30 sept. 2024

Operațiunile de tip COIN. Studiu de caz Afganistan

de | postat în: Arhiva, Numărul 4, Securitate, Volumul 3 | 1

Intelligence Info - Descarcă PDFOstahie, Traian (2024), Operațiunile de tip COIN. Studiu de caz Afganistan, Intelligence Info, 3:4, 105-117, https://www.intelligenceinfo.org/operatiunile-de-tip-coin-studiu-de-caz-afganistan/

 

COIN Operations. Afghanistan Case Study

Abstract

The international security environment is rapidly changing. Globalization is the main phenomenon that influences the contemporary security environment, creating new risks and threats. International terrorism, structured in cross-border networks, represents the most serious threat to people’s lives and freedom, to democracy and other fundamental values ​​on which the democratic community of the Euro-Atlantic states is based. International terrorist networks have access to modern technology and can use bank transfers and fast means of communication to cause significant damage on a large scale. Despite the positive developments in the last decade and a half, the strategic area in which Romania is located is still rich in local conflicts, with strong implications for regional and European peace and security. They also fuel other forms of violence and crime and foster terrorism.

Keywords: security, operations, COIN, Afghanistan, Romania, globalization, terrorism

Rezumat

Mediul de securitate internațional se află într-o rapidă schimbare. Globalizarea este principalul fenomen care influențează mediul de securitate contemporan, creând, noi riscuri şi amenințări. Terorismul internațional, structurat în rețele transfrontaliere, reprezintă cea mai gravă amenințare la adresa vieții și libertății oamenilor, a democrației şi celorlalte valori fundamentale pe care se întemeiază comunitatea democratică a statelor euroatlantice. Rețelele teroriste internaționale au acces la tehnologia modernă și se pot folosi de transferuri bancare şi mijloace de comunicare rapide pentru a aduce prejudicii importante la scara largă. În pofida evoluțiilor pozitive din ultimul deceniu şi jumătate, arealul strategic în care este situată România este încă bogat în conflicte locale, cu puternice implicații pentru pacea și securitatea regională și europeană.  Ele alimentează, de asemenea, alte forme de violență și criminalitate şi favorizează terorismul.

Cuvinte cheie: securitate, operațiuni, COIN, Afganistan, România, globalizare, terorism

 

INTELLIGENCE INFO, Volumul 3, Numărul 4, Decembrie 2024, pp. 105-117
ISSN 2821 – 8159, ISSN – L 2821 – 8159
URL: https://www.intelligenceinfo.org/operatiunile-de-tip-coin-studiu-de-caz-afganistan/
© 2024 Traian OSTAHIE. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.

 

Operațiunile de tip COIN. Studiu de caz Afganistan

Traian OSTAHIE[1]

tostahie@yahoo.com

[1] Doctorand, Universitatea din Oradea, Școala Doctorală de Istorie

 

Mediul de securitate internațional se află într-o rapidă schimbare. Globalizarea este principalul fenomen care influențează mediul de securitate contemporan, creând, noi riscuri şi amenințări. Terorismul internațional, structurat în rețele transfrontaliere, reprezintă cea mai gravă amenințare la adresa vieții și libertății oamenilor, a democrației şi celorlalte valori fundamentale pe care se întemeiază comunitatea democratică a statelor euroatlantice. Rețelele teroriste internaționale au acces la tehnologia modernă și se pot folosi de transferuri bancare şi mijloace de comunicare rapide pentru a aduce prejudicii importante la scara largă.

Armele nucleare, chimice, biologice şi radiologice constituie o altă amenințare deosebit de gravă sub raportul potențialului de distrugere, în condițiile în care accesul la astfel de mijloace devine tot mai ușor din punct de vedere tehnologic. Riscul de prăbușire sau de evoluție anarhică a unor state posesoare de astfel de arme, autoritatea redusă exercitată de unele guverne asupra structurilor militare, precum și existenta unor regiuni aflate în afara controlului statal, favorizează dezvoltarea pieței negre pentru astfel de mijloace.

Criminalitatea organizată reprezintă o amenințare globală în evoluție, care a dobândit capacitatea de a influența politica statelor şi activitatea instituțiilor democratice. Aceasta constituie o expresie a proliferării unor fenomene negative care se amplifică în condițiile globalizării, precum și o consecință directă a gestionării ineficiente a schimbărilor politice, economice şi sociale profunde care s-au produs în Europa Centrală, de Est şi de Sud-Est în procesul de dispariție a regimurilor comuniste.

În pofida evoluțiilor pozitive din ultimul deceniu şi jumătate, arealul strategic în care este situată România este încă bogat în conflicte locale, cu puternice implicații pentru pacea și securitatea regională și europeană.  Ele alimentează, de asemenea, alte forme de violență și criminalitate şi favorizează terorismul. [1]

Conceptul de cea de-a patra generație a războiului modern  a apărut în gândirea modernă la sfârșitul anilor optzeci ai secolului trecut, ca un mod distinct de a caracteriza dinamica și direcția spre care se îndreaptă din punct de vedere strategic doctrina militară. Teoreticienii și analiștii militari au delimitat evoluția războiului modern în mai multe faze prima generație a războiului modern a fost cea de după pacea de la Westfalia, a fost dominată de războiul de mase și a culminat cu războaiele revoluției franceze și mai ales cu războaiele napoleoniene de la începutul secolului al XIX-lea.[2]

Armata României împreună cu structurile sale trebuie să țină pasul cu toate modificările care apar în ceea ce privește mediul de securitate internațional. De-a lungul timpului, structura armatei a trecut printr-un proces de transformare care a reprezentat o necesitate firească, ce a decurs din noile orientări strategice şi de transformare a Alianței. Acestea au permis lărgirea gamei de obiective şi procese destinate pregătirii forțelor pentru participarea la apărarea colectivă, îmbunătățirea capacităților pentru întreaga gamă de operații de management al crizelor şi a celor pentru operații de combatere a terorismului.

Strategia de transformare a Armatei României reprezintă viziunea pe termen mediu şi lung referitoare la dimensionarea, pregătirea şi înzestrarea Armatei României pentru a participa la operațiile viitoare. Aceasta strategie prezintă o viziune militară consolidată asupra viitoarei configurații a structurii de forțe și a capabilităților necesare îndeplinirii misiunilor de către Armata României. Conceptele şi capabilitățile adoptate şi proiectate sunt transpuse în cerințe şi planuri, prin intermediul procesului de planificare a apărării în consens cu standardele NATO. Ca urmare, procesul de restructurare şi modernizare a vizat desființarea, transformarea sau comasarea unor structuri care nu se mai justificau în Armata României, proces însoțit de o reducere corespunzătoare a numărului de posturi şi disponibilizare a personalului devenit excedentar. Transformarea în domeniul conducerii, comenzii şi controlului a vizat  reevaluarea şi reproiectarea structurii de conducere, comandă şi control existente în scopul optimizării actului decizional – acţional.[3]

Structura de comandă şi control a Armatei României trebuie să asigure o conducere eficientă a forțelor pe timp de pace, adaptarea cu ușurință a sistemului de conducere în situații de criză, la război sau pentru rezolvarea misiunilor în caz de urgențe civile, aplicabilă atât pentru conducerea forțelor în misiuni de apărare națională, pe timp limitat, cât şi pentru conectarea la un comandament aliat pe teritoriul național sau în afara acestuia, realizarea planificării, organizării, execuției și controlului într-un sistem integrat, logic şi coerent. [4]

Intervenția militară în scopul managementului conflictului poate lua diferite forme. Atunci când are un caracter de continuitate și devine un punct central al poziției adoptate de un stat față de un alt stat sau regiune, ca de exemplu inițiativele SUA în Orientul Mijlociu și în Africa de Sud, în ultimele decenii putem descrie aceste intervenții ca obiective strategice. În aceste exemple, managementul și finalizarea conflictului devin chintesența unei strategii regionale și cerințele  derivând din acestea modelează și alte politici regionale privind probleme ca, de exemplu transferurile de armamente, acțiunile sub acoperire, comerțul și sancțiunile comerciale, drepturile omului.[5]

Principalul obiectiv al operațiunilor COIN (Counter Insurgency) este acela de  dezvoltare a guvernanței eficiente prin promovarea unui guvern legitim. Transmiterea de legitimitatea apare atunci când guvernul obține acceptarea populara a autorității sale. Numai populația poate acorda legitimitate astfel încât atât insurgenții, cât și contra insurgenții sa concureze pentru aceasta. O dată ce legitimitatea a fost pierduta de către actorul politic, acțiunea militara poate aborda doar simptome ale unei pierderi de legitimitate.

Sprijinul pentru informații în operațiunile COIN este axat pe obținerea unei mai bune înțelegeri a mediului operațional. Mediul operațional este definit ca un compus din condiții, circumstanțe și influențe care afectează angajarea capacităților și a direcției cu privire la deciziile comandantului. Mai simplu spus, mediul operațional este totul, toată lumea și fiecare eveniment care se petrece în jurul nostru. În planificarea operațiunilor convenționale la nivelul tactic, mediul operațional pe care ne concentrăm este mediul fizic (obstacole; căi de apropiere; teren cheie; observație și câmpuri de foc; și, acoperire și ascundere) și apoi descriem inamicul. Mediile culturale și umane din zona de operații devin piese cheie ale mediului operațional.[6]

Intervențiile militare contemporane au fost descrise drept noi războaie care au modificat paradigma clasică a războiului tradițional spre una în care războiul are loc mai mult in interiorul statului, având un inamic mai greu de definit. Granițele dintre combatanți și non-combatanți au devenit estompate, cu teroriști ascunși în rândul populației civile.

Doctrina și practicile COIN își au rădăcinile cu mult timp înainte, undeva prin secolul XVIII-XIX. De-a lungul perioadei 1837-1901, în perioada Reginei Victoria, Marea Britanie a fost implicată în 70 de campanii militare, 18 dintre acestea fiind insurgențe. Datorită numeroaselor experiențe COIN a accentuat cooperarea civil-militară respectând statul de drept și folosind  forța minimă pentru a câștiga ”inimile și mințiile” populației locale. Cu toate acestea genul acesta de abordare a fost mai mult idealist, în realitate fiind practicată mai mult coerciția.[7]

Plecând de la acest model, dar și datorită efectelor nefavorabile pe care războaiele le-au avut, militarii occidentali și-au dat seama că uciderea civilului nu este cea mai bună soluție în majoritatea cazurilor. Doctrina modernă a COIN a încercat să se îndepărteze de la ucidere la grijă, unul dintre motive fiind și extinderea mass-mediei la nivel mondial și implicit a capacității de influențare a populației.

În anul 1950-2000 a fost o perioadă în care contra insurgența a fost o variantă strategică preferată de către majoritatea statelor, iar folosirea violenței a fost evitată în această perioadă pentru rezolvare unor conflicte. Principiile cheie ale doctrinei COIN au apărut în această perioadă ( de exemplu savanții Gaula, Thompson, Kitson ș.a)  care sunt utilizate și în ziua de azi.

Unul dintre principii este și controlul populației care presupune urmărirea mișcărilor acestora prin utilizarea punctelor de control, verificarea identității, relocare sau intimidare după caz. Al doilea principiu este obținerea de informații precise cu privire la organizația insurgentă astfel încât acestea să poată fi eliminate, capturate sau întoarse împotriva tovarășilor lor.

O altă componentă strategică este și îmbunătățirea calității și cantității forțelor de securitate locală pentru ca aceasta să ofere securitate și stabilitate cu puțin ajutor străin. De asemenea un alt principiu este și asistența în dezvoltarea unei guvernanțe locale corecte și responsabile.

În contextul experiențelor recente din Irak și Afganistan, a emergenței Statului Islamic din Irak, războiul hibrid, deși nu este un concept nou, a reintrat în atenția gânditorilor militari și a comunității academice. În acest context, unul dintre aspectele intens dezbătute este rolul pe care sistemul de Informații, Supraveghere şi Cercetare (Intelligence, Surveillance, Reconnaissance‒ISR) îl joacă în cadrul unor conflicte de tip hibrid. Spectrul conflictelor hibride este extrem de larg, însă una dintre principalele provocări pe care actorii statali le înfruntă este desfășurarea operațiilor de contra insurgență (Counter Insurgency ‒ COIN), în speță adresarea unor inamici hibrizi care acționează în cadrul unor mișcări insurgente. Una dintre componentele principale în cadrul operațiilor COIN o reprezintă sistemul ISR.[8]

Contra insurgența reprezintă un conflict desfășurat în interiorul unei entități statale care presupune existența unor acțiuni cumulate, din spectrul militar, economic, politic, paramilitar, psihologic şi civil care pot fi întreprinse de către o autoritate guvernamentală pentru înfrângerea unei insurgențe. Scopul ISR, în cadrul operațiilor COIN, este de a produce informații necesare atât pentru descoperirea structurilor insurgente, cât și a elementelor care sprijină insurgența. ISR trebuie să producă informații legate de activități atât fizice, cât și non fizice, inclusiv comportamente și tare socio-culturale, tranzacții financiare, acțiuni în mediul virtual/cyber.[9]

Analiza rolului sistemului ISR în cadrul COIN trebuie să pornească de la definirea termenilor, însă acest lucru este dificil atât timp cât nu există o abordare unanim acceptată. Existența și întrebuințarea mai multor variante de definiții și a interpretărilor asociate acestora permite diferitelor structuri militare, civile și de securitate să facă recurs la o abordare conformă cu interesele proprii, fapt ce produce confuzie în momentul apariției necesității de coordonare a eforturilor la nivel întrunit. ISR reprezintă o activitate care sincronizează și integrează planificarea și operarea forțelor, mijloacelor, senzorilor, capabilităților și sistemelor de procesare, exploatare și diseminare în sprijinul direct al operațiilor curente și viitoare. [10]

De regulă, sistemul ISR este parte a unei operații întrunite fiind centrat pe cerințele prioritare de informații (Priority Intelligence Requirements ‒ PIR) și răspunsul la cerințele critice de informații ale comandantului (Commander Critical Intelligence Requirements ‒ CCIR). ISR vizează structurile, procesele și produsele care-i permit comandantului să anticipeze amenințările şi să acționeze, în limita constrângerilor impuse de câmpul de luptă, pentru reducerea riscurilor asupra forțele proprii. O gestionare corespunzătoare a capabilităților ISR va îmbunătăți posibilitățile comandantului de a evalua un anumit eveniment şi de a planifica operațiile, pentru ca acestea să fie executate cu succes.[11]

Prin intermediul planului ISR, comandantul și statul major realizează în mod continuu planificarea, însărcinarea și utilizarea forțelor și mijloacelor de culegere.

