Între 23 august 1944 și semnarea Tratatului de Pace de la Paris la 10 februarie 1947, România a cunoscut o transformare profundă și tumultuoasă. Această perioadă a marcat trecerea dramatică a României de la un aliat al Germaniei naziste la o națiune aflată sub influența sovietică, confruntându-se cu consecințele celui de-al Doilea Război Mondial, pierderea teritoriilor și restructurarea sistemelor sale politice și sociale.
Armamentului geofizic modern îi revin o serie de principii de funcționare de care trebuie să se țină seama în vederea corectei concepții și optimizării performanțelor tehnice și tactice. Acest articol va prezenta aceste principii accentuând asupra importanței lor, dacă este cazul.
Toată povestea a început în perioada Primului Război Mondial, prin cercetările realizate de Constantin Văideanu (a nu se confunda cu inventatorul Nicolae Văideanu, acesta având lucrări de inventică importante în domeniul propulsiei aerospațiale, dar care a trăit și acționat într-o altă epocă). Tehnologia agresiunii geofizice este bazată pe principiul reproducerii fenomenelor naturale dar şi controlarea/dirijarea acestor fenomene.
De la sfârşitul anilor ’80, în KGB s-a observat că era nevoie de o reorientare a eforturilor sale principale, datorită: recrudescenţei crimei organizate şi, în special, a traficului de droguri, tehnologiei învechite în toate domeniile şi scăderii drastice a economiei. În acest context, începând cu anul 1985 se fac eforturi pentru schimbarea imaginii negative şi pentru creştera încrederi cetăţenilor în organele de securitate ale statului . Astfel se declanşează un proces cunoscut sub numele de perestroika, care este anunţată oficial în decembrie 1987 în publicaţia Pravda, când se declanşează simplificarea structurilor şi reorientarea lentă a KGB-ului către noi posibile ameninţări. Se modifică chiar emblema KGB-lui scutul şi spada Partidului, prin dispariţia simbolului său ofensiv spada în sensul noii orientări în spiritul perestroikăi. KGB – ul ca şi alte servicii de informaţii din ţările din Est au încercat să-şi asigure supravieţuirea într-un sistem nou care deja, era percetibil – cu adevărat – încă de la începutul anilor ’80.
Existenţa Intelligence-lui se pierde în negura timpului, şi se poate afirma că este la fel de veci ca şi omenirea , existenţa sa mergând în paralel cu dezvoltarea armatelor şi cu nevoile acestora de a dispune de informaţii cât mai exacte din teritoriul inamicului. Regulamentul Organic care este prima lege cu caracter unitar pentru Principatele Moldova și Tara Romanească prevedea organizarea structurilor naționale de apărare , ordine internă și siguranță a statului . Asfle in 1842 este înfințată politia secretă ( servicul secret atestată documentar în orasele Braila și Galați ulterior și în alte reședinte de județ ca principal organ de informații/ contrainformații/ contraspionaj al statului în subordinea Ministerului de Interne
Acest text examinează controlul democratic al serviciilor de informații, cu un focus pe studiul de caz al Belgiei. Începând cu definirea intelligence-ului și a rolului său în securitatea națională, textul trece în revistă evoluția controlului democratic asupra acestor servicii, atât în SUA, cât și în Europa, evidențiind schimbările generate de evenimente precum scandalurile din anii ’70 sau atentatele de la 11 septembrie 2001. Este detaliat apoi sistemul de control democratic al serviciilor de informații din Belgia, inclusiv crearea unor organisme independente de revizuire și supraveghere. Se subliniază importanța transparenței și a responsabilității democratice în funcționarea acestor servicii, iar concluzia pune accentul pe necesitatea unui echilibru între puterile legislative, executive și judiciare într-o democrație liberală. Bibliografia oferă resurse utile pentru cei interesați de subiect.
Sfetcu, Nicolae (2023), Evoluția modernă a războiului electronic/electromagnetic, Intelligence Info, 3:1, 39-47, DOI: 10.58679/II27427, https://www.intelligenceinfo.org/evolutia-moderna-a-razboiului-electronic-electromagnetic/ The modern evolution of electronic/electromagnetic warfare Abstract Electronic warfare is a critical component of modern military operations and has undergone significant advances in recent years. Electronic warfare is a multifaceted field of warfare that involves manipulating the electromagnetic spectrum to gain a tactical advantage. The recent explosive development of emerging technologies has radically changed war strategies. As the modern battlespace has become more sophisticated, … Citeşte mai mult
Traian Teodorescu, după o carieră de 31 de ani, în care nu a fost pedepsit disciplinar niciodată, fiind apreciat permanent ca fiind un ofițer eminent, a fost avansat la gradul de general de brigadă la vârsta de 49 de ani. A participat la campaniile din 1916, remarcându-se pe timpul luptelor din Dobrogea și la luptele pentru eliberarea Cehoslovaciei (martie – mai 1945). A fost un foarte bun ofițer de stat major, realizarea sa cea mai importantă fiind participarea la elaborarea Regulamentului de tactică al Marilor Unități.
În îndelungata sa istorie România nu a dus lipsă de trădători de țară care din cele mai diverse motive s-au pus în slujba dușmanilor poporului român. De o gravitate deosebită s-au dovedit acțiunile întreprinse de cetățenii români, ocupanți ai unor poziții importante în societate, care pe timpul unor confruntări decisive cu inamicii României, au desfășurat acțiuni prin care se urmărea determinarea trupelor române să înceteze lupta și să treacă de partea inamicului.
Personalitatea eclatantă și prolifică a lui Take Ionescu a marcat contextul sistemelor politice din perioada de început a contemporaneității. A reușit să depășească limitele unui profesionist care valorifică ceea ce a învățat, reușind să inoveze și să revoluționeze istoria partidelor politice, prin crearea Partidului Conservator-Democrat. Societatea secolului al XX-lea a debutat cu un mélange de idei şi concepte liberale și conservatoare din care s-au cristalizat formațiuni politice de sine stătătoare – Partidul Liberal și Partidul Conservator, a continuat cu o modernizare solidă, prin câștigarea independenței de stat pe câmpul de luptă și s-a desăvârșit prin Marea unire în cuget și-n simțire a unui popor dârz în demersul său pentru îndeplinirea idealurilor naționale.
Articolul are ca principal obiectiv analiza formării ca om și ca personalitate politico-diplomatică a lui Take Ionescu pe parcursul dezvoltării sale în plan personal și profesional. Detaliile narative și descriptive conturează sintetic un un tablou amplu de analiză. Biografia sa notează consistență în ierarhia politică ce a culminat cu funcțiile de șef de partid și prim-ministru, armonios împletite cu diplomația cercurilor internaționale, căruia i s-a dedicat în ultimii ani ai vieții. Take Ionescu și-a pus personalitatea polivalentă în slujba statului și a țelurilor de unitate națională cu o dăruire totală, cu generozitate, cu un spirit de sacrifiu caracteristic doar mai-marilor unui neam. Astfel, a atins cele mai înalte culmi în justiție ca avocat, în arta oratoriei, a inițiat Mica Înțelegere, alianța regională ce apăra interesele unui stat în interiorul frontierelor stabilite prin tratatele de la Paris, s-a implicat activ în realizarea României Mari.