Serviciile de informaţii în Imperiul Mongol

Tiberiu Tănase

Email: tanasetiberiu2@gmail.com

Articolul este dedicat Serviciilor de informaţii în Imperiul Mongol, în el se prezintă serviciile de informaţii mongole în timpul lui Genghis Khan şi al succesorilor săi.

Surpriza apariţiei pe scena lumii şi a expansiunii Imperiului Mongol poate fi considerată un rezultat al ignoranţei puterilor europene, ca urmare a limitelor geografice, probabil obiective, ale avanposturilor informative către Orientul Îndepărtat. Din acest spaţiu geografic, în Europa au ajuns doar zvonuri liniştitoare, potrivit cărora acolo ar exista un regat imens, condus de un om drept şi sfânt, prieten al creştinătăţii. O mai bună şi eficientă dezinformare nici că se putea.

Acest conducător foarte puternic, care întemeia un nou imperiu, a fost Temujin, proclamat în anul 1206 ca împărat sub numele de Genghis Khan (n.n. Cel puternic şi drept).

După încheierea organizării armatei şi administraţiei, Genghis Khan a considerat că se poate trece la noi campanii de cuceriri. În anii următori acesta și-a extins graniţele imperiului de la Marea Chinei până la Marea Caspică şi Marea Roşie.

Primul lui deziderat a fost să întarească armata. A ales sistemul decimal în organizarea armatei cu unități de zece, o suta și o mie de războinici. Cele nouăzeci și cinci de batalioane de o mie de oameni, fiecare conduse de oameni credinciosi, au fost completate de garda imperială-bagaturii-zece mii de bărbați puternici. Geniul său militar i-a indreptat pe oamenii din triburile nomade spre o armata formidabilă, disciplinată și determinată, pregatită pentru noile cuceriri.

După terminarea organizării armatei mongole și a administrației, susținut de conducerile  clanurilor “oamenilor padurii” și de uiguri, Genghis Khan era pregătit pentru noi cuceriri. A atacat regatul Tangutilor(Hsi-Hsia), oameni de origine tibetana. Aceștia au acceptat să platească tribut mongolilor. Genghis Khan s-a mulțumit cu acest act de supunere deoarece scopul lui principal era să cucerească partea de nord a Chinei, controlată de dinastia Chin. Campania împotriva dinastiei Chin a început în 1211. Genghis Khan a dovedit înca o data că este un talentat conducator militar. Împartindu-și armata, a atacat în mai multe locuri în același timp și armata sa a penetrat Marele Zid la un moment când dușmanul nu se astepta la un atac.

Mongolii au ocupat nordul regiunii Peking, capturând herghelia imperială. Khitanii din sudul Manciuriei s-au revoltat și s-au supus lui Genghis Khan. În 1214, împaratul dinastiei Chin a semnat tratatul de pace care a durat până în 1215. Nordul Chinei și Mongolia au devenit părți integrate imperiului lui Genghis Khan. Mai mult, Khan avea de asemenea la dispoziția lui un corp de ingineri ai armatei chineze și câțiva servitori chinezi bine antrenați. Inginerii chinezi i-au ajutat pe mongoli să construiască mașini de război pentru cucerirea orașelor forficate, o armata și arme pe care până atunci mongolii nu le aveau.

După cucerirea imperiului Chin, Genghis Khan a distrus regatul Kara-Khitailor în Turkestan, pe atunci condus de Kuchlug, fiul ultimului han Naiman, acesta din urmă fiind învins anterior. Genghis Khan a întreținut relațiile bune cu acesta, de foarte multe ori deconectându-l la curtea sa, ascultând ore în șir informațiile oferite de Kuchlug, și subsumând cât de importante sunt experiențele lor comune pentru atingerea planurilor sale. Kuchlug i-a oferit gratis orice informație de care avea nevoie deoarece vedea în regimul Genghis Khan strict realizarea conexiunii cu lumea îndepartată, acest lucru atragând cu sine și mai mult profit pentru negoțul lor.

Pe langă aceștia Genghis Khan va trimite spioni în ținuturile inamice pe care dorea să le supună, încercand să obtină orice informație posibilă despre puterea militară a națiunilor vecine și ale rivalilor lor din clasele conducatoare, pe care diplomația sa ar putea-o exploata pentru a-și slabi inamicul. Numeroase cete de cercetași precedau armatele principale testând terenul, observând mișcarile părții adverse și raportând cartierelor generale orice informație obținută.

