg distribuit și mai greu de controlat. Întotdeauna a fost adevărat că succesul în război nu depinde doar de armata care câștigă, ci și de povestea care câștigă. Dar în era informației, este mai dificil ca niciodată să controlezi povestea. Nu numai că dezvăluirea lui Biden a stricat narațiunea planificată de Putin, ci și cetățenii ucraineni care au înregistrat războiul cu telefoanele lor mobile. Este mult prea devreme pentru a prezice viitorul invaziei lui Putin. Vă puteți imagina un spectru de viitoruri în ceea ce privește Ucraina, de la o încorporare oficială a Ucrainei în Rusia și un Război Rece prelungit, până la subminarea pe termen lung a lui Putin și slăbirea alianței sale cu China.

Este mai clar că invazia înseamnă sfârșitul ordinii de după Războiul Rece, dar orgoliul american din primul deceniu se încheiase deja cu 11 septembrie 2001 și invazia Irakului. Când vorbim despre ordinea internațională, ne referim uneori la echilibrul de putere dintre state, iar alteori la setul de reguli și norme care afectează relațiile dintre ele. Invazia lui Putin a adus daune grave ordinii normative, dar interdicția ONU privind utilizarea forței pentru a schimba frontierele fusese deja încălcată de SUA în Kosovo în 2009 și de Rusia în Crimeea în 2014. Rămâne de văzut dacă această normă importantă poate fi sau nu restabilită, dar majoritatea statelor ONU au un interes puternic în a-și păstra suveranitatea.

O strategie de competiție a marilor puteri între un bloc democratic și un bloc autoritar poate ajuta America să-și mobilizeze sprijinul pe plan intern, dar reunește tipuri de state foarte diferite. Rusia este o putere în declin, iar China una în ascensiune. SUA trebuie să aprecieze natura unică a amenințării reprezentate de Rusia. În prezent, Rusia se află în declin demografic și economic. Economia sa este dependentă de exporturile de petrol și gaze și a eșuat în eforturile sale de a-și transforma economia, așa cum au făcut SUA și China. Rusia păstrează resurse uriașe, inclusiv mercenari și proxy-uri, pe care le poate folosi ca spoilere în conflictele cibernetice și în Orientul Mijlociu și Africa. Acum, Putin a folosit aceste resurse în efortul său de a „face Rusia măreață din nou” prin invadarea Ucrainei. Dar dacă acest lucru taie Rusia de la tehnologia europeană și americană, istoria îl poate judeca pe Putin ca pe un mare tactician, dar un eșec ca strateg care și-a atins obiectivul de a restabili locul Rusiei în lume.

Atunci când ne gândim la modul în care se va încheia războiul din Ucraina, trebuie să înțelegem mai întâi cum a început. Rusia a invadat din motive geostrategice – având Ucraina ca stat-tampon protejează Moscova de invazia dinspre Occident – și din motive economice, care au fost adesea trecute cu vederea. Tranziția de la Uniunea Sovietică la Federația Rusă nu a fost tocmai profitabilă. Este posibil ca bogăția totală să fi crescut, dar Rusia rămâne o țară săracă. Produsul său intern brut se situează imediat după cel al Coreei de Sud, o plasare respectabilă, dar cu greu acolo unde ar trebui să fie o superputere. Iar în ceea ce privește PIB-ul pe cap de locuitor, Rusia se află pe locul 85, între Bulgaria și Malaezia.

În prezent, armata rusă pare dezorganizată, lipsită de imaginație și de inspirație. Desfășurarea forțelor, pregătirea logistică și comanda pe câmpul de luptă la toate nivelurile pur și simplu nu au existat. Acesta era un alt tip de armată rusă, una birocratizată, una care se temea mai mult de țar decât să piardă în fața inamicului. Putin a cerut o înfrângere rapidă a inamicului. Dar pentru a conduce prin forță, trebuie să vezi clar și să lovești decisiv centrul de greutate.

Modul în care se vor îmbunătăți în viitor sistemele de alertă timpurie pentru analiza informațiilor

Serviciile de informații de avertizare strategică trebuie să fie capabile să furnizeze evaluări timpurii ale problemelor viitoare pentru a evita surprizele strategice. Liderii de rang înalt trebuie să fie suficient de bine informați, astfel încât niciun eveniment unic, oricât de catastrofal ar fi, să nu-i poată copleși și să le paralizeze reacțiile. Aceasta este o sarcină din ce în ce mai dificilă, care devine și mai problematică pe măsură ce crește complexitatea mediului internațional.

O bună informare strategică de avertizare timpurie este, de asemenea, esențială pentru o serie de domenii de preocupare netradiționale, cum ar fi securitatea transporturilor, reziliența socială, gestionarea lanțului de aprovizionare, problemele penale și de sănătate. În lipsa unor cunoștințe prealabile, toate aceste domenii de politică sunt supuse perturbărilor și șocurilor. Care sunt cerințele pentru o bună avertizare strategică timpurie în viitor? Poate cea mai importantă cerință este aceea de a realiza că serviciile de informații reprezintă o funcție foarte diferită de restul guvernului și trebuie să i se permită să funcționeze ca atare. O abordare săptămânală nu este suficientă pentru analiștii de nivel strategic. Personalul de informații trebuie să fie profund motivat și foarte dedicat muncii sale. Funcțiile pe care le îndeplinesc în cadrul muncii lor trebuie să reflecte îndeaproape educația și interesele lor personale. Nici o aplicare a metodelor și proceselor nu va fi suficientă dacă personalul-cheie implicat nu are pregătirea și interesele necesare.

Valorificarea analistului de avertizare strategică timpurie. În esență, dacă factorii de decizie politică doresc cu adevărat să dezvolte o capacitate eficientă de avertizare strategică timpurie, mult mai mult decât să caute și să se bazeze pe soluții tehnologice, dezvoltarea eficientă a resurselor umane este crucială. Aceasta înseamnă să angajeze oameni promițători și să fie pregătiți să îi dezvolte și să îi formeze pe o perioadă de ani. Este nevoie de cinci sau șapte ani de formare inițială pentru a produce un medic sau un veterinar, plus câțiva ani de experiență după aceea. Se poate spune că, având în vedere mediul de securitate din ce în ce mai complex, rolul analistului de avertizare strategică timpurie este cel puțin la fel de important ca și cel al medicului veterinar, așa că de ce să nu solicităm același nivel de pregătire pentru această persoană?

Mai mult, traseul profesional al analiștilor de informații strategice trebuie să fie conceput ținând cont de logica continuității expertizei formate și motivate. Rotațiile nesfârșite ale analiștilor care intră și ies din posturi pentru a asigura un flux „fără întreruperi” de personal, în conformitate cu un plan general de personal, conduc prea adesea la crearea unei mentalități de aversiune față de riscuri pe termen scurt în rândul ofițerilor, ceea ce poate fi în detrimentul eficienței procesului general de analiză strategică. În plus, analiștii trebuie să se simtă încrezători că pot spune adevărul fără a se teme de consecințe negative. A fi analist de informații înseamnă să fii purtător de vești proaste sau să prezinți puncte de vedere care contrazic intențiile și opiniile unor persoane importante și puternice.

În cele din urmă, în mediul de securitate complex și incert de astăzi, analiștii de avertizare strategică timpurie nu își permit luxul de a avea o viziune de tunel. Analiștii trebuie să iasă din ce în ce mai des din cercurile guvernamentale în mod regulat pentru a discuta cu persoane cu vederi similare din grupuri de reflecție, din industrie și din alte părți ale guvernului. Nu este o aberație să spunem că cea mai mare parte a expertizei și a cunoștințelor necesare pentru o analiză eficientă a avertizării strategice timpurii se află acum în afara guvernului. Prin urmare, expertiza extraguvernamentală trebuie să fie exploatată și angajată în mod sistematic.