Acestea culeg și transmit, în timp util, informații despre câmpul de luptă, precum și alte tipuri de informați. Atunci când situația o impune, capabilitățile ISR pot fi direcționate pentru a răspunde unor situații speciale, cum ar fi furnizarea de informații în cadrul unor operații de salvare a personalului propriu. [12]

ISR sprijină întreg spectrul de operații prin patru sarcini: sincronizarea ISR, integrarea ISR, supraveghere și cercetare . Supravegherea și cercetarea se referă la observarea sistematică a spaţiului (terestru, aerian, maritim şi submarin), a persoanelor, a locurilor sau a lucrurilor utilizând instrumente vizuale, fotografice, de ascultare ori alte mijloace. Supravegherea este observarea sistematică pentru a culege datele care sunt disponibile, pe când cercetarea este o misiune planificată cu scopul de a obține anumite date specifice . [13]

Scopul ISR în cadrul operațiilor COIN este de a produce informații necesare atât pentru descoperirea structurilor insurgente, cât și a elementelor care sprijină insurgența.

Există o serie de factori care sunt predominanți în direcționarea ISR în medii specifice COIN, cum ar fi: focalizarea către populația locală, culegerea desfășurată la toate eșaloanele, natura și localizarea insurgențelor. Operațiile ISR au menirea de a oferi factorilor de decizie informații precise, relevante și în timp util. Acest lucru se realizează prin utilizarea eficientă a capabilităților ISR, capitalizarea caracterului interoperabil al sistemelor ISR existente și accesarea surselor non tradiționale, prin integrarea acestora creându-se sinergie5 . Insurgența este un conflict militar şi politic de lungă durată, orientat pe slăbirea controlului, a puterii şi legitimității unui regim aflat la conducere, coroborat cu creșterea controlului, puterii şi legitimității insurgenților. Insurgența presupune folosirea organizată a subversiunii sau a violenței de către o organizație sau mișcare care urmărește să înlăture sau să forțeze schimbarea autorității de guvernare existente. [14]

Contra insurgența reprezintă un conflict desfășurat în interiorul unei entități statale care presupune existența unor acțiuni cumulate, din spectrul militar, economic, politic, paramilitar, psihologic şi civil care pot fi întreprinse de către o autoritate guvernamentală pentru înfrângerea unei insurgențe. COIN utilizează integrat mijloacele militare și civile pentru a obține limitarea insurgenței, concomitent cu adresarea cauzelor sale.[15]

În COIN, spre deosebire de războiul convențional, mijloacele non militare sunt adesea cele mai eficiente, iar forțele militare joacă doar rolul de a asigura un mediu permis pentru acțiunea acestora. De altfel, COIN include toate acele acțiuni militare, paramilitare, politice, economice, psihologice și civice luate de către un guvern pentru a înfrânge o insurgență. Operațiile COIN includ sprijinul acordat forțelor militare ale națiunii gazdă și programele de asistență de securitate, cum ar fi: vânzările de armament și tehnologie militară sau programele de pregătire și educație în domeniul apărării. Pentru înfrângerea unei insurgențe este vital să se evite crearea de noi luptători insurgenți, concomitent cu descurajarea celor existenți de a mai participa la insurgență. În acest sens, pot fi identificate mai multe linii de efort , astfel:

    • asigurarea securității civililor;
    • instaurarea controlului civil;
    • sprijinirea forțelor de securitate ale națiunii gazdă;
    • sprijinirea guvernării;
    • restaurarea serviciilor esențiale;
    • sprijinirea dezvoltării infrastructurii și economiei locale;
    • operațiile de monitorizare a situației informative locale. [16]

O campanie COIN cuprinde un mix de operații ofensive, defensive și de stabilitate executate în cadrul mai multor linii de operații. În conformitate cu doctrina NATO, principalele atribute ale COIN sunt:

  • întâietatea deciziei politice și un obiectiv politic clar definit;
  • este o luptă pentru câștigarea populației, nu împotriva acesteia;
  • relevanța legitimității intervenției;
  • operații direcționate prin informații;
  • unitatea de efort;
  • neutralizarea insurgenței și izolarea insurgenților față de rețeaua lor de sprijin;
  • pregătirea pentru o campanie de lungă durată;
  • este esențială asigurarea securității sub un regim de implementare a legii;
  • realizarea transferului responsabilităților, către forțele locale, cât mai curând cu putință;
  • identificarea rapidă a lecțiilor învățate și adaptarea la acestea.[17]

ISR în cadrul COIN include toate disciplinele de informații, toate sursele de informații și toate aspectele asociate procesului de culegere a informațiilor și transformare a acestora în produse de informații care să stabilească contextul, să creeze/îmbunătățească cunoașterea și să asigure fundamentarea deciziilor comandanților. ISR cuprinde întreg ciclul de informații, pornind de la planificare și direcționare, managementul misiunilor și culegerii, trasarea de sarcini, culegerea tehnică și culegerea din surse umane, procesarea, exploatarea, producția și diseminarea. Mai mult, în ceea ce privește OSINT-ul, informațiile din surse deschise, acesta include și sursele non tradiționale de informații politice, socio-culturale, comportamentale, economice și altele găsite în sectoarele publice și private.[18]

Pentru a adresa amenințările specifice COIN sunt necesare informații provenite atât prin metode și din sursele tradiționale, cât și non tradiționale. Nu există o anumită disciplină de informații sau tip de sursă în care să predomine culegerea, ci, în funcție de specificul local și instrumentele avute la dispoziție este nevoie de o abordare multi sursă și multidisciplinară.

În cadrul COIN există o nevoie inerentă de a utiliza anumite capabilități ISR împotriva unor „ținte” civile. De vreme ce atragerea populației civile este unul dintre scopurile primordiale în cadrul COIN, capabilitățile militare ISR sunt focalizate în această direcție, însă nu trebuie ignorată nici dimensiunea cinetică/capacitatea de lovire a forțelor armate. ISR trebuie să producă informații legate de activități atât fizice, cât și non fizice, inclusiv comportamente și tare socioculturale, tranzacții financiare, acțiuni în mediul virtual / cyber etc. [19]

Operațiunile de influență (IO) sunt recunoscute din ce în ce mai mult ca o forță de luptă semnificativă. În operațiunile COIN constituie o armă puternică „non-cinetică” în arsenalul comandantului; cu toate acestea, este un concept a cărui aplicare militară în ceea ce privește doctrina este încă în dezvoltare. Operațiunile de influență cuprind toate instrumentele „non-cinetice / neletale” disponibile pentru a afecta luarea deciziilor de părțile opuse.[20]

O instituție de vârf pentru formarea COIN în cadrul trupelor ISAF, pe nume ISAF COIN KABUL promovează ideea unei rețineri curajoase și concepte precum răbdare tactică. O reținere curajoasă înseamnă a avea curajul de a se abține de la reacția excesivă într-o interacțiune cu inamicul. Acest lucru este extrem de important de la cel mai mic nivel până la cel mai înalt. Anumite decizii care nu sunt cântărite corect pot periclita imaginea ISAF, imaginea militarilor și implicit relațiile cu populația locală.

Acest exercițiu de reținere curajos se reflectă în faptul că populația locală începe să înțeleagă să ISAF acționează în interesul lor. Acest lucru construiește public încrederea în eforturile unei unități și sprijinul pentru prezența și operațiunile acestora a crescut de-a lungul timpului.

Răbdarea tactică înseamnă așteptarea dezvoltării și desfășurării unei situații înainte de a reacționa la ea. Răbdarea tactică poate dura de la câteva secunde până la ore. Atât reținerea curajoasă, cât și răbdarea tactică ar trebui să fie predată la fiecare nivel militar. Centrul ISAF COIN din Kabul și echipa de consultanță și asistență ISAF colectează și împărtășește lecțiile pe care le-au învățat de la unități în ceea ce privește reținerea curajoasă și răbdare tactică.

Majoritatea unităților care operează în Afganistan sunt staționate în bazele mari de exploatare frontală (FOB) de unde efectuează patrule zilnice și alte operațiuni și apoi revin la acestea baze noaptea. Doctrina COIN solicită protecția 24 din 24 a civililor cu accent pe lăsând forțele de securitate în rândul populației.

Lipsa de securitate și protecție este cea mai importantă plângere din partea populațiilor locale. Când au fost întrebași afganii care sunt principalele probleme cei mai mulți respondenți din zona lor au declarat că ISAF nu a putut proteja populația  24 din 24 atât fizic cât și psihologic din partea insurgenților. Chiar și după ce zona specială este curățată de insurgenți ca urmare a operațiunilor ISAF, amenințarea din partea insurgenților este încă prezentă. Insurgenții profită de lipsa prezenței ISAF 24 din 24 pentru a-și extinde influența de intimidare și atacuri asupra civililor și a infrastructurii pe care o folosesc.

O inițiativă interesantă cu scopul de a face față problemei dificile din Afganistan este așa numita Village Stability Operation (VSO). VSO este un program care oferă securitate, guvernare și dezvoltarea comunităților satelor sau regiunilor din Afganistan. Conceptul a fost dezvoltat de Forțele Speciale din SUA care sprijină programe locale de apărare și supraveghere comunitară cu scopul de a favoriza o stabilitate de durată oamenii la nivel local. VSO dintr-un sat sau district include o forță specială mică echipă.[21]

Concluzii

În contextul din Afganistan, insurgența se caracterizează a fi o bătălie politico-militară, organizată, şi de lungă durată, a militanților anti-coaliție pentru a slăbi controlul și legitimitatea guvernului afgan în timp ce încearcă să-și crească propriul lor control. Puterea politică este punctul central în orice mișcare de insurgență şi astfel acesta trebuie să fie și punctul central al strategiei de contra insurgență. Punctul central de gravitate pentru contra insurgență este poporul afgan, sprijinul și acceptul acestuia determinând în ultimă instanță cine va deține puterea politică şi cine va controla țara. Ambele părți, atât insurgenții cât şi contra insurgenții sunt într-o strânsă competiție pentru sprijinul populației. Astfel, câștigarea sprijinului poporului afgan este obiectivul strategic al operațiilor de contra insurgență din Afganistan.

Pentru contra insurgență, sprijinul populației nu înseamnă doar simpatie şi aprobare, ci şi participarea activă în lupta împotriva insurgenților. David Galula împarte populația în trei categorii: minoritatea activă în sprijinul cauzei, majoritatea neutră şi minoritatea activă împotriva cauzei. A doua lui lege a contra insurgenței este ca aceasta să se sprijine pe minoritatea activă care favorizează contra insurgenţii şi care va influența majoritatea neutră să elimine şi neutralizeze minoritatea care favorizează insurgenții. Obiectivul este separarea insurgenților de populație. A-i izola înseamnă a-i face ineficienți, expuși. Toate eforturile operațiilor de contra insurgență trebuie să aibă acest obiectiv în minte.

Insurgenții au marele avantaj asimetric asupra contra insurgenților în lupta pentru sprijinul popular, deoarece insurgenții trăiesc şi se mișcă mult mai liber în mijlocul populației, separarea lor de populație fiind foarte dificilă. Pentru a separa insurgenții de populație, contra insurgenții trebuie să-şi focalizeze operațiile şi eforturile în patru arii cheie: securitate, guvernanță, servicii şi legitimitate. Guvernul trebuie să-şi exercite voința şi puterea în politică, armată, economie, societate, informații şi infrastructură pentru a fi puterea dominantă în aceste domenii cheie. Rezolvarea nemulțumirilor şi asigurarea nevoilor de bază ale populației sunt un prim pas pentru a separa şi izola insurgenții de populație.

