6 ian. 2024

Componentele războiului electronic – Strategii și tehnici

de | postat în: Arhiva, Intelligence, Numărul 1, Volumul 3 | 0

Intelligence Info - Descarcă PDFSfetcu, Nicolae (2023), Componentele războiului electronic – Strategii și tehnici, Intelligence Info, 3:1, 11-21, DOI: 10.58679/II38042, https://www.intelligenceinfo.org/componentele-razboiului-electronic-strategii-si-tehnici/

 

Components of Electronic Warfare – Strategies and Techniques

Abstract

Activities used in electronic/electromagnetic warfare include electro-optical, infrared, and radio frequency countermeasures; electromagnetic compatibility and deception; radio jamming, radar jamming and deception, and electronic (or anti-jamming) countermeasures; electronic masking, probing, reconnaissance and intelligence; electronic security; EW reprogramming; emissions control; spectrum management; and wartime backup modes. Traditional electronic warfare has three main components.

Keywords: electronic warfare, electromagnetic warfare, electronic attack, electronic countermeasures, electronic protection, electronic countermeasures, electronic support, electronic support measures

Rezumat

Activitățile utilizate în războiul electronic/electromagnetic includ contramăsuri electro-optice, în infraroșu și frecvență radio; compatibilitatea electromagnetică și decepția; bruiaj radio, bruiaj și decepție radar, și contramăsuri electronice (sau anti-bruiaj); mascare electronică, sondare, recunoaștere și informații; securitate electronică; reprogramare EW; controlul emisiilor; managementul spectrului; și modurile de rezervă în timp de război. Războiul electronic tradițional are trei componente principale.

Cuvinte cheie: război electronic, război electromagnetic, atacul electronic, contramăsuri electronice, protecția electronică, contra-contramăsuri electronice, suportul electronic, măsuri de asistență electronică

 

INTELLIGENCE INFO, Volumul 3, Numărul 1, Martie 2024, pp. 11-21
ISSN 2821 – 8159, ISSN – L 2821 – 8159, DOI: 10.58679/II38042
URL: https://www.intelligenceinfo.org/componentele-razboiului-electronic-strategii-si-tehnici/
© 2024 Nicolae Sfetcu. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.

 

Componentele războiului electronic

Ing. fiz. Nicolae SFETCU, MPhil[1]

nicolae@sfetcu.com

[1] Cercetător – Academia Română – Comitetul Român de Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii (CRIFST), Divizia de Istoria Științei (DIS), ORCID: 0000-0002-0162-9973

 

Introducere

Activitățile utilizate în războiul electronic/electromagnetic (EW) includ contramăsuri electro-optice, în infraroșu și frecvență radio; compatibilitatea electromagnetică și decepția; bruiaj radio, bruiaj și decepție radar, și contramăsuri electronice (sau anti-bruiaj); mascare electronică, sondare, recunoaștere și informații; securitate electronică; reprogramare EW; controlul emisiilor; managementul spectrului; și modurile de rezervă în timp de război[1]. Războiul electronic tradițional are trei componente principale:

Atacul electronic (EA)

Atacul electronic (EA) este „acea diviziune a războiului electronic care implică utilizarea energiei electromagnetice, a energiei dirijate sau a armelor antiradiații pentru a ataca personal, instalații sau echipamente cu intenția de a degrada, neutraliza sau distruge capacitatea de luptă a inamicului și este considerat o formă de tras cu arma”[2]. Atacul electronic folosește bruiajul electromagnetic punctual, bruiajul de baraj și baleierea, folosind tehnici de decepție electromagnetică precum fi ținta falsă sau generarea de ținte duplicate.

Atacul electronic (EA), cunoscut și sub denumirea de contramăsuri electronice (ECM), implică utilizarea ofensivă a armelor cu energie electromagnetică, cu energie dirijată, sau a armelor antiradiații, pentru a ataca și perturba adversarul prin „blocare” pe sisteme de comunicații sau radar. Armele anti-radiații includ rachete sau bombe care țintesc un anumit semnal (radio sau radar) pentru a distruge sistemul de difuzare.Obiectivele operaționale ale ECM sunt:

  • Contracararea ESM și sistemelor de comunicații ostile.
  • Introducerea de date false sistemele electronice ostile.
  • Distrugerea sistemului de război electronic ostil.

Contramăsurile electronice se pot clasifica în contramăsuri electro-optice-infraroșu (CM EO-IR) (bruiaj cu laser, fum/aerosoli, suprimatoare de semnături, momeli, produse pirotehnice/piroforice, lasere de înaltă energie sau contramăsuri de energie IR direcționată) și contramăsuri de frecvență radio (de exemplu, arme ghidate de precizie sau controlate radio, echipamente de comunicații și sisteme de senzori).

Pentru aceasta , sunt folosite diverse tehnici specifice, care pot fi clasificate în ECM active și ECM pasive. ECM active implică degradarea eficacității sistemelor de război electronic ale inamicului prin generarea și transmiterea de energie electromagnetică, prin bruiaj de zgomot și bruiaj deceptiv[3].

Bruiajul de zgomot injectează semnale de interferență în sistemul electronic al inamicului, astfel încât semnalul țintă să fie mascat sau complet bruiat de interferență. Există tehnici diferite pentru a genera interferențe[4], precum bruiajul punctual (Spot Jamming) concentrat pe o bandă foarte îngustă de frecvență, bruiajul de baleiaj (Sweep Jamming) care mătură întreaga frecvență, sau bruiajul de baraj (Barrage Jamming) care vizează mai multe frecvențe simultan.

Bruiajul deceptiv produc poziții și viteze false ale țintei prin pseudo-semnale, prin tehnici manipulative, sau imitative (introducerea de radiații EM în canalele inamice care imită propria lor emisie se numește decepție imitativă)[5]. Tehnicile manipulative modifică radiațiile electromagnetice prietenoase pentru a păcăli adversarul, prin generarea de ținte false, falsificarea gamei de frecvențe, a vitezei și unghiului[6][7]. Generarea țintelor false se folosește împotriva radarelor, avertizare timpurie și interceptarea controlului la sol, pentru a deruta operatorul de radar inamic[8] care nu va putea face distincția între ținte false și ținte reale[9]. Falsificarea razei, vitezei și unghiului exploatează vulnerabilitățile de monitorizare ale inamicului[10].

ECM pasiv folosește reflectoare de confuzie pentru înșelarea sistemelor electronice ale inamicului, prin mijloace chimice (utilizarea fumului și agenților chimici precum aerosolii[11]) sau mecanice (utilizarea de obiecte mecanice special concepute, precum ”pleava” alcătuită din fibre dielectrice subțiri acoperite cu metal[12]. ECM ofensive iau adesea forma bruiajului, pe când cele de auto-protecție (defensive) includ utilizarea îmbunătățirii blip-ului și blocarea terminalelor de rachetă.

În cazul radarelor, strategiile ECM includ interferența radarului, modificările țintei și modificarea proprietăților electrice ale aerului, prin tehnici de interferență precum bruiajul și decepția[13]. Bruiajul radio sau blocajul comunicațiilor perturbă comunicațiile prin scăderea raportului semnal-zgomot.

Protecția electronică (EP)

Protecția electronică (EP) este „acea diviziune a războiului electronic care implică mijloace pasive și active luate pentru a proteja personalul, facilitățile și echipamentele împotriva oricăror efecte ale angajării prietenești sau inamice a războiului electronic care degradează, neutralizează sau distrug capacitatea de luptă amicală”[14].

Protecția electronică, cunoscută și ca măsură de protecție electronică (EPM) în Europa, sau contra-contramăsura electronică (ECCM), se concentrează pe protejarea sistemelor electronice împotriva atacurilor prin înfrângerea bruiajului inamic. Aceasta implică utilizarea tehnicilor de criptare, salt de frecvență și întărire pentru a proteja sistemele critice, folosind tehnologiile cu spectru extins, utilizarea listelor de frecvențe restricționate, controlul emisiilor (EMCON) și tehnologia cu observabilitate scăzută (stealth)[15][16].

Protecția electronică, cunoscută și sub numele de contra-contramăsuri electronice (ECCM), folosește tactici de război electronic (EWTR) și tehnici încorporate în proiectarea echipamentelor electronice pentru a anihila ECM inamice care implică tehnici de bruiaj și decepție. Domeniile exploatate în mod obișnuit de ECCM sunt:

  • ECCM spațiale, precum anulator de lobi laterali, obturarea lobului lateral, sau tehnica de ardere[17][18].
  • ECCM spectrale (bazate pe frecvență), precum tehnica cu probabilitate scăzută de interceptare, agilitatea în frecvență, sau filtrarea Doppler[19][20].
  • ECCM temporale (tehnici dependente de timp), inclusiv extensiune-compresie puls, agilitatea pulsurilor de radiofrecvență, dickefix, sau rata constantă de alarmă falsă[21][22].
  • ECCM prin rețea radar, o combinație de cel puțin două sau trei radare care furnizează informații către un hub central[23].

Suport electronic (ES)

Suportul războiului electronic (ES) este „divizia războiului electronic care implică acțiuni însărcinate sau sub controlul direct al unui comandant operațional să caute, să intercepteze, să identifice și să localizeze surse de energie electromagnetică radiată intenționată și neintenționată în acest scop, de recunoaștere imediată a amenințărilor, țintire, planificare și desfășurare a operațiunilor viitoare”[24]. Caracteristicile ES[25]:

  • Este utilizat în timp de pace, criză și război, ceea ce contribuie la construirea unei baze de date EW/informații pentru planificare și operațiuni.
  • Oferă o capacitate de culegere de informații pentru orice vreme, zi/noapte, pe distanță lungă.
  • Exploatează emisiile electromagnetice ale unui inamic și poate oferi informații despre capabilitățile și intențiile inamicului.
  • Este ascuns și pasiv.
  • Este o metodă neintruzivă de colectare a informațiilor.

Sistemele de sprijin pentru războiul electronic colectează date și produc intelligence pentru[26]:

  • Coroborarea cu alte surse de intelligence.
  • Operațiuni directe EA.
  • Măsuri de autoprotecție.
  • Sisteme de arme pentru distrugerea fizică.
  • Sprijinirea eforturilor PE.
  • Crearea sau modificarea de baze de date EW.
  • Activități de asistență pentru operațiuni de informare (IO).

