Ecouri peste continente: răscrucea constituțională a Japoniei și semnificația sa pentru peisajul de securitate și tehnologie al României

(Un număr record de cetățeni japonezi favorizează modificarea constituțională pe fondul amenințărilor regionale în creștere.)

Pentru România, confruntată cu propriile provocări complexe de securitate pe flancul estic al NATO, dilema Japoniei oferă perspective cruciale asupra echilibrării istoriei, modernizării apărării și politicilor de alianță.

Tokyo & București – Deși separate de mii de kilometri, Japonia și România navighează prin curenți geopolitici remarcabil de similari.

Ambele națiuni se confruntă cu moștenirea conflictelor secolului XX, ambele se confruntă cu vecini asertivi și revizioniști și ambele își reevaluează fundamental posturile de apărare în cadrul unor alianțe cruciale – Japonia cu SUA, România în cadrul NATO și al parteneriatului său strategic cu SUA.

Un sondaj recent realizat de postul public japonez NHK, care arată un sprijin public fără precedent pentru modificarea constituțională, rezonează așadar mult dincolo de Asia de Est, oferind perspective valoroase pentru comunitățile de informații, militare, tehnologice și de afaceri din România.

Sondajul NHK relevă faptul că 61% dintre respondenții japonezi favorizează acum modificarea Constituției de după al doilea război mondial a țării, impusă în mare parte de SUA și renumită pentru Articolul 9 pacifist care renunță la război.

Acesta este cel mai înalt nivel înregistrat din 2012, determinat de anxietatea palpabilă legată de expansionismul militar al Chinei, provocările nucleare ale Coreei de Nord și, în mod critic, de lecțiile dure ale invaziei Ucrainei de către Rusia – un conflict care se desfășoară periculos de aproape de granițele României.

Asemenea României, care și-a majorat semnificativ cheltuielile de apărare (țintind 2,5% din PIB) ca răspuns la agresiunea Rusiei și la necesitatea consolidării flancului estic al NATO, Japonia se angajează pe o cale a capabilităților de apărare „consolidate fundamental”.

Aceasta include dublarea bugetului său de apărare și achiziționarea de rachete de contra-lovitură – capabilități care împing limitele constituției sale pacifiste.

Relevanța pentru securitatea și armata României: pentru establishment-ul de apărare al României, situația Japoniei este un studiu de caz pertinent.

Dezbaterea din jurul Articolului 9 al Japoniei reflectă, în anumite privințe, propria călătorie a României în adaptarea doctrinei și capabilităților sale militare post-Război Rece și mai ales post-2014/2022.

Concluziile cheie includ: adaptarea la amenințări: schimbarea din Japonia demonstrează cum amenințările directe, persistente (China, Coreea de Nord) și evenimentele geopolitice șocante (Ucraina) pot forța chiar și națiunile cu identități de apărare profund înrădăcinate pacifiste sau constrânse istoric să reconsidere principii fundamentale.

Aceasta reflectă imperativul României de a moderniza și spori gradul de pregătire în fața agresiunii rusești în regiunea Mării Negre.

Dinamica alianțelor: potențiala modificare constituțională a Japoniei este strâns legată de consolidarea alianței sale cu SUA, permițând o interoperabilitate și o partajare a sarcinilor mai mari.

În mod similar, eforturile de apărare ale României sunt intrinsec legate de angajamentele sale NATO și de relația sa bilaterală cu SUA.

Observarea modului în care Japonia navighează provocările politice și de opinie publică ale unei responsabilități sporite în apărare în cadrul unei alianțe oferă lecții pentru București.

Provocarea ambiguității: în ciuda sprijinului general pentru schimbare, sondajul NHK arată o diviziune semnificativă (40% pentru, 18% împotrivă, 34% nehotărâți) specific în privința modificării Articolului 9.

Acest lucru subliniază dificultatea de a construi un consens național pe probleme sensibile de securitate, chiar și sub presiune – o provocare familiară în multe democrații, inclusiv în România, atunci când se dezbat prioritățile de apărare versus alte nevoi naționale.