Asigurarea securității este piatra de hotar a operațiilor de contra insurgență, pentru că grija fundamentală a populației este, în primul rând, pentru securitatea sa fizică împotriva crimei şi insurgenței. În Afganistan acest obiectiv este în primul rând o funcție a coaliției forțelor în coordonare cu Armata Naționala a Afganistanului (ANA) și Poliția Națională Afgană (ANP). De altfel, pentru SUA, cei trei stâlpi ai strategiei sale de securitate în Afganistan sunt continuarea operațiilor militare, echipe locale angrenate în reconstrucție și echiparea și antrenarea ANA și ANP. Scopul strategiei de securitate este nu doar eliminarea insurgenților din mijlocul populației dar şi oferirea unui mediu în care guvernul să poată asigura oamenilor servicii de bază, cum ar fi electricitatea, apa, drumurile, asistența medicală etc. Când o zonă are asigurată securitatea fizică, guvernul afgan este în măsură să rezolve problemele oamenilor şi să instituie reforme pozitive şi permanente care să fie în avantajul acestora.

Din păcate, contra insurgența în Afganistan s-a dovedit ineficientă în cel puțin două aspecte fundamentale:

  • nu a reușit să prevină actele de violență împotriva populației civile de către talibani şi de alte elemente ale insurgenței;
  • rata mare de victime afgane a subminat sprijinul populației în favoarea prezenței militare străine în țara lor.

Este din ce în ce mai evident că forțele internaționale nu au reușit până acum să protejeze în mod adecvat civilii afgani de amenințarea grupurilor talibane şi teroriste. Situația securității în Afganistan s-a degradat constant de la invazia din 2001, condusă de SUA, până la punctul în care afganii au devenit mai puțin siguri decât erau sub regimul taliban. Este limpede că această creștere a insecurității este un rezultat al intensificării insurgenței talibane care apelează din ce în ce mai mult la atacuri sinucigașe cu bombe şi alte tactici teroriste. Al doilea mod în care doctrina de contra insurgență a SUA a eșuat, ba chiar s-a dovedit contraproductivă, este numărul mare de victime ca rezultat direct al tacticilor militare americane. Anul 2009 a cunoscut o creștere a civililor uciși de forțele internaționale, 2.412 de victime, o creștere cu 14% față de anul precedent. Numărul de civili uciși a slăbit serios sprijinul pentru prezența militară internațională în ochii publicului afgan, simultan erodând şi câștigul pe tărâmul guvernării şi economiei, amplificând, în schimb, sprijinul pentru talibani.

Bibliografie

  • Steve Coll, La guerra segreta della CIA. L’America, l’Afghanistan e Bin Laden dall’invasione sovietica al 10 settembre 2001, BUR-Rizzoli, Milano 2008;
  • Cpt. Drd Maximilian Paul Tofan, Forțele Speciale în conflictele militare contemporane,  Buletinul Universității Naționale de Apărare ” Carol I” , Decembrie 2016.
  • Col. conf. univ. dr. Cristian Octavian Stanciu, Insurgență/Contrainsurgență – Formă atipică de manifestare a acțiunilor militare, Buletinul Universității Naționale de Apărare.
  • Colonel dr. Costică Țenu, ”Curs de artă operativă – Corelația structurilor forțelor active ale forțelor terestre cu posibilitățile acționare ale acestora în situații de criză șI la război”, Academia de Înalte Studii Militare, Colegiul de Comandă șI Stat Major, București, 2003.
  • Doru-Claudian Frunzulică, Marea Ecuație : Afganistan, Editura RAO, București 2013.
  •  Teodor Frunzeti, Soluționarea crizelor internaționale- mijloace militare și nemilitare, Institutul european, Iași, 2006
  • Teodor Frunzeti, ”Insurgența și contrainsurgența. Implicații asupra securității umane”, fragment din sesiunea științifică anuală ”Impactul evoluției relațiilor internaționale asupra mediului de securitate”, Noiembrie 2010, Centrul de Studii Strategice de Apărare și de Securitate, Editura Universității  Naționale de Apărare ”Carol I ”.
  • Dr. Virgil Bălăceanu, Daniel Arsene, ”Impactul provocărilor actuale și viitoare ale mediului de securitate asupra înzestrării și arhitecturii de forțe al Armatei României”, fragment din sesiunea științifică anuală ”Impactul evoluției relațiilor internaționale asupra mediului de securitate”, Noiembrie 2010, Centrul de Studii Strategice de Apărare și de Securitate , Editura Universității  Naționale de Apărare ”Carol I”.
  • Adrian Ivan,  ”Considerații privind rolul sistemului de informații, supraveghere și cercetare în operațiile de contrainsurgență”  Buletinul Universității Naționale de Apărare “Carol I”.
  • Robert Beljan, What lesson from ISAF Operation can be drawn from UN PKOS, Armed Force of Bosnia and Herzegovina.

Surse web

Note

[1] Dr. Virgil Bălăceanu, Daniel Arsene, Impactul provocărilor actuale și viitoare ale mediului de securitate asupra înzestrării și arhitecturii de forțe al Armatei României, fragment din sesiunea științifică anuală ”Impactul evoluției relațiilor internaționale asupra mediului de securitate” Noiembrie 2010, Centrul de Studii Strategice de Apărare și de Securitate , Editura Universității  Naționale de Apărare ”Carol I”, p. 51.

[2] Teodor Frunzeti, ”Soluționarea crizelor internaționale- mijloace militare și nemilitare” Institutul european, Iași, 2006, pag 96, alin 5.

[3] Dr. Virgil Bălăceanu, Daniel Arsene, op. cit., p. 59, alin 2.

[4] Teodor Frunzeti,  op. cit.,  p. 123-135.

[5] Teodor Frunzeti  op. cit., p. 135.

[6] Robert Beljan, op. cit.

[7] Idem.

[8] Mr. Dr. Adrian Ivan,  Considerații privind rolul sistemului de informații, supraveghere și cercetare în operațiile de contrainsurgență, Buletinul Universității Naționale de Apărare Carol I.

[9]Idem.

[10]Idem.

[11]Idem.

[12]Idem.

[13] Ibidem, p. 65.

[14] Mr. Dr. Adrian Ivan,  Considerații privind rolul sistemului de informații, supraveghere și cercetare în operațiile de contrainsurgență,  Buletinul Universității Naționale de Apărare Carol I.

[15] Idem, 67.

[16] Mr.  Dr.  Adrian Ivan,  Considerații privind rolul sistemului de informații, supraveghere și cercetare în operațiile de contrainsurgență,   Buletinul Universității Naționale de Apărare Carol I.

[17] Idem, p. 69.

[18]Ibidem, 69-70.

[19] Idem, 72.

[20]Robert Beljan, What lesson from ISAF Operation can be drawn from UN PKOS, Armed Force of Bosnia and Herzegovina,  p.  28.

[21]Robert Beljan,  op. cit.,  p. 39.

30 sept. 2024

Strategia națională de contrainformații a SUA, 2024

de | postat în: Media | 0

(Traducere: George V. Scripcariu)

 

1 august 2024

 

În calitate de Președinte, cea mai mare obligație a mea este să conduc Guvernul nostru în protejarea Statelor Unite ale Americii. O parte esențială a acestei îndatoriri solemne este identificarea și contracararea amenințărilor de informații străine îndreptate împotriva Statelor Unite și a aliaților și partenerilor săi.

Serviciile de informații și securitate străine și intermediarii acestora persistă în încercarea de a achiziționa cele mai sensibile informații, tehnologii și proprietate intelectuală ale noastre. Actorii non-statali urmează aceeași cale. Entitățile de informații străine caută, de asemenea, să profite de proliferarea instrumentelor disponibile comercial pentru a efectua supravegheri; a colecta cantități vaste de date personale anterior indisponibile; și a se poziționa pentru a perturba infrastructura, industriile și instituțiile noastre.

Pentru a ține pasul cu aceste amenințări, Strategia Națională de Contrainformații oferă o direcție strategică pentru Guvernul Federal al Statelor Unite și comunitatea sa de contrainformații. Bazată pe amenințările actuale și anticipate ale serviciilor de informații străine, această strategie actualizează prioritățile noastre de contrainformații și le aliniază cu prioritățile strategice mai largi stabilite în Strategia de Securitate Națională.

Mai presus de toate, Strategia Națională de Contrainformații oferă o viziune care ghidează eforturile noastre de a lucra împreună pentru a menține această țară în siguranță și asigură că suntem bine poziționați pentru a contracara amenințările serviciilor de informații străine.

 

17 octombrie 2022

 

Evaluarea Națională de Identificare și Prioritizare a Amenințărilor din 2022, care reprezintă o evaluare de consens a amenințărilor serviciilor de informații străine cu care se confruntă Statele Unite, sporește capacitatea noastră de a ne proteja Națiunea.

Această evaluare subliniază amenințările serviciilor de informații străine cu care ne confruntăm în ceea ce privește infrastructura critică, instituțiile publice și private și activele militare. O gamă tot mai largă de actori statali și non-statali vizează Statele Unite, iar unii cooperează pentru a-și atinge obiectivele.

Serviciile de informații ostile și actorii non-statali devin tot mai capabili, ajutați de instrumente tehnice din ce în ce mai sofisticate și disponibile comercial. Aceștia încearcă să acceseze sistemele și infrastructura Guvernului SUA, să submineze sectorul nostru privat prin spionaj comercial, să încalce confidențialitatea cetățenilor americani prin furtul de date și să modeleze politica și opinia publică din SUA prin operațiuni de influență.

Ghidată de această evaluare, Administrația mea va dezvolta și implementa o abordare coordonată la nivel guvernamental pentru a descuraja, detecta și perturba amenințările serviciilor de informații străine.

Vom lucra cu partenerii și aliații noștri de acasă și din străinătate pentru a asigura o postură proactivă de contrainformații și securitate. Vom valorifica capabilitățile Guvernului Federal și vom colabora cu guvernele statale și locale, sectorul privat și societatea civilă pentru a ne proteja infrastructura critică, datele, tehnologiile avansate și avantajul economic.

Îmi ofer sprijinul deplin și încurajez inițiativele viitoare de a ne avansa capabilitățile de contracarare a amenințărilor serviciilor de informații străine.

 

Cu sinceritate,

[Semnătură]

Joe Biden

 

Biroul Directorului Serviciilor Naționale de Informații

Centrul Național de Contrainformații și Securitate

Washington, DC

 

Națiunea noastră se confruntă cu amenințări semnificative și complexe din partea unor adversari de informații străini agresivi și capabili – inclusiv Rusia, Republica Populară Chineză, Iran și Coreea de Nord, precum și alți actori statali și non-statali străini care caută în mod activ să provoace daune grave Statelor Unite, poporului și instituțiilor sale. Comunitatea de contrainformații a SUA are sarcina de a identifica, înțelege și neutraliza activitățile și capabilitățile de informații străine în Statele Unite; de a atenua amenințările din interior; de a proteja informațiile și facilitățile sensibile și clasificate ale SUA de penetrări tehnice, spionaj și alte amenințări de informații; și de a proteja interesele, activele și persoanele SUA acasă și în străinătate de sabotaj, asasinare sau alte activități sau operațiuni de informații străine.

Această Strategie Națională de Contrainformații – dezvoltată de Centrul Național de Contrainformații și Securitate, în cooperare cu parteneri din Guvernul SUA și Comunitatea de Informații – pune bazele unui program strategic de contrainformații pentru a prioritiza și integra activitățile de contrainformații în vederea perturbării sau compromiterii capacității entităților de informații străine de a dăuna intereselor de securitate națională ale Statelor Unite, fie pe plan intern, fie în străinătate. Aceasta este concepută pentru a stimula integrarea, acțiunea și resursele în întreaga comunitate de contrainformații pentru a depăși și constrânge entitățile de informații străine, a proteja avantajele strategice ale Americii și a investi în viitor pentru a dezvolta capabilitățile și reziliența necesare pentru a face față amenințărilor și provocărilor actuale și viitoare.

Amploarea, complexitatea și urgența amenințărilor serviciilor de informații străine cu care se confruntă Statele Unite necesită implicarea partenerilor și a publicului din întreaga societate pentru a împărtăși informații, a identifica și atenua vulnerabilitățile, a consolida apărarea și a construi reziliența, și a lucra împreună pentru a combate aceste amenințări și a depăși provocările pentru a ne proteja poporul, instituțiile și avantajele strategice. Centrul Național de Contrainformații și Securitate se angajează să coordoneze acest efort și să lucreze cu guvernele federale, statale și locale, sectorul privat, mediul academic și partenerii noștri străini pentru a contracara aceste amenințări ale serviciilor de informații străine la adresa securității noastre naționale și economice și a modului nostru de viață american.

Pilon Unu – Depășirea și constrângerea entităților de informații străine

  1. Detectarea, înțelegerea și anticiparea amenințărilor serviciilor de informații străine
  2. Contracararea, degradarea și descurajarea activităților și capabilităților serviciilor de informații străine
  3. Combaterea activităților cibernetice ale serviciilor de informații străine

Pilon Doi – Protejarea avantajelor strategice ale Americii

  1. Protejarea persoanelor împotriva țintelor și colectării de informații străine
  2. Protejarea democrației împotriva influenței maligne străine
  3. Protejarea tehnologiei critice și a securității economice a SUA
  4. Protejarea infrastructurii critice a națiunii
  5. Reducerea riscurilor pentru lanțurile de aprovizionare cheie ale SUA

Pilon Trei – Investiția în viitor

  1. Construirea capabilităților, parteneriatelor și rezilienței în domeniul contrainformațiilor

Viziune: O națiune făcută mai sigură de o comunitate de contrainformații rezilientă și inovatoare care protejează Statele Unite și interesele sale de amenințările serviciilor de informații străine.