Suportul pentru războiul electronic (ES), prin măsurile de asistență electronică (ESM), implică colectarea și analiza semnalelor electromagnetice emise de adversari pentru a detecta, intercepta, identifica, și/sau localiza sursele de energie electromagnetică radiată. Acest lucru oferă informații și conștientizare a situației, ajutând comandanții în luarea deciziilor. Măsurile de asistență electronică urmăresc recunoașterea imediată a amenințărilor, activitate denumită informații, supraveghere și recunoaștere (ISR) sau informații, supraveghere, achiziție de ținte și recunoaștere (ISTAR)[27]. Inteligența semnalelor (SIGINT), care se suprapune parțial cu ES, analiză și identifică transmisiile din surse precum comunicațiile radio, telefoanele mobile, radarul sau comunicațiile cu microunde[28]. SIGINT se compune din inteligența electronică (ELINT – compilează date operaționale) și inteligența de comunicații (COMINT – comunicarea adversarilor) și receptorul ESM. ESM are un scop tactic care necesită acțiuni imediate, în timp ce SIGINT colectează date de informații pentru o analiză ulterioară sau în timp nereal[29].

Funcțiile cheie ale sistemelor ESM sunt: interceptarea, identificarea, analizarea și localizarea surselor de radiații electromagnetice ostile în scopul recunoașterii și angajării tactice a forțelor, eventual printr-un ordin electronic de luptă (EOB), inclusiv prin operațiuni ECM și ECCM.

ESM măsoară parametrii semnalului radar de intrare în intervalul de frecvență de funcționare: lățimea impulsului, frecvența de repetare a impulsurilor, puterea semnalului, ora de sosire, direcția de sosire, etc.[30], fiind format din: antene, receptoare, procesor de semnal, computer cu bibliotecă de emițători și unitate de afișare[31]. Receptorul ESM are cea mai mare influență asupra caracteristicilor sistemului ESM[32][33].

Măsurile de suport electronic pot oferi detectarea inițială sau cunoașterea sistemelor străine, o bibliotecă de date tehnice și operaționale privind sistemele străine, și  informații de luptă tactică în care se utilizează acea bibliotecă[34].

Caracteristicile de dorit pentru echipamentele de supraveghere și colectare electromagnetică includ

  • capacitatea de spectru larg sau de lățime de bandă, deoarece frecvențele străine sunt inițial necunoscute,
  • interval dinamic larg, deoarece puterea semnalului este inițial necunoscută,
  • trecere de bandă îngustă pentru a discrimina semnalul de interes de la alte radiații electromagnetice pe frecvențele apropiate, și
  • măsurarea bună a unghiului de fugă pentru a localiza transmițătorul[35].

De obicei, sunt necesare mai multe receptoare pentru supravegherea întregului spectru.

Tehnici și tactici

Principalele activități utilizate în EW includ următoarele[36]: contramăsuri, managementul de lupte EM (EMBM), compatibilitatea EM; înșelăciune EM; întărirea EM, rezoluție interferență EM, intruziune EM, bruiaj EM, EMP, control spectru EM, colectare de inteligență electronică, mascare electronică, sondare electronică, recunoaștere electronică, securitate electronică, reprogramare EW, control emisii, JEMSO, JEMSMO, observabilitate/ascundere scăzută, interceptarea și retransmiterea semnalelor, navigație război (NAVWAR), geolocalizare de precizie și moduri de rezervă în timp de război.

EW include o serie de tehnici și tactici, inclusiv[37]: bruiaj, falsificare, energie direcționată (DE), război electronic cibernetic (CEW) și înșelăciune electronică.

  • Bruiaj: radiația deliberată EM pentru a preveni sau reduce utilizarea eficientă a EMS de către un inamic[38].
  • Falsificarea: transmiterea de informații false către senzorii sau sistemele de comunicare ale adversarului, provocând confuzie și potențial să-i determine să ia decizii incorecte[39].
  • Energie direcționată: este „un termen umbrelă care acoperă tehnologiile care se referă la producerea unui fascicul de energie electromagnetică concentrată sau a particulelor atomice sau subatomice”[40]. O armă cu energie direcționată folosește „energia dirijată în primul rând ca mijloc direct de a deteriora sau distruge echipamentul, instalațiile și personalul inamicului” [41]. Energia direcționată folosește tehnologiile care produc energie EM concentrată și particule atomice sau subatomice, ca mijloc de a incapacita, deteriora, dezactiva sau distruge echipamentele, instalațiile și/sau personalul inamic.
  • Război electronic cibernetic: îmbină capacitățile spațiului cibernetic cu metodele tradiționale EW, prin infiltrarea în computerul sau în sistemele de comunicații ale unui adversar pentru a fura sau manipula informații și pentru a-i perturba operațiunile[42].
  • Decepția electronică: folosirea mijloacelor electronice pentru a induce în eroare un adversar să creadă ceva neadevărat, prin tehnici precum crearea de ținte false pe ecranele radar, utilizarea contramăsurilor electro-optice, infraroșu sau frecvență radio și transmiterea de semnale false pentru a deruta senzorii adversarului[43].
  • Armele antiradiație: folosesc energia radiată emisă de țintă ca mecanism de ghidare către un emițător vizat (de exemplu, sistemul de rachete antiradiații de mare viteză [HARM – high-speed antiradiation missile]).

Managementul spectrului include „planificarea, coordonarea și gestionarea utilizării în comun a spectrului electromagnetic prin proceduri operaționale, de inginerie și administrative. Obiectivul managementului spectrului este de a permite sistemelor electronice să își îndeplinească funcțiile în mediul vizat, fără a provoca sau a suferi interferențe inacceptabile”[44].

EW este folosit pentru a crea efecte decisive, autonome sau pentru a sprijini operațiunile militare prin generarea diferitelor niveluri de control, detecție, negare, înșelăciune, perturbare, degradare, exploatare, protecție și distrugere.

  • În războiul neregulat, EW poate influența adversarul, populația prietenoasă și populația neutră, cu mesajul operațiunilor de informare (IO).
  • În operațiunile informaționale, EW contribuie prin folosirea tacticilor și tehnicilor ofensive și defensive pentru a modela, perturba și exploata utilizarea adversă a EMS, protejând în același timp libertatea de acțiune amicală.
  • În operațiunile spațiale, manevrele fizice și colectarea EM necontestată implică o formă de EW.
  • În operațiunile în spațiul cibernetic este necesară utilizarea EMS pentru activarea efectelor, prin coordonarea cu EW.
  • În războiul prin navigație, EW produce efecte NAVWAR prin influențarea transmisiei sistemului global de navigație prin satelit sau a altor semnale radio.

Alte tehnici și tactici folosite în EW[45]:

  • Managementul bătăliilor electromagnetice (EMBM): monitorizarea dinamică, evaluarea, planificarea și conducerea operațiunilor.
  • Compatibilitate electromagnetica (EMC): capacitatea sistemelor, echipamentelor și dispozitivelor de a funcționa fără a suferi o degradare inacceptabilă sau a provoca o degradare neintenționată.
  • Decepția electromagnetică: radiația deliberată, reradierea, alterarea, suprimarea, absorbția, negarea, îmbunătățirea sau reflectarea energiei EM într-o manieră menită să transmită informații deceptive unui inamic.
  • Întărirea electromagnetică: pentru a proteja împotriva efectelor nedorite ale energiei EM.
  • Rezoluția interferențelor electromagnetice: procesul de diagnosticare sistematică a cauzei sau sursei interferențelor EM.
  • Intruziune electromagnetică: inserarea intenționată a energiei EM în căile de transmisie pentru a înșela operatorii sau a provoca confuzie.
  • Blocaj electromagnetic: modificarea energiei EM pentru a preveni sau reduce utilizarea eficientă a EMS de către un inamic.
  • Puls electromagnetic (EMP): un impuls electronic puternic produs de o explozie nucleară sau generat în mod convențional, care produce supratensiuni.
  • Controlul spectrului electromagnetic: prin execuția coordonată a JEMSO cu alte operațiuni letale și neletale care afectează EMOE.
  • Inteligența electronică (ELINT): o subcomponentă a SIGINT
  • Mascarea electronică: radiația controlată a energiei EM pe frecvențele prietenoase care să protejeze emisiile sistemelor electronice de comunicații prietenoase
  • Sondarea electronică: radiația intenționată concepută pentru a fi introdusă în dispozitivele sau sistemele potențialilor inamici.
  • Recunoașterea electronică: detectarea, localizarea, identificarea și evaluarea radiațiilor EM străine.
  • Securitatea electronică: protecția împotriva persoanelor neautorizate în interceptarea și studiul radiațiilor EM.
  • Reprogramarea războiului electronic: modificarea EW sau a sistemelor de detectare a țintei (TSS) ca răspuns la modificările validate ale echipamentelor, tacticilor sau EME.
  • Controlul emisiilor: utilizarea selectivă și controlată a emițătorilor pentru a optimiza capabilitățile C&C minimizând în același timp detecția de către senzorii inamici, interferența reciprocă între sistemele prietenoase și interferența inamicului.
  • Operații comune cu spectrul electromagnetic (JEMSO): eforturile coordonate de a exploata, ataca, proteja și gestiona EMOE pentru a atinge obiectivele.
  • Operațiuni comune de gestionare a spectrului electromagnetic (JEMSMO): planificarea, coordonarea și gestionarea utilizării comune a EMS prin proceduri operaționale, de inginerie și administrative.
  • Observabilitate scăzută/Infiltrare: EP cu observabilitate scăzută/stealth, pentru a opera prin reducerea posibilității de detectare de către adversari.
  • Meaconing: recepționarea semnalelor de radiofar și redifuzarea lor pe aceeași frecvență pentru a încurca navigarea
  • Războiul naval (NAVWAR): acțiuni deliberate pentru asigurarea și prevenirea informațiilor specifice navale.
  • Geolocalizare de precizie: planificarea, coordonarea și gestionarea activelor prietenoase pentru geolocalizarea sistemelor RF inamice.
  • Moduri de rezervă în timp de război (WARM): caracteristici și proceduri de operare care vor contribui la eficacitatea militară dacă nu sunt cunoscute sau înțelese greșit de comandanții oponenți înainte de a fi utilizate, dar ar putea fi exploatate sau neutralizate dacă sunt cunoscute dinainte.

