Golea, Daniela Georgiana (2025), Schimbări în mediul de securitate eurasiatic, Intelligence Info, 4:2, 152-172, DOI: 10.58679/II46891, https://www.intelligenceinfo.org/schimbari-in-mediul-de-securitate-eurasiatic/

 

Changes in the Eurasian Security Environment

Abstract

This article explores the dynamics of the Eurasian security environment, focusing on Central Asia and the Caspian Sea basin in light of current geopolitical and geoeconomic transformations. It emphasizes the region’s strategic importance, both in terms of natural resources and its unique position as a crossroads of cultures, civilizations, and global interests. The study identifies key actors – both active and passive – shaping the regional balance of power, outlines dominant geopolitical axes, and highlights fault lines with destabilizing potential. The region is portrayed as a dynamic and unpredictable space, capable of producing emerging regional powers and potentially becoming the epicenter of future crises.

Keywords: Central Asia, Caspian Sea, Eurasian security, geopolitics, natural resources, Kazakhstan, regional powers, axes of influence

Rezumat

Articolul analizează dinamica mediului de securitate din spațiul eurasiatic, cu accent pe regiunea Asiei Centrale și a bazinului Mării Caspice, în contextul transformărilor geopolitice și geoeconomice actuale. Lucrarea evidențiază importanța strategică a regiunii, atât din punct de vedere al resurselor naturale, cât și al poziției sale de confluență între culturi, civilizații și interese globale. Se identifică principalii actori – activi și pasivi – care influențează echilibrul de putere regional, se conturează axele geopolitice dominante, dar și faliile de conflict cu potențial destabilizator. Regiunea este prezentată ca un spațiu dinamic, imprevizibil, cu potențial de a genera puteri regionale emergente, dar și de a deveni epicentrul unor crize viitoare.

Cuvinte cheie: Asia Centrală, Marea Caspică, securitate eurasiatică, geopolitică, resurse naturale, Kazahstan, puteri regionale, axele de influență

 

INTELLIGENCE INFO, Volumul 4, Numărul 2, Iunie 2025, pp. 152-172
ISSN 2821 – 8159, ISSN – L 2821 – 8159, 10.58679/II46891
URL: https://www.intelligenceinfo.org/schimbari-in-mediul-de-securitate-eurasiatic/
© 2025 Daniela Georgiana GOLEA. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.

 

Schimbări în mediul de securitate eurasiatic

Daniela Georgiana GOLEA[1]
kolerdaniela@gmail.com

[1] Doctorand în securitate/științe sociale (Universitatea din Ruse), economistă (Academia de Studii Economice, București)

 

Regiunea este tot mai importantă în ultimele decenii, odată cu perspectiva epuizării resurselor fosile din Orientul Mijlociu. Bazinul Mării caspice cuprinde oficial statele Armenia, Azerbaidjan, Georgia, Iran, Kazahstan, Rusia, Turcia, Turkmenistan și Uzbekistan, dar din punct de vedere al identității geopolitice va trebui să considerăm întreg spațiul Asiei Centrale, deci și Tadjikistan, Kârgâstan și China.

Asia Centrală constituie un teritoriu care posedă imense bogății naturale fie neexploatate, fie încă puțin exploatate. Mai mult, regiunea conservă un imens potențial geografic și demografic, care nu este încă exploatat. Dintr-o altă perspectivă, Asia Centrală este importantă și pentru că reprezintă teritoriul în care se află mai multe capete de pod între culturi și civilizații diferite. Mai mult, este teritoriul care constituie deja baza unor linii de alimentare energetică în special între Asia și Europa.

Introducere

În epoca globalizării și a digitalizării, Asia Centrală și bazinul Mării Caspice constituie încă o regiune de tranzit nu doar între două mari continente, dar și între mai multe culturi și civilizații, între trecut și viitor, tradiționalism și modernitate. Iar acest spațiu este în momentul de față sediul unor procese și fenomene dintre cele mai interesante:

– apariția și dezvoltarea unei culturi și civilizații aparte care asigură confluența între islam și creștinism, în situația în care la sud și sud-vest față de această regiune s-au dezvoltat cultura și civilizația fundamentalist islamică, agresivă, autoizolaționistă, intolerantă și deci, foarte puțin dispusă la acceptarea oricărui gen de confluență; în acest context, Asia Centrală a dezvoltat o cultură/civilizație islamică mult mai tolerantă și care de multă vreme a suportat confluențele cu mediul creștin, în special cel ortodox;

– preconizarea unor creșteri importante ale importanței economice a regiunii prin apariția și dezvoltarea unor noi rute comerciale^[1], mai ales odată cu creșterea influenței Chinei în această parte a lumii, dar și prin creșterea interesului investitorilor occidentali;

– tendința unor state importante din regiune (Kazahstan^[2], de pildă) de a deveni puteri regionale emergente, avansând neașteptat de repede din punct de vedere economic, tehnologic și civilizațional, poate și din punct de vedere militar; fapt care ar modifica echilibrul de putere regional și ar trimite unde de șoc către balanța globală de putere, mai ales dacă în dezvoltarea aceasta impetuoasă ar fi implicate puteri regionale/globale precum SUA ori China, Rusia poate și Turcia;

– preconizarea apariției și dezvoltării liniilor de transport energetic, mai multe și mai importante decât cele existente deja în regiune^[3]; aceasta s-ar petrece ca urmare a două lucruri, și anume din pricina creșterii volumului exploatărilor regionale de resurse energetice fosile, dar și din cauza modificării geometriei sistemului regional de transport energetic sub presiunea conflictului deschis existent în Zona Extinsă a Mării Negre, cu pornire din spațiul Ucrainei, conflict care se poate extinde și în alte state vecine;

– posibilitatea ca regiunea să devină într-un viitor mediu sediul unor mutări de populații dinspre zone ale Orientului Mijlociu aflat într-un conflict care tinde spre escaladare; într-adevăr, dacă regiunea Asiei Centrale se va dezvolta rapid din punct de vedere economic, aceasta va atrage populațiile islanice din sudul și sud-vestul Asiei Centrale, mai ales că în zona Orientului Mijlociu și a nordului Africii domnește o situație de criză multiplă, iar populațiile sunt supuse efectelor combinate ale conflictelor armate, foametei, lipsei resurselor vitale și asistenței medicale de bază; criza aflată în escaladare permanentă îm regiunea Israelului și a statelor vecine poate oricând să conducă la exodul populației, iar aceste convoaie de refugiați nu mai pot fi primite de Europa și nici chiar de Turcia, cel mai probabil ele ar putea fi reorientate către Asia Centrală, mai ales dacă această regiune se va dezvolta din punct de vedere economic și al accesului la resurse;

– alianțele statelor din regiunea Marea Caspică/Asia Centrală sunt dintre cele mai interesante căci presupun stabilirea unor strânse legături între islam și creștini (ruși, de pildă) ceea ce nu poate să nu producă importante consecințe din punctul de vedere geopolitic, mai ales dacă evoluția tehnologică și dezvoltarea economică a statelor islamice/asiatice are la bază suportul tehnologic și economic venit din partea Federației Ruse și a Chinei.