Referințe

  1. George Friedman, (2022). How the Ukraine War Will Likely End, Geopolitical Futures.
  2. Joseph S. Nye, (2022). Has Putin’s invasion changed the world order?, The Spectator.
  3. Mitt Regan, (2022). National Security Intelligence and Ethics, Studies in Intelligence, Routledge, Taylor and Francis Group, London.
  4. Oana-Elena Brânda, (2021). Romanian cybersecurity efforts: a work in progress, Routledge Companion to Global Cyber Security Strategy, New York.
  5. Roger George, (2008). Analyzing Intelligence – Origins, Obstacles and innovations, Center for Peace and Security Studies, Edmund A. Walsh School of Foreign Service Georgetown University.
  6. Stuart Farson, (2021). Security and Intelligence in Changing World, New perspectives for 1990s, Routledge, Taylor and Francis Group, New York.
  7. Tom Quiggin, (2006). The Future of Strategic Early Warning, Rajaratnam School Of International Studies, Singapore.
25 ian. 2023

Nevoia de adaptare managerială a noilor probleme de securitate modernă

de | postat în: Arhiva, Numărul 1, Open Access, Securitate, Volumul 2 | 0

Golea, Daniela Georgiana; Coșa, Oana Ștefania (2023), Nevoia de adaptare managerială a noilor probleme de securitate modernă, Intelligence Info, 2:1, 181-188Golea, Daniela Georgiana; Coșa, Oana Ștefania (2023), Nevoia de adaptare managerială a noilor probleme de securitate modernă, Intelligence Info, 2:1, 181-188, https://www.intelligenceinfo.org/nevoia-de-adaptare-manageriala-a-noilor-probleme-de-securitate-moderna/

The need for managerial adaptation to new modern security issues

Abstract

The complexity of the current scene of international relations and the emergence or amplification of secessionist tendencies in the European Union itself, along with the reawakening or revival of frozen conflicts and a real revival of the Cold War, all of these have generally made analyzing and finding solutions for security management become an increasingly complicated and difficult problem to address. On the other hand, the multidimensionality of the modern conflict and the expansion of the confrontation in immaterial environments (such as the media space, the psychosphere, the cyberspace, the economic environment, etc.) that are difficult to control, have made that an eventual correct management approach must necessarily be located in the multidisciplinary field, thus it is necessary to apply new methods, in an integrative manner. Moreover, the new challenges have often raised the issue of the lack of specialists in completely new fields, for which there is no theoretical framework, let alone experience. These observations highlight the difficulty of finding solutions. All these aspects have made the problem of managing the contemporary security environment to be in the form of a set of equations with a much too large number of unknowns, most often being very difficult not only to solve but even to establish the appropriate method for a solution. Sensing the need for a European Social Survey is also necessary for people living in Europe to be heard more clearly, paying more attention to their views and highlighting their social conditions. Such a preliminary report focuses on one of the most important aspects of our lives – health – and highlights the inequalities that exist within and between European countries, with a view to differentially applying the most effective methods.

As far as Romania is concerned, the situation, which is not one of the most favorable, because it is a country still at the intersection of major geopolitical interests and at the border between the major political-military blocs in conflict. In Romania, no integrated health and safety management model has been brought to the fore so far, which is not only correct, but also complete, realistic, anchored in the concrete data of the problem and offering all the solutions demanded by the numerous problems we face we face

Keywords: health management, security, security environment, national security, European policies

Rezumat

Complexitatea scenei actuale a relațiilor internaționale și apariția sau amplificarea tendințelor secesioniste în chiar Uniunea Europeană, alături de retrezirea sau revigorarea unor conflicte înghețate și o adevărată reînviere a Războiului Rece, toate acestea au făcut ca în general analizarea și găsirea de soluții pentru managementul de securitate să devină o problemă din ce în ce mai complicată și mai dificil de abordat. Pe de altă parte, multidimensionalitatea conflictului modern și extinderea confruntării în medii nemateriale (cum ar fi spațiul media, psihosfera, cyberspațiul, mediul economic etc.) greu controlabile, au făcut ca o eventuală abordare corectă de management să fie neapărat situată în domeniul pluridisciplinar, fiind astfel necesară aplicarea unor metode noi, de o manieră integratoare. Mai mult, noile provocări au ridicat nu de puține ori și problema lipsei unor specialiști în domenii cu totul noi, pentru care nu există un cadru teoretic, iar experiență cu atât mai puțin. Aceste observații evidențiază dificultatea găsirii unor soluții. Toate aceste aspecte au făcut ca problematica managementului mediului contemporan de securitate să fie sub forma unui ansamblu de ecuații cu un număr mult prea mare de necunoscute, cel mai adesea fiind foarte dificilă nu doar rezolvarea ci chiar și stabilirea metodei adecvate în vederea unei rezolvări. Sesizarea nevoii unei anchetei Sociale Europene este de asemenea necesar pentru oamenii care trăiesc în Europa sa fie auziți mai clar, acordând o atenție sporită opiniilor acestora și scoțând în evidență condițiile lor sociale. Un astfel de raport preliminar se concentrează pe unul dintre cele mai importante aspecte ale vieții noastre – sănătatea – și subliniază inegalitățile care există în și între țările din Europa, urmand ulterior sa aplicam diferential metodele cele mai eficiente.

In ceea ce priveste Romania, starea, care nu este una dintre cele mai favorabile, deoarece este o țară încă aflată la intersecția marilor interese geopolitice și la granița dintre marile blocuri politico-militare aflate în conflict. În România nu s-a adus până acum pe tapet vreun model de management integrat al sanatatii si al securității, care să fie nu doar corect, dar și complet, realist, ancorat în datele concrete ale problemei și oferind toate soluțiile reclamate de numeroasele probleme cu care ne confruntăm.

Cuvinte cheie: managementul sănătății, securității, mediu de securitate, securitate națională, politici europene

 

INTELLIGENCE INFO, Volumul 2, Numărul 1, Martie 2023, pp. 181-188
ISSN 2821 – 8159, ISSN – L 2821 – 8159
URL: https://www.intelligenceinfo.org/nevoia-de-adaptare-manageriala-a-noilor-probleme-de-securitate-moderna/
© 2023 Daniela Georgiana Golea, Oana Ștefania Coșa. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.

 

Nevoia de adaptare managerială a noilor probleme de securitate modernă

Daniela Georgiana Golea: Doctorand, Universitatea din Ruse ‚‚Angel Kanchev’’, Școala Doctorală de Științe Politice, Bulgaria, kolerdaniela@gmail.com

Oana Ștefania Coșa: Doctorand, Universitatea ‚‚Valahia’’ din Târgoviște, Școala Doctorală de Științe Economice și Umaniste, Domeniul Management, oanastefaniacosa@gmail.com

 

Așa cum recentele evenimente (criza ucrainiană, evoluția atipică a Turciei, părăsirea UE de către Marea Britanie etc.) ne-au demonstrat-o continuu, mediul internaţional de securitate este într-o permanentă schimbare, în special drept consecință a marii complexităţi generate de interacţiunea polivalentă dar şi interdependenţa proceselor şi fenomenelor de tot felul, corespunzătoare componentelor securității: politice, economice, sociale, ecologice, militare etc., fapt care face ca actorii statali să fie în primul rând interesați de asigurarea propriei securități.

Planurile naționale ar integra obiectivele fiscale, de reformă și de investiții, inclusiv cele de abordare a dezechilibrelor macroeconomice, acolo unde este necesar, într-un singur plan holistic pe termen mediu, creând astfel un proces coerent și raționalizat. Statele membre ar avea o mai mare marjă de manevră în stabilirea traiectoriei lor de ajustare fiscală, întărind asumarea națională a traiectoriilor lor fiscale.

Un singur indicator operațional – cheltuielile primare nete, adică cheltuielile aflate sub controlul unui guvern – ar servi drept bază pentru stabilirea traiectoriei de ajustare fiscală și pentru efectuarea supravegherii fiscale anuale, simplificând astfel în mod semnificativ cadrul .

Totodată, în acest context complicat acționează așa-numita globalizare, un proces planetar complex, desfășurat la nivel multidimensional şi implicând efecte polivalente și omniprezente, cu semn negativ și pozitiv, ridicând în special o serie de mari provocări pentru sanatatea populatiei si a securitatii.

Având în vedere faptul că globalizarea (proces ce implică printre altele diminuarea sau chiar pierderea suveranității naționale[1]) implică importante riscuri şi ameninţări ale managementului securității pentru majoritatea actorilor statali ai scenei internaționale, specialiștii au căutat în permanență soluţiile adecvate pentru a le putea depăşi. Astfel, în viziunea unora, o posibilă soluţie eficace ar trebui să fie realizarea unei integrări regionale. În cadrul unei astfel de integrări, statele ar fi chemate să adopte politici sociale, de securitate şi apărare[2] comune, în acest scop utilizând un ansamblu de resurse (din toate categoriile, cum ar fi cele umane, materiale, informaţionale etc.), participând astfel fiecare, în cadrul unei structuri colective.

