Sfetcu, Nicolae (2026), Securitatea în epoca influenței: informație, decizie și reziliență strategică, Intelligence Info, 5:3, https://www.intelligenceinfo.org/securitatea-in-epoca-influentei/

Security in the Age of Influence: Information, Decision and Strategic Resilience

Abstract

Volume 5, Issue 3 of Intelligence Info journal comes at a time when the very nature of power is transforming. States continue to have armies, borders, economic resources and institutions, but strategic confrontation is increasingly moving towards a space that is more difficult to delimit: the perception of the individual, the circulation of information, the ability of societies to distinguish truth from manipulation and, ultimately, the mechanisms through which decisions are made. Power no longer means only the ability to impose an action on the opponent. It also means the possibility of causing him to choose for himself what serves the interests of the one who influences him.

Keywords: security, influence, information, intelligence, decision, strategic resilience

Rezumat

Volumul 5, Numărul 3 al jurnalului Intelligence Info apare într-un moment în care însăși natura puterii se transformă. Statele continuă să dispună de armate, frontiere, resurse economice și instituții, dar confruntarea strategică se deplasează tot mai mult către un spațiu mai dificil de delimitat: percepția individului, circulația informației, capacitatea societăților de a distinge adevărul de manipulare și, în ultimă instanță, mecanismele prin care sunt luate deciziile. Puterea nu mai înseamnă doar capacitatea de a impune o acțiune adversarului. Înseamnă și posibilitatea de a-l determina să aleagă singur ceea ce servește intereselor celui care îl influențează.

Cuvinte cheie: securitate, influență, informație, intelligence, decizie, reziliență strategică

INTELLIGENCE INFO, Volumul 5, Numărul 3, Iunie 2026, pp. xxx
ISSN 2821 – 8159, ISSN – L 2821 – 8159
URL: https://www.intelligenceinfo.org/securitatea-in-epoca-influentei/
© 2026 Nicolae SFETCU. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.

Securitatea în epoca influenței: informație, decizie și reziliență strategică

Nicolae SFETCU[1]
nicolae@sfetcu.com

[1] Cercetător – Divizia de Istoria Științei (DIS)/Comitetul Rom�ni de Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii (CRIFST) al Academiei Rom�nie, ORCID: 0000-0002-0162-9973, Web of Science Researcher ID V-1416-2017

Volumul 5, Numărul 3 al revistei Intelligence Info apare într-un moment în care însăși natura puterii se transformă. Statele continuă să dispună de armate, frontiere, resurse economice și instituții, dar confruntarea strategică se deplasează tot mai mult către un spațiu mai dificil de delimitat: percepția individului, circulația informației, capacitatea societăților de a distinge adevărul de manipulare și, în ultimă instanță, mecanismele prin care sunt luate deciziile. Puterea nu mai înseamnă doar capacitatea de a impune o acțiune adversarului. Înseamnă și posibilitatea de a-l determina să aleagă singur ceea ce servește intereselor celui care îl influențează.

Această mutație constituie, într-o formă sau alta, firul comun al contribuțiilor reunite în prezentul număr. Intelligence-ul, contrainformațiile, geopolitica, securitatea și știința informației nu mai pot fi privite drept domenii separate. Ele descriu perspective diferite asupra aceluiași sistem complex în care informația circulă între individ, instituție și stat, modificând percepții, comportamente și raporturi de putere.

Studiul lui Eusebiu Jean Tihan, Agresiunea informațională asupra intereselor României prin influențarea vieții politice (interne și externe), plasează această problematică direct în contextul românesc. Informația devine armă atunci când nu urmărește simpla transmitere a unor mesaje, ci alterarea proceselor prin care o societate își formează opiniile și ia decizii. Dezinformarea, influențarea politică, marketingul politic, exploatarea polarizării și slăbirea coeziunii sociale se înscriu astfel într-un spectru mai larg al conflictului hibrid. Vulnerabilitatea nu începe neapărat la frontieră; ea poate începe în spațiul informațional și se poate propaga până în centrul mecanismului democratic.

Dintr-o perspectivă complementară, Tiberiu Tănase și Traian Ostahie, în Contrainformațiile militare. Rolul și importanța lor, readuc în prim-plan una dintre funcțiile fundamentale ale apărării statului: identificarea și contracararea acțiunilor serviciilor străine, a infiltrării, spionajului, subversiunii și sabotajului. Într-un mediu strategic dominat de tehnologii digitale, atacuri cibernetice și operațiuni informaționale, contrainformațiile nu își pierd funcția tradițională, ci o extind. Protejarea secretelor, a structurilor militare și a centrelor decizionale se întâlnește astăzi cu necesitatea protejării proceselor cognitive și organizaționale pe care se întemeiază decizia strategică.

Aceeași problemă a raportului dintre informație și putere capătă o dimensiune geopolitică în contribuția Mihaelei Hușanu, Algoritmii puterii: Cum au cartografiat Eric Rosenbach și Katherine Mansted geopolitica informației. Infrastructurile digitale, datele, platformele și algoritmii nu mai reprezintă simple instrumente neutre ale comunicării globale. Controlul lor produce avantaje strategice. Informația este simultan resursă economică, instrument de influență și multiplicator de putere. Geopolitica se extinde astfel dincolo de teritoriu, resurse naturale și căi comerciale către infrastructurile invizibile prin care circulă datele și prin care este organizată lumea digitală.