Elemente importante în ecuația securității regionale

În ceea ce privește regiunea Mării Caspice/Asiei Centrale, ceea ce reținem din capul locului este faptul că această parte a lumii se caracterizează prin:

– potențial; regiunea dispune de un imens potențial geografic, economic, demografic și civilizațional neexploatat^[4] ori insuficient exploatat; acest potențial poate sta la baza unor evoluții prezente și viitoare dintre cele mai interesante și greu predictibile;

– dinamism; din pricina numeroaselor zone de conflict care înconjoară această regiune^[5], precum și din cauza vecinătății mai multor puteri globale sau regionale aflate în expansiune, dar și din cauza faptului că reprezintă un spațiu de confluență între culturi și civilizații foarte diferite, această regiune este marcată de un anumit dinamism al evoluției; lucrurile pot evolua rapid și greu de anticipat, din cauza numeroșilor factori de influență și a faptului că mediul este eterogen, marcat de amestecuri de culturi și etnii, peste care se exercită interesele majore ale unor puteri precum Rusia, China, Turcia și mai nou, SUA, chiar dacă prezența americană se menține încă la un nivel discret;

– imprevizibil; orice evoluție din această regiune este imprevizibilă; depinde de factorii care acționează și de puterile globale sau regionale care sunt implicate; ne putem aștepta la orice fel de surpriză în ceea ce privește maniera în care se va dezvolta această regiune; caracterul său imprevizibil este generat mai ales de către faptul că mediul islamic aparent liniștit din Asia Centrală ar putea fi oricând „dinamitat” de infiltrarea vreunei puternice influențe fundamentaliste, aceasta putând veni atât din sud-est cât și din sud-vest; o astfel de evoluție stă sub influența felului în care va evolua criza din Orientul Mijlociu, dar poate fi și condiționată de eventuale apariții ale unor crize în Georgia, Nagorno-Karabah, Afganistan sau Cecenia; din astfel de state pot veni unde de șoc de factură fundamentalistă, care ar putea crea procese și evoluții complet imprevizibile în regiunea Mării Caspice;

– atipism; fiind de multă vreme o regiune de confluență între culturi și civilizații, zona Mării Caspice conține elemente specifice complet atipice, neomogene și uneori dificil de analizat; este vorba de existența unor populații care se plasează în poziții neobișnuite, fie față de ceilalți musulmani, fie față de ceilalți creștini; această populație cu atitudine neobișnuită și care este de multă vreme familiarizată cu amestecul de culturi și coexistența mai multor religii se comportă în maniere atipice față de populațiile obișnuite creștine sau musulmane; mai mult, în bazinul Mării Caspice continuă să trăiască populații tradițional nomade, iar acestea sunt de asemenea caracterizate prin atipism, mai ales când sunt în situația de a conviețui cu populații care tind către un nivel avansat de civilizație;

– varietate; confluența etniilor, culturilor și civilizațiilor conduce aproape implicit la formarea unui mediu caracterizat prin varietate^[6], iar un astfel de mediu se comportă și evoluează diferit față de mediile omogene; diferit sub toate aspectele, printre care și aspectul politic dar și acela al relațiile interumane; este greu de anticipat în ce fel va reacționa un astfel de mediu sub acțiunea unui stimul sau altul, în condiții normale sau de criză;

– incertitudine; tot ceea ce ține de evoluția viitoare a Asiei Centrale/bazinului Mării Caspice este marcat de incertitudine; nicio analiză (geo)politică nu poate stabili cu titlu cert felul în care va evolua această regiune într-un viitor mediu și nici măcar apropiat; multitudinea de factori care acționează, precum și caracterul atipic al elementelor care țin de structura internă a regiunii, toate acestea conduc la formarea unei ecuații complicate și care ar putea avea mai multe soluții complet diferite între ele.

Coordonate istorice

Asia Centrală și bazinul Mării Caspice s-au aflat de-a lungul istoriei sub acțiunea a trei importante forțe care au produs efecte politice, economice, culturale și civilizaționale:

– forța mongolo-chineză; a fost prima care a cucerit și unificat regiunea încă dintr-un trecut îndepărtat; a pus bazele primelor state regionale și a adus influențe politice/economice dar mai ales culturale/civilizaționale care se pot vedea chiar și în clipa de față;

– forța turcă/musulmană; a influențat mai ales sub aspect politico-militar începând din Evul Mediu^[7] și până în perioada modernă și contemporană, dar mai ales a condus la configurarea din punct de vedere religios a acestei regiuni;

– forța slavă (rusă); a produs puternice influențe politico-militare și în final economice, mai ales în perioada istoriei moderne și contemporane, fiind de reținut nu în ultimul rând și maniera în care creștinismul a fost introdus în această parte a lumii.

SURSA: Encyclopedia Britannica.

Se poate observa vecinătatea sudică a statelor islamice având chiar tendințe fundamentaliste, dar și vecinătatea sud-estică a Chinei și a spațiului mongolo-chinez de cultură și civilizație. Este de asemenea remarcabilă prezența masivă în partea de nord a creștinilor, regiunea de cultură și civilizație slavă fiind preponderentă. Desigur, zona Mării Caspice nu conține numai latura orientală (din imaginea de mai sus) ci și o latură occidentală, europeană. Dar aceasta a avut de-a lungul istoriei o influență foarte redusă, căci ponderea cea mai importantă a factorilor de influență au provenit din Asia Centrală prin cele trei forțe care s-au amintit mai înainte. Acestea sunt cele care în principal au configurat evoluția istorică a bazinului Mării Caspice în vreme ce cca 1500 de ani.