Nici această idee nu este deloc nouă[3], exemplele istorice demonstrând de fiecare dată incapacitatea de a se realiza concret un astfel de „colectiv” de state. În realitate se pot uneori realiza alianțe (pe termen mai lung) sau în funcție de contextul de moment, coaliții, însă realizarea unei colectivități de state diferite care să se poată menține pe o durată mare de timp, nu a fost niciodată posibilă din variate cauze. Potrivit unor autori, s-a considerat că o astfel de colectivitate ar fi Uniunea Europeană, privită ca o entitate internaţională politico-economică și inter-guvernamentală, capabilă de a dispune de o politică unitară de securitate şi apărare. În realitate însă, Uniunea Europeană s-a dovedit a fi un cadru expansionist pentru marile puteri occidentale și un nou mod de realizare a politicilor colonialiste clasice.

Această stare de lucruri a stârnit mari nemulțumiri, mai ales în cadrul națiunilor mai mici ale Europei (centrale și estice), de altfel, nemulțumind chiar și națiunile statelor mari din occident.

Mai târziu, a apărut criza diplomatică și militară, prin dispunerea la granița orientală a UE a bazelor ofensive prevăzute cu capabilități de lansare și dirijare a rachetelor cu rază medie și lungă de acțiune pe direcția Rusiei. Desigur, autoritățile americane au dezmințit oficial faptul că ar fi vorba de baze cu caracter ofensiv, că acestea ar fi dotate cu rachete altele decât cele destinate scutului anti-rachetă și că direcția lor de acțiune ar fi înspre teritoriul Rusiei.

În ce privește securitatea comună sau cea colectivă de la nivelul UE, ar trebui să amintim că Summit-ul franco-britanic din Saint Malo (1998) a dat tonul în privința dezvoltării dimensiunii comunitar-europene de securitate şi apărare, proces care a fost și este în continuare aproape complet lipsit de rezultate: nu s-au creat forțe comune de acțiune la un nivel care să poată fi compatibil celui atins de NATO, nici măcar asupra politicii de securitate nu s-a ajuns cu adevărat la un numitor comun.

O astfel de evoluție nu era însă preconizată în iunie 1999, când Summit-ul Consiliului European (Köln) punea totuși bazele instituţionale pentru Politica Europeană de Securitate şi Apărare (PESA), adoptându-se cu acea ocazie cadrul strategic prin care Uniunea Europeană ar fi trebui să-şi creeze și dezvolte propria sa componentă destinată sanatatii,securității şi apărării. Prin intermediul acestei Politici, nu-şi propunea să substituie politica statelor membre, la nivel naţional, care continua teoretic să existe, rămânând de competenţa fiecărui stat, dar ulterior treptat urmand o oarecare universalitate.

Am putea afirma faptul că, adevăratele transformări (negative, în cea mai mare parte a lor) s-au produs nu atât la nivel comunitar cât mai ales în cadrul intern al unora din statele Uniunii. S-a afirmat oficial că Uniunea Europeană este capabilă de a se angaja în dezvoltarea unui ansamblu de activități menite transformării “arhitecturii” globale. S-a arătat că UE ar beneficia de o viziune strategică, aceasta fiind corespunzător integrată în propria sa Strategie de securitate, dispunând totodată și de instrumentele necesare intervenției în scopul managementului crizelor. În realitate, aceste „performanțe” ale UE au fost mai mult declarative căci în fapt Uniunea nu a reușit nici măcar să stopeze propriile tendințe interne de insecuritate și disensiunile tot mai evidente și mai grave dintre cei mai importanți membri ai Uniunii.

Planurile naționale ar trebui integrate in obiectivele sociale, fiscale si de sanatate, de reformă sociale, economice și de investiții, inclusiv cele de abordare a dezechilibrelor macroeconomice, acolo unde este necesar, într-un singur plan holistic pe termen mediu, creând astfel un proces coerent și raționalizat. Statele membre ar avea o mai mare marjă de manevră în stabilirea traiectoriei lor de ajustare, întărind asumarea națională a traiectoriilor fiecarui departament in parte.

 

Lumea de la începutul secolului XXI traversează o perioadă de acutizare a conflictualității, de redeschidere a conflictelor înghețate sau a disputelor tradiționale.

Perioada prin care traversăm este caracterizată printr-o evoluție tot mai imprevizibilă și mai atipică. Problemele cu care lumea aceasta se confruntă sunt tot mai multe și mai grave, pornind de la vechile disensiuni religioase, politico-militare, ciocniri între culturi și civilizații, criza energetică, crize economice regionale sau globale și chiar, stări de recesiune, crize de mediu, o „încălzire globală” (proces planetar despre care nu știm de fapt adevaratele cauze  o provoacă), mari probleme economice și sociale, emigrații masive, războaie locale și regionale etc.

Pe acest fond, economia globală este practic silită să se adapteze unei lumi a relațiilor internaționale aflată în plină mișcare. Aceste mutații profunde nu au cum să nu influențeze domeniul economic, cu atât mai mult cu cât cel mai adesea motivațiile principale de conflict sunt de natură economică: lupta pentru accesul la principalele resurse energetice fosile, ciocnirile între cei care vor să-și asigure pozițiile dominante pe diversele piețe, în diverse ramuri.

Toate acestea însumate ne dau imaginea unei lumi chinuite de numeroase și profunde probleme, în care omenirea a ajuns la un prag critic din mai multe puncte de vedere: numărul populației, fragmentarea etnică și religioasă, incapacitatea resurselor naturale de a mai asigura supraviețuirea, deteriorarea ecosistemului, criza sanitara, capacitatea scazuta de rezilienta a statelor.

Scena internațională contemporană ne înfățișează o creștere periculoasă a luptei pentru hegemonie, mai ales pe fondul reducerii drastice a accesului la resursele energetice fosile. Mai mult, pe fondul restabilirii unei noi ordini mondiale (după dispariția echilibrului global de tip bipolar) au apărut noi actori ai scenei internaționale, totodată s-au produs și mutații profunde în cadrul balanței globale de putere. Astfel, clubul puterilor spațiale s-a mărit, primind în rândurile sale China, India, Iran, chiar și Coreea de Nord; mai grav, s-a mărit și clubul puterilor nucleare, iar discordia dintre membrii acestor pseudo-cluburi a atins cote alarmante.

În momentul de față la nivel global nici nu mai poate fi vorba de o aplicare a unor mecanisme concurențiale normale sau corecte, în situația în care pe scena mondială acționează puteri rivale puse deja în poziții ireconciliabile. Pe de altă parte, nici interacțiunea statelor puternice cu statele slabe nu lasă prea mult loc creării și dezvoltării unor relații economice corecte, marile puteri coportându-se asemenea unor carteluri care au căpătat dominația completă a pieței și nu fac altceva decât să exploateze în modul cel mai cinic resursele statelor slabe. Un astfel de comportament nu face decât să crească disensiunea între aceste state și nemulțumirea generală, aceasta în situația în care deja mediul global este în pericol de a cunoaște ororile unui nou război mondial.

 

Instrumentele utilizate în anii ’90 privind formarea și menținerea UE au corespuns acțiunii concertate a mai multor organizații cu vocație de actor internațional:

în cadrul NATO, care a deţinut un rol esenţial pe scena politică post- Războiul Rece; NATO a deschis şi apoi a dezvoltat așa-numitul parteneriat politic și militar, căutând să atragă și să preia dominația asupra unora dintre fostele state adversare satelit față de URSS, incluzând Bulgaria, Ungaria și România;

  • în cadrul ONU, în special prin activitatea Consiliului de Securitate[4], care a deţinut permanent un rol important în dialogul dintre actorii scenei internaţionale;
  • în cadrul OSCE, care a reprezentat în ultimele decenii o cuprinzătoare instituţie regională de securitate incluzând statele europene, dar și Canada şi SUA, şi jucând un rol important în mediul de securitate european; OSCE a căutat să se manifeste cât mai vizibil în domeniul diplomatic, în managementului crizelor realizat mai ales prin prisma intereselor nord-americane.

Debutul secolului XXI a surprins o scenă a relațiilor internaționale dominată de interacțiuni tot mai dure dintre actori precum SUA, UE, Rusia, China, Japonia, Iran, Coreea de Nord, India, Brazilia, Africa de Sud. Balanța mondială de putere devine tot mai neclară, înregistrându-se oscilații tot mai periculoase. S-a așternut parcă o nouă cortină de fier între mediul geopolitic dominat de SUA și Eurasia. Între aceste mari regiuni geopolitice, se află un teritoriu parcă veșnic cuprins de flăcările discordiei și confruntării armate: Orientul Mijlociu.