Concluzie

În peisajul cu evoluție rapidă a războiului modern, componentele de război electronic au devenit instrumente indispensabile pentru a obține un avantaj decisiv pe câmpul de luptă. De la strângerea de informații prin ESM și SIGINT până la perturbarea sistemelor inamice cu ECM și apărarea împotriva atacurilor electronice cu ECCM, aceste componente contribuie colectiv la superioritatea forțelor militare în spectrul electromagnetic. Pe măsură ce tehnologia continuă să avanseze, războiul electronic va rămâne un domeniu dinamic și critic, modelând rezultatul conflictelor și asigurând securitatea națiunilor.

Bibliografie

  • Adamy, David. 2001. EW 101: A First Course in Electronic Warfare. Artech House.
  • Army, United States Government US. 2016. „Joint Publication JP 1-02 Department of Defense Dictionary of Military and Associated Terms”. https://irp.fas.org/doddir/dod/jp1_02.pdf.
  • ———. 2020. Joint Publication JP 3-13 Information Operations Change 1 November 2014. Independently Published.
  • Brunt, Leroy B. Van. 1978. Applied ECM. EW Engineering.
  • Butt, Faran, și Madiha Jalil. 2013. An overview of electronic warfare in radar systems. https://doi.org/10.1109/TAEECE.2013.6557273.
  • Duke, Audrey. 2023. „Harnessing Chaos: Unleashing Electromagnetic Warfare for Enhanced Joint Operations”. https://apps.dtic.mil/sti/citations/AD1206172.
  • Grant, P. M., și J. H. Collins. 1982. „Introduction to Electronic Warfare”. IEE Proceedings F (Communications, Radar and Signal Processing) 129 (3): 113–32. https://doi.org/10.1049/ip-f-1.1982.0020.
  • Kjellén, Jonas. 2018. „Russian Electronic Warfare – The role of Electronic Warfare in the Russian Armed Forces”. https://web.archive.org/web/20181010174505/https://www.foi.se/report-search/pdf?fileName=D%3A%5CReportSearch%5CFiles%5C4c547bec-bdfa-4bdb-a1c9-018097aaf615.pdf.
  • Li, Xueqiong, Zhitao Huang, Fenghua Wang, Xiang Wanga, și Tianrui Liu. 2018. „Toward Convolutional Neural Networks on Pulse Repetition Interval Modulation Recognition”. IEEE Communications Letters PP (august): 1–1. https://doi.org/10.1109/LCOMM.2018.2864725.
  • Martino, Andrea De. 2012. Introduction to Modern EW Systems. Artech House.
  • Neri, F. 1991. „Introduction to electronic defense systems”. În . https://www.semanticscholar.org/paper/Introduction-to-electronic-defense-systems-Neri/8d8aed6d92ecf7af850f09a2ee740380c2d4b366.
  • Polmar, Norman. 1979. „The U. S. Navy: Electronic Warfare (Part 2)”. U.S. Naval Institute. 1 noiembrie 1979. https://www.usni.org/magazines/proceedings/1979/november/u-s-navy-electronic-warfare-part-2.
  • Rahman, H. 2019. Introduction to Electronic Defense Systems. Boca Raton, FL, USA: CRC Press.
  • Shankar, M., și B. Mohan. 2013. „Recent Advances in Electronic Warfare-ESM Systems”. În . https://www.semanticscholar.org/paper/RECENT-ADVANCES-IN-ELECTRONIC-WARFARE-ESM-SYSTEMS-Shankar-Mohan/bf6e4c372514695dd167eebf6f9dfb78ca120f6a.
  • Sharma, Purabi, Kandarpa Kumar Sarma, și Nikos E. Mastorakis. 2020. „Artificial Intelligence Aided Electronic Warfare Systems- Recent Trends and Evolving Applications”. IEEE Access 8: 224761–80. https://doi.org/10.1109/ACCESS.2020.3044453.
  • Singh, Mohinder. 1988. „Electronic Warfare”. https://www.drdo.gov.in/sites/default/files/publcations-document/Electronic%20Warfare.pdf.
  • Skolnik, Merrill I. 2008. Radar Handbook, Third Edition. McGraw-Hill Education.
  • Tsui, Chi-Hao Cheng, James. 2022. An Introduction to Electronic Warfare; from the First Jamming to Machine Learning Techniques. New York: River Publishers. https://doi.org/10.1201/9781003337171.
  • US Marine Corps. 2016. „Electronic Warfare”. https://www.marines.mil/Portals/1/Publications/MCRP%203-32D.1%20(Formerly%20MCWP%203-40.5).pdf.
  • Yasar, Nurgul, Fatih Mustafa Yasar, și Yucel Topcu. 2012. „Operational advantages of using Cyber Electronic Warfare (CEW) in the battlefield”. În Cyber Sensing 2012, 8408:151–59. SPIE. https://doi.org/10.1117/12.919454.

Note

[1] (Army 2020, i, v–x)

[2] (Army 2016)

[3] (Neri 1991)

[4] (Butt și Jalil 2013)

[5] (Singh 1988)

[6] (Martino 2012)

[7] (Butt și Jalil 2013)

[8] (Rahman 2019)

[9] (Brunt 1978)

[10] (Martino 2012)

[11] (Rahman 2019)

[12] (Grant și Collins 1982)

[13] (Polmar 1979)

[14] (Army 2016)

[15] (Army 2020)

[16] (Tsui 2022)

[17] (Neri 1991)

[18] (Grant și Collins 1982)

[19] (Grant și Collins 1982)

[20] (Skolnik 2008)

[21] (Grant și Collins 1982)

[22] (Skolnik 2008)

[23] (Sharma, Sarma, și Mastorakis 2020)

[24] (Army 2016)

[25] (US Marine Corps 2016)

[26] (US Marine Corps 2016)

[27] (Kjellén 2018)

[28] (Kjellén 2018)

[29] (Rahman 2019)

[30] (Li et al. 2018)

[31] (Shankar și Mohan 2013)

[32] (Martino 2012)

[33] (Sharma, Sarma, și Mastorakis 2020)

[34] (Polmar 1979)

[35] (Polmar 1979)

[36] (Army 2020)

[37] (Duke 2023)

[38] (Army 2020)

[39] (Army 2020, I–10)

[40] (Army 2016)

[41] (Army 2016)

[42] (Yasar, Yasar, și Topcu 2012)

[43] (Adamy 2001)

[44] (Army 2016)

[45] (Army 2020)

 

Articol în Acces Deschis (Open Access) distribuit în conformitate cu termenii licenței de atribuire Creative Commons CC BY SA 4.0 (https://creativecommons.org/licenses/by-sa/4.0/)

5 ian. 2024

O nouă ediție Intelligence Info (Volumul 2, Numărul 2, Iunie 2023)

de | postat în: Media | 0

Cel de-al doilea volum al publicației coordonate de colegul nostru col. (r) dr. Tiberiu Tănase ne oferă, așa cum deja ne-a obișnuit, o serie de materiale academice de interes din domeniile intelligence, istorie, geopolitică, securitate, și știința informației. Menționăm, printre altele editorialul Epistemologia activității de intelligence, de Nicolae Sfetcu, Istoria Serviciului Român de Informații – serviciu de intelligence competitiv, și strategiile de intelligence, de Tiberiu Tănase, de asemenea autor al unui ciclu de articole referitor la controlul democratic al serviciilor de informații, Analysis of the Russian-Chechen conflict from a military perspective (analiza conflictului ruso-cecen din perspectivă militară, articol în limba engleză), de Darius-Antoniu Ferenț și Ioan Manci.

Obiectivul principal al revistei este de a contribui fundamental la înțelegerea conceptelor științifice și filosofice și a aplicațiilor practice ale acestor concepte, toate articolele revistei fiind disponibile gratuit la adresa www.intelligenceinfo.org

 

Importante contribuții la geopolitica românească

Începutul acestei veri ne-a oferit ocazia întâlnirii cu geopolitica românească, într-un context în care evoluțiile din zona apropiată României fac imperios necesară evaluarea științifică a evenimentelor pentru a extrage concluziile necesare fundamentării unor decizii de maximă importanță pentru interesul național. Este vorba de trei lucrări aparținând colaboratoarei noastre dr. Alba Iulia Catrinel Popescu, respectiv „Tratat de geopolitică” (în două volume intitulate „Geopolitica puterii continentale” și „ Geopolitica puterii maritime”), „Spațiile de dominație ale imperiului. Marea strategie de transformare a Rusiei în hegemon al Eurasiei” (volum bilingv, în română și engleză, având și o ediție în limba poloneză), și, nu în ultimul rând, „România, între „gura de rai” geografică şi răspântia geopolitică”, apărute la editurile Militară și Top Form.

  1. „Tratat de geopolitică” este o amplă prezentare istorică și analitică a științei geopoliticii, care abordează principalele școli și curente de gândire din punctul de vedere al problematicii studiate, respectiv zonele de confruntare continentale și maritime.

Tratatul debutează cu un prim capitol dedicat încadrării geopoliticii în cunoașterea stiințifică, incluzând definirea geopoliticii (p. 25), locul geopoliticii în sistemul științelor și al disciplinelor conexe (p. 35), geografia politică, incluzând referiri la Friedrich Ratzel și teoria statului organic (p.46). Remarcăm în continuare referirile la geostrategie (p.59), geografia istorică, geoistoria (p. 62), geografia economică și geoeconomia, cu prezentarea lui Edward Nicolae Luttwak (p. 71). Sunt,  de asemenea, prezentate principalele criterii, principii și metode utilizate în analiza geopolitică (p. 85), între care: metoda descriptivă, metoda inductiv- deductivă, metoda analizei și sintezei  (folosită în orice lucrare de analiză de intelligence), metoda istorică, logitudinală, metoda statistic- matematică prin analize cantitative de detaliu (p. 87) .

„Geopolitica Puterii Maritime” cuprinde analiza școlii anglo-saxone, începând cu Alfred  Thayer Mahan și teoria puterii maritime (p. 92), urmată de prezentarea lui Halford Mackinder cu teoria dinamicii frontierelor și teoria selecționalistă, apoi Frederick Jackson Turner (p.116), Teoria Zonei Pivot, cu aplicare la perioada actuală în capitolul Teoria zonei pivot și ordinea mondială postbelică (p.140 ) .