Sistemul geopolitic central asiatic

Este structurat pe patru laturi bine configurate sub aspect geografic și politic:

– latura ruso-creștină (Rusia, Georgia, Armenia);

– latura turco-musulmană (Turcia și statele musulmane din jurul Mării Caspice, cum ar fi Kazahstan, Azerbaidjan, Uzbekistan, Turkmenistan, Tadjikistan și Kîrghistan);

– latura ex-sovietică (Rusia și influența sa puternică, mai ales politico-economică asupra statelor islamice Kazahstan, Azerbaidjan, Uzbekistan, Turkmenistan, Tadjikistan și Kîrghistan în virtutea inerției post-sovietice);

– latura chino-mongolă (China prin substratul cultural și istoric, dat fiind baza civilizațională străveche și moștenirea pe care unele state precum Kazahstan încă o păstrează de pe urma stăpânirii mongolo-chineze din Evul Mediu timpuriu^[8]).

Observăm prezența concomitentă a trei laturi geopolitice care se înterpătrund practic în același spațiu geografic: latura turcă acționând în spațiul geografic al religiei islamice; latura rusă acționând în spațiul geografic fost sovietic, dar și latura chino-mongolă care acționează în regiunea geografică aflată în trecut sub ocupația de origine mongolo-chineză.

Sub aspect geografic, regiunea este caracterizată prin prezența unor vaste depresiuni și zone de tundră, chiar și deșert, dar și a unor regiuni muntoase care o încadrează către extremitatea orientală. În jurul Mării Caspice sunt regiuni de deltă și de luncă. Toate aceste regiuni sunt bogate în resurse naturale și pot fi caracterizate prin densitatea foarte redusă a populației. Partea occidentală a Mării Caspice are o geografie și climă complet diferite față de zona orientală, iar sub aspect demografic, populația este mult mai densă. Suprafața actuală a bazinului Mării Caspice este cca 3,2 milioane km². Acest bazin se întinde de la nord la sud pe o distanță de cca 2500 km și de la vest la est pe aproape 1000 km^[9]. Deși bazinul cuprinde de la vest la est statele Armenia, Azerbaidjan, Georgia, Iran, Kazahstan, Rusia, Turcia, Turkmenistan și Uzbekistan, nu toate acestea sunt cuprinse neapărat în planurile de exploatare economică a resurselor naturale și nu toate statele caspice prezintă aceeași importanță din punct de vedere geopolitic, geostrategic sau geoeconomic. Marea Caspică este practic cel mai mare lac sărat din lume. El este dispus chiar la hotarul oriental al Europei și conține o parte europană și una asiatică. Marea Caspică este lipsită de scurgere, apa este salină, valoarea salintății fiind de 0,05 % la gura de vărsare/delta râului Volga și ajungând la 11-13 % în latura sud-estică. Nivelul apei sale variază anual, fiind de regulă de cca – 28 m, adică sub nivelul oceanului planetar cu aproape 30 metri, căci este dispus într-o zonă depresionară. Suprafața Mării Caspice este de cca 371 000 km², cu o adâncime maximă de 1025 m^[10].

Jucători activi și pasivi

Din ambele laturi (occidentală și orientală) ale Mării Caspice, precum și din exterior se înregistrează acțiunea directă, indirectă sau influența unei serii de actori politici. Cu toate că doar o mică parte din aceștia sunt activi și vizibili, interesele majore care se reliefează în privința acestei regiuni conduc la manifestarea acțiunii concomitente a unor actori provenind mult din afara spațiului geografic propriu-zis al Mării Caspice, cum ar fi SUA ori Israel.

Jucătorii activi

– Rusia: în baza poziției sale geografice (Rusia acoperă aproape întreaga latură occidentală a Mării Caspice și mare parte din latura nordică^[11]) precum și a influenței păstrate în urma dominației sovietice, se manifestă tendințe de hegemonie și acaparare a unor largi regiuni de control și influență, acestea manifestându-se cel puțin în spațiul ex-sovietic; de asemenea, Rusia menține o influență puternică asupra Iranului, care este o putere regională emergentă

– Turcia: cu o lungă influență istorică asupra statelor din partea orientală a Mării Caspice, Turcia reprezintă o putere regională emergentă care produce influențe importante atât în bazinul Mării Negre cât și în bazinul Mării Caspice; nu în ultimul rând, Turcia este un stat islamic nedeclarat oficial ca atare, dar care în ultimii ani a manifestat un comportament tot mai clar de stat islamist, decât de stat laic; pe linie religioasă și în plan secundar economic, Turcia pătrunde în special în statele islamice de la est de Marea Caspică, exercitând o tot mai clară influență, chiar dacă aceasta nu poate prevala asupra importanței prezenței rusești în aceeași regiune; în mod clar, state cum ar fi fostele republici sovietice Kazahstan, Azerbaidjan, Uzbekistan, Turkmenistan, Tadjikistan și Kîrghistan sunt foarte sensibile la influența islamică turcească, iar din acest punct de vedere evoluția viitoare este imprevizibilă.

– Iran: cu toate că influența iraniană la ora actuală este foarte discretă, ea există, mai ales pe linie fundamentalist islamică, poate și militară; deocamdată, Iran este implicat direct în conflictul armat din Orientul Mijlociu^[12], direcțiile sale de acțiune vizând regiunile în care este înregistrată actualmente acțiunea militară a Israelului asupra populațiilor musulmane; aceasta face ca influența nordică și nord-estică a Iranului să fie mai puțin vizibilă, însă nu înseamnă că aceasta nu ar exista; Iranul este interesat ca prin intermediul/acordul Rusiei să capete acces la exploatarea resurselor energetice fosile din Marea Caspică; de asemenea, Iranul caută să își extindă sfera de influență fundamentalistă, mai ales că în cea mai mare parte spațiul Asiei Cntrale este un spațiu islamic.

– Kazahstan: am putea considera că acesta este un actor principal și activ totodată, deși (încă) nu face parte din categoria puterilor regionale; cazul Kazahstanului este unul atipic și prin aceasta foarte interesant; stat islamic, tradiționalist, Kazahstanul se bucură la ora actuală de suportul economic și religios/cultural al Turciei, dar totodată a păstrat în mod tradițional legături culturale și economice cu China, menținând și întărind în mod concomitent relațiile politico-militare și economice cu Rusia; în același timp, însă, Kazahstan a demarat relații diplomatice cu UE și SUA/NATO și chiar a lansat o activitate economică susținută de atragere a investițiilor străine, de modernizare a țării, retehnologizare și sporire a exporturilor către lumea occidentală; în acest context și ca urmare a manierei în care acționează concomitent în mai multe direcții geopolitice, Kazahstanul devine un important spațiu de confluență și o punte între culturi și civilizații diferite.