În aceste condiții devine tot mai greu de controlat interacțiunea dintre actorii unei scene internaționale tot mai tulburi, caracterizate printr-un nivel de conflictualitate din ce în ce mai mare. Această situație conduce odată în plus la nevoia stabilirii unor noi soluții de management al securității având în subsidiar și celelalte ramuri, altminteri nu vom face altceva decât să ne confruntăm cu noi și noi probleme, dar și să constatăm tot mai multe și mai grave deficiențe de management.

Note

[1] Acesta este unul din aspectele cele mai grevante legate de așa-numita „globalizare”, și care ridică cele mai mari probleme în domeniul securității; nu degeaba, mulți specialiști s-au întrebat dacă există în definitiv vreo diferență între „globalizare” și colonialism sau expansiunea imperialistă a marilor puteri mondiale. La urma urmei, în cazul imperiilor colonialiste s-au manifestat procese similare cu acela pe care astăzi îl denumim „globalizare”, nefiind așadar nimic nou în istoria civilizației umane, ci poate doar căpătând unele nuanțe noi, în special datorită dezvoltării mijloacelor tehnologice în ultimul secol.

[2] În multe documente oficiale se utilizează sintagma „politica de securitate și apărare”, cu toate că securitatea este un sistem care conține integral problema apărării.

[3] De pildă, Tratatul de la Westphalia (1648) prin care s-a pus capăt Războiului de 30 de ani, unificând tratatele de pace semnate la Münster și Osnabrück. Pacea de la Westphalia a însemnat de fapt încheierea mai multor tratate între mai-octombrie 1648, care nu doar că au condus la încheierea Războiului de 30 de ani (1618–1648) din cadrul Sfântului Imperiu Romano-German și a războiului de 80 de ani (1568–1648) dintre Spania și Olanda, dar a reprezentat totodată o primă încercare de realizare a unui tratat internațional pe termen lung, în care să fie prevăzute drepturile/obligațiile statelor semnatare și garanțiile puse în slujba acestor angajamente. În cadrul acestui tratat au participat 109 delegații internaționale incluzând Sfântul Imperiu Romano-German, Regatul Spaniei, Regatul Franței, Regatul Suediei, Republca Olanda etc. Deși acest tratat nu a rezolvat problemele litigioase, totuși el a creat premizele nașterii mai târziu a luptei pentru autodeterminare în cadrul multor națiuni, tocmai această tendință (de autodeterminare) fiind antagonistă față de ceea ce astăzi numim „globalizare”.

[4] Consiliul de Securitate din cadrul ONU este format din 15 membri, din care doar cinci membri permanenți, care au drept de veto: China, Franța, Rusia, Marea Britanie, Statele Unite. Observăm că trei din cinci membri sunt membri ai NATO, organism politico-militar controlat totuși de SUA.

25 ian. 2023

Rolul structurilor de intelligence medical în atingerea obiectivului de consolidare a sistemului de sănătate

de | postat în: Arhiva, Numărul 1, Open Access, Știința informațiilor, Volumul 2 | 0

Coșa, Oana Ștefania (2023), Rolul structurilor de intelligence medical în atingerea obiectivul de consolidare a sistemului de sănătate, Intelligence Info, 2:1, 194-208Coșa, Oana Ștefania (2023), Rolul structurilor de intelligence medical în atingerea obiectivul de consolidare a sistemului de sănătate, Intelligence Info, 2:1, 194-208, https://www.intelligenceinfo.org/rolul-structurilor-de-intelligence-medical-in-atingerea-obiectivul-de-consolidare-a-sistemului-de-sanatate/

 

The role of medical intelligence structures in achieving the objective of strengthening the health system

Abstract

At the international level, the challenges of overcoming the stage of a fragile „developing” economy, deficient health systems, disproportionate unemployment rates, underfunded and pandemics, earthquakes, floods, heat waves, volcanic eruptions, etc., dysfunctional financial systems, unable to support the efforts of the concluded partnerships, and the explosion registered by the phenomenon of population migration from conflict zones or from disadvantaged countries from a socio-economic perspective, all these phenomena should attract attention, and the regrettable story of its repeatability should no longer find its place. A new approach emphasizing human security and health, a doctrine of economic resilience and an all-hazards risk framework is called for.

The interface between the field of international security and the activity of medical intelligence structures is represented by the objective of strengthening the health system, as a precursor to the state of national security, through the permanent assessment of the functional state of the medical infrastructure, an integral part of the process of economic and social progress .

Keywords: health security, national security, digital health disease detection, health IT health data analytics, health intelligence

Rezumat

La nivel internațional, provocările depășirii stadiului unei economii fragile „în curs de dezvoltare”, a sistemelor sanitare deficitare, de rate disproporționate ale șomajului, subfinanțate şi pandemii, seisme, inundații, caniculă, erupții vulcanice etc., sisteme financiare disfuncționale, incapabile să susțină eforturile parteneriatelor încheiate și explozia înregistrată de fenomenul migrației populației din zonele de conflict sau din țări defavorizate din perspectivă socio-economică, toate aceste fenomene ar trebui sa atragă atenția, iar regretabila poveste a repetabilității sa nu își mai găsească locul. Se solicită o nouă abordare care să pună accent pe securitatea și sănătatea umană, o doctrină a rezistenței economice și un cadru de risc pentru toate pericolele.

Interfața dintre domeniul securității internaționale și activitatea structurile de intelligence medical este reprezentată de obiectivul de consolidare a sistemului de sănătate, ca precursor al stării de securitate națională, prin evaluarea permanentă a stării de funcționalitate a infrastructurii medicale, parte integrantă a procesului de progres economic și social.

Cuvinte cheie: securitatea sănătății, securitate națională, detectarea digitală a bolilor în sănătate, analiza datelor de sănătate informatică în domeniul sănătății, inteligența sănătății

 

INTELLIGENCE INFO, Volumul 2, Numărul 1, Martie 2023, pp. 194-208
ISSN 2821 – 8159, ISSN – L 2821 – 8159
URL: https://www.intelligenceinfo.org/rolul-structurilor-de-intelligence-medical-in-atingerea-obiectivul-de-consolidare-a-sistemului-de-sanatate/
© 2023 Oana Ștefania Coșa. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.

 

Rolul structurilor de intelligence medical în atingerea obiectivul de consolidare a sistemului de sănătate

Oana Ștefania Coșa

oanastefaniacosa@gmail.com

 

Introducere

Cercetarea  de fata a fost una descriptivă, ca studiu preliminar prin culegere de informații și prin cunoașterea sistemelor şi proceselor sociale, folosind întrebările “Cine?” şi “Ce?”, iar prin cercetarea explicativă am vrut sa explic valorificarea acestora pentru formularea sau reformularea unor teorii, unde întrebările de studiu sunt “Cum?” şi “De ce?”.

Puterea de implementarea a unui sistem de analiza a datelor la nivel național și internațional răspunde la întrebarea” CINE?”

Identificarea problemelor cu ajutorul inteligentei artificiale ce ar putea analiza un volumul mare de informații într-un timp foarte scurt și rezolvarea celor cu un impact major, cat și prin abordarea celor mai bune strategii, răspunde la întrebarea “CE?”

O abordare evoluționistă, în vederea micșorării decalajelor îmbrățișează întrebarea “CUM?”

Pentru atingerea și a obiectivului Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) “ de a forma politici care promovează prosperitatea, egalitatea, șansele și bunăstarea tuturor.” poate fi cel puțin un răspuns satisfăcător al întrebării “ DE CE?”, printre alte numeroase răspunsuri ce fac parte din obiectivele organizațiilor la nivel global.

Odată cu pandemia, am văzut atacuri cibernetice și campanii de dezinformare lansate de actori de stat adversari, perturbarea și vulnerabilitatea lanțurilor globale de aprovizionare “just-in-time”, tensiuni și fracturi politice interne îngrijorătoare în multe state și o erodare a cooperării internaționale. Toate acestea au loc pe fondul schimbărilor geopolitice tectonice în curs, limitate de schimbările climatice și de o discuție întârziată despre date, urmărire, supraveghere comercială și economia atenției.

O caracteristică notabilă a doctrinei de securitate națională existentă este disponibilitatea de a identifica pandemiile ca o amenințare la securitatea națională, fără a construi o capacitate de răspuns suficientă și, în același timp, decuplând în mare măsură această amenințare de o înțelegere tradițională a rolului și funcțiilor sistemelor de securitate și informații.

Literature review

Inteligența în domeniul medical se referă la capacitatea de a aduna, procesa și aplica informații și cunoștințe în practica medicinei. Aceasta implică capacitatea de a înțelege concepte medicale complexe, de a diagnostica și trata boli și de a lua decizii informate pe baza dovezilor disponibile. Inteligența în medicină este importantă pentru profesioniștii din domeniul sănătății pentru a oferi îngrijiri de înaltă calitate pacienților și pentru a îmbunătăți rezultatele. Poate fi dezvoltat prin educație, instruire și experiență și poate implica atât inteligența cognitivă, cât și cea emoțională.