Sunt apoi prezentați geopoliticieni americani, între care: Nicholas John Spyman (teoria țărmurilor, p. 146), Zbigniew Kazimierz Brzezinski (teoria pivotului geopolitic, geopolitica razboiului rece, geostrategia Eurasiei, p. 173), Saul Bernard Coehn (teoria spațiilor globale, p. 190, structura geopolitică a lumii, p. 194, viitorul geopolitic al lumii, p. 201) .

Referirile acestui capitol continuă cu prezentarea lui Samuel Huntington (teoria ciocnirii  civlizațiilor, p. 229), Francis Fukuyama (sfârșitul istoriei, p. 226) și Robert David Kaplan (războiul în epoca modernă și harta mutantă a haosului, p. 240).

Remarcăm și prezentarea lui Henry Alfred Kissinger cu remarcabile contribuții privind Noua Ordine Mondială (p. 260), respectiv lui Paul Michael Kennedy (supraextindera imperială și echilibrul dintre scopuri și mijloace și supreaexpansiunea intereselor americane, p. 267). De interes  este geopolitica prospectivă a lui George Friedman (marea strategie americană, p. 287) analiza lui George Friedman fiind valoroasă și în contextul actual. Volumul se încheie cu alte contribuții teoretice ale școlii anglo-saxone de geopolitică (p. 287), unde sunt de remarcat doctrinele prezidențiale americane (p. 295) și Noul Orient Extins (p. 307), precum și alți politologi anglo – saxoni care au avut contribuții cu impact asupra geopoliticii contemporane (p. 313).

„Geopolitica Puterii Continentale” prezintă principalele școli și  teorii  ale geopoliticii europene, în principal cele germane, ruse și franceze.

Școala germană include reprezentanți între care: Karl Ernst Haushofer, cu teoria transformării hegemonice a puterii continentale, care definește o nouă știintă numită geopolitica (p.43), respectiv Panregiunea, Panideea și Panperspetiva (p. 56). Urmează Richard Nikolaus Eijiro Coudenhove-Kalergi, cu multe contribuții în coagularea marelui spațiu european (p. 69), Pan-Europa, (p.73), noua ordine mondială macrospațială (p. 76), viitorul război și strategia unificării Pan-Europene (p. 84). Urmează alte contribuții ale școlii germane de geopolitică, prin Frederich Naumann (p. 89), Ernst Nieksch (p. 92) și Heinrich Jordis von Lohausen (p. 93).

Școala rusă de geopolitică este prezentată începând cu testamentul țarului Petru cel Mare (p. 97 ), urmat de teoriile panslavismului, neoslavismului și celei de-a treia Rome (p. 114) , apoi Eurasianismul și Piotr Nikolaievici Savițchi (p. 134) și Alexandr Dughin cu Neo-eurasiansimul și a patra teorie politică (p. 163). Sunt prezentate, de asemenea, contribuțiile teoretice ale școlii ruse contemporane de geopolitică, între care Doctrina Brejnev a suveranității limitate, Perestroika , doctrina Sinatra, multipolaritatea (Primakov), precum și celebra doctrină Karaganov și Putin (p. 176).

Capitolul al treilea este dedicat școlii franceze de geopolitică, începând cu școala clasică, reprezentată de Jacques Elisée Reclus (Pionieratul mondialismului, p.184), Raul Castex și școala franceză de geostrategie (p. 223). Școala franceză contemporană este reprezentată de Yves Lacoste (Reîntoarcerea la geopolitică,  p. 243), Michel Foucher (Teoria frontierelor, p. 247), Paul Caval (Geografia Culturală, p. 245), Jacques Attali (Geopolitica actorilor non statali, p. 259), Frederic Encel (Instrumentele conceptuale ale geopoliticii, p. 277) și Francois Thual (cu Metoda de cercetare geopolitică p. 285 și 288). Remarcăm la finalul și alți teoreticieni francezi cu contribuții cum sunt Emmanuel de Martonne (principale viabilitați ale frontierelor) și Christian Daudel (geopolitica teoretică, p. 303).

  1. Al doilea volum, lucrarea bilingvă „Spațiile de dominație ale imperiului. Marea strategie de transformare a Rusiei în hegemon al Eurasiei” (The domination zones of the empire. The grand strategy to turn Russia into a Hegemon of Eurasia) este o analiză geopolitică bazată pe comportamentul geo-istoric al Rusiei și pe legitățile geopolitice care implică puterea- pivot. Chiar din preambul este prezentat cadrul strategiei politico-militare ruse și principalele direcții ale expansionismului rusesc trasate în Testamentul lui Petru cel Mare (p. 12), autoarea subliniind că aceste imperative strategice raman valabile și azi și urmăresc:
  • Dezenclavizarea Rusiei prin obținerea accesului la mările calde
  • Transformarea Rusiei în mare putere maritimă
  • Dominația istmului Ponto-Baltic, a țarmurilor Oceanului Indian, iar  în final dominația  asupra Eurasiei

Mai este prezentat și  Conceptul de politică externă al Federației Ruse în raport  cu marea Strategie a spațiilor  de dominație ale imperiului  (p. 77) , fiind subliniat faptul că, în timp, liderii  ruși au acționat mereu în baza invocatului Testament al lui Petru cel Mare, fie că erau țarii, liderii sovietici sau Putin, în ultimii 22 de ani. Concluziile includ și cinci scenarii de evoluție a Rusiei pe termen scurt și mediu.

  1. „România. Între „gura de rai” geografică şi răspântia geopolitică”, volum apărut la Editura  Militară[1], include o conferință ce se structurează pe șapte părți, urmată de concluzii.

Aceste concluzii sunt încheiate cu întrebarea autoarei, pe care ne-o putem însuși cu toții: cum poate deveni România un stat de legătură, o punte între celelalte state care au nevoie de noi datorită pozitiei noastre aparte, „pe-o gură de rai geografică, într-o răspântie geopolitică”.  *

La începutul acestei veri, cele trei lucrări au făcut obiectul prezentării și dezbaterii în cursul unui eveniment găzduit de la  Casa Oamenilor de Știință. Au participat numeroși specialiști, între care acad. Ion Dumitrache, secretar general al Academiei Române, acad. Bogdan Simionescu, președintele Comitetului Român pentru Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii (CRIFST) , prof. univ. Radu Carp (Universitatea București), conf. univ.  Mihai Sebe (Universitatea București), prof. univ. Premislav Furgacz (Universitatea Ostrovetz, Polonia), generalii Virgil Bălăceanu Mihaiu Margărit și Bartolomeu Săvoiu, comentatorul de politică și moderator HD Hartmann, cărora li s-a alăturat un numeros public.

 

Col. (r) lect. univ. dr. Tiberiu Tănase, secretar DIS-CRIFTS

2 ian. 2024

Evoluția modernă a războiului electronic/electromagnetic

de | postat în: Arhiva, Istoria, Numărul 1, Volumul 3 | 1

Intelligence Info - Descarcă PDFSfetcu, Nicolae (2023), Evoluția modernă a războiului electronic/electromagnetic, Intelligence Info, 3:1, 39-47, DOI: 10.58679/II27427, https://www.intelligenceinfo.org/evolutia-moderna-a-razboiului-electronic-electromagnetic/

 

The modern evolution of electronic/electromagnetic warfare

Abstract

Electronic warfare is a critical component of modern military operations and has undergone significant advances in recent years. Electronic warfare is a multifaceted field of warfare that involves manipulating the electromagnetic spectrum to gain a tactical advantage. The recent explosive development of emerging technologies has radically changed war strategies. As the modern battlespace has become more sophisticated, military operations are executed in an increasingly complex electromagnetic environment.

Keywords: electronic warfare, electromagnetic warfare, electromagnetic spectrum, information environment, electronic intelligence, ELINT

Rezumat

Războiul electronic este o componentă critică a operațiunilor militare moderne și a suferit progrese semnificative în ultimii ani. Războiul electronic este un domeniu cu mai multe fațete al războiului care implică manipularea spectrului electromagnetic pentru a obține un avantaj tactic. Dezvoltarea explozivă din ultimul timp a tehnologiilor emergente a schimbat radical strategiile de război. Pe măsură ce spațiul de luptă modern a devenit mai sofisticat, operațiunile militare sunt executate într-un mediu electromagnetic din ce în ce mai complex.

Cuvinte cheie: război electronic, război electromagnetic, spectrul electromagnetic, mediul informațional, inteligența electronică, ELINT

 

INTELLIGENCE INFO, Volumul 3, Numărul 1, Martie 2024, pp. 39-47
ISSN 2821 – 8159, ISSN – L 2821 – 8159, DOI: 10.58679/II27427
URL: https://www.intelligenceinfo.org/evolutia-moderna-a-razboiului-electronic-electromagnetic/
© 2023 Nicolae Sfetcu. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.

 

Evoluția modernă a războiului electronic/electromagnetic

Ing. fiz. Nicolae SFETCU, MPhil[1]

nicolae@sfetcu.com

[1] Cercetător – Academia Română – Comitetul Român de Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii (CRIFST), Divizia de Istoria Științei (DIS), ORCID: 0000-0002-0162-9973

 

Introducere

Războiul electronic (EW) este o componentă critică a operațiunilor militare moderne și a suferit progrese semnificative în ultimii ani. Războiul electronic este un domeniu cu mai multe fațete al războiului care implică manipularea spectrului electromagnetic (EM) pentru a obține un avantaj tactic.

Războiul electronic (EW) ajută forțele aeriene, terestre, navale și spațiale la mai multe niveluri de conflict prin limitarea utilizării spectrului de frecvență radio (RF)[1]. Sistemul de apărare al unei țări se bazează pe EMS pentru infrastructura sa de comandă și control (C&C), legăturile de comunicații, sistemele de arme și tehnologiile de asistență.

EW permite războiul cinetic, care este pur și simplu ineficient în războiul modern fără EW[2].

Definiții

Războiul electronic (EW) include „orice acțiune militară care implică utilizarea energiei electromagnetice și direcționate pentru a controla spectrul electromagnetic sau pentru a ataca inamicul”[3].