Jucătorii externi

– Israel: deși influența sa în regiunea Mării Caspice este discretă^[13], distantă, aceasta există și se manifestă mai ales la nivelul oamenilor de afaceri implicați în diverse investiții strategice în regiunea respectivă; în special în domeniul liniilor energetice de transport se exercită interesul și influențele Israelului care nu dorește să fie exclus din cărți în momentul în care regiunea Asiei Centrale va deveni foarte importantă în schema energetică a lumii.

– SUA: de mai mulți ani SUA împreună cu NATO încearcă să se intercaleze în spațiul Mării Caspice, fie prin intermediul Georgiei, fie al Kazahstanului^[14], însă până în momentul de față aceste tentative au eșuat; în mod evident, cel mai important actor global nu dorește să fie exclus din statele care vor controla în viitorul apropiat și mediu afacerile cu resurse energetice fosile din această regiune a lumii; atât accesul la resursele naturale cât și la liniile de transport energetic suscită un mare interes din partea americanilor și este de așteptat ca prezența lor activă să fie tot mai clară în viitorul apropiat.

– China: cu toate că de multă vreme (la nivel istoric) China a încetat să mai exercite influențe directe asupra regiunii Mării Caspice^[15], în ultimele decenii asistăm la o revigorare a interesului manifestat de China mai ales sub aspect economic; există ori subzistă o influență culturală și civilizațională chineză (chino-mongolă) care se manifestă în majoritatea statelor din partea orientală a Mării Caspice, în special în Kazahstan; aceasta nu face decât să ușureze încercarea chinezilor de a-și asigura un rol important în evoluția economică a regiunii; este de așteptat ca în următorii ani să constatăm că în multe proiecte economice importante intervenția rusească va fi combinată cu aceea chinezească, mai ales dacă ne referim la acțiunile care vizează statul emergent cel mai important din zonă, Kazahstanul.

Jucătorii pasivi principali

– Georgia, Azerbaidjan, Turkmenistan: aceste state foste republici sovietice, în momentul de față se află sub acțiunea antagonistă a forțelor tradiționaliste, mai ales acelea de factură islamică; și respectiv, a forțelor moderniste care doresc să introducă investiții mari în economie și retehnologizarea industriei; Georgia se află sub influența preponderent rusească, mai ales că o bună parte din populație este creștină; rolul său actual este însă unul vag, mai ales că nu are țărm la Marea Caspică; influența Georgiei se manifestă mai mult prin intermedierea Rusiei, atunci când este cazul; în ceea ce privește Azerbaidjan și Turkmenistan, acestea se află de o parte și de cealaltă a Mării Caspice fiind deci direct implicate în jocurile de interese; cu toate acestea, din cauza faptului că sunt state slabe, aflate sub controlul și influența exercitate de alte state mai puternice, ele nu constituie jucători activi, ci pasivi; toate cele trei state menționate (Georgia, Azerbaidjan și Turkmenistan) pot fi considerate jucători pasivi deoarece inițiativa și acțiunile sunt condiționate de voința jucătorilor principali/statelor puternice din regiune^[16]; cu toate acestea, le considerăm jucători pasivi principali deoarece prin poziția lor geografică (cel puțin) prezintă o anumită importanță deloc neglijabilă.

Jucători pasivi subsidiari

– Uzbekistan, Tadjikistan și Kîrghistan: state islamice cu o populație mixtă, de sorginte turcică și mongoloidă, aceste state aflate în partea orientală a Mării Caspice nu prezintă argumentele de putere^[17] pentru a fi apte să joace în linia întâi pe harta regională; totodată, poziția lor periferică și maniera în care ar putea fi implicate doar în regim secundar în marile afaceri regionale face ca ele să fie jucători pasivi subsidiari; nu trebuie însă scos din vedere rolul pe care aceste state îl au în harta regională a liniilor de transport energetic precum și faptul că dețin imense resurse naturale de combustibili fosili, în special gaze naturale.

Pioni importanți și state-pivot

– Rusia: fără nicio îndoială constituie pionul cel mai important pe harta geopolitică a Mării Caspice; ocupând o bună parte a spațiului geografic aferent Mării Caspice și având capacitate de control sau/și influență asupra majorității statelor din bazinul Mării Caspice, Rusia exercită o putere vădită, uneori cu pretenții hegemonice, asupra întregului mediu politic și economic

– China: venind la mică distanță în urma Rusiei, China tinde să devină unul dintre jucătorii cei mai importanți din regiunea Mării Caspice, mai ales prin activitățile economice pe care le inițiază sau la care participă; nu în ultimul rând, o bună parte din populația statelor din regiunea orientală a Mării Caspice sunt de origine etnică mongoloidă și posedă anumite afinități tradiționale față de cultura și civilizația chineză; este de așteptat ca în viitorul apropiat să constatăm o prezență tot mai importantă a Chinei în cadrul procesului de dezvoltare economică a mai multor state din regiune, probabil Kazahstan ocupând locul de frunte.

– Turcia: cu un rol mai discret, dar deloc neglijabil, Turcia și-a menținut influența asupra statelor (foste republici sovietice) în care există încă importante populații de sorginte turcă și de religie islamică; în ultimul timp, prezența ajutorului economic turcesc este tot mai importantă și nu ar fi de mirare ca la un moment dat să se observe și influența militară; deocamdată un astfel de ajutor din partea Turciei nu ar fi admis de către partea rusă, care deține putere de control încă asupra fostelor republici sovietice; influența turcă în spațiul islamic nu este nici ea neglijabilă, iar din aceste tendințe contradictorii (aceea de hegemonie a puterii creștine în spațiul ex-sovietic și respectiv, cea de extindere a turcilor în spațiul islamic) nu putem anticipa încă nimic; doar constatăm că aceste acțiuni contradictorii se manifestă în momentul de față ca atare.

– Kazahstan: nu este atât un pion important cât mai ales un potențial stat-pivot în regiunea Mării Caspice; Kazahstanul are suprafața cea mai mare (după Rusia) și constituie principalul areal de confluență politico-economică și cultural-civilizațională din zona Mării Caspice.