Clarificarea statutului juridic al Forțelor de Autoapărare ale Japoniei (SDF) este un factor cheie; România, deși are o bază constituțională clară pentru forțele sale armate, lucrează continuu pentru a optimiza cadrele sale legale pentru războiul hibrid modern și operațiunile NATO.

Implicații pentru comunitatea de informații din România: Înțelegerea arhitecturii de securitate în evoluție din Indo-Pacific nu mai este opțională pentru serviciile de informații europene.

Traiectoria Japoniei oferă puncte de date cruciale: Evaluarea Angajamentelor SUA: Modul în care SUA sprijină sau influențează potențiala schimbare a Japoniei indică prioritățile strategice mai largi ale SUA și alocarea resurselor, putând afecta angajamentele în alte părți, inclusiv în Europa.

Monitorizarea reacțiilor concurenților: Răspunsurile Chinei și Rusiei la o Japonie mai capabilă militar vor dezvălui multe despre propriile lor calcule strategice și praguri de toleranță, oferind perspective relevante pentru modul în care ar putea reacționa la consolidarea flancului estic al NATO.

Urmărirea realinierilor geopolitice: Dezbaterea din Japonia face parte dintr-o tendință globală mai largă a națiunilor democratice care își reevaluează posturile de securitate.

Monitorizarea acestor schimbări ajută serviciile de informații românești să construiască o imagine cuprinzătoare a ordinii internaționale în schimbare.

Oportunități pentru ecosistemul tehnologic și de afaceri din România: Deși cooperarea industrială directă în domeniul apărării ar putea fi limitată inițial, schimbarea strategică a Japoniei deschide căi indirecte și evidențiază tendințe relevante pentru sectorul tehnologic în plină dezvoltare al României:

Investiții în tehnologia de apărare: Cheltuielile sporite pentru apărare ale Japoniei vor injecta miliarde în tehnologii avansate – IA, cyber, sisteme autonome, capabilități spațiale, materiale avansate. Acest lucru creează o piață globală semnificativă și stimulează inovația. Companiile tehnologice românești, în special în software, securitate cibernetică și inginerie de nișă, ar trebui să monitorizeze aceste evoluții pentru potențiale oportunități viitoare de parteneriat sau pentru a înțelege frontierele tehnologice emergente relevante pentru standardele NATO.

Tehnologii cu dublă utilizare (dual-use): Multe progrese în domeniul apărării au aplicații civile. Focusul Japoniei ar putea stimula inovația în domenii precum comunicațiile securizate, tehnologia senzorilor și infrastructura rezilientă – domenii în care firmele tehnologice românești sunt, de asemenea, active.

Stabilitatea economică și a lanțurilor de aprovizionare: O Japonie apărată mai robust contribuie la stabilitatea în Indo-Pacific, o regiune vitală pentru rutele comerciale globale și lanțurile de aprovizionare care au impact direct asupra economiilor europeană și românească. Invers, instabilitatea de acolo are efecte de undă resimțite la nivel global. Înțelegerea acestor dinamici este crucială pentru afacerile românești cu operațiuni internaționale.

O provocare comună: În cele din urmă, sondajul NHK surprinde o națiune la o răscruce, încercând să reconcilieze identitatea istorică cu realitățile dure ale geopoliticii secolului XXI. Lupta Japoniei pentru a defini rolul viitor al Forțelor sale de Autoapărare, pentru a echilibra principiile constituționale cu nevoile de securitate și pentru a gestiona relații complexe de alianță ridică o oglindă în fața provocărilor cu care se confruntă multe națiuni, inclusiv România. Deși specificitățile diferă – Articolul 9 versus Articolul 5 al NATO, Indo-Pacificul versus Marea Neagră – dilema fundamentală a modului în care o națiune democratică se adaptează la o lume mai periculoasă este universală.

Observarea parcursului Japoniei va oferi lecții valoroase pentru factorii de decizie și gânditorii strategici de la București.

© 2025 George V. Scripcariu. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.