Războiul electronic (EW): În operațiunile militare, termenul EW se referă la ”orice acțiune militară care implică utilizarea EM sau a energiei dirijate pentru a controla spectrul EM sau pentru a ataca inamicul”. Războiul electronic include trei subdiviziuni majore: atac electronic (EA), protecție electronică (EP) și suport de război electronic (ES)[4].

Războiul electronic (EW): se referă la utilizarea mijloacelor electronice în EMS pentru a perturba, nega, degrada sau înșela sistemele de informare sau comunicații ale unui adversar fără a provoca daune fizice[5].

Informații: Fapte, date sau instrucțiuni în orice mediu sau formă. Informațiile se referă, de asemenea, la sensul pe care un om îl atribuie datelor prin intermediul convențiilor cunoscute utilizate în reprezentarea lor[6].

Operațiunea de informare (IO): IO sunt descrise ca angajarea integrată a războiului electronic (EW), a operațiunilor de rețea de calculatoare (CNO), a operațiunilor psihologice (PSYOP), a decepției militare (MILDEC) și a securității operațiunilor (OPSEC), împreună cu suportul specificat și capabilități aferente, pentru a influența, perturba, corupe sau uzurpa luarea deciziilor umane adverse și automatizate, protejându-ne în același timp pe noi[7].

Războiul informațional (IW): Operațiuni de informare care se desfășoară în timpul unei crize sau conflict pentru a atinge sau promova obiective specifice asupra unui adversar.

Superioritatea informațională: O stare de echilibru în favoarea cuiva în domeniul informațional[8] sau avantajul operațional derivat din capacitatea de a colecta, procesa și disemina un flux neîntrerupt de informații în timp ce exploatează sau neagă capacitatea unui adversar de a face la fel[9].

Mediul informațional: Agregatul de persoane, organizații și sisteme care colectează, procesează, difuzează sau acționează asupra informațiilor[10].

Mediu electromagnetic: produsul rezultat al distribuției de putere și timp, în diferite intervale de frecvență, a nivelurilor de emisii electromagnetice radiate sau dirijate care pot fi întâlnite de o forță militară, un sistem sau o platformă atunci când își îndeplinește misiunea atribuită în mediul operațional prevăzut. Este suma interferențelor electromagnetice; impuls electromagnetic; pericolele radiațiilor electromagnetice pentru personal, artileria și materialele volatile; și efectele fenomenelor naturale ale fulgerelor și statică a precipitațiilor[11]. (Publicația comună 1-02, 175).

Energia electromagnetică operațională: o combinație a puterii, frecvenței și duratei emisiilor electromagnetice care pot fi întâlnite de o forță militară în timp ce își îndeplinește misiunea atribuită[12].

Energie direcționată: un termen general care definește tehnologiile legate de producerea unui fascicul de energie electromagnetică concentrată, particule atomice sau particule subatomice. Este folosit pentru a deteriora sau distruge echipamentele, personalul și instalațiile unui adversar[13].

Inteligența electronică (ELINT): este inteligența obținută din radiațiile EM străine noncomunicative. Inteligența electronică poate fi tehnică, geolocațională sau ambele[14].

Securitatea electronică: este activitatea menită să interzică accesul persoanelor neautorizate la informații valoroase, având ca rezultat protecția sistemelor prietenoase împotriva activităților precum interceptarea sau radiațiile non-comunicații[15].

Reprogramarea electronică: reprezintă modificări ale sistemelor EW și sensibile la țintă pentru a adopta schimbările în echipamente, tactici și mediul EM. Aceste schimbări se pot datora unor activități prietenoase sau ostile. Rezultatul dorit al reprogramării electronice este de a susține și de a crește eficiența sistemelor și dispozitivelor sensibile EW și vizate utilizate în armele defensive sau ofensive și în sistemele de colectare a informațiilor[16].

Controlul emisiilor (EMCON): este utilizarea selectivă și controlată a emițătorilor EM, acustici și a altor emițători pentru a obține capabilități optime de C&C[17].

Managementul spectrului: este planificarea, coordonarea și gestionarea spectrului EM. Obiectivul este de a crea un mediu EM în care sistemele electronice prietenoase să își poată îndeplini funcțiile fără interferențe sau confuzii[18].

Evoluția istorică

Războiul electronic își are rădăcinile în tehnologiile radio și radar timpurii. Ele pot fi regăsite încă din Războiul Civil din S.U.A. din 1861. Odată cu izbucnirea Războiului Civil în 1861, firele telegrafice au devenit una dintre cele mai importante ținte. Traficul telegrafic militar era schimbat către destinații greșite, s-au transmis ordine false comandanților Uniunii, și s-au tăiat firele pentru a stopa informațiile către forțele Uniunii[19]. Acestea pot fi considerate aplicații timpurii ale comenzii, controlului, comunicațiilor și inteligenței (C3I), exemple timpurii de inteligență, bruiaj și înșelăciune[20].

Cea mai veche utilizare documentată a EW a fost în timpul războiului boer (1899-1902), când armata britanică a folosit un reflector pentru semnalele codului Morse de pe nori. Boerii au observat acest lucru și au folosit unul dintre propriile lor reflectoare în încercarea de a bloca semnalele britanice[21].

Primul caz cunoscut de bruiaj intenționat nu a fost, surprinzător, în scopuri militare, ci în scopuri civile, în timpul curselor de iahturi de la Cupa Americii din 1901, în Statele Unite. În acel an, Marconi a obținut un contract de la Associated Press. O altă companie, Wireless Telegraph Company of America, a obținut și ea un contract. O a treia companie, American Wireless Telephone and Telegraph Co., .nu a reușit să obțină un sponsor, astfel încât a decis să bruieze pe ceilalți folosind un transmițător mai puternic[22].

Prima utilizare intenționată a bruiajului radio de către armată a avut loc în 1902, în timpul exercițiilor flotei marinei britanice în Marea Mediterană, apoi în 1903, în timpul manevrelor flotei marinei americane[23].

În timpul războiului ruso-japonez din 1904–1905, japonezii au localizat flota rusă în strâmtoarea Tsushima și au transmis informația „wireless” cartierului general al flotei japoneze. La 13 iulie 1904, stațiile rusești de telegrafie fără fir au întrerupt cu succes comunicarea între un grup de nave de luptă japoneze. Acesta a fost și primul exemplu de contramăsuri electronice. Ulterior, căpitanul navei de război rusești Ural a cerut permisiunea să perturbe comunicațiile japoneze cu un semnal radio mai puternic, dar amiralul rus Zinovy Rozhestvensky a refuzat, permiând astfel japonezilor să câștige o bătălie decisivă la Tsushima[24].

În timpul Primul Război Mondial și al Doilea Război Mondial, EW a implicat în primul rând bruiaj radio și decepție radar. În 1939, chiar înainte de declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial, .o primă  misiune ELINT a fost efectuată de dirijabilul german Graf Zeppelin de-a lungul coastei de est a Marii Britanii[25].

În al Doilea Război Mondial, Aliații au apelat la EW în „Bătălia Grinzilor” [10], folosind radarele de navigație pentru a dirija bombardierele, adversarii încercând să învingă acele radare de navigație[26]. Pleava” a fost folosită de Royal Air Force (nume de cod Window) în timpul celui de-al Doilea Război Mondial pentru a învinge sistemele radar de urmărire[27]. În primul exemplu de ECCM, germanii și-au mărit puterea emițătorului radio în încercarea de a „trece prin” sau de a depăși bruiajul britanic, aceasta fiind și azi una dintre metodele principale ale ECCM.

Epoca Războiului Rece a cunoscut progrese substanțiale în războiul electronic, deoarece superputerile s-au angajat într-o cursă tehnologică a înarmărilor pentru a depăși reciproc sistemele de supraveghere și comunicații ale altora. {4}Evoluțiile Războiului Rece au inclus rachete anti-radiații concepute pentru a se concentra pe transmițătoarele radar inamice[28].

În primul exemplu de ECCM, germanii și-au mărit puterea emițătorului radio în încercarea de a „trece prin” sau de a depăși bruiajul britanic, aceasta fiind și azi una dintre metodele principale ale ECCM.

Epoca Războiului Rece a cunoscut progrese substanțiale în războiul electronic, deoarece superputerile s-au angajat într-o cursă tehnologică a înarmărilor pentru a depăși reciproc sistemele de supraveghere și comunicații ale altora. Evoluțiile Războiului Rece au inclus rachete anti-radiații concepute pentru a se concentra pe transmițătoarele radar inamice[29].

În timpul războiului din Coreea (1950—1953) sub comanda generalului Mac Arthur, SUA au desfășurat 100 de avioane bombardiere grele B-29 Superfortress în teatrul de război. Nord-coreenii au instalat, radare de avertizare timpurie și artilerie antiaeriană (AAA) controlată de radar, astfel încât pierderile aeronavelor au devenit inacceptabile[30].

Războiul electronic a jucat un rol major și în timpul războiului din Vietnam, unde avioanele se bazau adesea pe EW pentru a supraviețui bătăliei, deși ECCM vietnamez a funcționat cu succes[31].

În Primul Război din Golf (Operațiunea DESERT STORM) din 1991, luptătorii stealth s-au aventurat în spațiul aerian inamic lansând momeli pentru a declanșa radarul inamic în acțiune; unele purtând rachete anti-radiații care s-au activat instantaneu pe măsură ce radarele au apărut[32].

În 2007, un atac israelian în timpul Operațiunii Outside the Box (sau Operațiunea Orchard) a folosit EW pentru a perturba apărarea aeriană a Siriei[33][34].

În primele zile ale invaziei rusești a Ucrainei din 2022, EW rusesc a perturbat radarele și comunicațiile adverse, perturbând sistemele de apărare aeriană de la sol dar și propriile lor comunicații[35]. Capacitatea rusă de a perturba semnalele GPS este creditată cu reducerea succesului utilizării ucrainene a bombelor HIMARS și JDAM[36]. Potrivit unui raport al Royal United Services Institute din 19 mai 2023, Ucraina pierduse aproximativ 10.000 de drone pe lună din cauza războiului electronic rusesc[37].

În războiul modern, războiul electronic a devenit o componentă critică. Odată cu integrarea unor senzori sofisticați, sisteme de comunicații și rețele de informații, spectrul electromagnetic este aglomerat și contestat. EW joacă un rol vital în câștigarea avantajului în ceea ce privește conștientizarea situației și avantajul tactic.