Un forum important pentru discuții despre o nouă abordare a securității naționale este Alianța Five Eyes (care cuprinde Australia, Canada, Noua Zeelandă, Regatul Unit și Statele Unite). Parteneriatul Five Eyes și-a extins, în ultimul deceniu, sfera de aplicare dincolo de partajarea informațiilor pentru a include dialogul privind preocupările geopolitice și economice cheie. Deși era un club mic și strâns al statelor „Anglosfere”, putea servi drept o placă de sunet importantă.

Un sondaj al doctrinei de securitate națională pre-COVID-19 în rândul celor Five Eyes oferă o idee despre modul în care membrii săi individuali ar putea avea nevoie să pivoteze pentru a înfrunta viitorul. O strategie de securitate națională a SUA ce datează de la jumătatea președinției lui Donald Trump. Deloc surprinzător, Trump a vrut să pună o pecete distinctă propriei sale strategii și să se distanțeze de predecesorii săi. El a făcut acest lucru cu o expresie puternică a unei politici care are primul loc în America și ceea ce strategia descrie ca fiind o filozofie a „realismului bazat pe principii”. Componenta de realism recunoaște ceea ce strategia numește „rolul central al puterii în politica internațională”. Principiul este foarte orientat spre America: „întemeiat pe cunoașterea că principiile americane în avans răspândesc pacea și prosperitatea pe tot globul”.

“Realismul” conține o mare varietate de teorii ale relațiilor internaționale, dar pornesc toate de la premisa că statele sunt motivate în acțiunile lor de interese de putere/securitate și mai puțin de idealuri. Astfel, conform teoriei realiste, statele nu pot să acționeze decât rațional, judecând la rece situația și acționând pentru a-și păstra și mări puterea, respectiv, securitatea.

Au fost puse în discuție și amenințările care apar în mod natural și atacurile deliberate cu arme biologice. Scurta discuție despre detectarea unor astfel de amenințări a vorbit despre colaborarea cu alte țări, îmbunătățirea serviciilor de sănătate în țările în curs de dezvoltare. Poate deloc surprinzător, nu se face nicio mențiune despre rolul instituțiilor internaționale, precum OMS, sau al organismelor multilaterale, inclusiv alianța de informații Five Eyes.

Plasarea activităților de supraveghere și control a bolilor infecțioase în cadrul misiunilor asumate de către organizația militară, însă această tendință ridică unele probleme etice în ceea ce privește inechitatea abordării problematicii de către statele care se confruntă cu grave probleme financiare și sociale, cu un nivel de trai scăzut al populației. Militarizarea acestui domeniu sensibil pare, prin această abordare, că este apanajul elitelor statale armate, decât o preocupare morală sau etică.

Consiliul Național de Informații al Statelor Unite a elaborat un raport unic intitulat „‘The Global Disease Threat and its Implications for the United States’”, in anul 2000, urmat de o reacție a Casei Albe, care declara că bolile infecțioase emergente și recurente, cum ar fi Ebola, HIV, tuberculoza cu rezistență multiplă, infecțiile cu germeni rezistenți la antibiotice, reprezintă o amenințare directă la adresa securității naționale (Kaufman, 2001)

La nivel global, s-au ridicat întrebări importante cu privire la cele mai bune practici în ceea ce privește supravegherea sănătății globale și naționale, avertizarea timpurie și pregătirea. Esențial pentru înțelegerea acestor probleme este o apreciere clară a interfeței dintre securitatea sănătății și securitatea națională.

La nivel de politică, pandemiile au fost o problemă de securitate națională. Cu toate acestea, o astfel de retorică nu a fost urmată suficient de nicio declarație politică la nivel înalt cu privire la rolul specific pe care comunitatea de informații ar trebui să joace în prevenirea, perturbarea și gestionarea pandemiilor. Având în vedere preocuparea serviciilor de informații ca ar avea multe alte priorități (terorism, interferență străină și renașterea Chinei și Rusiei), nu este surprinzător că nu s-a căutat să se investească în “lățime de bandă birocratică” pentru a face din pandemii, genul de prioritate națională de informații, care ar avea ca rezultat alocarea de informații, resurse semnificative de colectare și analiză.

Un prim punct pentru un cadru de politică “post-COVID-19”(amenințări pandemice/stare de alerta provocata de orice virus/bacterie ce ar putea afecta sănătatea umana) este ca societatea de informații de securitate națională și guvernul să treacă dincolo de retorica pandemiilor care reprezintă o problemă de securitate națională pentru a opera aceste cuvinte într-un sens politic și birocratic. Există două măsuri inițiale – una strategică, cealaltă operațională – care ar fi utile pentru a îmbunătăți concentrarea instituțională a comunității de informații asupra pandemiilor și a altor urgențe de sănătate.

La nivel strategic, care supraveghează toate agențiile de informații, ar trebui să stabilească un departament la nivel național de informații pentru securitatea sănătății la nivel intern, care să fie punctul de contact în întreaga comunitate pentru amenințările și riscurile la securitatea sănătății. Personalul calificat din cadrul departamentului de informații pentru securitatea sănătății va colabora cu autoritățile de sănătate publică pentru a articula prioritățile de colectare și analitice la care comunitatea de informații poate lucra pentru a evalua, a emite avertismente, a preveni, a perturba și a gestiona amenințările și riscurile pentru securitatea sănătății. Aceasta echipa ar putea lucra pentru a valorifica o abordare de tipul „o singură comunitate”, astfel încât lacunele de capacitate din cadrul comunității, de a lucra la amenințările/riscurile pentru securitatea sănătății, să fie identificate și abordate prin fondul de capacitate comun sau alte surse de finanțare. De asemenea, ar fi responsabilitatea ofițerului desemnat responsabil din cadrul departamentului de informații pentru securitatea sănătății să mențină legătura cu ofițerul medical șef, precum și să fie implicat în alte grupuri operative interdepartamentale pentru a oferi consiliere cu privire la problemele de securitate a sănătății, care, la rândul lor, ar intra în comitetul de securitate națională al cabinetului. Odată ce un ofițer național de informații pentru securitatea sănătății ar putea încuraja desfășurarea unor zone de „comandă” similare în alți parteneri pentru a coordona mai bine colectarea, analiza, cercetarea și dezvoltarea capacităților în comun în cadrul alianței.

Un sistem de sănătate bazat pe asigurări, bine organizat, prin importul puterii de tehnologie și a potențialului acestuia în industria sănătății, automatizarea sarcinilor administrative consumatoare de timp, sprijinirea deciziei de diagnostic sunt doar o parte din cazurile de utilizare mai evidente ale inteligentei artificiale (IA) fiind o baza de date esențială în furnizarea de informații si luarea celei mai bune decizii, prin numărul mare de date.

La nivel operațional, susțin că o agenție de informații trebuie, de asemenea, să „dețină” securitatea sănătății pentru a se asigura că orice sarcină, colectare și analiză sunt sinergice și direcționate și că eforturile nu sunt dublate. În timp ce la nivel strategic are sens ca oficiul național de informații de la nivelul fiecarei tari, să-și asume acest rol, la nivel operațional, având în vedere că există mai multe agenții de informații care au acest rol operațional.

O interfața operațională între comunitatea de informații și oficiali de sănătate publică, ar putea fi un Departamentul de Interne cum ar fi cel dn America-United States Department of Homeland Security-(DHS) ce a constituit cea mai importantă reorganizare guvernamentală de la Războiul Rece și cea mai substanțială reorganizare a agențiilor federale de la Legea Securității Naționale din 1947 (care a plasat diferitele departamente militare sub un secretar ) de apărare și a creat Consiliul Național de Securitate și Agenția Centrală de Informații ). DHS constituie cea mai diversă fuziune a funcțiilor și responsabilităților federale, încorporând 22 de agenții guvernamentale într-o singură organizație. Fondarea DHS a marcând o schimbare în gândirea americană față de amenințări. Introducerea termenului „patrie” concentrează atenția asupra unei populații care trebuie protejată nu numai împotriva situațiilor de urgență, cum ar fi dezastrele naturale, ci și împotriva amenințărilor difuze din partea persoanelor care nu sunt originare din Statele Unite, având în vedere că are mai mult o funcție de coordonare a politicilor, decât o capacitate de informații operaționale bine structurată pentru a opera în spațiul de informații privind securitatea sănătății.