Misiune: Identificarea, înțelegerea și neutralizarea amenințărilor serviciilor de informații străine și protejarea intereselor, activelor și persoanelor SUA acasă și în străinătate împotriva spionajului, sabotajului, asasinării sau a altor activități sau operațiuni de informații străine.

Această Strategie Națională de Contrainformații oferă o direcție strategică pentru Guvernul Federal al SUA și comunitatea de contrainformații (CI) pentru următorii trei ani. Aceasta aliniază eforturile CI la prioritățile de securitate națională prezentate în Strategia de Securitate Națională a SUA, precum și în alte strategii naționale, și actualizează prioritățile comunităților CI pe baza peisajului actual și anticipat al amenințărilor serviciilor de informații străine. Această strategie comunică aceste priorități practicienilor CI și aliaților, partenerilor, clienților și publicului nostru și oferă un cadru pentru planificarea strategică și operațională, programare, alocarea resurselor și evaluare.

 

Peisajul amenințărilor serviciilor de informații străine

Statele Unite se confruntă cu amenințări din partea entităților de informații străine (FIE) care sunt fără precedent în amploarea, volumul, sofisticarea și impactul lor. O gamă tot mai largă de actori încearcă să fure secrete naționale, date sensibile, proprietate intelectuală și capacități tehnice și militare și să submineze și să perturbe operațiunile de politică externă și de informații ale SUA. FIE se poziționează pentru a compromite sau deteriora infrastructura critică pentru sănătatea, siguranța și activitatea economică a SUA și încearcă să influențeze politica și opinia publică din SUA și să submineze democrația noastră. Acestea combină tehnici sofisticate cu abordări tradiționale, folosind în același timp instrumente tehnice și cibernetice din ce în ce mai puternice, disponibile pe scară largă și ușor de utilizat. Aceste activități reprezintă amenințări imediate pentru securitatea noastră națională, bunăstarea economică, siguranța fizică, procesele democratice și coeziunea socială.

  • Republica Populară Chineză (RPC) și Rusia reprezintă cele mai semnificative amenințări de informații, dar și o serie de alți actori statali și non-statali vizează Statele Unite. Entitățile comerciale joacă roluri de facilitare din ce în ce mai importante pentru FIE.
  • Principalii noștri adversari se consideră deja angajați într-o competiție intensă și multifațetată cu Statele Unite. Ca atare, serviciile lor de informații efectuează frecvent operațiuni mai agresive care se încadrează în „zona gri”, un spațiu între război și pace care cuprinde activități de informații care împing limitele normelor acceptate, cum ar fi influența ascunsă, subversiunea politică și operațiunile în spațiul cibernetic.
  • De asemenea, vedem că principalii noștri adversari cooperează mai frecvent între ei, sporind amenințarea pe care o reprezintă pentru Statele Unite.

Zona pe care trebuie să o apărăm se extinde pe măsură ce adversarii vizează o gamă tot mai largă de entități din sectorul public și privat și folosesc o varietate de căi de abordare, în același timp în care folosim mai multe dispozitive conectate și platforme la distanță care ne pun în pericol datele, rețelele și infrastructura.

  • FIE încearcă să colecteze informații de la practic toate departamentele și agențiile Guvernului SUA, guvernele statale și locale, contractorii de apărare autorizați, firmele comerciale din numeroase sectoare, grupurile de reflecție și instituțiile academice. Adversarii urmăresc nu numai informații clasificate, ci și vaste depozite de materiale neclasificate care pot susține obiectivele lor politice, economice, de cercetare și dezvoltare (R&D), militare și de influență, iar încercările lor de a viza persoanele din SUA, lanțurile de aprovizionare și infrastructura critică.

Adversarii folosesc tehnologie de ultimă generație – cum ar fi instrumente cibernetice avansate, dispozitive biometrice, sisteme fără pilot, imagini de înaltă rezoluție, echipamente de supraveghere tehnică îmbunătățite, programe spion comerciale și Inteligență Artificială (IA) – pentru a-și îndeplini misiunile de spionaj, contraspionaj și influență. Această tehnologie este ușor de utilizat, mai ieftină și mai disponibilă comercial, aducând-o la îndemâna chiar și a FIE relativ nesofisticate. Ritmul exponențial al schimbărilor tehnologice complică eforturile de dezvoltare și menținere a unor apărări adecvate.

Amenințările din interior sunt, de asemenea, o vulnerabilitate. În unele cazuri, persoanele din interior își folosesc accesul autorizat, cu sau fără știință, pentru a aduce prejudicii securității Statelor Unite. În alte cazuri, FIE vizează, solicită și constrâng în mod activ persoanele pentru a obține informații, a compromite infrastructura critică sau a fura secretele noastre.

Privind înainte, peisajul informațiilor va rămâne dinamic și periculos. Adversarii noștri actuali vor deveni mai pricepuți, iar noi actori de amenințare vor intra în scenă, consolidați de progresele tehnologice și de colaborarea sporită. Interconectarea globală va continua să lase rețelele și lanțurile noastre strategice de aprovizionare vulnerabile la FIE. Comunitatea CI a SUA trebuie să lucreze împreună pentru a prioritiza și integra eforturile lor de a contracara activitățile FIE și de a perturba și degrada capacitatea acestora de a dăuna intereselor de securitate națională ale Statelor Unite.

 

PILON UNU

Depășirea și constrângerea entităților de informații străine

FIE operează din ce în ce mai mult într-o zonă gri între război și pace care valorifică activitățile de informații pentru a împinge limitele normelor acceptate fără a recurge la un conflict deschis. Pentru a combate acest lucru, trebuie să anticipăm mai bine amenințările serviciilor de informații străine și să lucrăm împreună pentru a contracara activitățile de informații dăunătoare și pentru a degrada capacitățile actorilor de amenințare.

 

OBIECTIVUL 1

Detectarea, înțelegerea și anticiparea amenințărilor serviciilor de informații străine

Identificarea și evaluarea noilor amenințări emergente ale FIE, a vulnerabilităților și a condițiilor și mediilor operaționale în schimbare pentru a detecta, înțelege și anticipa planurile și activitățile FIE, a identifica oportunități de acțiune și a oferi avantaj decizional.

Operațiuni agresive de informații sunt folosite împotriva Statelor Unite de către adversarii noștri. Agențiile de informații și de aplicare a legii au lucrat împreună pentru a perturba operațiunile și a expune ofițerii de informații străini, dar în era actuală a competiției strategice, multe activități de informații ale RPC, Rusiei și Iranului rămân nedetectate. Pentru a combate mai eficient amenințarea tot mai mare a serviciilor de informații străine, trebuie să știm mai multe despre planurile, intențiile, tehnicile, activitățile și vulnerabilitățile adversarilor noștri și să împărtășim mai bine aceste informații cu factorii de decizie cheie. Trebuie să ne concentrăm nu numai pe colectarea secretelor, ci și pe valorificarea mai bună a informațiilor disponibile în mod deschis. Comunitatea CI trebuie să utilizeze mai eficient instrumentele existente și să dezvolte noi instrumente și tehnologii pentru a ne ajuta să înțelegem mai bine amploarea și natura amenințării. În plus, trebuie să depășim simpla detectare a activităților adversarilor noștri și să fim capabili să le anticipăm, oferind factorilor de decizie și ofițerilor CI și de securitate informațiile de care au nevoie pentru a combate adversarii noștri în domeniul informațiilor.

Pentru a atinge acest obiectiv, Guvernul SUA va:

  • Extinde dezvoltarea, adoptarea și integrarea capabilităților inovatoare de colectare umană, tehnică și din surse deschise asupra FIE, a intermediarilor și facilitatorilor acestora pentru a obține o perspectivă și o înțelegere unică asupra planurilor, intențiilor, capabilităților și vulnerabilităților lor.
  • Dezvolta și implementa mecanisme pentru a împărtăși mai rapid și mai eficient informații despre amenințările FIE între guvernele federale, statale, locale, tribale și teritoriale, sectorul privat și cu partenerii străini pentru a oferi operatorilor, factorilor de decizie și partenerilor CI perspective oportune și acționabile privind amenințările din partea FIE și din interior.
  • Consolida standardele, procesele și practicile de colectare, analiză și raportare CI pentru a îmbunătăți tehnicile de lucru și a reduce riscul de manipulare și înșelăciune din partea FIE.

 

OBIECTIVUL 2

Contracararea, degradarea și descurajarea activităților și capabilităților serviciilor de informații străine

Orchestrarea, facilitarea, sprijinirea și desfășurarea de activități CI ofensive coordonate și măsuri defensive pentru a contracara activitățile FIE, a degrada capacitățile acestora și a descuraja viitoarele amenințări FIE.

FIE s-au dovedit abile în furtul secretelor noastre, a datelor sensibile și a proprietății intelectuale; exercitând influență asupra politicii și opiniei publice; și făcând rău persoanelor din SUA. Este imperios ca comunitatea CI – lucrând cu partenerii noștri de la toate nivelurile guvernamentale și din țările cu aceeași viziune – să contracareze și să prevină mai eficient aceste activități, folosind întreaga gamă de instrumente aflate la dispoziția noastră pentru a crește costurile și a reduce probabilitatea de succes a acestor operațiuni.

Pentru a atinge acest obiectiv, Guvernul SUA va:

  • Valorifica întreaga gamă de autorități CI și va încorpora instrumente și tehnici inovatoare – inclusiv soluții și infrastructură avansate de tehnologie a informației (IT), gestionarea cunoștințelor și IA – pentru a permite și desfășura activități CI ofensive și defensive creative pentru a identifica, perturba și degrada activitățile de informații ale adversarilor noștri.
  • Descoperi, ilumina și neutraliza activele și facilitatorii netradiționali ai FIE adversare pentru a degrada capacitățile lor operaționale și a împiedica activitățile viitoare.
  • Crește integrarea în planificarea, orchestrarea și executarea activităților CI strategice pentru a optimiza resursele și coordonarea în vederea modelării mediului informațional al adversarului și perturbarea amenințării FIE.

 

OBIECTIVUL 3

Combaterea activităților cibernetice ale serviciilor de informații străine

Construirea de parteneriate și valorificarea autorităților și capabilităților CI și a altor autorități și capabilități adecvate pentru a desfășura operațiuni proactive și integrate pentru identificarea, perturbarea, degradarea, neutralizarea și manipularea capacității și disponibilității FIE de a utiliza domeniul cibernetic pentru a amenința interesele SUA.

Amenințările cibernetice din partea statelor națiune și a reprezentanților acestora rămân acute. FIE utilizează domeniul cibernetic pentru a-și desfășura întreaga gamă de activități, de la colectarea de informații sensibile la perturbarea și distrugerea rețelelor, la influența malignă străină și monitorizarea dizidenților. Acestea utilizează instrumente tehnice – și adesea disponibile comercial – pentru a compromite rețelele de calculatoare și dispozitivele mobile și conectate. Deși un număr tot mai mare de țări și actori non-statali au aceste capabilități, suntem cel mai îngrijorați de Rusia, RPC, Iran și Coreea de Nord. În plus, un număr tot mai mare de firme comerciale inundă piața cu instrumente de intruziune cibernetică de înaltă calitate, extinzând grupul de actori FIE care pot amenința rețelele și oamenii noștri. Trebuie să construim și să valorificăm mai bine parteneriatele, capacitățile și autoritățile la nivel federal, statal și local pentru a implementa soluții inovatoare care să impună costuri și riscuri mai mari activităților cibernetice ale FIE.

Pentru a atinge acest obiectiv, Guvernul SUA va:

  • Promova parteneriate puternice între guvernele federale, statale și locale, sectorul privat, mediul academic și cu partenerii străini pentru a împărtăși informații, a crește transparența și a construi încredere pentru a obține perspective asupra activităților cibernetice ale FIE și a identifica oportunități pentru soluții CI.
  • Implica partenerii federali și îmbunătăți colaborarea și coordonarea între discipline pentru a crește înțelegerea autorităților și capacităților CI și a dezvolta instrumente și infrastructuri care să poată fi partajate și interoperabile în măsura în care este posibil.
  • Lucra cu partenerii și aliații pentru a desfășura activități CI integrate, scalabile, prioritizate și proactive pentru a contracara operațiunile cibernetice ale FIE, a introduce incertitudine și a crește costurile pentru FIE.

 

PILON DOI

 

Protejarea avantajelor strategice ale Americii

Deși ne confruntăm cu provocări enorme, nu există nicio națiune mai bine poziționată pentru a conduce cu putere și scop decât Statele Unite ale Americii. Forța noastră se bazează pe o serie de avantaje strategice pe care trebuie să ajutăm să le protejăm și să le apărăm, inclusiv oamenii noștri, instituțiile noastre democratice, tehnologia noastră critică, infrastructura și lanțurile de aprovizionare.

 

OBIECTIVUL 4

Protejarea persoanelor împotriva țintelor și colectării de informații străine

Detectarea, perturbarea, contracararea și descurajarea operațiunilor FIE împotriva americanilor și a altor persoane afiliate Guvernului SUA acasă și în străinătate și a altor persoane protejate în Statele Unite care pot fi de interes ridicat pentru FIE pentru a le proteja sănătatea, siguranța, libertatea și datele personale care ar putea fi utilizate în scopuri de informații străine.