EW în războiul asimetric: EW nu este exclusiv războiului convențional. A câștigat importanță în conflictele asimetrice, operațiunile de contrainsurgență și eforturile de combatere a terorismului. Grupurile insurgente și actorii nestatali au adoptat, de asemenea, tehnici rudimentare de război electronic.

Convergența cibernetică-electronică: convergența războiului cibernetic și a războiului electronic a cunoscut o dezvoltare semnificativă. Adversarii folosesc din ce în ce mai mult atacurile cibernetice pentru a perturba sistemele electronice, estompând liniile dintre cele două domenii.

Dominanța spațiului și a spectrului electromagnetic: Pe măsură ce spațiul devine un domeniu critic pentru operațiunile militare, controlul spectrului electromagnetic în spațiu este primordial. Sateliții și activele spațiale sunt vulnerabile la atacurile EW.

Concluzie

Dezvoltarea explozivă din ultimul timp a tehnologiilor emergente a schimbat radical strategiile de război. Pe măsură ce spațiul de luptă modern a devenit mai sofisticat, operațiunile militare sunt executate într-un mediu electromagnetic din ce în ce mai complex. Operațiunile militare depind acum în mare măsură de controlul spectrului electromagnetic care poate perturba fluxul de date, prin țintirea, exploatarea, perturbarea, degradarea, înșelarea, deteriorarea sau distrugerea sistemelor electronice ale adversarilor. Porțiunea de spectru electromagnetic a mediului informațional este denumită mediu electromagnetic (EME).

În acest context, obținerea și menținerea unui avantaj în războiul modern necesită o serie de soluții EW, soluții noi care pot viza și exploata vulnerabilitățile sistemului, și care pot modifica în mod semnificativ operațiunile de decepție militară (MILDEC), îmbunătățind operațiunile comune și războiul C&C.

Bibliografie

  • Army, United States Government US. 1996. „Joint Pub 3-58 Joint Doctrine for Military Deception”. https://webharvest.gov/peth04/20041021042923/http://www.dtic.mil/doctrine/jel/new_pubs/jp3_58.pdf.
  • ———. 2000. „Joint Publication 3-51 Joint Doctrine for Electronic Warfare”. https://irp.fas.org/doddir/dod/jp3_51.pdf.
  • ———. 2016. „Joint Publication JP 1-02 Department of Defense Dictionary of Military and Associated Terms”. https://irp.fas.org/doddir/dod/jp1_02.pdf.
  • ———. 2020a. „Joint Vision 2020: America’s Military – Preparing for Tomorrow”. https://apps.dtic.mil/sti/citations/ADA526044.
  • ———. 2020b. Joint Publication JP 3-13 Information Operations Change 1 November 2014. Independently Published.
  • Bronk, Justin, Nick Reynolds, și Jack Watling. 2022. „The Russian Air War and Ukrainian Requirements for Air Defence”. https://static.rusi.org/SR-Russian-Air-War-Ukraine-web-final.pdf.
  • Browne, J. P. R., și Michael T. Thurbon. 1998. Electronic Warfare. Brassey’s.
  • Campen, Alan D. 1992. The First Information War: The Story of Communications, Computers, and Intelligence Systems in the Persian Gulf War. AFCEA International Press.
  • Dickson, John R. V. 1987. „Electronic Warfare in Vietnam: Did We Learn Our Lessons?.” În . https://www.semanticscholar.org/paper/Electronic-Warfare-in-Vietnam%3A-Did-We-Learn-Our-Dickson/399e7323fb081cb95db35d3a9d3075154a0de068.
  • Duke, Audrey. 2023. „Harnessing Chaos: Unleashing Electromagnetic Warfare for Enhanced Joint Operations”. https://apps.dtic.mil/sti/citations/AD1206172.
  • Fulghum, David A., și Robert Wall. 2007. „Israel Shows Electronic Prowess | Aviation Week Network”. 2007. https://aviationweek.com/israel-shows-electronic-prowess.
  • Jankowicz, Mia. 2023. „Ukraine Is Losing 10,000 Drones a Month to Russian Electronic-Warfare Systems That Send Fake Signals and Screw with Their Navigation, Researchers Say”. Business Insider. 2023. https://www.businessinsider.com/ukraine-losing-10000-drones-month-russia-electronic-warfare-rusi-report-2023-5.
  • Judd, Denis, și Keith Surridge. 2013. The Boer War: A History. Bloomsbury Academic.
  • Katz, Yaakov. 2010. „And They Struck Them with Blindness”. The Jerusalem Post | JPost.Com. 29 septembrie 2010. https://www.jpost.com/magazine/features/and-they-struck-them-with-blindness.
  • Kucukozyigit, Ali. 2006. „Electronic Warfare (EW) Historical Perspectives and Its Relationship to Information Operations (IO) – Considerations for Turkey”.
  • Lazarov, Lazar. 2019. „Perspectives and Trends for the Development of Electronic Warfare Systems”. 2019 International Conference on Creative Business for Smart and Sustainable Growth (CREBUS), martie, 1–3. https://doi.org/10.1109/CREBUS.2019.8840074.
  • McArthur, Charles W. 1990. Operations Analysis in the United States Army Eighth Air Force in World War II. American Mathematical Soc.
  • Mizokami, Kyle. 2023. „Why Ukraine’s GPS-Guided Bombs Keep Missing Their Targets”. Popular Mechanics. 20 aprilie 2023. https://www.popularmechanics.com/military/weapons/a43591694/russian-jamming-gps-guided-bombs/.
  • Polmar, Norman. 1979. „The U. S. Navy: Electronic Warfare (Part 2)”. U.S. Naval Institute. 1 noiembrie 1979. https://www.usni.org/magazines/proceedings/1979/november/u-s-navy-electronic-warfare-part-2.
  • Price, Alfred. 1984. The History of US Electronic Warfare. Association of Old Crows.
  • Rambo. 2009. „Information Warfare: History of Electronic Warfare”. INFORMATION WARFARE (blog). 7 decembrie 2009. https://ew30.blogspot.com/2009/12/such-is-reliance-on-electromagnetic-em.html.

Note

[1] (Lazarov 2019)

[2] (Duke 2023)

[3] (Army 2016)

[4] (Army 2000, sec. I–1)

[5] (Army 1996)

[6] (Army 2016)

[7] (Army 2020b)

[8] (Army 2020a, 8)

[9] (Army 2016, 257)

[10] (Army 2016, 257)

[11] (Army 2016, 175)

[12] (Army 2000, sec. I–1)

[13] (Army 2000, sec. I–4)

[14] (Kucukozyigit 2006)

[15] (Kucukozyigit 2006)

[16] (Kucukozyigit 2006)

[17] (Kucukozyigit 2006)

[18] (Army 2000, sec. I-6–7)

[19] (Price 1984, 1–2)

[20] (Browne și Thurbon 1998, 3)

[21] (Judd și Surridge 2013)

[22] (Price 1984, 3)

[23] (Price 1984, 4)

[24] (Rambo 2009)

[25] (Kucukozyigit 2006)

[26] (Rambo 2009)

[27] (McArthur 1990)

[28] (Polmar 1979)

[29] (Polmar 1979)

[30] (Browne și Thurbon 1998, 26)

[31] (Dickson 1987)

[32] (Campen 1992, XIV)

[33] (Fulghum și Wall 2007)

[34] (Katz 2010)

[35] (Bronk, Reynolds, și Watling 2022)

[36] (Mizokami 2023)

[37] (Jankowicz 2023)

 

Articol în Acces Deschis (Open Access) distribuit în conformitate cu termenii licenței de atribuire Creative Commons CC BY SA 4.0 (https://creativecommons.org/licenses/by-sa/4.0/)

15 dec. 2023

Eminentul general Traian Teodorescu a pierdut lupta cu democrația populară

de | postat în: Arhiva, Istoria, Numărul 1, Volumul 3 | 1

Intelligence Info - Descarcă PDFMacovei, Remus (2023), Eminentul general Traian Teodorescu a pierdut lupta cu democrația populară, Intelligence Info, 3:1, 30-38, https://www.intelligenceinfo.org/eminentul-general-traian-teodorescu-a-pierdut-lupta-cu-democratia-populara/

 

The eminent general Traian Teodorescu lost the fight with popular democracy

Abstract

Traian Teodorescu, after a career of 31 years, in which he was never disciplined, being permanently appreciated as an eminent officer, was promoted to the rank of brigadier general at the age of 49. He participated in the campaigns of 1916, distinguishing himself during the battles in Dobrogea and the battles for the liberation of Czechoslovakia (March – May 1945). He was a very good staff officer, his most important achievement being participation in the drafting of the Tactical Regulations of the Large Units. He taught geography and military strategy courses at the Higher War School with great competence. In the period 1938-1944 he served as a military attaché in Turkey. He stands out for his correct understanding of the political-military situation of Turkey, the countries of the Near East, allied and enemy countries. His timely reports, containing valuable, well-documented information, enabled the proper orientation of the M.St.M. Following the request to participate on the front, he was appointed to the command of the 18th Artillery Brigade. His commanders, noting his excellent command of a large unit in war, recommended his advancement in rank and position. Upon returning to the country, he does not engage fully in democratic spirituality, being placed in reserve. In March 1948 he is arrested, after an investigation of about a year, General Traian Teodorescu will be sentenced to hard labor for life, military degradation and confiscation of wealth, for the crime of high treason through infidelity. He will die, after a 12-year detention, in the Dej Penitentiary, on September 5, 1960

Keywords: Traian Teodorescu, general, officer, army, war

Rezumat

Traian Teodorescu, după o carieră de 31 de ani, în care nu a fost pedepsit disciplinar niciodată, fiind apreciat permanent ca fiind un ofițer eminent, a fost avansat la gradul de general de brigadă la vârsta de 49 de ani. A participat la campaniile din 1916, remarcându-se pe timpul luptelor din Dobrogea și la luptele pentru eliberarea Cehoslovaciei (martie – mai 1945). A fost un foarte bun ofițer de stat major, realizarea sa cea mai importantă fiind participarea la elaborarea Regulamentului de tactică al Marilor Unități. A susținut cu o deosebită competență cursuri de geografie și strategie militară la Școala Superioară de Război. În perioada 1938-1944 a îndeplinit funcția de atașat militar în Turcia. Se remarcă prin înțelegerea corectă a situației politico-militare a Turciei, a țărilor din Orientul Apropiat, a țărilor aliate și dușmane. Rapoartele sale, înaintate în timp util, cuprinzând informații prețioase, bine documentate, au permis orientarea corectă a M.St.M. Urmare a solicitării de a participa pe front, a fost numit la comanda Brigăzii 18 Artilerie. Comandanții săi, remarcând excelentele sale aptitudini de comandă a unei mari unități în război, au recomandat avansarea sa în grad și funcție. La revenirea în țară nu se angajează plenar în spiritual democratic, fiind trecut în rezervă.  În martie 1948 este arestat, după o anchetă de aproximativ un an, generalul Traian Teodorescu  va fi condamnat  la muncă silnică pe viață, degradarea militară și confiscarea averii, pentru crima de înaltă trădare prin necredință. Va înceta din viață, după o detenție de 12 ani, în Penitenciarul Dej, la 5 septembrie 1960.