Genghis Khan dorea să obțină informații strategice nu doar despre China și Imperiul Kwarizmiam, dar și despre țările ce urmau țelului său imediat, care puteau fi atacate după axele deja planificate pentru a fi cucerite sau poate doar prin succesorii săi. Acest lucru este ilustrat de faptul ca el a trimis o armată expediționară de 300 000 de oameni condusă de Subotai și Jebe dincolo de țărmul Nordic al Marii Caspice. Cu toate acestea, Genghis Khan era conștient de faptul că un conducător trebuie să fie foarte bine informat despre situația din tările cucerite și că trebuie să fie în permanent contact nu doar cu generalii săi și cu armatele lor dar și ținutul său de baștină. În conformitate cu acest important obiectiv organizarea unor stații de poștă călare (jami) de-a lungul drumurilor imperiale principale a devenit o sarcină majoră a imperiului mongol. Fiecare stație jami, ridicată de-a lungul unei distanțe de o zi trebuia să fie înzestrată cu cai (de multe ori în jur de 12), găzduire mâncare și băutură pentru călători. Serviciul este gratuit pentru uzul ambasadorilor și pentru mesagerii hanului. Taxele pentru serviciile și sarcinile poștei erau obligatorii. Jami-ul era stabilite de-a lungul fiecăror 25 sau 30 de mile. Mesagerii imperiali numiți mesagerii săgeată călăreau cu capul și mâinile bandajate pentru a se face cunoscut caracterul lor și importanța mesajului lor și beneficiau de cele mai bune servicii la poștă. Cât de bine funcționa acest sistem este ilustrat cel mai  bine de călatoria facută de Subotai din nordul Marii Caspice către cartiere de iarna pe care Genghis Khan le stabilise între Samaerkand and Bokhana unde acesta era așteptat. Intrebarea care apare este: de unde a apărut ideea organizării unui astfel de serviciu? Probabil că ar fi fost inspirat de exemplul chinez. Informații în acest sens avem de la istoricul chinez Lao Tse. Lao Tse (sau Bătrânul Maestru, al cărui nume se mai scrie și Laozi, Lao Zi, Laotze sau Lao Tzu) este un filozof chinez care a trăit aproximativ în sec. VI b.c. Este fondatorul taoismului și autorul cărții „Tao Te Ching“, cartea de bază a taoismului. https://www.jovis.ro/carti/carti-spiritualitate/Cartea-lao-tse-invataturile-secrete-3508.htm , (Accesat la  11/08/2021)

Alte informații provin de la  J.T Reinaud în comentariul său numit “Călătoriile lui Sulaiman” și pelegrinul arab Ibn Wahab.

 MUHAMMAD ibn „Abd al-Wahhab ibn Sulaiman at-Tamimi ( / w ə h ɑː b / ; arabă : محمد بن عبد الوهاب بن سليمان التميمي ; (1703-1722 luna iunie anul 1792) a fost un lider religios, reformator, savant și teolog din Najd în Arabia centrală, atribuit ca fiind fondatorul doctrinei și mișcării islamice cunoscut sub numele de wahabism .- Deși există un anumit consens cu privire la aceste detalii, opinia nu este unanimă în ceea ce privește specificul cu privire la locul și data nașterii sale. Se pare că recunoașterea sa cugândul tribului Banu Tamim este în concordanță cu justificarea de către unii cercetători a fi moștenitorul învățăturilor lui Ibn Taymiyyah . Abualrub, Jalal (ianuarie 2003). Muhammad ibn Abdil Wahhab: povestea și misiunea sa de viață . Editori și distribuitori Madinah. ISBN 978-0-9703766-5-7. (Accesat la 11/08/2021) .

Succesorii lui Genghis Khan au continuat să țină cont de serviciul de poștă, serviciu care stătea la baza celui mai puternic serviciu de intelligence. Curând după ascensiunea sa, Ogodai a emis două decrete, în 1229 și în 1232, privind serviciile oferite de curieri. El ar fi ordonat ca toate cele obținute din provincii să fie utilizate pentru a plăti costurile armatelor locale și pentru a promova îmbunătățirea comunicațiilor poștale. Kublai a fost însă cel care a adus organizarea seviciului de poștă la o asemenea perfecțiune care i-a impresionat profund pe contemporanii săi și este încă recunoscută de istorici ca o achiziție deosebită.      Menționăm că sunt foarte multe documente ce ilustrează originea și funcționarea serviciului de postă și importanța sa pentru administrația statului în timpul perioadei imperiului mongolilor.

Marco Polo a fost cel care a completat imaginea serviciului poștal mongol. El a fost primul care a descris rezidențele hanului în toate provinciile și care purtau numele acestora.

Știm de la Marco Polo că pe lângă serviciul de poștă călare Kublai a introdus și serviciul de informatii prin “alergători”. Aceștia trebuiau să-i aducă hanului fructe și legume proaspete de la o distantă de 10 zile. La fiecare stație de alergători este numit un cleric care trebuie să înregistreze ziua și ora sosirii mesagerului și momentul plecării sale către următoarea statie. Alergătorii erau scutiti de taxe și erau plătiți de han ca inspectori speciali și trebuiau să viziteze stațiile în fiecare lună pentru a pentru a verifica cum alți alergători și-au indeplinit sarcinile.

Sursa  Francis Dvornik: Începuturile serviciilor de informații – Orientul Apropiat antic, Persia, Grecia, Roma, Bizanț, Imperiile musulmane arabe, Imperiul Mongol, China, Cnezatul Moscovei, Meteor Press, 2021 (traducere şi prelucrare Origins of Intelligence Services,  Francis Dvornik, Rutgers University Press, New Jersey, 1974. Origins of Intelligence Services, Francis Dvornik, Rutgers University Press, New Jersey, 1974

© 2023 Tiberiu Tănase. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.