FIE vizează nu numai entitățile guvernamentale și corporațiile private din SUA, ci și persoanele individuale din SUA și datele lor; iar disidenții străini cu sediul în SUA sunt din ce în ce mai mult printre victimele tentativelor de incapacitare, răpire și asasinare pe care FIE le desfășoară în întreaga lume. Mai mult, ca parte a unui focus mai larg asupra datelor ca resursă strategică, adversarii noștri sunt interesați de informații de identificare personală (PII) despre cetățenii SUA și alții, cum ar fi date biometrice și genomice, date de îngrijire a sănătății, informații de geolocalizare, informații telemetrice ale vehiculelor, informații despre dispozitivele mobile, date despre tranzacții financiare și date despre afilierile și înclinațiile politice ale indivizilor, hobby-uri și interese. PII – cum ar fi datele genomice și de îngrijire a sănătății – pot fi deosebit de valoroase, oferind adversarilor nu numai beneficii economice și de R&D, ci și informații CI utile, deoarece serviciile de informații ostile pot folosi vulnerabilitățile extrase din astfel de date pentru a viza și șantaja indivizi. Protejarea oamenilor noștri acasă și în străinătate împotriva amenințărilor serviciilor de informații străine este o parte esențială a misiunii CI și trebuie să adoptăm o abordare unificată și proactivă la nivelul întregului guvern pentru a contracara aceste amenințări fizice și digitale.

Pentru a atinge acest obiectiv, Guvernul SUA va:

  • Extinde și îmbunătăți colectarea de informații privind amenințările FIE la adresa indivizilor pentru a înțelege mai bine planurile, intențiile și capacitățile adversarilor și a detecta activitățile.
  • Îmbunătăți promptitudinea și utilitatea informațiilor acționabile pentru a sprijini eforturile de perturbare ale organelor de aplicare a legii, operatorilor CI, factorilor de decizie, partenerilor comerciali și academici și altora.
  • Extinde angajamentul cu guvernele statale, locale și străine, partenerii din sectorul privat și publicul din SUA pentru a informa procesul decizional, a împuternici persoanele vizate și a crește riscul pentru operațiunile FIE în Statele Unite.

 

OBIECTIVUL 5

Protejarea democrației împotriva influenței maligne străine

Detectarea, atribuirea, expunerea și perturbarea eforturilor de influență malignă ale FIE și angajarea partenerilor și factorilor de decizie pentru a contracara aceste operațiuni și a proteja integritatea și încrederea publică în instituțiile și procesele democratice ale SUA, statul de drept și alte norme democratice.

Adversarii străini își intensifică eforturile de a exercita o influență malignă asupra opiniei publice și politicii SUA și de a stârni tensiuni sociale în Statele Unite, în timp ce își îmbunătățesc propria poziție, denigrează Statele Unite și deteriorează alianțele și relațiile noastre în întreaga lume. Adversarii consideră adesea astfel de operațiuni ca fiind o modalitate mai puțin riscantă și provocatoare de a-și atinge obiectivele naționale, iar un număr tot mai mare de țări le folosesc. De exemplu, în 2020 și din nou în 2022, IC a urmărit o gamă mai largă de actori străini care au luat măsuri pentru a influența alegerile din SUA decât în ciclurile electorale anterioare. O combinație de tehnici și instrumente avansate, adesea alimentate de îmbunătățiri și inovații tehnologice în domenii precum IA și analizele comportamentale, crește eficacitatea și puterea de convingere a campaniilor de influență malignă. Având în vedere aceste progrese în tehnologie, inclusiv IA, adversarii pot răspândi mesaje convingătoare într-o cantitate și un ritm care provoacă capacitatea guvernelor și a firmelor de social media de a le identifica, atribui și combate, în timp ce analizele de big data permit adversarilor să vizeze mai precis audiențe specifice cu mesaje adaptate. Trebuie să dezvoltăm și să valorificăm instrumente, tehnologii și parteneriate pentru a combate eforturile adversarilor de a influența în mod nejustificat americanii și de a submina încrederea în instituțiile, normele și statul de drept democratic.

Pentru a atinge acest obiectiv, Guvernul SUA va:

  • Crește înțelegerea comună a tehnicilor, metodelor și priorităților de influență malignă străină în întregul spectru de actori, ținte și platforme pentru a permite o mai bună detectare și atribuire a eforturilor de influență malignă ale FIE.
  • Extinde angajamentul și construiește parteneriate robuste între guvernele federale, statale, locale și străine și cu sectorul privat, societatea civilă și mediul academic pentru a împărtăși informații și perspective, a crește conștientizarea amenințărilor de influență malignă ale FIE, a permite acțiuni și a construi încredere și reziliență.
  • Dezvolta instrumente și procese adaptate pentru a crește schimbul de informații, transparența adecvată și colaborarea pentru a sprijini acțiuni mai rapide și mai coordonate pentru a expune și perturba activitățile de influență malignă ale FIE.

 

OBIECTIVUL 6

Protejarea tehnologiei critice și a securității economice a SUA

Detectarea, înțelegerea, anticiparea și contracararea încercărilor FIE de a exploata societatea noastră deschisă și amenințările din partea FIE și din interior la adresa tehnologiilor critice ale SUA, a datelor sensibile și a bazei noastre naționale de inovare pentru a proteja securitatea economică și națională și avantajul competitiv al SUA.

Spionajul economic și industrial străin împotriva Statelor Unite continuă să reprezinte o amenințare semnificativă pentru prosperitatea, securitatea și avantajul competitiv al Americii. Adversarii colectează în mod agresiv informații despre tehnologia critică și emergentă a SUA și fac eforturi concertate pentru a achiziționa tehnologia sensibilă, proprietatea intelectuală și informațiile proprietare care stau la baza securității economice a SUA. FIE folosesc spionajul cibernetic, cercetători încorporați și companii și investiții de fațadă pentru a viza firme și instituții de cercetare inovatoare din SUA, căutând o scurtătură pentru a-și construi propriile baze economice și tehnologice și pentru a-și face firmele mai competitive în raport cu rivalii din SUA. RPC este țara care prezintă cea mai mare îngrijorare în această sferă, deoarece vizează sectoare tehnologice cheie și tehnologie comercială și militară proprietară de la companii și instituții de cercetare din SUA și aliate și utilizează o varietate de instrumente, inclusiv spionajul și furtul, pentru a-și avansa capacitățile tehnologice. Trebuie să adoptăm o abordare la nivelul întregii societăți pentru a contracara eforturile adversarilor noștri de a colecta sau achiziționa informații și tehnologie sensibile care ar putea avansa rapid capacitățile adversarilor în moduri care ar putea amenința în cele din urmă securitatea națională a Statelor Unite.

Pentru a atinge acest obiectiv, Guvernul SUA va:

  • Crește capacitatea analitică și concentrarea colectării și va rafina prioritățile pentru a îmbunătăți detectarea și înțelegerea eforturilor EIS de a colecta, achiziționa sau amenința în alt mod tehnologiile critice ale SUA sau datele sensibile importante pentru securitatea națională și economică.
  • Crește colaborarea comunității de contrainformații și va construi și consolida parteneriate cu sectorul privat, mediul academic și alți parteneri și aliați pentru a îmbunătăți schimbul de informații, a crește conștientizarea amenințărilor și a informa și a permite activități țintite de atenuare a amenințărilor.
  • Îmbunătățește procesele și procedurile pentru a identifica investițiile străine maligne în Statele Unite și în baza noastră națională de inovare și va crește colaborarea cu partenerii cheie guvernamentali, academici și din sectorul privat pentru a contracara încercările EIS de a exploata economia noastră.

 

OBIECTIVUL 7

Protejarea infrastructurii critice a națiunii

Îmbunătățește înțelegerea și conștientizarea capacităților și amenințărilor EIS pentru a ajuta la protejarea infrastructurii noastre naționale cele mai critice, a crește rezistența, a nega accesul adversarilor și a descuraja amenințările viitoare.

EIS pun bazele pentru potențiale atacuri împotriva nodurilor noastre critice de energie, comunicații, transport și financiare. Capacitățile și eforturile lor de pre-poziționare cresc riscul unei perturbări la scară largă în perioade de conflict sau tensiune, care ar putea include o pregătire militară degradată, pierderi economice majore, pierderi de vieți omenești sau erodarea încrederii în instituțiile cheie. În special, un atac EIS bine țintit asupra infrastructurii critice care cauzează perturbări de durată ar putea avea un impact economic catastrofal – nu numai asupra entităților direct afectate, ci și asupra tuturor utilizatorilor din aval care se bazează pe acea infrastructură – și ar putea duce la pierderi de miliarde de dolari. Sistemele de infrastructură critică ale SUA sunt adesea interdependente, ceea ce înseamnă că un atac asupra unui sistem ar putea provoca întreruperi în alte sisteme sau s-ar putea răspândi în alte zone geografice. Eforturile adversarilor noștri vizează probabil influențarea sau constrângerea factorilor de decizie americani într-o perioadă de criză prin menținerea infrastructurii critice în pericol de perturbare. Trebuie să lucrăm în colaborare între sectoarele public și privat pentru a împărtăși informații, a identifica amenințările și a permite acțiuni din partea proprietarilor și operatorilor de infrastructură critică pentru a reduce vulnerabilitățile și a contracara amenințările.

Pentru a atinge acest obiectiv, Guvernul SUA va:

  • Dezvolta și menține parteneriate de colaborare și scalabile cu sectorul privat, departamentele și agențiile guvernamentale federale, statale, locale, tribale și teritoriale și cu alți aliați pentru a îmbunătăți coordonarea și colaborarea, a construi încredere și a permite acțiuni.
  • Facilita schimbul de informații și integrarea datelor între guvern și sectorul privat pentru a obține o înțelegere mai profundă a interdependențelor dintre sectoare, a vulnerabilităților și a amenințărilor din partea EIS și a celor din interior la adresa infrastructurii noastre cele mai critice.
  • Dezvolta și maturiza instrumente și tehnici analitice inovatoare pentru a identifica, înțelege și anticipa mai bine operațiunile și activitățile EIS care afectează infrastructura critică a SUA.

 

OBIECTIVUL 8

Reducerea riscurilor pentru lanțurile de aprovizionare cheie ale SUA

Detectează, înțelege, anticipează și expune amenințările din partea EIS și a celor din interior la adresa lanțurilor de aprovizionare cheie ale SUA și informează părțile interesate pentru a atenua riscul, a reduce oportunitățile de exploatare și compromitere și a descuraja amenințările viitoare.

Exploatarea lanțurilor de aprovizionare cheie ale SUA de către adversari străini, în special atunci când este executată în concert cu intruziuni cibernetice și activități de amenințare din interior, reprezintă o amenințare complexă și în creștere pentru sectoarele economice strategice importante și infrastructura critică a SUA. Adversarii străini încearcă să acceseze lanțurile de aprovizionare cheie ale națiunii noastre în mai multe puncte – de la concept la proiectare, fabricare, implementare și întreținere – prin diverse mijloace. Compromisurile reușite ale lanțului de aprovizionare ar putea permite unui adversar să extragă proprietate intelectuală, date guvernamentale sensibile și informații personale identificabile. De asemenea, ar putea permite unui adversar să supravegheze, să nege, să perturbe sau să degradeze în alt mod o componentă, sistem sau serviciu, afectând astfel negativ sistemele de control industrial, serviciile și produsele critice. De exemplu, în ultimul deceniu, hackerii sponsorizați de stat au compromis lanțurile de aprovizionare pentru software și servicii IT, facilitând operațiuni de spionaj și sabotaj și permițând potențial pre-poziționarea pentru război. Trebuie să integrăm mai bine eforturile de gestionare a riscurilor și să extindem eforturile de construire a unor parteneriate puternice și de partajare a informațiilor pentru a atenua amenințările.

Pentru a atinge acest obiectiv, guvernul SUA va:

  • Îmbunătăți tehnicile analitice, va crește schimbul de date și va aprofunda integrarea eforturilor existente de gestionare a riscurilor lanțului de aprovizionare în întregul guvern al SUA pentru a construi o expertiză mai mare și o înțelegere a amenințărilor și vulnerabilităților lanțului de aprovizionare.
  • Extinde și prioritizează colectarea de informații privind planurile, intențiile, accesul și capacitățile EIS de a exploata, perturba sau sabota lanțurile de aprovizionare cheie ale SUA pentru a detecta și anticipa mai bine astfel de amenințări.
  • Crește angajamentul și parteneriatul cu partenerii guvernamentali federali, statali, locali și străini, industria privată și publicul pentru a împărtăși informații, a construi încredere și a obține o perspectivă asupra vulnerabilităților actuale ale lanțului de aprovizionare și domeniilor viitoare de investiții pentru a înțelege, anticipa și atenua mai bine amenințările.

 

PILONUL TREI

Investiți în viitor

Trebuie să investim în viitor pentru a dezvolta capacitatea și capacitatea de a face față acestor provocări și de a proteja avantajul strategic al Americii. Trebuie să revitalizăm comunitatea noastră de contrainformații, să construim și să permitem parteneriate puternice și să creștem colaborarea pentru a construi rezistența împotriva amenințărilor actuale și viitoare ale serviciilor de informații străine.