Cuvinte cheie: Traian Teodorescu, general, ofițer, armata, război

 

INTELLIGENCE INFO, Volumul 3, Numărul 1, Martie 2024, pp. 30-38
ISSN 2821 – 8159, ISSN – L 2821 – 8159
URL: https://www.intelligenceinfo.org/eminentul-general-traian-teodorescu-a-pierdut-lupta-cu-democratia-populara/
© 2023 Remus Macovei. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.

 

Eminentul general Traian Teodorescu a pierdut lupta cu democrația populară

Col.(rtg) Remus MACOVEI[1]

remusmacovei@yagoo.com

[1] Asociația Națională Cultul Eroilor filiala județeană Constanța

 

Traian TeodorescuS-a născut la 28 ianuarie 1896, în comuna Merigoala, județul Teleorman, fiul lui Cristea și al Siței.

În timpul carierei militare a fost căsătorit de două ori. La Iași, în 22 decembrie 1918, își va uni destinul cu  Maria Ballo, de care va divorța prin Hotărârea nr.59/ 1926, publicată în Ordinul de Zi nr.103 al Centrului de Recrutare Dolj. Se va recăsători cu  Florica Stambulescu, la 18 noiembrie 1926, la oficiul stării civile al Municipiului București.[1]

A  avut o avere normală pentru un general al Armatei Române, constând într-un apartament  în București și 50 hectare arabile în comuna Buteanu, județul Ialomița.

Cariera militară[2]

Studii militare – Liceul Militar din Iași; Școala de ofițeri de artilerie, geniu și marină (anul I și parte din anul II, 12 octombrie1914-1 iulie 1916); Finalizare Școala de ofițeri de artilerie (13 martie-10 noiembrie 1920), clasificat al doilea în promoție; Școala de aplicație de artilerie (1 octombrie1921-1 septembrie 1922), șef de promoție; Școala Superioară de Război (1 noiembrie1922-15 octombrie 1924), cu calificativul foarte bine; Curs la Centru de instrucție al artileriei din Franța (5 martie-15 iunie 1929) și stagiu în Regimentul 30 Artilerie Ușoară din Orleans.

Campanii la care a participat –

  • 15 august 1916 – mobilizat, I.D.2784;
  • 20 noiembrie 1916, dispărut, capturat de inamic;
  • 1 iunie 1918, prezentat din captivitate;[3]
  • 1 iulie 1918, demobilizat, I.D.1309/ 1918;
  • 28 octombrie 1918, mobilizat, I.D. 3179/1918;
  • 1 aprilie 1921, demobilizat, I.D. 879/1921;
  • 22 iunie 1941, mobilizat (M.St.M.), D.1798/1941;
  • 12 martie- 9 mai 1945 a participat la luptele din Cehoslovacia

Funcții îndeplinite– comandant pluton în Regimentul 9 Artilerie; ofițer în Direcția Armament din Ministerul de Război (20 iunie 1918- 27 februarie 1919); comandant pluton la Liceul Militar Iași (27 februarie 1919-16 martie 1920); ajutor șef Birou Instrucție în Marele Stat Major (1 octombrie 1926-1 noiembrie 1927); ofițer de stat major la Biroul 3, Secția a V-a instrucție (1 noiembrie 1927-1 noiembrie 1928); ofițer în Biroul 3 regulamente, Secția a 5 –a Instrucție, din Marele Stat Major (1 septembrie 1929-1 septembrie 1930); ofițer în Statul Major al Cursului de comandament (1 septembrie 1930-1 noiembrie 1935); comandant Divizion în Regimentul 1 Apărare Contra Aeronavelor (1noiembrie 1935-1 noiembrie 1936); șef Curs stat Major în Armată (1 noiembrie 1936-1 aprilie 1937); șef Birou operații în Marele Stat Major (1 aprilie 1936-1 aprilie 1938);  atașat militar în Turcia (1 aprilie 1938-31decembrie 1944); la dispoziția Marelui Stat Major (1 ianuarie-10 martie 1945); comandant al Brigăzii 18 Artilerie (20 martie-19 septembrie 1945 ); comandant al Brigăzii Anticar (19 septembrie 1945-17 august1946), subșef al Marelui Stat Major (17 august 1946-21 aprilie 1947).

Grade militare – sublocotenent (1 iulie 1916); locotenent (1 septembrie 1917); căpitan (1 aprilie1920); maior (10 mai 1929); locotenent colonel (1 ianuarie 1937); colonel (8 iunie 1940); general de brigadă (14 iunie 1945-49 de ani).

Trecerea în rezervă –11 decembrie 1947 (51 de ani).

Arestat – 10 aprilie 1948.[4]

Condamnat – 7 februarie 1949

Deces – 5 septembrie 1960, penitenciarul Dej

Decorații de război – Ordinul “Coroana României”, clasa a V-a cu spade (1916); Ordinul “Steaua României” clasa a III-a (1946); Crucea Comemorativă a campaniei 1916, cu baretele Jiu, Dobrogea , București (1918).

Decorații de pace – Ordinul ”Steaua României ” în grad de cavaler (1925); Ordinul ”Steaua României” clasa a IV- a; Ordinul “Coroana României” clasa a III-a în grad de comandor (1944); “Coroana Italiei” clasa a III-a.

Calități personale dovedite pe timpul carierei militare

Pe parcursul unei cariere militare de 31 de ani nu a fost pedepsit niciodată.

Toți comandanții săi, în notările anuale, au scos în evidență personalitatea deosebită a lui Traian  Teodorescu.

Pe timpul luptelor din Dobrogea “ofițerul a dovedit că este energic, priceput, curajos și bun patriot” și “s-a comportat brav, acționând până în ultimul moment pentru a permite retragerea infanteriei.”[5]În concluzie este “un ofițer excelent, care merită a fi avansat la excepțional”;[6]

Liceul militar Iași:“prin cultura sa generală, prin educația sa ostășească, prin energie, puterea de muncă și voință a știut să sădească elevilor cele mai frumoase sentimente”;[7]

Regimentul Care de Luptă: “disciplinat și cu educație aleasă (…), o judecată vie și ordonată (…), punctual și devotat serviciului (…), un element de reală și mare valoare, constituind o podoabă a corpului ofițeresc ”;[8]

Școala superioară de Război: ”excelente aptitudini ca comandant de trupă, este unul din ofițerii care va urca cu repeziciune toate treptele înaltelor comandamente”;[9]

Marele Stat Major: ”disciplinat, cu educație militară aleasă, modest și prevenitor (…) caracter ferm și loial (…), are aptitudini deosebite pentru a instrui pe alții (…), punctual, conștiincios, plin de zel și perseverent, prevede și pregătește la timp tot ce trebuie pentru îndeplinirea însărcinărilor primite (…) este un foarte bun ofițer de stat major, colaborator demn de toată lauda și de toată încrederea pentru cele mai grele încercări”;[10]

Cursul de comandament: ”ofițer cu o disciplină, cultură generală și cu o desăvârșită pregătire profesională (…), dotat cu o inteligență remarcabilă, un spirit viu și pătrunzător, o judecată sigură (…), un ofițer eminent din toate punctele de vedere, care merită să ajungă cât mai curând la grade mai înalte”;[11]

Marele Stat Major: “plin de energie, hotărât și perseverent în acțiunile sale (…), înzestrat cu o remarcabilă putere de muncă (…), o inteligență deosebit de vie (…), disciplinat și cu un înalt simți al datoriei și onoarei (…), cu multă personalitate și încredere în sine (…), eminent ofițer de artilerie și de stat major.”[12]

În perioada 1928-1933 a avut o contribuție majoră în elaborarea Regulamentului privind întrebuințarea tactică a Marilor Unități.

Atașat militar în Turcia

În perioada 1 aprilie 1938-31decembrie 1944, colonelul Traian Teodorescu a îndeplinit funcția de atașat militar al României în Turcia.

În anul 1941, după ruperea relațiilor diplomatice cu Anglia, colonelul Traian Teodorescu  a primit ordin de la Mareșalul Antonescu să păstreze în continuare contactele cu ambasada Marii Britanii, precum şi cu cea a SUA.[13]

Informațiile sale transmise M.St.M au constituit o documentație completă, deosebit de prețioasă asupra Turciei.

În aprecierea pe anul 1942 , generalul Ilie Șteflea, referitor la colonelul Traian Teodorescu  menționează: “ofițer foarte inteligent, foarte muncitor, extrem de bine pregătit în specialitate, cu o foarte mare capacitate de lucru intelectual.”[14]

În anul 1943, atașații militari de la Ankara îl considerau pe Traian Teodorescu cel mai strălucit exemplar dintre ei.

Se remarcă prin înțelegerea corectă a situației politico-militare a Turciei, a țărilor din Orientul Apropiat, a țărilor aliate și dușmane. Rapoartele sale, înaintate în timp util, cuprinzând informații prețioase, bine documentate, au permis orientarea corectă a M.St.M.

În acest an a solicitat încetarea misiunii pentru a putea pleca pe front, dar cererea sa nu poate fi rezolvată pozitiv, având în vedere că M.St.M.nu se poate dispensa de serviciile sale excelente.