Putem vedea faptul că statul Kazahstan leagă China de spațiul de extremă orientală al Europei și are Rusia creștină postată sub formă de „acoperiș” pe întreaga sa linie nordică. Întreaga regiune sudică a Kazahstanului este acoperită de statele cu populație preponderent turcică, dincolo de care se deschide geografic calea către Orientul Mijlociu. În acest fel, statul Kazahstan este un cap de pod între:

– cultura și civilizația chino-mongolă și cea europeană;

– cultura și civilizația turco-islamică și cea slavo-creștină;

– bazinul Mării Caspice (control ruso-chinez) și bazinul Mării Negre (control ruso-turc);

– Europa și Asia;

– Nordul și Sudul Asiei.

În acest fel, Kazahstan poate avea rolul de stat-pivot din mai multe puncte de vedere, Nu în ultimul rând, el este o zonă de tranzit între culturi și civilizații, între continente diferite, între spații de pace și de conflict, între mari puteri regionale și globale. Nu trebuie uitat faptul că acest stat se află în plină dezvoltare în momentul de față, iar într-un viitor mediu s-ar putea să asistăm la emergența unei adevărate puteri regionale în Asia Centrală^[18]. Este greu de estimat în acest moment care va fi efectul apariției acestei eventuale puteri regionale, căci Kazahstan este totuși un stat islamic, iar influențele asupra lui sunt exercitate concomitent de către Rusia, Turcia, China și probabil, SUA și Israel. Sunt foarte mulți factori greu de anticipat care pot să participe în ecuația echlibrului regional de putere din Asia, iar Kazahstanul va juca un rol important, dar nu putem ști în ce direcție și sens va pivota acest stat.

Axe politice

În cazul Mării Caspice nu se poate vorbi la ora actuală despre existența unor coaliții sau alianțe care să formeze structuri geometrice stabile, gen triunghi, patrulater etc., ci mai curând se manifestă niște axe de acțiune care deseori se înterpătrund, iar state care fac parte dintr-o anumită coaliție politică, militară, economică sau de altă factură, concomitent pot face parte și din alte structuri similare. Această amestecare ciudată a coalițiilor regionale este explicată prin faptul că avem de-a face cu o regiune de confluență nu doar între culturi și civilizații, dar și între zonele politico-militare diferite.

 – Axa Iran-Afganistan (fundamentalistă)

Aceste state sunt controlate de facțiuni fundamentaliste și este de așteptat să exercite influențe de această natură, dar nu putem anticipa sub ce formă și în ce context.

– Axa Turcia-Turkmenistan-Kazahstan (islamică)

Această axă este cea pe care se manifestă principala influență turcească^[19], accentuându-se pe latura sa islamică, dar având și alte conotații (economică, politică, poate și militară la un moment dat) funcție de context.

– Axa Rusia-Georgia-Armenia (ortodoxă)

Statele creștin-ortodoxe din regiune vor căuta să își unească resursele și să își apere interesele pe baza afilierii etno-religioase și geopolitice. Preponderența populației ortodoxe constituie un argument important și care produce efecte în mai multe privințe (cazul unor posibile alianțe politico-militare etc.).

– Axa Ex-Sovietică (influența rusă remanentă, inerțială)

Această axă conține toate statele ex-sovietice (Kazahstan, Azerbaidjan, Uzbekistan, Turkmenistan, Tadjikistan și Kîrghistan) și este formată ca atare prin acțiunea Rusiei care caută să își mențină controlul și influența asupra acestor state, devenind astfel principalul furnizor de securitate al lor și principalul partener economic și politic. Cum influențele din acest mediu geografic tind să devină tot mai diverse, rămâne de văzut dacă Rusia va reuși să își mențină supremația în regiunea ex-sovietică.

– Axa China-Kazahstan (influența chino-mongolă)

Fără nicio îndoială China va căuta în diverse feluri să se intercaleze în dezvoltarea economică a regiunii Mării Caspice vizând în special Kazahstanul^[20]. Se va baza pe tradiție și substratul istoric, mai ales că o bună parte din populație este de origine mongoloidă.

– Axa SUA-Israel (influența externă)

De mai multă vreme această axă există și este tot mai activă, chiar dacă până în momentul de față nu s-a dovedit prea eficace. Urmează să vedem cum vor evolua lucrurile.

Falii geopolitice

– Rusia/Georgia: vechi conflicte nesoluționate, existența unei părți a populației care este de factură islamică, precum și a unor facțiuni politice care sunt nemulțumite față de persistența hegemoniei rusești; toate acestea fac din Georgia o potențială zonă de conflict ale cărei unde de șoc se pot repercuta și asupra altor state din zonă.

– Iran/Israel: deși pare a fi un conflict fără legătură cu bazinul Mării Caspice, totuși prezența Iranului în arealul geografic al Mării Caspice precum și prezența în întreaga regiune caspică a populației preponderent islamice, face ca escaladarea conflictului dintre Iranul islamic și Israel să producă reverberații^[21] care să cuprindă întreaga lume islamică, mai ales că ajutoarele economice și militare dinspre Rusia, Iranul le primește tocmai prin intermedierea unor state de tranzit care sunt situate în bazinul Mării Caspice.

– Armenia/Azerbaidjan: un vechi conflict teritorial și interconfesional care poate să escaladeze și la un moment dat să se extindă către alte state din împrejurimi, mai ales că aspectul religios este unul evident; mediul islamic al bazinului Mării Caspice poate fi oricând dinamitat de escaladarea uni conflict de factură religioasă ori care începe ca o banală dispută teritorială dar poate îmbrăca la un moment dat și o formă religioasă.

– Rusia/Ucraina: conflict aflat în curs și care poate oricând escalada în maniere imprevizibile; laora actuală linia frontului pare să meargă de la est spre vest, dar nu putem ști când, cum și în ce moduri ar putea să escaladeze acest conflict, mai ales dacă la un moment dat ar fi implicate interesele islamiste^[22]; deocamdată conflictul se desfășoară exclusiv în lumea creștină și la o distanță apreciabilă față de Asia Centrală, însă nu putem ști niciodată ce evoluții ar putea avea un astfel de conflict, mai ales dacă Rusia va angrena și forțe militare altele decât cele rusești.