 

OBIECTIVUL 9

Construirea capacităților, parteneriatelor și rezilienței de contrainformații

Stimulează investițiile și inovația în comunitatea de contrainformații pentru a construi abilitățile, expertiza, capabilitățile și autoritățile și a avansa parteneriatele pentru a crește conștientizarea, îmbunătăți rezistența și a obține o superioritate durabilă asupra adversarilor noștri EIS.

Construirea capacităților comunității de contrainformații din SUA pentru a combate mai eficient multiplele amenințări de informații cu care se confruntă țara și pentru a se poziționa mai bine pentru viitor va necesita investiții semnificative atât în oameni, cât și în tehnologie. Mulți dintre adversarii noștri văd Statele Unite ca principala lor țintă de informații, așa că avem nevoie de un cadru puternic de contrainformații îmbibat în expertiză în domeniu pentru a face față amenințării. Adversarii noștri adoptă o abordare la nivelul întregului guvern în ceea ce privește activitățile lor împotriva Statelor Unite, așa că trebuie să ne asigurăm că rolurile, responsabilitățile și autoritățile agențiilor noastre sunt clare și nu creează puncte slabe în care adversarii noștri să poată opera. Adversarii noștri lucrează împotriva unei game largi de ținte – inclusiv aliații noștri din străinătate, guvernele statale și locale, sectorul privat și mediul academic – așa că trebuie să lucrăm cu toții împreună pentru a ne păstra secretele, oamenii, datele și infrastructura în siguranță.

Pentru a atinge acest obiectiv, Guvernul SUA va:

  • Stimula investițiile în tehnologii inovatoare și soluții integrate și va valorifica platformele de cercetare existente pentru a închide lacunele cheie de contrainformații, a consolida capacitățile și a depăși schimbările rapide din mediul de contrainformații de acasă și din străinătate.

 

  • Recruta, angaja, instrui și păstra o forță de muncă de contrainformații de încredere și diversă, formată din ofițeri cu cunoștințele, abilitățile și expertiza specializată necesare pentru a face față amenințărilor actuale și viitoare și a depăși adversarii noștri.
  • Alinia, reconcilia și suplimenta autoritățile individuale de contrainformații ale departamentelor, agențiilor și organizațiilor federale, după cum este necesar, pentru a elimina lacunele și a consolida și extinde capacitatea guvernului SUA de a învinge amenințările EIS la adresa națiunii.
  • Extinde și consolida parteneriatele și colaborarea în cadrul guvernului federal și cu partenerii statali, locali, străini și din sectorul privat pentru a crește conștientizarea și schimbul de informații, a aprofunda înțelegerea și a consolida rezistența națiunii împotriva amenințărilor EIS.

 

Concluzie

Pe măsură ce privim spre viitor, interesele de securitate națională și economică ale SUA vor continua să se confrunte cu amenințări formidabile din partea serviciilor de informații străine. Contracararea gamei largi de amenințări în evoluție va necesita o abordare la nivelul întregii societăți care să crească acțiunile coordonate ale guvernelor federale, statale, locale, tribale și teritoriale și să crească angajamentul și cooperarea cu aliații și partenerii noștri – inclusiv sectorul privat, mediul academic și un public informat. Această strategie oferă baza pentru a conduce eficient un răspuns integrat și coordonat la cele mai semnificative amenințări ale noastre din partea EIS. Implementarea eficientă a acestei strategii va fi esențială pentru succesul nostru. Departamentele și agențiile guvernului SUA își vor alinia prioritățile și resursele de contrainformații la obiectivele și țintele acestei strategii, vor lucra împreună pentru a le atinge și vor măsura și evalua progresul lor către rezultatele strategice identificate aici.

 

© 2024 George V. Scripcariu. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.

28 sept. 2024

Adaptarea strategiei de contrainformații a României: Lecții din strategia națională de contrainformații a SUA

de | postat în: Arhiva, Intelligence, Numărul 4, Volumul 3 | 0

Intelligence Info - Descarcă PDFScripcariu, George V. (2024), Adaptarea strategiei de contrainformații a României: Lecții din strategia națională de contrainformații a SUA, Intelligence Info, 3:4, 25-28, https://www.intelligenceinfo.org/adaptarea-strategiei-de-contrainformatii-a-romaniei/

 

Adapting Romania’s Counterintelligence Strategy: Lessons from the US National Counterintelligence Strategy

Abstract

In the context of constantly evolving threats to national security, Romania’s intelligence community is at a crucial moment. The recent publication, in August of this year, of the US National Counterintelligence Strategy for 2024 provides a unique opportunity to reassess and strengthen our own counterintelligence approaches.

Keywords: Romania, counterintelligence, strategy, US, national counterintelligence

Rezumat

În contextul amenințărilor în continuă evoluție la adresa securității naționale, comunitatea de informații a României se află într-un moment crucial. Recenta publicare, în luna august a.c, a Strategiei Naționale de Contrainformații a Statelor Unite pentru anul 2024 oferă o oportunitate unică de a ne reevalua și consolida propriile abordări în domeniul contrainformațiilor.

Cuvinte cheie: strategie, contrainformații, România, strategia națională, SUA

 

INTELLIGENCE INFO, Volumul 3, Numărul 4, Decembrie 2024, pp. 25-28
ISSN 2821 – 8159, ISSN – L 2821 – 8159
URL: https://www.intelligenceinfo.org/adaptarea-strategiei-de-contrainformatii-a-romaniei/
© 2024 George V. SCRIPCARIU. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.

 

Adaptarea strategiei de contrainformații a României: Lecții din strategia națională de contrainformații a SUA

George V. SCRIPCARIU[1]

geo.scripcariu@gmail.com

[1] Redactor Senior în cadrul unui post de radio important al diasporei române

 

În contextul amenințărilor în continuă evoluție la adresa securității naționale, comunitatea de informații a României se află într-un moment crucial. Recenta publicare, în luna august a.c, a Strategiei Naționale de Contrainformații a Statelor Unite pentru anul 2024 oferă o oportunitate unică de a ne reevalua și consolida propriile abordări în domeniul contrainformațiilor.

Strategia SUA se bazează pe trei piloni fundamentali: contracararea și limitarea entităților de informații străine, protejarea avantajelor strategice ale Americii și investiția în viitor. Aceasta subliniază necesitatea unei abordări care implică întreaga societate, afirmând că „Contracararea gamei largi de amenințări în evoluție va necesita o abordare la nivelul întregii societăți, care să sporească acțiunile coordonate ale guvernelor federale, statale, locale, tribale și teritoriale și să crească angajamentul și cooperarea cu aliații și partenerii noștri – inclusiv sectorul privat, mediul academic și publicul informat.”

În comparație cu abordarea actuală a României, strategia SUA evidențiază câteva domenii cheie în care ne putem îmbunătăți capacitățile:

  1. Răspuns integrat la amenințări: Strategia SUA pune un accent puternic pe coordonarea fără probleme între agențiile guvernamentale. Deși avem mecanisme de cooperare inter-agenții, acestea sunt adesea ad-hoc și nu au abordarea sistematică, instituționalizată evidențiată în strategia SUA.
  2. Accent pe tehnologie: Strategia SUA acordă o atenție semnificativă tehnologiilor emergente, atât ca instrumente pentru contrainformații, cât și ca domenii care necesită protecție. Strategia noastră actuală recunoaște importanța tehnologiei, dar îi lipsește un cadru cuprinzător pentru integrarea tehnologiilor emergente în eforturile noastre de contrainformații.
  3. Angajament cu sectorul privat: Strategia SUA subliniază în mod repetat parteneriatul cu sectorul privat, recunoscând că multe active și tehnologii critice se află în mâini private. Angajamentul nostru cu sectorul privat este adesea limitat și îi lipsește profunzimea și amploarea prezentate în strategia SUA.
  4. Anticiparea proactivă a amenințărilor: Strategia SUA subliniază necesitatea de a anticipa amenințările, mai degrabă decât de a reacționa la ele. Strategia noastră tinde să se concentreze mai mult pe detectarea și răspunsul la amenințări, decât pe anticiparea proactivă.
  5. Atenuarea amenințărilor interne: Strategia SUA abordează în mod explicit provocarea amenințărilor interne. În timp ce avem măsuri în vigoare pentru a aborda amenințările interne, strategiei noastre îi lipsește o abordare cuprinzătoare și proactivă a acestei provocări.

Pentru a adapta și îmbunătăți strategia noastră națională de contrainformații, propunem următoarele inițiative:

  1. Coordonare inter-agenții îmbunătățită:

– Înființarea unui Centru Național de Coordonare a Contrainformațiilor

– Implementarea de exerciții comune de instruire regulate

– Dezvoltarea unei baze de date unificate privind amenințările

  1. Modernizarea tehnologică:

– Înființarea unei unități de inteligență artificială și învățare automată

– Crearea unui Consiliu Consultativ pentru Tehnologie

– Implementarea unei inițiative de criptografie rezistentă la calculul cuantic

  1. Parteneriat public-privat:

– Dezvoltarea unei platforme securizate de partajare a informațiilor

– Stabilirea unui program de legătură pentru contrainformații

– Crearea unui laborator comun de inovare

  1. Anticiparea proactivă a amenințărilor:

– Înființarea unei unități de previziune strategică

– Implementarea analizei predictive

– Îmbunătățirea capabilităților de intelligence din surse deschise (OSINT)

  1. Atenuarea amenințărilor interne:

– Dezvoltarea unui program cuprinzător de combatere a amenințărilor interne

– Implementarea evaluării continue

– Îmbunătățirea educației și instruirii în domeniul securității

Pentru a operaționaliza rapid aceste îmbunătățiri, propunem un plan de acțiune în mai multe faze, începând cu înființarea unui grup de lucru la nivel înalt pentru a supraveghea procesul de actualizare a strategiei și efectuarea unei evaluări rapide a capabilităților noastre tehnologice actuale.

Adoptarea acestor îmbunătățiri va aduce României mai multe avantaje semnificative, inclusiv:

– Detectarea și răspunsul îmbunătățit la amenințări

– Reziliență mai puternică împotriva amenințărilor cibernetice și interne

– Cooperare internațională îmbunătățită

– O mai bună protecție a infrastructurii critice

– Capacitate sporită de a anticipa și preveni amenințările emergente

– Utilizarea mai eficientă a resurselor

– Capabilități tehnologice sporite

– Garanții democratice mai puternice

– Beneficii economice

– Încredere publică sporită

În concluzie, peisajul securității internaționale evoluează într-un ritm fără precedent. Adaptarea strategiei noastre de contrainformații la aceste provocări este esențială pentru securitatea și prosperitatea României. Prin îmbunătățirea coordonării inter-agenții, modernizarea capabilităților noastre tehnologice, consolidarea parteneriatelor cu sectorul privat, adoptarea unei posturi mai proactive față de anticiparea amenințărilor și abordarea problemei critice a amenințărilor interne, putem îmbunătăți semnificativ postura de securitate națională a României.

Implementarea acestor îmbunătățiri va necesita dedicare, resurse și voința de a îmbrățișa schimbarea. Cu toate acestea, beneficiile potențiale depășesc cu mult provocările. Este momentul să profităm de această oportunitate pentru a construi un cadru de contrainformații mai robust, adaptabil și eficient pentru România.

26 sept. 2024

Conflictele înghețate. Studiu de caz: Transnistria

de | postat în: Arhiva, Geopolitica, Numărul 4, Volumul 3 | 0

Intelligence Info - Descarcă PDFBogdăneanu, Magda Elena (2024), Conflictele înghețate. Studiu de caz: Transnistria, Intelligence Info, 3:4, 82-92, https://www.intelligenceinfo.org/conflictele-inghetate-studiu-de-caz-transnistria/

 

Frozen Conflicts. Case Study: Transnistria

Abstract

The theme of „frozen conflicts” is relevant for regional security in the Extended Black Sea Area, but also for Romania’s national security. On the ZEMN axis, the issue considers Russia’s political-diplomatic influence and the projection of force in the region; on the separatist area of Transnistria – the political and economic pressures imposed by Russia on the Republic of Moldova, but also the issues related to autonomy/federalization for the separatist region. At the level of Romania’s national security, secession/federalization may become a precedent in Romania’s relations with states in the region. The subject has relevance for the approach to the security environment, in the sense that reporting to the security environment of frozen conflicts insists on the manifestation of non-military, asymmetric, hybrid threats, risks, vulnerabilities faced by security and intelligence structures in support of good governance.

Keywords: conflicts, Black Sea, Transnistria, the Republic of Moldova, Romania

Rezumat

Tema ”conflicte înghețate” este relevantă pentru securitatea regională în Zona Extinsă a Mării Negre, dar și pentru securitatea națională a României. Pe axa ZEMN , problematica are în vedere influența Rusiei în plan politico–diplomatic și proiectarea forței în regiune; pe zona separatistă Transnistria –  presiunile politice și economice  impuse de Rusia către RM, dar și aspectele care țin de autonomie/federalizare pentru regiunea separatistă. La nivelul securității naționale a României, secesiunea/ federalizarea poate deveni un precedent în relațiile României cu state din regiune.  Subiectul are relevanță pentru abordarea mediului de securitate, în sensul că raportarea la mediul de securitate a conflictelor înghețate insistă pe manifestarea amenințărilor, riscurilor, vulnerabilităților non-militare, asimetrice, hibride cu care se confruntă structurile de securitate și de intelligence în sprijinul unei bune guvernări.