În anul 1944, conform indicațiilor și cu aprobarea lui Ion Antonescu colonelul Traian Teodorescu a menținut contactele cu ambasadele Marii Britanii și SUA, până la încheierea armistițiului.

La 17 mai 1950, într-o declarație dată pe timpul anchetării de către organele securității, Traian Teodorescu declara: ”In Ianuarie 1944, pe când eram Ataşat Militar al României în Turcia am fost convocat de ataşatul militar american, maiorul Sieger, care m-a întrebat care ar fi aportul și atitudinea armatei române în cazul unei eventuale debarcări aliate în Balcani, în scopul creierii unui front Balcanic. Am răspuns Maiorului Sieger că voi întreba la Bucureşti dar că nu cred posibilă o colaborare a armatei noastre cu armatele aliate fără să avem garanţia aliată că ţara noastră nu va fi ocupată de trupele ruseşti. Ştiam că acesta este punctul de vedere al Mareşalului Antonescu, din discuţiuni anterioare pe care le avusesem cu dânsul, care a considerat că inamicul de totdeauna al României a fost Rusia. Despărțindu-mă de Maiorul Sieger, am telegrafiat imediat, cifrat, la Bucureşti, convorbirea cu Maiorul Sieger și am cerut răspuns.

În același timp, profitând de ocazie că ministrul nostru de la Ankara, Dl. Alexandru Cretzianu se găsea la Bucureşti, i-am făcut un raport în care relatam convorbirea avută cu Maiorul Sieger, atrăgându-i – după cât îmi amintesc – atenţiunea asupra faptului că ni se oferă o bună ocaziune de a ne desprinde de germani şi cerându-i în acest scop să vorbească personal cu Mareşalul Antonescu de la care să-i ceară un răspuns prompt şi precis. Peste câteva zile, Dl. Alex Cretzianu, întorcându-se la Ankara mi-a adus un memoriu din partea Mareșalului Antonescu în care acesta, după ce, într-o lungă introducere, făcea un istoric cu condiţiunile în care România a fost obligată să încheie alianţa cu Germania, arăta:
– să nu se ceară României să facă un act de trădare contra Aliaţilor ei, Germanii, o ţară mică neputându-şi permite o asemenea atitudine;
– cea mai bună misiune ce s-ar putea încredinţa Armatei Române ar fi ca împreună cu trupele germane să menţină pe Ruși, cât mai departe spre Răsărit, pentru ca la adăpostul acestui front trupele aliate să poată debarca în Balcani.
– de îndată ce armatele aliate ar ajunge la Dunăre, nici un soldat român nu va trage un foc de armă contra trupelor aliate.

De acord cu Dl. Alexandru Cretzianu, am tradus memoriul Mareşalului Antonescu, în limba franceză, pe care l-am înaintat apoi ataşaţilor militari englez şi american pentru a fi transmis la Cairo Generalului Wilson Comandantul suprem al forţelor aliate de pe teatrul de operaţiuni Mediteranian.

Se pare că memoriul Mareşalului, Antonescu nu a mulţumit pe Generalul Wilson care, prin două sau trei telegrame a cerut Mareşalului Antonescu să-şi definească mai precis atitudinea.

Aceste telegrame s-au transmis prin Dl. Alexandru Cretzianu aşa că nu cunosc în detaliu conţinutul lor cât nici răspunsurile Mareşalului Antonescu.

Mareșalul Antonescu urmărea, după cât ştiu eu, ca în momentul când Armistițiul va fi încheiat sau operațiuni de colaborare româno-aliate s-ar desfășura în Balcani, România să fie ocupată, la sosirea Rușilor, de către trupele aliate anglo-americane”[15]

Participarea pe frontul antihitlerist. Avansarea la gradul de general

După revenirea în țară, în perioada 15 decembrie 1944-12 martie 1945, a lucrat în Secția a II-a a M.St.M., aducându-și aportul la realizarea unei documentări complete despre situația geopolitică existentă în Orientul Apropiat și Mijlociu.

La 12 martie 1945 a fost numit comandant al Brigăzii 18 Artilerie, aflată pe front în Cehoslovacia.

În această calitate se va distinge în mod deosebit pe timpul luptelor, comandantul Diviziei 18 Infanterie menționând, în notarea pe anul 1945,  că nu a fost misiune mai importantă a diviziei “care să nu poarte pecetea calităților excepționale de pricepere, curaj, energie, intuiție, inițiativă și spirit creator al acestui eminent ofițer de artilerie ”.[16]

Nu ezită, pentru obținerea informațiilor despre inamic, să se deplaseze în linia întâi, contribuind astfel și la ridicarea la moralului infanteriștilor pe care urma să îi susțină cu focul artileriei din subordinea sa.

Comandantul Corpului 6 Armată, îl caracterizează astfel pe colonelul Traian Teodorescu: ”Excelent comandant de brigadă, foarte bine pregătit pentru comandă de mare unitate. În operațiunile din Slovacia a organizat focul artileriei divizionare în cele mai bune condiții, în acțiunile grele din munți.”[17]

Comandantul Armatei a 4-a, generalul Nicolae Dăscălescu, îl apreciază ca fiind un ofițer superior cu excelente aptitudini de comandă a unei mari unități în război. Recomandă, având în vedere  “modul distins cum s-a comportat în luptă”, ca ofițerul să fie înaintat în gradul de general la excepțional și să primească comanda unei mari unități.[18]

În perioada 1 iunie-15 august 1945 a condus marșul spre țară a grupului de luptă al Diviziei 18 Infanterie, remarcându-se prin organizarea și conducerea impecabilă a acestei acțiuni, cât și prin impunerea unui comportament demn al militarilor din subordine față de populația civilă din zonele prin care aceștia s-au deplasat.

La 14 iunie 1945, a fost avansat general de brigadă.

Finalul carierei

La 19 septembrie 1945, este numit comandant al Brigăzii 1 Anticar. Va conduce această mare unitate obținând rezultate excelente din toate punctele de vedere. Vă redacta instrucțiuni privind întrebuințarea în luptă a unităților și marilor unități anticar. Deși îl apreciază pe generalul de brigadă Traian Teodorescu ca fiind  un ofițer eminent, comandantul Armatei a 4-a , generalul Mihail Lascăr îi recomandă “să  se manifeste mai puternic și mai sincer pe linia democrației”.[19]

La 17 august 1946, este mutat subșef în cadrul M.St.M., având în subordine secțiile cu însărcinări materiale. Se impune prin atitudinea demnă și pregătirea sa profesională impecabilă.

În această perioadă a predat la Școala Superioară de Război cursuri de strategie și geografie militară, pe care le-a susținut cu o deosebită competență.

Îngrijorător este faptul că șeful M.St.M., generalul Costin Ionașcu, îi reproșează generalului Traian Teodorescu că “nu s-a angajat în mod complet pe linia democrației populare”[20].

A fost ultimul avertisment, deoarece la 21 aprilie 1947, deși este apreciat ca un general foarte bine pregătit și de mare valoare, va fi trecut în cadrul disponibil, pentru că “nu s-a încadrat în spiritul democrat”.[21]

Generalul de brigadă Teodorescu Traian este mutat, conform adresei Secretariatului general al M.Ap.N. nr. 588010 din 11 decembrie 1947, ca ofițer de rezervă la Cercul Teritorial București.

La 20 februarie 1948, înaintează o cerere către prefectura Poliției Capitalei prin care solicită prelungirea autorizației de port armă pentru pistolul automat Beratta, solicitarea nefiindu-I aprobată.

Arestarea, condamnarea, calvarul închisorilor comuniste

 A fost arestat în luna martie 1948, în urma unui denunț; învinuit că ar fi furnizat informații unor servicii  străine, prin reprezentantul Misiunii britanice, Edward Greer;[22]

Tribunalul Militar București, Secția I-a, în dosarul 301/ 1949,  prin sentința nr. 223,  îl condamnă pe generalul de brigadă în rezervă Teodorescu Traian la muncă silnică pe viață,[23]degradarea militară și confiscarea averii, pentru crima de înaltă trădare prin necredință.

Va fi supus unui regim de detenție dur în penitenciarele Jilava, Aiud, Pitești, Văcărești și Dej. După 12 ani de detenție va înceta din viață, la 5 septembrie 1960[24], în penitenciarul Dej, în condiții neelucidate.[25]

Note

  • [1] Arhivele Militare Naționale Române (AMNR),Dosar -3042- DCI-1974,Inv.0217 din 20.08.1974, Crt.15792, p. 4
  • [2] Ibidem, p.1-63
  • [3] În timpul prizonieratului a avut o comportare demnă.
  • [4] Ibidem, p.3
  • [5] Ibidem, p.10
  • [6] Ibidem, p.5
  • [7] Ibidem, p.13
  • [8] Ibidem, p.16
  • [9] Ibidem, p.20
  • [10] Ibidem,p..24
  • [11] Ibidem,p.30
  • [12] Ibidem, p.40
  • [13] xxx, Din tranşeele invizibile ale celui de-Al Doilea Război Mondial, revista Art- emis din 25 mai 2015
  • [14]  AMNR, Dosar -3042- DCI-1974,Inv.0217 din 20.08.1974, Crt.15792, p. 46
  • [15] xxx, Din tranşeele invizibile ale celui de-Al Doilea Război Mondial, revista Art- emis din 25 mai 2015
  • [16] AMNR, Dosar -3042- DCI-1974,Inv.0217 din 20.08.1974, Crt.15792, p. 54
  • [17] Ibidem, p.51
  • [18] Ibidem
  • [19] Ibidem. p.58
  • [20] Ibidem, p.59
  • [21] Ibidem, p.60
  • [22] Lavinia Dandara, Victimele genocidului:militarii,  victime communism, militari.pdf
  • [23] În site The Generals of WWII(generals. dk) se prezintă eronat faptul că generalul Traian Teodorescu ar fi fost condamnat la 25 de ani de închisoare
  • [24]  AMNR, Dosar -3042- DCI-1974,Inv.0217 din 20.08.1974, Crt.15792, p. 3
  • [25] În sinteza elaborată de doamna Livia Dandara “Victimele genocidului: militarii” se prezintă eronat faptul că generalul Traian Teodorescu ar fi fost eliberat în urma grațierilor din 1964.
1 … 56 57 58 59 60 61 62 … 94