Această extindere nu anulează însă geopolitica resurselor materiale. Studiul lui Emilian M. Dobrescu, Economia pământurilor rare. Noi evoluții, amintește că tehnologiile avansate au o bază fizică inevitabilă. Digitalizarea, inteligența artificială, industria electronică, tehnologiile energetice și sistemele militare depind de accesul la materii prime critice. Pământurile rare demonstrează cât de strâns sunt legate securitatea economică, autonomia tehnologică și geopolitica. Într-o economie globală bazată aparent pe informație, controlul unor resurse minerale limitate poate deveni o formă extrem de concretă de putere.

Într-un alt registru, Nicolae Parcevschii, prin Anatomia disidenței de intelligence. O analiză reflexivă asupra geopoliticii SUA pe axa Orientul Mijlociu – Rusia prin prisma confesiunilor lui John Kiriakou, invită la examinarea critică a narațiunilor produse chiar de sistemele de securitate. Intelligence-ul nu poate fi redus la acumularea de date. El presupune permanent evaluarea surselor, confruntarea ipotezelor și disponibilitatea de a pune sub semnul întrebării explicațiile dominante. Relația dintre informație, secret, putere și responsabilitate devine cu atât mai importantă atunci când deciziile adoptate pe baza unor evaluări de intelligence pot produce consecințe geopolitice majore.

Problema deciziei revine într-o formă teoretică și aplicată în studiul aceluiași autor, Ingineria decizională Lefebvr în spațiul ex-sovietic. Studiul de caz al Republicii Moldova în fața presiunii ruse fără precedent. Conceptul de control reflexiv oferă o perspectivă esențială asupra războaielor informaționale contemporane. Forma cea mai sofisticată de influență nu este aceea care obligă adversarul să acționeze împotriva voinței sale, ci aceea care modifică premisele pe baza cărora acesta decide. Actorul-țintă ajunge astfel să considere propria alegere drept autonomă, deși mediul cognitiv care a generat-o a fost deliberat modelat din exterior.

Aici se află probabil una dintre cele mai importante provocări pentru intelligence-ul contemporan: nu este suficient să cunoaștem intențiile adversarului; trebuie să înțelegem și modul în care adversarul încearcă să ne modeleze propria reprezentare asupra realității.

Din această perspectivă, studiul lui Eusebiu Jean Tihan, Persuasiune, credibilitate și reziliență cognitivă: Fundamentele psihologice ale PSYOP în era digitală, completează firesc tabloul. Operațiunile psihologice exploatează mecanisme cognitive și emoționale care aparțin comportamentului uman obișnuit. Tocmai de aceea, apărarea împotriva lor nu poate fi exclusiv tehnologică. Filtrarea conținutului, securitatea cibernetică și identificarea conturilor neautentice sunt importante, dar insuficiente. Reziliența cognitivă presupune educație, gândire critică, capacitatea de evaluare a credibilității surselor și conștientizarea propriilor vulnerabilități cognitive.

În acest punct, securitatea națională se întâlnește inevitabil cu educația și cultura democratică.

Articolul lui Marian-Cătălin Duțu, Statele slabe și cele puternice în logica securității naționale. Considerații teoretice și aplicații practice relevante, deplasează analiza de la individ către instituții. Diferența dintre un stat puternic și unul vulnerabil nu se măsoară numai prin dimensiunea armatei sau a economiei. Capacitatea administrativă, legitimitatea, furnizarea bunurilor publice, monopolul legitim asupra forței și încrederea populației în instituții constituie componente fundamentale ale securității. Un stat instituțional fragil oferă un teren favorabil propagandei, ingerințelor externe, radicalizării și destabilizării.

Privite împreună, aceste contribuții sugerează o concluzie importantă: reziliența strategică începe înaintea crizei.

Ea începe prin instituții funcționale, prin profesioniști ai intelligence-ului capabili să distingă informația de zgomot, prin mecanisme contrainformative eficiente, prin infrastructuri tehnologice sigure, prin reducerea dependențelor strategice și, nu în ultimul rând, prin cetățeni capabili să recunoască tentativa de manipulare.

Războaiele viitorului nu vor înlocui complet tancurile, rachetele sau dronele cu mesajele și algoritmii. Mai probabil, toate aceste instrumente vor funcționa simultan. Acțiunea militară poate fi precedată de o campanie informațională, însoțită de presiune economică, manipularea percepțiilor și atacuri asupra infrastructurilor digitale. Linia de demarcație dintre pace și război devine astfel din ce în ce mai dificil de identificat.

De aceea, intelligence-ul trebuie să evolueze de la anticiparea amenințărilor către înțelegerea sistemelor care le produc. Într-un mediu în care informația poate fi multiplicată aproape instantaneu, iar inteligența artificială reduce dramatic costul producerii și personalizării mesajelor persuasive, adevăratul avantaj strategic nu îl va avea neapărat actorul care deține cea mai mare cantitate de informații, ci cel care reușește să le interpreteze corect, să identifice tentativele de influențare și să păstreze autonomia procesului decizional.

Aceasta este, în fond, miza comună a studiilor din acest număr al revistei Intelligence Info: apărarea capacității de a judeca și de a decide într-o lume în care tocmai această capacitate a devenit un obiectiv strategic.

Securitatea începe cu informația. Dar ea depinde, în cele din urmă, de felul în care înțelegem informația, de instituțiile care o transformă în cunoaștere și de libertatea cu care putem transforma cunoașterea în decizie.