Agențiile de securitate națională, cât și agențiile de aplicare a legii care fac parte din comunitatea de informații, ar trebui să poată acționa ca o punte între activitățile strategice și operaționale ale comunității în domeniul securității sănătății.

În paralel cu modificările de politică strategică și operațională sugerate, ar fi potrivit ca un Comitet parlamentar mixt pentru informații și securitate și principalul organism independent extern de supraveghere a informațiilor, inspectorul general pentru informații și securitate, să monitorizează, de asemenea, eficiența rolului comunității de informații în gestionarea crizelor de securitate a sănătății în viitor.

Barieră legislația din perspectiva sănătății publice, ar putea avea mai multe acte legislative care guvernează răspunsurile la o urgență de sănătate publică. Actul de biosecuritate din 2015 este actul de lege cheie care a ghidat deciziile guvernului României ce trebuia să asigure aplicarea unei prevederi fundamentale din Legea nr. 59/2003 pentru ratificarea Protocolului de la Cartagena privind biosecuritatea şi din OUG nr. 43/2007 privind introducerea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic aprobata cu modificari prin Legea 247/2009,, respectiv principiul precauţiei, pentru a se asigura protecţia mediului şi a sănătăţii umane în legătură cu introducerea în mediu şi pe piaţă a plantelor superioare modificate genetic. Cu toate acestea, aceste acte nu delimitează rolul comunității informațiilor de securitate națională în situațiile de urgență de sănătate publică și nici elementele cheie ale legislației în domeniul informațiilor, cum ar fi Legea privind serviciile de informații din 2001.

Cea mai mare provocare pentru AI în aceste domenii de asistență medicală nu este dacă tehnologiile vor fi suficient de capabile pentru a fi utile, ci mai degrabă asigurarea adoptării lor în practica clinică și de securitate zilnică. Pentru ca o adoptare pe scară largă să aibă loc, sistemele de inteligență artificială trebuie să fie aprobate de autoritățile de reglementare, integrate cu sistemele EHR (Electronic Health Records). DES este primul sistem medical din România de tip EHR și PHR (Patient Health Records) dezvoltat pe standardul HL7 (standard de interoperabilitate în domeniul informatic medical) și reprezintă,  din acest punct de vedere, o premieră în zona Balcanică. EMR (înregistrări medicale electronice) și DES (date electronice de sănătate), standardizate într-o măsură suficientă încât produsele similare să funcționeze într-un mod similar, predate clinicienilor, plătite de organizații publice sau private plătitoare și actualizate în timp. Aceste provocări vor fi depășite în cele din urmă, dar vor dura mult mai mult pentru a face acest lucru decât va fi nevoie pentru ca tehnologiile în sine să se maturizeze.

Dezvoltarea de noi diagnostice și terapii prin creșterea cunoștințelor experților pentru a îmbunătăți accesul pacienților și calitatea îngrijirii IA ca instrument de sprijinire a deciziilor pentru diagnosticare înseamnă că expertiza medicală poate fi extinsă și accesul pacienților la asistență medicală de înaltă calitate poate fi îmbunătățit. Ca rezultat, AI poate ridica medicina de precizie și poate avea un impact pozitiv asupra căilor de diagnostic și îngrijire a zonelor importante ale bolii. Pe măsură ce vârsta populației crește, iar pacienții se așteaptă la tot mai multe soluții la distanță care să le ofere flexibilitatea și confortul pe care și le doresc, soluțiile susținute de IA vor deveni din ce în ce mai importante.

Adoptarea oricărei tehnologii – utilizarea Excel de exempu, pentru contabili sau a internetului în școli – a fost  nevoie de timp, dar avantajul competitiv pe care îl poate oferi nu poate fi neglijat.

Permiterea și dezvoltarea de noi tehnologii au schimbat multe zone din viața noastră, aproape complet. De exemplu ti se poate descifra ADN-ul complet trimițându-și saliva într-un vas pe care îți este trimis, iar rezultatul vă spune cele mai probabile boli pe care le veți dezvolta de-a lungul vieții, care sunt cele mai potrivite alimente pentru tine și care medicament vă dăunează și care nu. Acest lucru va schimba paradigma medicinii din lume, de la un medicament curativ la un medicament preventiv.(Www.23andme.com). Mașina Google a parcurs mai mult de 500.000 de km „singuri” pe străzile SUA. Obiectivul fiind realizarea unei mașini inteligente care să reducă riscul de accidente din cauza unei defecțiuni umane.  Celulele fotovoltaice continuă să fie îmbunătățite și se estimează că peste 10 ani, aproape la nivel mondial, un sistem solar va fi mai ieftin decât conectarea la rețeaua electrică pe care o cunoaștem.

În acest moment, guvernul in Australia de exemplu, folosind rezultatul recent al revizuirii Richardson[1] , caută să reformeze suita largă de legislație în domeniul informațiilor și împotriva terorismului care a apărut începând cu 11 septembrie.

În contextul unei revizuiri legislative majore, acum este un moment bun pentru a clarifica rolul continuu al comunității de informații în amenințările și riscurile pentru securitatea sănătății, inclusiv controale și echilibrări adecvate.

Lipsa investițiilor politice și birocratice în pandemii din partea comunității de informații este problematică, existând și curente culturale profunde care împiedică colaborarea consecventă între sănătatea publică și sectoarele de securitate națională și de informații. Ambele sunt ca niște triburi separate care, până de curând, au vorbit în mare măsură unul peste altul, nici nu și-au înțeles perspectiva reciprocă și ceea ce ambele pot aduce pentru a preveni și gestiona pandemiile. Agențiile de informații de securitate națională au văzut în mod tradițional, orice etichetat vag drept „sănătate” prin prisma actorilor statali sau nestatali care armează biologia (de exemplu, armele de distrugere în masă sponsorizate de stat sau terorismul biologic). Accentul este pus pe actorul amenințării, nu pe pacient.

În schimb, autoritățile de sănătate publică sunt în mod natural centrate pe pacient și folosesc inteligența epidemiologică pentru a preveni și a reduce răspândirea bolilor. Accentul nu se pune pe actorii amenințărilor, ci pe pacienți și boli. Cu toate acestea, mai multe pandemii globale înainte de COVID-19 (de exemplu, virusul imunodeficienței umane, sindromul respirator acut sever, gripa porcină, Zika și Ebola) nu sunt doar urgențe de sănătate regionale sau globale, ci și evenimente grave pentru securitatea sănătății. Astfel de evenimente nu numai că au avut potențialul de a îmbolnăvi mulți, dar implicațiile lor la nivel global – în special pentru țările în curs de dezvoltare cu infrastructură fragilă a sectorului public – au avut implicații de securitate pentru statele implicate. Focarul de Ebola din 2014-2016 din Africa de Vest, care a ucis 10.000 de oameni, ilustrează modul în care o urgență majoră de sănătate publică nu numai că are rezultate catastrofale asupra sănătății, dar poate, de asemenea, să destabilizați capacitățile statelor naționale de a răspunde la astfel de crize. Și, desigur, COVID-19 subliniază acum fragilitatea capacității chiar și a statelor bogate de a răspunde la crizele regionale și globale de securitate a sănătății.

Colaborarea si sinteza intre centrele de sanatate si intelligence astfel incat reprezentantii CENTRULUI NAŢIONAL DE SUPRAVEGHERE ŞI CONTROL AL BOLILOR TRANSMISIBILE (CNSCBT), CENTRULUI NAŢIONAL DE MONITORIZARE A RISCURILOR DIN MEDIUL COMUNITAR (CNMRMC), CENTRULUI NAȚIONAL DE EVALUARE ȘI PROMOVARE A STĂRII DE SĂNĂTATE (CNEPSS), CENTRULUI NAŢIONAL DE STATISTICĂ ŞI INFORMATICĂ ÎN SĂNĂTATE PUBLICĂ (CNSISP),V. CENTRELE REGIONALE DE SĂNĂTATE PUBLICĂ,( Centrul Regional de Sănătate Publică BUCUREȘTI, Centrul Regional de Sănătate Publică CLUJ  Centrul Regional de Sănătate Publică IAȘI, Centrul Regional de Sănătate Publică TIMIȘOARA Centrul Regional de Sănătate Publică TG. MUREȘ, Centrul Regional de Sănătate Publică SIBIU), BIROUL PUNCT FOCAL NAȚIONAL PENTRU REGULAMENTUL SANITAR INTERNAȚIONAL (2005), SECRETARIATUL TEHNIC PENTRU PRODUSE BIOCIDE, să poată concluziona principale urgențe și riscuri in vederea prevenției, îmbunătățirii și dezvoltării continue a unui program rapid și eficient de răspuns împotriva tuturor factorilor de risc ce ar putea afecta sănătatea umana atât în prezent cat si in viitor este esențială.