– Turcia/Irak: de asemenea, acesta este un conflict vechi care vizează populația kurdă din nordul Irakului și din anumite regiuni ale Turciei; la ora actuală se prefigurează ca fiind un conflict ireconciliabil, iar viitorul ne poate păstra multe surprize în privința manifestării lui și a formelor pe care le poate la un moment dat îmbrăca, inclusiv a consecințelor pe care le-ar putea avea asupra regiunii caspice.

– Cecenia: deși la ora actuală conflictul ruso-cecen pare a fi stins, nu putem ști niciodată când și cum acesta s-ar putea revigora brusc.

În fine, ar mai exista o falie la ora actuală aproape invizibilă: Kazahstan, în cazul în care infiltrarea SUA în această țară ar deveni la un moment dat mai importantă. Dacă americanii vor insista în privința infiltrării de agitatori în teritoriul Kazahstanului și vor avea succes în acțiunile lor de stârnire a unor incidente, vom asista la o confruntare a lor cu rușii.

Mize geopolitice, geostrategice, geoeconomice

Se prefigurează următoarele mize regionale în bazinul Mării Caspice:

*geopolitice

– hegemonice; mizele hegemonice se referă la permanenta încercare a puterilor regionale sau globale de a-și extinde și menține regiunile de control și influență; în mod evident, și în regiunea Mării Caspice se vor manifesta aceste tendințe; le vedem manifestându-se la ora actuală mai evident în state precum Georgia, Armenia și Kazahstan, unde rușii dețin populație slavă și de religie creștină;

– stabilirea unor capete de pod; puterile regionale sau globale care își manifestă interesul în regiunea Mării Caspice vor căuta să creeze și mențină capete de pod între diversele zone care prezintă importanță strategică, în scopul de a-și permite sau facilita accesul rapid și facil în anumite regiuni în caz de conflict sau în altfel de contexte; o zonă compatibilă a servi drept cap de pod este mai ales Kazahstanul, dar și Azerbaidjanul, Georgia, Armenia, Turkmenistan;

– formarea sau împiedicarea formării unor coaliții/alianțe; puterile globale sau regionale vor căuta să formeze și să consolideze coaliții sau alianțe regionale, ori dimpotrivă, să împiedice puterea adversă în încercarea acesteea de a forma astfel de coaliții/alianțe; în regiunea Mării Caspice în mod concomitent mai multe puteri au format deja sau caută să formeze noi alianțe, așa cum ar fi Rusia, Turcia, China, mai nou chiar și SUA și UE^[23], acestea din urmă căutând să atragă de partea lor unele state care dețin acces la regiunile cu importante resurse naturale;

*geostrategice

– dezvoltarea regională a unor state cu impact strategic; Rusia și China urmăresc în mod evident sprijinirea dezvoltării unor state din regiunea Mării Caspice, odată cu aceasta având în vedere să le transforme în state satelit ale lor sau cel puțin în parteneri economici captivi; în acest sens au fost luate în vedere programe mari de investiții în Kazahstan, Uzbekistan, Azerbaidjan și alte state mai îndepărtate față de Marea Caspică, dar importante pe harta regională a liniilor de transport energetic; pe de cealaltă parte, SUA dar și Turcia nu vor să se vadă excluse din schema dezvoltării economice regionale și încearcă să atragă unele state din această regiune pentru a deveni parteneri de afaceri și țări de interes pentru investitorii din occident; deocamdată, numai Rusia și China au stabilit parteneriate stabile și importante ca valoare a investițiilor și ca impact strategic al proiectelor respective;

– extinderea și controlul liniilor de transport energetic; fără nicio îndoială, schema regională a liniilor de transport a resurselor energetice fosile prezintă importanță strategică probabil mai mare decât cea regională, în contextul crizei energetice care se prefigurează; s-ar putea ca sistemul regional caspic de linii de transport energetic să capete o importanță strategică globală în viitorul nu prea îndepărtat;

– accesul la resursele naturale; alt aspect de importanță strategică, accesul la resurse, în special la resursele energetice, constituie unul din elementele de bază ale calculului strategic aferent regiunii Mării Caspice^[24]; resursele naturale ale bazinului caspic sunt uriașe, unele dintre ele încă neprospectate și deloc exploatate până în momentul de față.

*geoeconomice

– exploatarea resurselor naturale, în mod special a resurselor energetice fosile; până în clipa de față aceasta s-a dovedit a fi prima preocupare a rușilor și chinezilor, mai puțin a turcilor care deocamdată se intercalează în mediul caspic mai mult pe linie culturală; fără dubiu este faptul că SUA nu dorește să se vadă exclusă din schema exploatărilor din bazinul caspic și este foarte probabil să caute în continuare să atragă unele state din această regiune pentru a le deveni parteneri economici; Marea Caspică reprezintă cel de al treilea mare depozit de resurse  energetice fosile din lume, după Golful Persic şi Siberia rusească. Se poate afirmă că este ultimul mare rezervor de resurse fosile al lumii. La începutul sec. XXI, producţia statelor riverane era de 24,53 mil. barili dintre care Kazahstan avea ponderea cea mai mare, de 59% reprezentând 14,34 mil. Tone, Azerbaidjan a extras 27% (adică 6,71 mil. tone)^[25], iar Turkmenistan doar 14% reprezentând 3,48 mil. tone. Rusia s-a implicat direct în exploatare Mării Caspice susținând tehnologic și economic statele extractoare Azerbaidjan, Kazahstan și Turkmenistan. Kazahstan este considerat la ora actuală deținătorul celor mai importante rezerve de țiței din regiunea caspică, estimându-se un volum de până la 117 miliarde barili. Dacă această estimare este corectă, în varianta unei exploatări de 100 milioane tone țiței anual epuizarea zăcământului cunoscut s-ar face aproximativ într-un secol. În această afacere s-au implicat de la bun început SUA, Rusia și statul unde se află principalele zăcăminte, Kazahstan, astfel încât în extracție ponderile au revenit în valoare de 40% pentru Chevron, 25% pentru Mobil și 10% pentru Lukoil, iar Kazahstanului i-au revenit 25%.