Cuvinte cheie: conflicte, Marea Neagră, Transnistria, Republica Moldova, România

 

INTELLIGENCE INFO, Volumul 3, Numărul 4, Decembrie 2024, pp. 82-92
ISSN 2821 – 8159, ISSN – L 2821 – 8159
URL: https://www.intelligenceinfo.org/conflictele-inghetate-studiu-de-caz-transnistria/
© 2024 Magda Elena BOGDĂNEANU. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.

 

Conflictele înghețate. Studiu de caz: Transnistria

Magda Elena BOGDĂNEANU[1]

magda.bogdaneanu12@gmail.com

[1] Universitatea Romano-Americană, Departamentul de Formare Continuă și Învățământ cu Frecvență Redusă, Programul de studii postuniversitare: Managementul informațiilor

 

INTRODUCERE

Tema ”conflicte înghețate” este relevantă pentru securitatea regională în Zona Extinsă a Mării Negre, dar și pentru securitatea națională a României. Pe axa ZEMN[1], problematica are în vedere influența Rusiei în plan politico–diplomatic și proiectarea forței în regiune; pe zona separatistă Transnistria –  presiunile politice și economice  impuse de Rusia către RM, dar și aspectele care țin de autonomie/federalizare pentru regiunea separatistă. La nivelul securității naționale a României, secesiunea/ federalizarea poate deveni un precedent în relațiile României cu state din regiune.  Subiectul are relevanță pentru abordarea mediului de securitate, în sensul că raportarea la mediul de securitate a conflictelor înghețate insistă pe manifestarea amenințărilor, riscurilor, vulnerabilităților non-militare, asimetrice, hibride cu care se confruntă structurile de securitate și de intelligence în sprijinul unei bune guvernări. Schimbarea de paradigmă la nivelul mediului de securitate internațional în secolul XXI–secol postmodern a angrenat modificări în structurile de intelligence și de securitate, în contextul în care există surse de instabilitate accentuate de revoluția tehnologică, informațională, comunicațională în contextul globalizării, care relativizează granițe, forme de conflict, modalități de gestionare a tensiunilor, creând interdependențe și formule integrate în materie de confruntare între aceeași actori regionali, globali.

Conflictele înghețate sunt prezentate prin raportare la mediul de securitate pentru: a observa implicațiile lor pentru securitatea națională/regională/internațională; a identifica zonele de continuitate/discontinuitate la nivel geopolitic/  geostrategic în plan zonal, național, regional, internațional; a identifica soluțiile aplicate în înghețul/dezghețul conflictului transnistrean. Mediul de securitate este structurat ca un ansamblu de condiții de natură politică/diplomatică/economică/socială/culturală/militară/informațională/ecologică; condiționările internaționale se aplică la protecția actorilor statali/individuali angrenați în promovarea intereselor și la apărarea valorilor și principiilor comunității internaționale pentru a se asigura securitatea regiunii/statului/individului.

I. CONFLICTELE ÎNGHEȚATE

I.1. Mediul de securitate

I.1.1. Mediul de securitate în perioada Războiului Rece

Mediul de securitate în perioada de după al II-lea Război Mondial este marcat de bipolaritatea SUA – URSS, competiția strategică și balanța de putere dintre cele două superputeri. La nivel de intelligence, politica internațională vizează echilibrul de putere concretizat în puterea națională, balanța capabilităților militare și interacțiunile militare. Inamicii sunt simetrici, în sensul că sunt statici, predictibili, omogeni, cu organizare ierarhică, rigizi și rezistenți la schimbare. Amenințările: sunt de natură strategică[2], de tip hard targets;  vizează cele două superputeri; impun o cultură strategică concentrată pe: balanța de putere, strategia de îndiguire, securitatea națională (pentru SUA și URSS);  securitatea trebuie să asigure paritatea puterii militare și a competiției strategice, precum și estimarea puterii adversarului pentru elaborarea politicilor de balansare și contrabalansare. În cultura strategică, amenințarea maximă pentru o superputere constă în: expansiunea blocului advers / controlul global pe rațiuni ideologice și istorice, și este contracarată prin îndiguire[3]. Referitor la serviciile de informații,  acestea sunt structurate pe: model birocratic de comandă – control; un model liniar bazat pe misiuni și pe munca de agenție cu stocare, colectare, procesare, exploatare, diseminare a informațiilor; model cu structură ierarhică, pe verticală; model piramidal în materie de funcționare a agențiilor de intelligence; cu activități de intelligence ce vizează forțele militare ale adversarului[4].

I.1.2. Mediul de securitate post – Război Rece

Mediul de securitate post-Război Rece are o dinamică: imprevizibilă; influențată de revoluțiile tehnologice, informaționale, comunicaționale;  în continuă schimbare, impune adaptarea la noile riscuri/amenințări de securitate și anticiparea amenințărilor viitoare pentru a asigura un răspuns optim și oportun necesar bunei guvernări. Mediul de securitate este un sistem unipolar în perioada post-RR, sec. XX, imediat după prăbușirea URSS, cu SUA unic centru de putere și sistem multipolar, policentrist, în perioada post-modernă, sec. XXI, cu apariția de noi poli de putere la nivel internațional: 2 poli economici importanți[5] generatori de dezordini globale și Rusia[6], India.

Revoluția informațională și comunicațională aduce o schimbare care se referă la: costul redus al comunicațiilor și existența de computere performante cu mare viteză de procesare; modificări în modul de operare și de activitate la nivelul comunităților de intelligence, comunității de securitate, societății civile, modificări dependente de mai mulți factori. Acești factori sunt: problematicile, precum, strategia soft – power a Chinei, și obiectivele serviciilor de informații axate pe probleme de mediu, demografice, financiare, pandemice; schimbările în tehnologia informațiilor și modul de utilizare a informațiilor de către oameni; schimbări în planul culturii politice și în modul de raportare al opiniei publice la activitatea de intelligence prin discuții și stabilire a eticii în materie de operațiuni acceptate / neacceptate. Revoluția tehnologică datorată evoluțiilor din știință și tehnică, alimentează amenințările de tip nou, asimetrice și hibride, dar, creează și instrumente de contracarare de către partea adversă, totul pe fondul globalizării, cu efectele ei pozitive și negative. Globalizarea devine factor major în realizarea securității naționale și regionale, dar și vector al amenințărilor de securitate, generând dificultăți pentru comunitatea internațională în dificultate în gestionarea/rezolvarea crizelor, diferendelor, conflictelor, războaielor. Este un mediu de securitate instabil, impredictibil, cu surse de insecuritate preponderent non-militare – asimetrice, hibride, difuze, la limita dintre război și pace, ambigue, complexe, cu impact asupra relațiilor dintre state. Evoluțiile geopolitice și geostrategice se intersectează: cu revoluția tehnologică prin diversificarea riscurilor, vulnerabilităților, amenințărilor la adresa securității naționale și internaționale, cu implicații non-militare, mai puțin, militare; cu revoluția informațională care regândește intelligence-ul prin: regândirea/monitorizarea/supravegherea țintelor; proliferarea tehnologiilor informaționale în modul  de comunicare și de folosire a informațiilor de către oamenii care au obișnuința de a primi instant informațiile solicitate, de a cunoaște modul de procurare pentru a-i verifica acuratețea;  cu reconsiderarea neîncrederii  oamenilor în autorități privind evaluarea și analiza informațiilor.

În mediul de securitate al secolului XXI cu o dinamică accentuată, intelligence-ul postmodern devine: flexibil în identificare, anticipare, evaluare, prevenire; sprijin pentru Puterea politică în timp real; ghid în elaborarea politicilor de securitate națională. Intelligence-ul devine adaptabil, prin treceri: de la nevoia de ști la nevoia de colaborare/partajare a informațiilor;  de la păstrarea secretului la cooperare și deschidere prin crearea comunităților de informații și a parteneriatelor între serviciile de intelligence pentru eficientizare în abordarea  noilor riscuri și amenințări transversale, hibride, emergente, transfrontaliere; de la atenția pe nivelul tactic la atenția pe nivelul strategic, în vederea asumării unui rol pro-activ de anticipare și prevenire a amenințărilor de securitate, și nu rol reactiv în combaterea amenințărilor. Dinamica accentuată a mediului de securitate internațional determină conștientizarea cauzelor schimbării: actori globali descentralizați, celule slab conectate, ”state virtuale”, grupuri de descurajare la nivel internațional pe fondul dispariției URSS, tehnologii militare ușor de procurat, amenințări instant.

Lumea secolului XXI este rețea interconectată, cu inamici, amenințări și riscuri asimetrice, cu state în interdependență. Ca rețea interconectată are o organizare internă de tip rețea – dinamică și flexibilă;  cu multiplicarea actorilor, a surselor de conflict și a mijloacelor de luptă; confruntată cu riscuri și amenințări transfrontaliere, transnaționale. Inamicii asimetrici sunt dinamici, impredictibili, fluizi, autoorganizați, interesați de o continuă dezvoltare a forțelor convenționale, adaptabili. Amenințările și riscurile noi sunt: asimetrice, transnaționale, greu de anticipat, cu implicații globale, emergente, neliniare, impredictibile, dependente de globalizare, de dezvoltările tehnologice și științifice; complexe, adică multifațetate, multidimensionale[7]; problematice fără soluții simple și clare în materie de contracarare și combatere. Interdependența dintre state implică diviziunea globală a muncii și noi oportunități spre cooperare.

În domeniul intelligence, schimbările survenite în sec. XXI se referă la: activitatea de intelligence, o nouă paradigmă, problematici noi. Activitatea de intelligence adaugă la analiza situației curente analiza prospectivă a viitorului: identificarea inamicului presupus, a metodelor de contraatac inovative; interpretările de anticipare a amenințărilor, riscurilor, vulnerabilităților invizibile și cu implicații asupra securității în domeniile mediu, globalizare, tehnologie, schimbări climatice; asumarea unui rol pro-activ în implementarea măsurilor de promovare a unui mediu de securitate stabil. Noua paradigmă de intelligence presupune 4 domenii de cunoaștere: lecții învățate; modelul integrat și colaborativ în funcționarea în rețea a agențiilor; modelul bazat pe misiuni, care este adaptabil, flexibil, capabil de culegere a informațiilor, colaborare în timp real, extinderea strategiilor de parteneriat global; modelul operațional integrat cu acțiuni interconectate și cu analize în buclă[8]. Problematicile intelligence-ului sunt: inamicii ca entități non-statale (organizații teroriste; extremiști religioși, ideologici, etnici; organizații mafiote / de crimă organizată[9]) și problematicile de tip structural și societal[10] .

I.2. Conflictele înghețate

Conflictele înghețate sunt realități inevitabile survenite în urma prăbușirii URSS și a apariției statelor ex-sovietice ca state independente, dar aflate în sfera de interese a Federației Ruse[11]. Într-un mediu de securitate impredictibil și modelat de geopolitica /geostrategia puterilor cu interese în regiune, cu reconfigurări violente ale frontierelor[12], conflictele înghețate sunt tipice pentru țările ex-sovietice, și nu numai, alimentate și folosite de Puterea regională (Rusia în cazul Transnistriei separatiste) pentru a-și menține supremația, influența, controlul și trupele militare în zonele ei de interes strategic. Conflictele înghețate au la bază conflicte identitare, etnice, dar și etnico-politice,  și sunt urmarea unor confruntări armate violente între forțele armate ale statului independent/suveran/de jure și forțele armate ale teritoriului secesionist/separatist/de facto  susținute/alimentate din umbră de Puterea regională. Conflictul militar dintre forțele naționale și forțele separatiste rămas în stare latentă,  nesoluționat, deschis, mocnit devine un conflict înghețat, cu potențial de activare cu și mai mare violență în momentul considerat oportun de către statul artizan al conflictului înghețat, stat interesat în tergiversarea conflictului și în reimpunerea intereselor strategice în zona de interes, dar și ca reacție la influențele UE sau NATO în zonă. Înghețul urmărește complicarea unei situații în viitor și susținerea regimurilor separatiste din statele cu independență proclamată unilateral și nerecunoscută la nivel internațional decât de statele cu interese în regiune. Astfel de regiuni sunt zona extinsă a Mării Negre, zona Caucazului, unde Rusia este artizanul înghețului, iar UE girant al dezghețului. Înghețul este fabricat de Rusia pentru teritoriul separatist prin soluții de încheiere a conflictelor neacceptabile pentru statul de jure, concretizate în cereri de autonomie pentru statul de facto în cadrul statului de jure, sau federalizare spre alipire la Rusia, soluții acceptate de statul de facto și Rusia, dar neacceptate de statul de jure. Menținerea conflictelor înghețate, deschise în zona de interes strategic a Rusiei determină: alocarea de bugete mai mari pentru Apărare de către statele cu interese în arhitectura de securitate regională. Intervenția Rusiei, în favoarea separatismului, autonomiei de facto, federalizării, este concretizată în: folosirea strategiei limbajului dublu al Rusiei de invocare a intervenției umanitare pentru protejarea populației rusofone din teritoriul separatist – Transnistria; negocieri/bune oficii oferite de Rusia cu excluderea României sau UE de la negocieri, considerate părtinitoare statului de jure, Republica Moldova, dat fiind apropierea RM și a României de structurile NATO și UE; apelul la conflicte asimetrice, hibride, neconvenționale, non-cinetice, convenționale sporadice și de joasă intensitate pentru a tensiona situația din teritoriul separatist și a declanșa intervenția salvatoare a Rusiei; presiuni diplomatice, economice la adresa statului de jure; prezență militară staționată pe teritoriul secesionist[13]. Înghețul provocat și impus  de Rusia: este urmarea refuzului soluțiilor de pacificare din partea statului de jure; este sub formă de tensiuni politice, diplomatice, economice, sociale vizând statul de jure;  dezghețul ia forme de mediere, bune oficii, negocieri, parteneriate de cooperare politico – economice pentru rezolvarea/soluționarea conflictului și sunt propuse de OSCE, UE.