Am ales la nivel național, prezentarea unui singur registru, ce poate fi extrapolat la nivelul fiecărui centru/departament/birou, și anume Registrului electronic naţional Riscuri de Mediu (ReSanMed) unde administrarea si înființarea Registrului asigura monitorizarea corespunzătoare a stării de sănătate a populației în relaţie cu factorii de mediu.

Obiectivul in acest caz este obţinerea şi analiza unor informaţii referitoare la rolul factorilor de mediu în declanşarea sau agravarea unor boli în rândul populaţiei generale, în vederea aplicării unor măsuri de profilaxie şi luării celor mai bune decizii pentru îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei.

Obiectivele conexe ale registrului:

  • Crearea unei baze de date privind boli pentru care există o asociere cauzală directă între prezenţa unor compuşi chimici în concentraţii mari în factorii de mediu şi producerea intoxicațiilor acute: Methemoglobinemia acuta infantilă;
  • Cunoașterea modelului geografic privind repartiția unor boli pentru care există o asociere cauzală directă între absență unor compuşi chimici în factorii de mediu, cu manifestare endemică în România: Guşa endemică prin carenţă de Iod în organism;
  • Monitorizarea efectelor directe asupra unor categorii de boli influenţate de schimbările climatice globale și evenimente meteorologice extreme;
  • Crearea unei machete privind notificarea unor accidente/incidente de poluare pentru informarea corectă a populaţiei expuse riscului acut de apariţie a unor efecte adverse, datorită producerii unor accidente de poluare prin deversarea sau emisia în factorii de mediu a unor substanţe periculoase în concentraţii mari.

În cadrul Conferinţei Naţionale pentru Sănătate şi Mediu a INSP, CNMRMC a organizat o masă rotundă cu tema „Funcţionarea registrelor naţionale”, cu o sesiune dedicată Registrului ReSanMed, ce a constat într-o întrunire online cu toţi furnizorii de date (reprezentanţi ai Direcțiilor de Sănătate Publică județene) care accesează registrul, cu privire la gestionarea înregistrării datelor şi a dificultăţilor întâmpinate.

Prezentarea rezultatelor şi a analizei datelor din registru a fost coroborată cu rezultatele şi concluziile altor metodologii din PN II, astfel încât interpretarea şi analiza acestora să ofere datelor şi informaţiilor din rapoartele de monitorizare mai multă profunzime şi semnificaţie, sprijinind în acelaşi timp procesul decizional în ceea ce priveşte măsurile actuale şi viitoare necesare pentru realizarea rezultatelor previzionate în PN II. Pentru anul 2021, în Registrul ReSanMed au fost înregistrate un număr de:

  • 15 raportări în modulul methemoglobnemie acută infantilă;
  • 251 raportări în modulul guşă endemică;
  • 1434 raportări în modulul schimbări climatice;
  • 77 raportări în modulul evenimente de mediu.

Termeni precum ar fi „Machine Learning” și „Deep Learning”, nu sunt același lucru, ML este considerat un subset al inteligenței artificiale, iar DL este de fapt un subdomeniu al învățării automate. „Machine Learning” este unul dintre cele mai comune tipuri de inteligență artificială. Învățarea automată este utilizată în principal pentru a procesa rapid cantități mari de date. IBM spune că „Inteligența Artificială (AI) utilizează computerele și mașinile pentru a imita capacitățile oamenilor de a rezolva probleme și de a lua decizii”.

DALL-E, un program printre multe altele, al cărui nume vine de la Salvador Dali si este un sistem de învățare automată, fondat de compania OpenAI fondată de Elon Musk sau „Platformă ADN de conținut”,”Google Cloud Machine Learning Engine”, “Azure Machine Learning Studio”, “TensorFlow”, H2O.AI, Cortana, IBM Watson, Salesforce Einstein, Infosys Nia, Amazon Alexa, Asistent Google sunt doar câteva programe ce folosesc inteligenta artificiala, ce ar putea fi o un aer de inspirație în dezvoltarea noastră ulterioara.

Concluzii

Viitorul e aici și începe acum. România ar putea profita de oportunitatea creată de COVID-19 pentru a-și moderniza lanțurile de aprovizionare prin retehnologizarea proceselor de producție avansate în continuare, posibile prin investiții în conectivitate mai bună de generația a cincea (5G), big data, robotică și inteligență artificială (AI).

Este nevoie de a extinde limbajul folosit de comunitățile de sănătate și securitate pentru a descrie mai bine modul în care acestea pot lucra împreună. Limba, în orice cultură, este un instrument definitoriu al identității, așa că o modalitate importantă de a dezvolta obiceiuri de încredere de cooperare și expertiză între comunitățile de sănătate publică și de securitate națională va fi adoptarea unui limbaj comun care abordează în mod adecvat atât cauzele intenționate, cât și cele neintenționate ale sănătății. Așa cum s-a sugerat în alte lucrări, securitatea sănătății oferă o etichetă generală și un punct de referință pentru disciplină atât pentru informațiile de securitate națională, cât și pentru autoritățile de sănătate publică, pentru a colabora mai eficient, împărtășind cunoștințele și seturile de abilități complementare.

Toate cele de mai sus “informații/oportunitate” pentru cei “pregătiți”, mai ales pentru inovatori și antreprenori prin conectivitatea și integrarea electronică, “nemanifestând o limitare”, am putea spera, ca posibilitățile sa fie aceleași oriunde în lume. Integrarea afacerilor va putea fi la nivel mondial, așa că industriile tradiționale trebuie să se mute sau să moară, pentru a face loc noului ecosistem al omului viitorului, idei neîmbrățișate încă prea bine de populația din România. Ce doream sa subliniez in studiul de față, ar fi faptul că nu IA-ul “fura” înlocuind locurile de munca, ci competitivitatea ridicata și răspunsul rapid al celor “informați”, fac să mărească decalajul existent, iar o reticenta la o schimbare imediata” uneori poate fi prea târziu”. Pentru a face afaceri în acest nou ecosistem, companiile, guvernele și antreprenorii au o mare responsabilitate/oportunitate de a încorpora, ca element de bază, tendințele tehnologice actuale ca motor pentru crearea de soluții de afaceri inovatoare, astfel serviciile de intelligence vor fi un liant de conectare și răspunzător al celei mai bune interpretări de informații, într-o dezvoltare economica rapida, adaptabila cu o rezilienta ridicata.

Ne aflăm într-un moment interesant cu provocări pe mai multe planuri, dar aceste ar putea fi depășite. Tehnologia există pentru a susține soluțiile noastre, dar depinde de inovație și de determinarea liderilor să facă primii pași către schimbare.

Pandemia de COVID-19 a fost un semnal de alarmă cu privire la noua natură a amenințărilor la securitatea națională și a informațiilor necesare pentru a le face față, în epoca viitoare a provocărilor globalizate. „Revoluția biologică” de astăzi în curs de desfășurare ce va oferi beneficii fără precedent pentru societăți și economii, dar și amenințări fără precedent, pe măsură ce biotehnologiile transformă știința ficțiune în realitate – editarea genelor, bio-mașinile și biocomputingul urmează. Așa cum spune un studiu recent despre Bio Revolution, „odată ce cutia Pandorei este deschisă, am putea avea puțin control asupra a ceea ce se întâmplă în continuare”, cu perspectiva reală de a crea noi sisteme biologice mutante, autosusținute, auto-replicative și interconectate, afectând ecosisteme sau specii întregi.

În același timp, toate guvernele vor trebui să abordeze cea mai gravă amenințare de care se va confrunta civilizația umană: “criza climatică”. Ca și în cazul tuturor celorlalte amenințări la adresa securității naționale, anticiparea și înțelegerea implicațiilor schimbărilor climatice asupra securității va necesita informații bune. Schimbările climatice vor necesita totuși un alt tip de inteligență decât cea existentă până acum.

Implementarea cu succes a digitalizării înseamnă și o inteligenta artificiala ce necesită o mentalitate deschisă cu obiective și procese de afaceri clar definite, care vor beneficia de un sistem AI personalizat și dinamic.

Tehnologia nu este blocajul, cu toate acestea, schimbarea convingerilor culturale și comportamentale despre AI și în mare la orice schimbare, este cea mai mare provocare.

