România între Tratatul de la Trianon (4 iunie 1920) și Tratatul de Pace de la Paris (10 februarie 1947)

Sintagma „Tratatul de la Trianon” s-a născut în urmă cu 100 de ani, în contextul terminării Primului Război Mondial și impunerii dreptului națiunilor la apărare în Europa dominată multe secole de imperii și feude. Consecința cea mai importantă a Tratatului de la Trianon a fost apariția noilor state independente și reîntregirea celor deja existente după dezintegrarea Austro-Ungariei. Reașezarea prin hotărârea Marilor Puteri a frontierelor între România și Ungaria a stârnit nemulțumiri din partea reprezentanților României, care au fost chemați la Paris doar să asculte și să se conformeze hotărârilor diriguitorilor Europei.

Tranziția României de la 23 august 1944 la Tratatul de Pace de la Paris

Între 23 august 1944 și semnarea Tratatului de Pace de la Paris la 10 februarie 1947, România a cunoscut o transformare profundă și tumultuoasă. Această perioadă a marcat trecerea dramatică a României de la un aliat al Germaniei naziste la o națiune aflată sub influența sovietică, confruntându-se cu consecințele celui de-al Doilea Război Mondial, pierderea teritoriilor și restructurarea sistemelor sale politice și sociale.

Articolele fără specificarea altei licențe CC au licența CC BY-NC-ND.