Liniile de transport a resurselor energetice fosile care se află la ora actuală în bazinul caspic sunt situate deopotrivă în spațiul controlat de ruși, dar și de state membre NATO, cum ar fi Turcia. Una din ultimele investiții de acest gen a fost așa-numită conductă TAP (Trans-Adriatic Gas Pipeline) care are lungimea de 870 de kilometri și ar face parte dintr-un proiect mult mai mare (așa-numitul Coridor Sudic de Gaze) având o lungime de peste 3500 de kilometri. Odată finalizat, acest gazoduct ar trebui să poată transporta mai mult de 10 miliarde de metri cubi de gaze naturale pe an^[26]. Aceste gaze provin din zăcământul Shah Deniz II din Marea Caspică. Gazoductorul trebuie să treacă prin Georgia, Turcia, Grecia, Albania şi Marea Adriatică ajungând finalmente în Italia. În Marea Caspică se află încă mari surse de petrol și gaze naturale. Rezervele de petrol alcătuiesc din câte se pare mai mult de 10 miliarde tone, iar împreună cu gazele naturale ar ajunge la 18-20 miliarde tone.

– punerea la punct a unor rute comerciale stabile cu rol intercontinental; așa cum am mai arătat în lucrarea de față, regiunea Asiei Centrale constituie un loc foarte oportun pentru a realiza căi de legătură între continentele Europei și Asiei, între Asia/Europa și Orientul Mijlociu precum și între regiunile nordice și cele sudice^[27]; așa stând lucrurile se pot imagina mai multe scheme de posibile rute de comerț care să traverseze bazinul caspic de la nord la sud sau de la est la vest; regiunea este aproape virgină din acest punct de vedere, dar foarte oportună pentru astfel de proiecte, mai ales că existe mari regiuni de câmpie/tundră și care se pretează bine unor lucrări de contrucție pentru autostrăzi, căi ferate de mare viteză, conducte de transport sau altfel de rețele destinate transportului de mărfuri și persoane;

– crearea unei rețele intercontinentale de transport al resurselor energetice; există la ora actuală mai multe proiecte de acest gen destinate bazinului Mării Caspice, în unele fiind implicate chiar și puteri occidentale; s-au întocmit mai multe proiecte de conducte de țiței sau gazoducte, unele dintre acestea avantajând în mod deosebit statele europene; de regulă, Rusia a făcut opoziție față de toate astfel de proiecte insistând ca alimentarea Europei să se facă prin rețeaua de conducte deținute de Rusia sau care pot fi controlate de acest stat; chestiunea este și în momentul de față de mare interes mai ales că Orientul Mijlociu (mare bazin de resurse energetice fosile) pare a se îndrepta către război, iar în acest context s-ar putea să apară o criză energetică de mare amploare; dacă acest scenariu se adeverește, atunci următorul mare bazin energetic exploatabil (și la care ar putea avea acces și puterile occidentale) ar fi bazinul Mării Caspice urmat de bazinul Mării Negre.

Dinamici active

Fără nicio îndoială, principalele interese ale marilor puteri în privința bazinului Mării Caspice sunt cele legate de accesul la resursele energetice fosile. Am putea spune că în momentul de față dinamicile active ale regiunii caspice sunt centrate în jurul următoarelor elemente:

A– deschiderea unor noi exploatări de resurse naturale; reprezintă principalul interes actual în zona Mării Caspice, pe fondul temerilor privind criza energetică; harta resurselor energetice din regiunea eurasiatică ne indică localizarea în Asia a celor mai multe și mai importante zăcămînte, mai ales în Siberia și bazinele Mării Negre și Mării Caspice.

B– construirea unor rețele vaste și ramificate destinate transportului resurselor energetice;

C– prospectarea regiunii pentru exploatarea altor resurse naturale decât cele energetice;

Concluzii

Bazinul Mării Caspice constituie o regiune de mare interes în viitorul apropiat și mediu, în principal din perspectiva importanței sale economice, dar nu numai. Securitatea regională suferă modificări în măsura în care puteri emergente noi apar pe hartă, iar interesele geopolitice capătă noi forme și nuanțe. Această regiune constituie în momentul de față și mai ales pentru viitor:

– un cap de pod către centrul Rusiei, până nu demult un teritoriu izolat și aproape intangibil;

– o zonă de confluență între culturi și civilizații care sunt tradițional ostile și care în alte regiuni ale planetei nu ar admite nicio interacțiune amiabilă între ele;

– o zonă tampon între regiuni în care există conflicte manifeste ori latente;

– o regiune care conține potențiale state-pivot în cadrul confruntării dintre puterile globale;

– un spațiu din care, prin dezvoltarea economică și evoluția tehnologică, se pot forma puteri regionale emergente, altele decât cele tradiționale;

– poate constitui o regiune de cooperare, în cazul în care puterile globale care sunt actori în această scenă consimt să renunțe la confruntare și să coopereze, mai întâi în plan economic, apoi politic și militar;

– mediul caspic este sediul unor imense zăcăminte de resurse naturale neexploatate și nu ne referim aici doar la cele fosile, ci și la resurse minerale, forestiere, agricole etc.;

– prezența unor falii active în aproape toate laturile regiunii caspice transformă această regiune într-o potențială zonă de conflict, mai ales că populația este majoritar islamică.

Prin urmare, zona ocupată în principal de Kazahstan constituie o forță latentă pe scena geopolitică aurasiatică și un loc din care pot apare multe dezvoltări surprinzătoare ale conflictului care acum este în formă manifestă în partea de nord a bazinului Mării Negre.