 

“Speră la ce este mai bun, dar fii pregătit pentru ce este mai rău. “ -Eduard A. Murphy-

Bibliografie

  1. Kamal R. How has U.S. spending on healthcare changed over time? Peterson-Kaiser Health System,https://www.healthsystemtracker.org/chart-collection/u-s-spending-healthcare-changed-time/ .  Accessed February 2, 2021.
  2. lair, Dennis C. 2009. Evaluarea anuală a amenințărilor comunității de informații pentru Comitetul restrâns al Senatului pentru informații . 12 februarie.  dni.gov/files/documents/Newsroom/Testimonies/20090212_testimonie.pdf .
  3. Cohen, Dara Kay și Jacob N. Shapiro. 2007. „Color Bind: Lecții din sistemul de consiliere pentru securitate internă eșuat”. Securitate internațională 32 (2): 121–
  4. Cradock, Percy. 2002. Know Your Enemy: How the Joint Intelligence Committee Saw the World. Londra, Marea Britanie: John Murray.
  5. Franco, Crystal, Eric Toner, Richard Waldhorn, Thomas V Inglesby și Tara O’Toole. 2007. „Sistemul medical național pentru dezastre: trecut, prezent și sugestii pentru viitor”. Biosecuritate și bioterorism: strategie, practică și știință de bioapărare 5 (4): 319–
  6. Freedman, Lawrence. 2005. „Politica avertismentului: Terorismul și comunicarea riscurilor”. Informații și securitate națională 20 (3): 379–
  7. Lentzos, Filippa, Michael S. Goodman și James M. Wilson. 2020. „Intelligence privind securitatea sănătății: implicarea între discipoli și sectoare.” Informații și securitate națională 35 (4): 465–
  8. Walsh, Patrick F. 2018. Inteligență, biosecuritate și bioterorism. Londra, Marea Britanie: Palgrave Macmillan.
  9. Reinhardt UE. The Money Flow From Household to Health Care Providers, 2011, https://economix.blogs.nytimes.com/2011/09/30/the-money-flow-from-households-to-health-care-providers/. Accessed, November 8, 2018.
  10. Centrul de cancer Memorial Sloan Kettering. (2014). Articol disponibil la https://www.mskcc.org/blog/msk-trains-ibm-watson-help-doctors-make-better-treatment-choices
  11. Spitalul Internațional Bumrungrad. (2015). Video disponibil de la https://www.youtube.com/watch?v=338CIHlVi7A[Accesat în aprilie 2019]
  12. Corish B. (2018). Articol disponibil la https ://www.elsevier.com/connect/medical-knowledge-doubles-every-few-months-how-clinicians-keep-up[Accesat în aprilie 2019]
  13. Guerbet Global. (2018). Articol disponibil, la http://www.guerbet.com/our-group/news/2018/news/article2/guerbet-and-2.html
  14. Nagel S şi colab. (2017). Int J Stroke 12, 615–622
  15. CNN Money Elveția. Videoclip disponibil de la https://www.youtube.com/watch?v=P16d1ukZuXs
  16. DiMasi JA et al. (2016) J Health Econ 47, 20-33
  17. Dolginow D și colab. (2013). Articol disponibil de la https://www.diaceutics.com/?expert-insight=mystery-solved-what-is-the-cost-to-develop-and-launch-a-diagnostic[Accesat în aprilie 2019]
  18. Mak KK și Pichika MR. (2019). Drug Discov Today 24, 773-780
  19. Goudey B. (2019). Articol disponibil la https://www.ibm.com/blogs/research/2019/03/machine-learning-alzheimers/Goudey B și colab. (2019) Sci Rep 9, 4163
  20. Godyń J et al. (2016). Pharmacol Rep 68, 127-38
  21. Menon. În: Opere, vol II. București: Ed. Științifică și enciclopedică, 1976. 479 p
  22. Jornal of Management Accounting Reaserch, pub. Management Accounting Section of the American Accountin Associations
  23. Mis Quarterly Management Information System
  24. Succes and failure in public governance a comarative Analysis
  25. Growth and Distribution, Duncan K. Foley, Thomas R F
  26. Terrence Casey, “The legancey of the Crach”
  27. Stephen Gill and David Low, “The global plolitical economi”
  28. Gerge Gilder “Riqueza y probreza” Coleccion Tablero
  29. Health literacy and patients’ understanding, Vass, Alex. British Medical Journal: BMJ, International edition; London Vol. 326, Iss. 7402, (Jun 14, 2003): 1339.
  30. Maney&Exchange in Europa&America , John J McCusker
  31. Starea sănătății în UE: Profiluri de țară în domeniul sănătății https://ec.europa.eu/health/state/country_profiles_ro
  32. Baza de date „Sanatatea pentru toti” a OMS
  33. Baza de date în domeniul sanatatii OCDE
  34. Instrumentul de date ECHI al Comisiei Europene https://ec.europa.eu/health/indicators_data/indicators_ro
  35. Avizul intitulat „Tipologia reformelor în domeniul politicilor de sănatate și cadrul de evaluare a efectelor reformelor”, emis de Grupul de experț privind modalitătile eficiente de a investi în domeniul sanatatii https://ec.europa.eu/health/expert_panel/sites/expertpanel/files/013_healthpolicyreforms_reformeffects_en.pdf
  36. Avizul intitulat „Succesul la servicii de sanatate în Uniunea Europeană, emis de Grupul de experț privind modalitătile eficiente de a investi în domeniul sanatatii, https://ec.europa.eu/health/expert_panel/sites/expertpanel/files/015_access_healthservices_en.pdf
  37. Avizul intitulat „Definirea unui cadru de referința pentru asistenț primară cu un accent deosebit pe sistemele de finanțare ș sistemele de trimitere”, emis de Grupul de experți privind modalită.ile eficiente de a investi în domeniul sanatatii https://ec.europa.eu/health/expert_panel/sites/expertpanel/files/004_definitionprimarycare_en.pdf
  38. David Dagan Feng, Biomedical Information Technology, Second Edition, Edited by Academic Press is an imprint of Elsevier, 125 London Wall, London EC2Y 5AS, United Kingdom,
  39. Davenport TH, Glaser J. Livrarea la timp vine la managementul cunoștințelor . Harvard Business Review 2002. https://hbr.org/2002/07/just-in-time-delivery-comes-to-knowledge-management . [ PubMed ] [ Google Scholar ]
  40. Hussain A, Malik A, Halim MU, Ali AM. Utilizarea roboticii în chirurgie: o revizuire . Int J Clin Pract 2014; 68 :1376–82. [ PubMed ] [ Google Scholar ]
  41. Bush J. Cum AI elimină munca de scut din îngrijirea sănătății . Harvard Business Review 2018. https://hbr.org/2018/03/how-ai-is-taking-the-scut-work-out-of-health-care . [ Google Scholar ]
  42. Buchanan BG, Shortliffe EH. Sisteme experte bazate pe reguli: experimentele MYCIN ale proiectului de programare euristică Stanford . Lectură: Addison Wesley, 1984. [ Google Scholar ]
  43. Ross C, Swetlitz I. IBM și-a prezentat supercomputerul Watson ca o revoluție în îngrijirea cancerului. Nu e nicăieri aproape . Stat 2017. www.statnews.com/2017/09/05/watson-ibm-cancer . [ Google Scholar ]
  44. Davenport TH. Avantajul AI . Cambridge: MIT Press, 2018. [ Google Scholar ]
  45. Programul de luare a deciziilor în comun Right Care, Capita . Măsurarea procesului de luare a deciziilor în comun: o revizuire a dovezilor cercetării . NHS, 2012. www.england.nhs.uk/wp-content/uploads/2013/08/7sdm-report.pdf . [ Google Scholar ]
  46. Loria K. Punerea IA în radiologie . Radiologie Astăzi 2018; 19:10 www.radiologytoday.net/archive/rt0118p10.shtml . _ [ Google Scholar ]
  47. Schmidt-Erfurth U, Bogunovic H, Sadeghipour A, et al. Învățare automată pentru a analiza valoarea prognostică a biomarkerilor imagistici actuali în degenerescența maculară neovasculară legată de vârstă . Retina de optamologie 2018; 2 :24–30. [ PubMed ] [ Google Scholar ]
  48. Aronson S, Rehm H. Construirea bazei pentru medicina de precizie bazată pe genomic . Natura 2015; 526 :336–42. [ Articol gratuit PMC ] [ PubMed ] [ Google Scholar ]

 

Note

 

[1] Richardson Review (cunoscută și sub numele de Comprehensive Review of the Legal Framework Governing the National Intelligence Community), Dennis Richardson.

1 … 74 75 76 77 78 79 80 … 94