II. TRANSNISTRIA – STUDIU DE CAZ

II.1. Preliminarii la conflictul transnistrean

Conflictele înghețate au la bază complicații etnice create de Stalin pentru a nu pierde teritoriile obținute după al II-lea Război Mondial folosind politica de combinare a teritoriilor și a populațiilor[14]. Această politică se referă la teritoriile achiziționate treptat și cu fundamentare istorică diferită, precum și la redesenarea frontierelor statelor unionale. Este o politică aplicată și în Basarabia, provincie care a fost ruptă de România, cu Nordul și Sudul incluse în Ucraina, cu Transnistria care a fost Republica Sovietică Socialistă Moldovenească Autonomă creată pe teritoriul Ucrainei în 1924 și transferată R.S.S. Moldovenească.

Demersul lui Stalin de a interschimba grupuri etnice din teritorii de origine viza uniformizarea populațiilor și prevenirea intensificării naționalismului, și a constituit premisa în izbucnirea conflictelor violente armate în statele ex-sovietice marcate de absența conștiinței civice datorată maximei complicațiilor etnice. Cele 2 efecte ale mixului etnic sunt: impunerea cetățeniei ca relație formală între indivizi/grup și stat; eliminarea naționalismului bazat pe apartenența etnică.

Războiul transnistrean din 1992 dintre forțele armate ale RM și forțele armate transnistrene a evidențiat raporturile de putere dintre cele două părți beligerante, sistemele de alianțe/ de sprijin, competiția pentru Putere între puterile regionale implicate în conflict. Rusia este implicată ca forță unilaterală de menținere a păcii, artizan al instabilității și al formei de manifestare/rezolvare a conflictului printr-o politică de Putere sprijinită pe forțele armate și o politică de Mare Putere pentru a impune sfere de influență/interese privilegiate.

Conflictele înghețate au 2 elemente specifice: elementul etnic, identitar; și problematica granițelor. Astfel se explică frontierele instabile din Estul Ucrainei și conflictul între Republica Moldova și Transnistria separatistă. Granițele au valoare simbolică în conflictele identitare și devin catalizator pentru mobilizările sociale și pentru accentuarea faliilor identitare, aspecte concretizate în: opoziția regimul Statului /vs/ regim separatist; fracturi de tip extindere.

Referitor la spațiul rusesc, 2 aspecte sunt majore: implozia URSS generată de Perestroika[15] și Glasnost[16] inițiate de Mihail Gorbaciov, care au fisurat regimul comunist prin deschiderea operată, deschidere care a contribuit la redeșteptarea conștiinței naționale în statele unionale[17]; Federația Rusă este confruntată cu: naționalismul din statele ex-sovietice recent autonome activat de conștiința națională, de libertatea și identitatea națională – problematici vizând identitatea etnică și identitatea culturală și care definesc apartenența/afilierea la un grup etnic și la o cultură națională resimțite ca rupturi, de ex. între România – RM, RM – Transnistria.

Înghețarea / dezghețarea conflictelor: soluții și strategii

Conflictele înghețate sunt: rezultatul soluțiilor propuse pentru stingerea conflictelor armate violente, în cazul Transnistriei, neacceptat de una dintre părți; tergiversările voite sunt alimentate de raportarea elementului identitar la factori politici, economici, situaționali, individuali; terminarea lor cu instaurarea unui regim de facto în interiorul entității statale de jure este acceptată doar de separatiști, iar declararea autonomiei unilaterale este nerecunoscută de către statul de origine și comunitatea internațională.

Strategii de înghețare a conflictelor

Acestea reprezintă instrumentul de politică internă și externă al Rusiei: în perioada RR[18], pentru uniformizarea posesiei asupra națiunilor; post -RR, pentru a securiza influența Rusiei în teritoriul secesionist, pentru a redefini direcția de politică externă a Rusiei, pentru a respinge ceea ce este considerat de către Rusia ca fiind primejdios la adresa intereselor naționale rusești, precum, extinderile UE și NATO.

II.2. Dezghețarea conflictelor de către Rusia

Activitățile Rusiei  în acest sens în teritoriile separatiste sau în regiune au la bază politica externă și considerente geostrategice rusești privind o rebalansare de putere în contextul trecerii țării de jure din sfera de influență rusă spre cea democratică. Această viziune rusă încurajează separatismul, prin menținerea tensiunilor la un nivel slab de violență și amânarea rezolvării, în vederea exercitării controlului reciproc Statul de jure /Statul de facto sub influența invizibilă a Rusiei.

Soluțiile de rezolvare a conflictului transnistrean propuse de Rusia au fost: Planul Primakov, Planul deputatului Ghiorghi Tihonov 1-2, Planul generalului rus Vladimir Isakov, Planul Kozak.

Toate aceste soluții de terminare a conflictului armat transnistrean vizau: fie federalizarea regiunii separatiste Transnistria, fie autonomie regiunii secesioniste în Parlamentul RM cu drept de veto în probleme de politică externă/ internă, fie staționarea  de trupe militare rusești în Transnistria pentru a apăra populația rusofonă, fie alipirea la Federația Rusă.

Sunt soluții propuse de Rusia: fără acceptarea la negocieri a părții române sau occidentale, pe considerentele că sunt părtinitoare RM; cu avantajarea Transnistriei; cu avantajarea intereselor rusești în teritoriul separatist și în REMN[19]; cu posibilitatea de reactivare a conflictelor militare/ non-militare de intensitate și mai mare în cazul în care Rusia consideră că pierde teren în regiune și în statul de facto.

II.3.  Soluțiile pentru dezghețarea conflictelor venite dinspre partea democratică, euro-atlantică

Sunt demersuri care vizează înlocuirea confruntării armate cu strategii de parteneriat sub formă de cooperare economică și politică sub monitorizarea organizațiilor internaționale și regionale  cu competențe în gestionarea a crizelor și a conflictelor.

Concentrarea actorilor statali și non-statali  în conflicte/ alianțe, coaliții, organizații internaționale sau regionale are ca scop: obținerea unei poziții geostrategice avantajoase; accesul la resurse și la piețe de desfacere; accesul la sisteme de securitate regională, continentală, planetară; reducerea vulnerabilităților; dezvoltarea capabilităților de acțiune și de reacție în caz de criză și de conflict. UE s-a implicat în soluționarea conflictului transnistrean prin Instrumente și priorități. Instrumentele UE sunt: Acordul de Parteneriat și Cooperare; Politica Europeană de Vecinătate – PEV; Parteneriatul Estic. Prioritățile sunt: dezvoltarea economică și politică a RM prin consolidarea relațiilor și a încrederii mutuale între RM și Transnistria; EUBAM – Misiunea de Asistență la Graniță – cu dezvoltarea capacităților de gestionare a granițelor și a vămilor axată pe lupta împotriva crimei organizate transfrontaliere și apropierea de standardele UE.

Problemele persistente au fost: vizele – cetățenii moldoveni primesc vize ale RM, cetățenii transnistreni primesc vize moldovenești, ucrainene, rusești; tensiuni militare la granița cu Ucraina aflată în plină criză concretizate în dublarea forțelor armate ucrainene și săparea de tranșee în lungul graniței cu RM pentru a împiedica contrabanda și incursiunile armatei ruse în Transnistria, deși trecerea graniței este deschisă. Abordarea UE se înscrie în interrelaționarea: soluționarea conflictului transnistrean – integrarea europeană a RM.

CONCLUZII

Conflictele înghețate sunt forme de manifestare a secesiunii în interiorul unui stat de jure, în care lupta dintre cele 2 părți beligerante se duce între păstrarea autonomiei, suveranității și integrității teritoriale / obținerea autonomiei de către separatiști în stat de facto în interiorul statului de jure, sau cu alipire la un Stat cu interese de securitate, politice, economice în regiune, sau federalizare.

Gestionarea conflictelor înghețate trebuie să urmeze aplicarea regulilor de Drept Internațional pentru soluționare progresivă de la detensionarea situației spre rezolvarea concretă a conflictului.

Transnistria este teritoriul separatist din interiorul Republicii Moldova 1)văzut de Rusia – Putere Regională în ZEMN ca pârghie pentru a impune RM presiuni economice, politice care să afecteze apropierea RM de structurile democratice euro – atlantice și alipirea RM la România, 2) văzut de UE ca zonă de siguranță economică, politică, securitară.

BIBLIOGRAFIE

Acte normative

Carta Albă a Apărării, 2021, https://sgg.gov.ro/1/wp-content/uploads/2021/03/CARTA-ALBA-A-APARARII-.pdf

Strategia de Apărare a României, 2020 – 2024,  https://www.presidency.ro /files/userfiles/ Documente/Strategia_Nationala_de_Aparare_a_Tarii_2020_2024.pdf

Lucrări de autor

Borca, Iosif, Ștețcu, Petru, Puterea informației, Ed. Concordia, Arad, 2022

Istrate, Cristian, Introducere în studii de intelligence, Ghid pentru societatea civilă, Ed. Top Form, București, 2021

Tănase, Tiberiu (coordonator), Puterea. De la puterea informațiilor la puterea în intelligence, Ed. Concordia, Arad, 2024

Bogzeanu, Cristina, Rolul UE în gestionarea conflictelor înghețate din vecinătatea granițelor sale, Editura Universității Naționale de Apărare ”Carol I”, București, 2015, https://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/rolul_UE_in_gestionarea_conflictelor_inghetate_din_vecinatate.pdf

Dinu, Mihai, Ștefan, Componenta etnico-religioasă a conflictelor, Ed. Universității Naționale de Apărare ”Carol I”, București, 2005, https://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/ componenta_etnico-religioasa_a_conflictelor.pdf

Dinu, Mihai, Ștefan, Alexandrescu, Grigore, Surse de instabilitate, https://cssas.unap.ro /ro/pdf_studii/surse_de_instabilitate.pdf

Hlihor, Constntin, Geopolitica și geostrategia în analiza Relațiilor Internaționale contemporane, Ed. Universității Naționale de Apărare ”Carol I”, București, 2005, http://file.ucdc.ro/cursuri/I_Geopolitica_Hlihor_Constantin..pdf

Articole

Bîzu, Cristian, Matei, Gheorghe, Conflictele înghețate: instrument de Putere al Kremlinului în Regiunea Extinsă a Mării Negre, în Infosfera, Nr.1/2020, https://www.mapn.ro/publicatii_militare/arhiva_infosfera/documente/2020.pdf

Note

[1] Zona Extinsă a Mării Negre

[2] Amenințări convenționale, militare

[3] Combinarea măsurilor militare, politice, economice

[4] Adversarii sunt cele 2 superputeri adverse; activitățile de intelligence naționale sunt plasate sub umbrela uneia dintre cele 2 superputeri

[5] Spațiul euro-atlantic și spațiul asiatic cu Asia de Est (Coreea de Sud și Japonia) și cu Asia de Sud-Est (Indonezia, Hong-Kong, Malaiezia, Singapore, Taiwan, Thailanda)

[6] Cu economie de producție instabilă, contrabalansată de valorificarea rezervelor de hidrocarburi prin exporturi energetice în UE

[7] Conflicte, violență, sărăcie ca părți ale extremismului sau radicalismului

[8] Analiza este orientată spre țintă și implică specialiști din domeniul țintei

[9] Beneficiari : ai noilor tehnologii, liberei circulații, exploatării discrepanțelor societale; cu acțiuni camuflate, din umbră – greu de identificat, localizat, eliminat

[10] Lipsa de acces la resurse, lipsa apei potabile, degradarea mediului înconjurător, pandemii, migrațiune, explozia demografică, atacuri cibernetice)

[11] Conflictele înghețate apar pe teritoriul statelor ex-sovietice, unde apar mișcări secesioniste gestionate din umbră de Rusia

[12] Prin mijloace violente de tip crize sau acțiuni unilaterale fără soluții finale sau de compromis în rezolvarea conflictelor

[13] Militarizarea zonei

[14] Exploatarea identitară pentru a bloca desprinderea din cadrul statului multinațional

[15] Politica de transparență

[16] Politicile economice de redresare

[17] Componente ale URSS

[18] Războiul Rece

[19] Regiunea Extinsă a Mării Negre

1 … 46 47 48 49 50 51 52 … 94