Bibliografie

1. Altay Atlı, Turkey’s Evolving Role in Central Asia, Turkish Policy Quarterly, Vol. 19, No. 4, 2020;
2. Ariel Cohen, Israel’s Strategic Energy Interests in Central Asia and the Caspian Basin, Atlantic Council, Washington D.C., 2019;
3. Edward Lemon (ed.), Critical Approaches to Security in Central Asia, Open Book Publishers, Cambridge, 2020;
4. Edward Lemon, Erica Marat, Foreign Influence and State Development in Central Asia, Foreign Policy Research Institute, Philadelphia, 2021;
5. Galip Dalay, Turkey’s Eurasian Strategy: Ambitions and Realities, German Institute for International and Security Affairs (SWP), 2021;
6. International Energy Agency (IEA), Caspian Region Energy Review, Paris, 2022;
7. International Crisis Group, Nagorno-Karabakh: Seeking Stability amid Volatility, Europe Report No. 264, Brussels, 2022;
8. Mark Galeotti, The Chechen Factor in Russian Security Policy, Royal United Services Institute (RUSI), London, 2020;
9. Marlene Laruelle, Russia’s Central Asia Policy: Strategic Ambiguity and Regional Dynamics, PONARS Eurasia Memo, Washington D.C., 2020;
10. Marlene Laruelle, Russian Strategies in the Caspian Sea Region, Central Asia Program, George Washington University, Washington D.C., 2020;
11. Marlene Laruelle, The New Silk Road and Eurasia’s Future, Central Asia Program, George Washington University, 2020;
12. Michael Kofman, Rob Lee, Russia’s War in Ukraine: Strategic Lessons and Escalation Risks, Foreign Affairs, New York, 2023;
13. Nargis Kassenova, China’s Belt and Road and Its Impact on Central Asia, AsiaGlobal Papers No. 3, Asia Global Institute, University of Hong Kong, 2021;
14. Nargis Kassenova, Kazakhstan’s Multi-vector Foreign Policy: Dilemmas of the Balancing Game, Carnegie Endowment for International Peace, Washington D.C., 2023;
15. Nargis Kassenova, Kazakhstan’s Pivot Toward China: From Transit Corridor to Strategic Partner, Carnegie Endowment for International Peace, 2023;
16. Nargis Kassenova, Kazakhstan as a Geopolitical Pivot: Strategic Geography and Multi-vector Diplomacy, Carnegie Endowment for International Peace, 2023;
17. Paul Stronski, The United States and Central Asia: In the Steppes of the New Great Game, Carnegie Endowment for International Peace, Washington D.C., 2020;
18. Sebastian Schiek, Geopolitical Rivalries in Central Asia: The Role of External Actors, SWP Research Paper 10, Berlin, 2021;
19. Shireen Hunter, Iran and the World: Domestic Roots of Global Strategy, Palgrave Macmillan, Londra, 2020;
20. Trans Adriatic Pipeline AG, TAP Project Overview Report, Zurich, 2023;
21. United Nations Economic Commission for Europe (UNECE), Caspian Energy Outlook 2040, Geneva, 2021;
22. United Nations Environment Programme (UNEP), State of the Caspian Environment Report, Geneva, 2021;
23. Zaur Shiriyev, Energy Transit and Geopolitics in the Caspian Region, Jamestown Foundation, Washington D.C., 2022;
24. Zaur Shiriyev, The Caspian Sea Region in 2020s: Geopolitics, Energy and Environment, The Jamestown Foundation, Washington D.C., 2021.

Note

[1] Charles Clover, Black Wind, White Snow: The Rise of Russia’s New Nationalism, Yale University Press, New Haven, 2016, pp. 182–185;

[2] Martha Brill Olcott, Kazakhstan: Unfulfilled Promise, Carnegie Endowment for International Peace, Washington D.C., 2010, pp. 88–93;

[3] Alexandru Georgescu, Geopolitica resurselor și coridoarelor energetice din Eurasia, Editura Militară, București, 2021, pp. 57–63;

[4] Murat Laumulin, Geopolitical Challenges in Central Asia, Friedrich Ebert Stiftung, Almaty, 2018, pp. 14–18;

[5] Sebastian Schiek, Geopolitical Rivalries in Central Asia: The Role of External Actors, SWP Berlin, Research Paper 10, 2021, pp. 6–10

[6] Central Asia-Caucasus Institute, The Diverse Faces of Eurasia, Johns Hopkins University, Washington D.C., 2015, pp. 39–44;

[7] Altay Atlı, Turkey’s Evolving Role in Central Asia, Turkish Policy Quarterly, Vol. 19, No. 4, 2020, pp. 11–15;

[8] Marlene Laruelle, Russia’s Central Asia Policy: Strategic Ambiguity and Regional Dynamics, PONARS Eurasia Policy Memo, Washington D.C., 2020;

[9] Zaur Shiriyev, The Caspian Sea Region in 2020^s: Geopolitics, Energy and Environment, The Jamestown Foundation, Washington D.C., 2021, pp. 12–17;

[10] United Nations Environment Programme (UNEP), State of the Caspian Environment Report, Geneva, 2021, pp. 8–10;

[11] Marlene Laruelle, Russian Strategies in the Caspian Sea Region, George Washington University, Central Asia Program, Washington D.C., 2020, pp. 5–9;

[12] Shireen Hunter, Iran and the World: Domestic Roots of Global Strategy, Palgrave Macmillan, Londra, 2020, pp. 141–144;

[13] Ariel Cohen, Israel’s Strategic Energy Interests in Central Asia and the Caspian Basin, Atlantic Council, Washington D.C., 2019, pp. 141–144;

[14] Paul Stronski, The United States and Central Asia: In the Steppes of the New Great Game, Carnegie Endowment for International Peace, Washington D.C., 2020, pp. 9–14;

[15] Nargis Kassenova, China’s Belt and Road and Its Impact on Central Asia, AsiaGlobal Papers No. 3, Asia Global Institute, University of Hong Kong, 2021, pp. 7–11;

[16] Zaur Shiriyev, The New Geopolitics of the South Caucasus, Chatham House, London, 2021, pp. 21–26;

[17] Edward Lemon (ed.), Critical Approaches to Security in Central Asia, Open Book Publishers, Cambridge, 2020, pp. 44–49;

[18] Nargis Kassenova, Kazakhstan’s Multi-vector Foreign Policy: Dilemmas of the Balancing Game, Carnegie Endowment for International Peace, Washington D.C., 2023, pp. 6–9;

[19] Galip Dalay, Turkey’s Eurasian Strategy: Ambitions and Realities, German Institute for International and Security Affairs (SWP), 2021, pp. 6–9;

[20] Nargis Kassenova, Kazakhstan’s Pivot Toward China: From Transit Corridor to Strategic Partner, Carnegie Endowment for International Peace, 2023, pp. 11–13;

[21] Ali Fathollah-Nejad, Iran and Israel: Shadow Conflict and Regional Reverberations, SWP Policy Brief, Berlin, 2023, pp. 6–8;

[22] Michael Kofman, Rob Lee, Russia’s War in Ukraine: Strategic Lessons and Escalation Risks, Foreign Affairs, New York, 2023, pp. 19–23;

[23] Ibidem;

[24] United Nations Economic Commission for Europe (UNECE), Caspian Energy Outlook 2040, Geneva, 2021, pp. 29–33;

[25] International Energy Agency (IEA), Caspian Region Energy Review, Paris, 2022, pp. 9–13;

[26] Trans Adriatic Pipeline AG, TAP Project Overview Report, Zurich, 2023, pp. 4–7;

[27] Marlene Laruelle, The New Silk Road and Eurasia’s Future, Central Asia Program, George Washington University, 2020, pp. 20–24.